SUBIECTUL 5

EVOLUTIA DREPTURULUI IN TIMPUL REGIMULUI TURCO-FANARIOT

In prima etapa a regimului un loc important il ocupa reformele infaptuite de Constantin

Mavrocordat. Acesta a fost de 6 ori domn in Tara Romaneasca si de 4 ori in Moldova, prima
domnie incepand in anul 1730 in Tara Romaneasca.
In timpul domniilor sale au fost luate o serie de masuri ce au avut ca scop consolidarea
aparatului central de stat.
Printre aceste masuri se numara si numirea a doi Ispravnici in fiecare tinut sau judet. Acestia
aveau atributii administrative, fiscale si judecatoresti.
Functionarii domnesti aveau obligatia de a-l informa periodic pe domn cu privire la
activitatea desfasurata.
Indeplinirea functiei de dregator in cadrul aparatului de stat determina scutirea de la plata
impozitului pe cap de dregator.
Prima reforma privind reorganizarea statutului social s-a realiza in 1740, boierii dregatori au
fost impartiti in 3 categorii, remuneratia din disteria statului fiind stabilita in functie de
rangul fiecaruia.
Calitatea de boier depindea acum de exercitarea unei dregatorii.
A fost redus numarul taranilor scultenici prin stabilirea unui numar fix pentru fiecare
reprezentant al ierarhiei boieresti precum si pentru si pentru reprezentantii inaltului cler.
Obligatiile acestor tarani fata de boieri sau fata de inaltul cler erau stabilite acum prin
contract.
Prin reforma sa fiscala Constantin Mavrocordat a unificat impozitele, impartindu-l in 4
sferturi, insa datorita cresterii neincetate a obligatilor fata de poarta numarul sferturilor a
crescut necontenit.
Tot in aceasta perioada ca urmare a reformelor in materie fiscala a disparut principiul
solidaritatii.
1 martie 1746, Constantin Mavrocordat a dat un hrisov de iertare, de eliberare din rumanie
in Tara Romaneasca. Potrivit prevederilor acestui hrislov, taranii aveau posibilitatea sa iasa
din starea lor de dependenta personala fata de stapanii de mosii,astfel rascumparandu-se.
Aceasi reforma a fost infaptuita 3 ani mai tarziu si in Moldova, insa nu a fost prevazuta o
suma pentru rascumparare.
Codurile adoptate in cea de a doua faza a regimului turco-fanariot.
Cu toate ca legiuirile adoptate in aceasta epoca raman feudale in esenta lor, prezinta totusi
o serie de trasaturi specifice atat in privinta continutului, cat si a formei. Astfel, izvoarele
bizantine, depasite de noile relatii, nu mai au ponderea de odinioara in elaborarea noii
legislatii scrise, in schimb sunt preluate si adoptate o serie de principii si institutii proprii
codurilor burgheze. Totodata, ca o expresie a continuitatii dreptului nostru, in noile izvoare
se realizeaza si codificarea Obiceiului tarii. Sub aspectul formei, asistam la un progres real in
directia sistematizarii si a tehnicii de reglementare juridica.
Codificarile realizate pana la 1821 privesc in mod esential organizarea instantelor,
procedura de judecata si dreptul civil.
Noile acte normative au purtat denumirea de codica, condica, sau cod.
Printre acestea se numara:
• Pravilniceasca condica intocmita in Tara Romaneasca in anul 1775 din porunca lui
Alexandru Ipsilanti - a intrat in vigoare in 1780.
Denumirea de Pravilniceasca condica este conventiala, deoarece ea s-a numit Minca
randuiala juridica.
• Codul Calimach - codica țivilă a Moldovei, a fost elaborat in anul 1813 la initiativa
domnului Scarlat Calimach, codul s-a aplicat pana la 1865
• Legiuirea Caragea, a intrat in vigoare la 1 septembrie 1818 si s-a aplicat in Tara
Romaneasca pana la intrarea in vigoare a Codului Civil Roman in 1865.
Era un cod general care cuprindea 4 coduri specializate( civil, penal, procedura civila,
procedura penala). Era impartita in 6 parti, impartite la randul lor in capitole.

PARTEA I: DESPRE OBRAZE

Cuprindea dispozitii privind persoanele. Potrivit dispozitiilor in legiuire, persoanele se
clasificau astfel:
• dupa fire:
• barbati: numai barbatii aveau capacitate juridica civila
• femei: erau excluse de la exercitarea oricaror treburi publice
• dupa nastere:
• vitregi
• buni
Proba filiatiei potrivit legiuirii Caragea se putea face si cu martori. Biletul de botez
semnat de preot avea valoare probanta in contestarea filiatiei.
• Dupa varsta si minte:
• Varstnici si nevarstnici
• Risipitori si fara minte
Varsta majoratului era la 25 de ani.
Femeia minora se emancipa prin casatorie dobandind toate drepturile unui minor
emancipat, putea sa instraineze toate bunurile sale mobile.
In ceea ce priveste actele incheiate de minori fara acordul parintilor sau ale epitropilor
erau considerate valabile doar daca erau in folosul acestuia.
 Minorii puteau accepta donatii fara autorizarea parintilor sau tutorilor.
Fara minte erau nebunii caror acte erau considerate nule si care nu raspundeau pentru
faptele lor.
Risipitorii erau persoanele care isi risipeau averea si care puteau fi puse sub tutela de
catre instanta de judecata la cererea rudelor sau prietenilor.
Dupa punerea lor sub tutela orice act incheiat de acestia trebuia sa se faca cu
autorizarea epitropilor sub sanctiunea nulitatii.
Spre deosebire de persoanele fara minte risipitorii raspundeau pentru fapta lor
• Dupa noroc:
• Slobode
• Robi
• Slobozi

PARTEA A II: DESPRE LUCRURI (BUNURI)

Clasifica bunurile in miscatoare si nemiscatoare. Cuprinde dispozitii cu privire la dobandirea
drepturilor de propietate la servituti si la stabilirea hotarelor
Servitutile erau: de trecere, de sprijinire, de picatura de apa, de varsatura
Pentru stramutarea hotarelor era prevazuta sanctiunea despagubirii cu contravaloarea
terenului astfel insusit.
In materie de hotarnicie stabilirea propietatii se facea in functie de zapise si de alte
documente prezentate deoarece acestea nu puteau fi combatute de vecini prin probe
contrarii

PARTEA A III: DESPRE TOCMELI

Dispozitii privind contractele, societatile comerciale, drepturile familiei, precum si
solutionarea cauzelor pe cale amiabila prin incheierea unei conventii intre 2 sau mai multe
persoane.
• Contractul de vanzare-cumparare
• Schimbul
• Inchirierea
• Imprumuturi
• Tocmelile de slujbe
• Sadirea (cladirea)
Vanzarea-cumpararea intre soti nu era permisa.
Bunurile moblile putea sa fie instrainate fara sa fie necesara incheierea unui act in
forma scrisa, consintamantul partilor, predarea bunului si plata partii fiind considerate
suficiente.
Pentru bunurile imobile si pentru robi forma scrisa a actului era obligatorie.
In ceea ce priveste imobilele este reglementat in continuare dreptul de protimis la
cumpararea bunurilor fiind stabilita si o ordine de preferinta a persoanelor care puteau
exercita acest drept.
Cei ce beneficiau de dreptul de protimis si se aflau in tara aveau la dispozitie un
termen de 40 de zile in care se puteau hotara. Cei care nu se aflau pe teritriul tarii
beneficiau de 1 an jumatate.
In cazul in care vanzarea se facea cu arvuna daca vanzatorul se razgandea era obligat
sa plateasca dublul arvunei, iar daca cumparatorul se razgandea pierdea arvuna.
Societatile comerciale erau reglementate sub titulul pentru tovarasie. Acordul la
capitolul social putea sa fie in bani in bunuri sau in munca.
Casatoria era reglementata intr-un capitol distinct, fiind interzisa casatoria intre
persoane libere si robi precum si cea intre crestini si persoane cu alta religie.
Minorii nu se puteau casatori fara incuvintarea parintilor sau tutorilor si nici nu puteau
fi obligati de acestia sa se casatoreasca.

PARTEA A IV: DESPRE DARURI SI MOSTENIRE

Pentru daruri, donatia si mostenirea legala sau testamentala.
Donatia intre soti erau considerate simple imprumuturi. In cazul mostenirilor, asupra
mostenitorului trecea atat activul cat si pasivul succesoral. Mostenitorul se bucura de
un drept de obtiune asupra mostenirii succesorale putand accepta sau refuza
mostenirea in termen de 6 luni. Potrivit dispozitiilor legale mosenitorii se imparteau in:
cei din sus, cei din jos, cei colaterali.
Din prima clasa de mostenitori faceau parte descendentii
Din cea de-a doua clasa faceau parte ascendentii
Din ultima clasa faceau parte rudele colaterale
Sotul supravietuitor avea un drept de mostenire in concurs cu copii. Nu aveau drept de
mostenire decat baietii, cu obligatia de a le inzestra si de a le casatori pe fetele
neinzestrate. Copii vitregi veneau la mostenirea parintelui bun. Prin testament puteau
mostenii si rudele si strainii. Nimeni nu putea sa intocmeasca un testament inainte de
implinirea varstei de 25 de ani.
In cazul in care existau descendenti bunurile nu puteau fi lasate mostenire rudelor
apartinand unei alte clase de mostenitori. Descendentii puteau fi dezmosteniti in
anumite cazuri: isi acuzau in istanta pe nedrept parintii sau bunicii, cand nu le acorda
ingrijirea acestora in cazul in care se aflau la nevoie sau cand incearca sa ii omoare.
PARTEA A V-A: DESPERE VINI
Infracriunile
Omorul putea fi savarsit cu intentie sau din culpa. Era reglementat si omorul cu
premeditare. Pentru omorul savarsit cu intentie pedeapsa era moartea. Erau
reglementate si cauze care exonerau de raspundere: in legitima aparare, minoritatea si
nebunia.
Uciderea din culpa era pedepsita ca o regula generala cu obligatia de a rescumpara cu
bani omorul de la rudele celui ucis.
Talharia se pedepsea cu moartea iar bunurile gasite asupra lui erau restituite
propietarilor.
Furtul se pedepsea cu bataia prin targ si un an de inchisoare. In caz de recidiva
inchisoarea era inlocuita cu 5 ani de ocna.
Sanctiunea pentru claptografuri era diferita in funcie de obligatia falsului:
• Pentru falsificare pecetei pedeapsa era taierea mainii
• Pentru falsificarea literelor, cuvintelor, numere pedeapsa era 5 ani de ocna
• Pentru falsificarea zapite pedeapsa era obligarea la plata dublului sumei pentu
care ar fi obtinut-o prin folosirea inscrisului astfel falsificat.

PARTEA A VI: DESPRE ALE JUDECATILOR

Cuprinde dispozitii in procedura penala si procedura civila. Judecata se numea
prigonire iar partile se numeu jeluitorul si paratul.
Prigonirea putea fi criminala sau politicioasa. In cazul in care o persoana introducea o
actiune penala avea obligatia de a obtine prin jurmant in care sa se afirme ca a
introdus o actiune pentru aflarea adevarului in caz contrar era respinsa. In ceea ce
priveste sarcina probei aceasta incuba celui care cerea. Probele erau cu mestesug si
fara mestesug
Probele cu mestesug erau „acele probe pe care judecatorii le izvodesc cu istetimea” iar
cele fara mestesug erau inscrisurile, martorii, juramantul, cartea de blesteme.
Copia de pe copia unui inscris nu avea forta probatoare in justite in lipsa originalului.
Copile de pe originale adeverite de catre judecator, sau functionari publici aveau aceasi
forta probatoare in justitie cu cea a originalului.Insa acestea din urma trebuie sa fie
prezentate atunci cand erau cerute.
Cartile publice se bucurau de o forta probatoare mai mare decat cele particulare.
Proba cu martori nu putea fi completa decat prin incredintarea a doi martori acolo
legea ?
Marturia unei singure persoane era lipsita de valoare probanta.
Hotararea judecatoreasca trebuia sa fie in forma scrisa si putea fi atacata cu un apel.
Hotararea unui domn putea fi atacata cu apelatie la un alt domn.
Codul calimah
Principalele izvoare: obiceiul romanesc, dreptul bizantin, codul civil francez, codul civil
austriac