Absorbţia se utilizează la operaţiile de separare, purificare şi uscare a gazelor.

Operaţia se realizează prin punerea în contact a celor două faze fluide (amestecul gazos şi
lichidul absorbant).

Absorbanţii au capacitatea de a dizolva selectiv anumite substanţe gazoase sau vapori.

Absorbţia gazelor scade o dată cu creşterea temperaturii şi micşorarea presiunii.

 APLICATIE: Metode de purificare a gazelor poluante prin absorbtie

Procedeele de absorbţie sunt utilizate pentru purificarea gazelor poluante.

Se bazează pe solubilizarea gazului sau gazelor poluante într-un lichid (absorbant) urmată de desorbţie.
Desorbţia se realizează, de regulă, prin încălzirea absorbantului şi este condusă în condiţii care să asigure
obţinerea unui gaz mult mai concentrat, în raport cu concentraţia lui iniţială.

Dacă, de exemplu, concentraţia bioxidului de sulf (SO 2) în gazele reziduale este de 0,5%, după desorbţie
concentraţia acestuia trebuie să atingă, cel puţin 5%, asigurându-se, asffel, posibilitatea valorificării finale
(de exemplu, sub formă de acid sulfuric).

Purificarea gazelor prin absorbţie necesită trei etape: absorbţia, desorbţia şi valorificarea finală a gazului
desorbit. Există şi situaţii când în procesul absorbţiei se obţine un produs valorificabil (de exemplu
absorbţia bioxidului de sulf în soluţii amoniacale în condiţii oxidante când sulfitul de amoniu se oxidează
la sulfat de amoniu). In acest caz etapele procesului sunt: absorbţia oxidantă a bioxidului de sulf urmată
de separarea (de exemplu, prin cristalizare) a sulfatului de amoniu, considerat ca produs final. In ambele
situaţii procesul de purificare este relativ costisitor. Rentabilitatea acestuia creşte cu creşterea
concentraţiei gazului poluant.

Purificarea gazelor cu conţinut de bioxid de sulf

Procedeele utilizate pentru purificarea gazelor care conţin bioxid de sulf rezidual (cu conţinut
până la 2% SO2) pot fi grupate în două mari categorii:

1) Procedee cu regenerarea bioxidului de sulf sub formă mai concentrată;

2) Procedee cu transformarea directă a bioxidului de sulf într-un compus valorificabil.
Procedee cu regenerarea bioxidului de sulf sub formă mai concentrată conţin două etape
principale:

 absorbţia bioxidului de sulf într-un absorbant care să corespundă unor criterii tehnico-
economice date, urmată de
 regenerarea bioxidului de sulf sub o formă mai concentrată decât cea iniţială, care să
permită transformarea acestuia într-un produs valorificabil în condiţii tehnico-economice
acceptabile.
Aceasta se poate realiza fie prin desorbţie (prin încălzirea absorbantului care conţine SO 2
absorbit) fie pe cale chimică (prin tratarea absorbantului cu un acid).
 Printre criteriile tehnico-economice mai importante pe care trebuie să le îndeplinească un
absorbant se numără: capacitatea de absorbţie ridicată, stabilitatea chimică mare, toxicitate foarte
scăzută (practic inexistentă), preţ de cost scăzut.

Procedee cu regenerarea bioxidului de sulf prin desorbţie:

a.Procedeul alcalin

Procedeul alcalin foloseşte drept absorbant soluţii apoase de carbonat de sodiu (15-20%). In
procesul de absorbţie au loc următoarele reacţii:

Na 2 CO 3  SO 2  Na 2 SO 3  CO 2

Na 2 SO 3  SO 2  H 2 O  2 NaHSO 4

Desorbţia SO2 se realizează prin încălzire directă sau indirectă a soluţiilor de bisulfit de sodiu (cu
abur saturat sau supraîncălzit):

2 NaHSO 3  Na 2 SO 3  SO 2  H 2 O

Bioxidul de sulf concentrat, rezultat în urma desorbţiei, se separă de vaporii de apă (prin răcire)
după care este utilizat la fabricarea acidului sulfuric:

SO 2  aer O 2  N 2  catalizato
 r  SO 3 H

2O
H 2SO 4

Procedeul alcalin a fost aplicat la scară semiindustrială pentru purificarea gazelor de

termocentrala.

b.Procedeul amoniacal

Procedeul amoniacal foloseşte ca absorbant o soluţie amoniacală conţinând 10-12 moli NH 3 la

100 moli apă. Absorbţia SO2 decurge conform reacţiilor:

2 NH 3  H 2 O  SO 2   NH 4  2 SO 3
  NH 4  2 SO 3  H 2 O  SO 2  2NH 4 HSO 3

Desorbţia SO2 se produce prin încălzirea soluţiei de sulfit acid de amoniu:

2 NH 4 HSO 3   NH 4  2 SO 3  SO 2  H 2 O

Sulfitul de amoniu este recirculat, urmând o nouă etapă de absorbtie.

Regenerarea bioxidului de sulf poate fi realizată nu numai prin desorbţie ci şi prin tratarea
soluţiilor rezultate în urma absorbţiei cu un acid, cum sunt acidul sulfuric, azotic şi fosforic. Procesul
decurge conform reacţiilor:

2 NH 4 HSO 3  H 2 SO 4   NH 4  2 SO 4  2SO 2  2H 2 O

NH 4 HSO 3  HNO 3  NH 4 NO 3  SO 2  H 2 O

NH 4 HSO 3  H 3 PO 4  NH 4 H 2 PO 4  SO 2  H 2 O

Purificarea gazelor cu conţinut scăzut de SO2 cu obţinerea concomitentă a acidului sulfuric

Gazele reziduale cu un conţinut de SO 2 de 0,5-1% pot fi utilizate pentru obţinerea directă a

acidului sulfuric (H2SO4), prin oxidarea catalitică a SO 2 la SO3, urmată de absorbţia acestuia din urmă într-
o soluţie de H2SO4 de 98%. In urma absorbţiei SO 3 rezultă o soluţie mai concentrată (cca 99%) care, după
diluare pînă la o concentraţie de H 2SO4 98% se recirculă. Restul de acid reprezintă producţia (P). Aceasta
corespunde, evident, cantităţi de SO3 absorbită. Alegerea, drept absorbant al trioxidului de sulf, a unei
soluţii de H2SO4 98% este obligatorie deoarece, la această concentraţie presiunea de vapori a apei este
minimă, fapt ce reduce la minimum absorbţia SO 3 în vaporii de apă cu formarea ceţii de acid H 2SO4.
Aceasta practic, nu trece în fază lichidă, fiind evacuată în atmosferă odată cu gazele reziduale.