Sunteți pe pagina 1din 4

Consiliere psihopedagogică

Curs 2

Pregătirea teoretică şi practică a profesorului- consilier

Pentru o bună pregătire în domeniul acesta, profesorul trebuie să acumuleze


informaţii din diverse domenii ale psihologiei (a dezvoltării, comportamentală, a
personalităţii, a sănătăţii, socială), să deprindă diferite tehnici ale consilierii şi să
depună un efort de cunoaştere şi dezvoltare personală. Acest din urmă efort se
finalizează cu formarea şi dezvoltarea câtorva atitudini fundamentale importante în
consiliere.Acestea sunt:
1. Acceptarea necondiţionată;
2. Empatia;
3. Congruenţa;
4. Colaborarea;
5. Gândirea pozitivă;
6. Responsabilitatea;
7. Respectul
(A Băban,2001)

Acceptarea necondiţionată este atitudinea care are la bază principiul potrivit căruia
fiinţa umană este valoroasă prin esenţa sa , adică are capacitatea de a face
opţiuni responsabile şi are dreptul de a lua decizii asupra vieţii sale personale.
Acceptarea nu este identică cu simpatia, toleranţa, neutralitatea, indiferenţa.
Neacceptarea unei persoane (a elevului în cazul consilierii) presupune: a da sfaturi, a
culpabiliza, a analiza, a eticheta, a ameninţa, a evita, a condiţiona, a pune
întrebări de genul “de ce ai făcut asta?”. Acceptarea necondiţionată poate fi
blocată de următoarele cauze:
 Lipsa informaţiilor despre personalitatea elevului;
 Problemele emoţionale ale profesorului;
 Prejudecăţile acestuia;
 Pierderea respectului faţă de sine şi de ceilalţi;
 Proiectarea propriilor valori asupra celorlalţi;
 Identificarea elevilor cu proprii copii.

Empatia înseamnă a fi cu celălalt şi a nu fi ca celălalt. Empatia este o structură


importantă a inteligenţei emoţionale. S Marcus (1997) definea empatia astfel: “
este un fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor şi acţiunilor celuilalt
dobândit prin transpunerea psihologică a eului într-un model obiectiv de
comportament uman, permiţând înţelegerea modului în care celălalt înţelege
lumea”. Empatia se realizează prin transpunerea imaginativ –ideatică în
sistemul de referinţă al celuilalt, respectiv prin preluarea modului de a gândi şi
de a îndeplini un rol social, prin transpunerea emoţională, activarea unei
experienţe, identificarea afectivă cu partenerul, preluarea stării lui de spirit. A fi
empatic nu înseamnă a da sfaturi, ci mai degrabă a fi cu celălalt când acesta are
mai mare nevoie.
În mod practic, în relaţiile interumane există empatie când:
 Partenerii se simt bine împreună;
 Ei se pot distra împreună;

1
 Se respectă reciproc;
 Se ascultă reciproc;
 Îşi povestesc preocupările;
 Îşi respectă, preţuiesc opiniile, chiar şi atunci când sunt opuse;
 Nu trebuie să fie perfecţi în relaţiile interpersonale;
 Se preocupă de intenţiile, persoana celuilalt;
 Îşi iartă reciproc greşelile;
 Se consiliază reciproc.

Sugestii pentru exersarea şi dezvoltarea empatiei: evitarea utilizării întrebărilor


închise de genul” de ce ai făcuta asta?”, folosirea întrebărilor deschise, adică a acelora
care nu induc sentimente de indezirabilitate, culpabilitate şi care-I dau persoanei
(copilului) posibilitatea de a da un răspuns mai amplu; ascultarea activă şi atentă,
evitarea moralizării celuilalt, a întreruperilor în timpul conversaţiei, a etichetărilor, a
feed-back-urilor negative, a sarcasmului, a răspunsurilor clişeu, utilizarea sugestiilor
pozitive, constructive, a unei tonalităţi a glasului potrivită, oferirea de răspunsuri
clare, scurte, la obiect, oferirea unui timp de gândire celui căruia I se solicită un
răspuns.

Congruenţa reprezintă concordanţa dintre comportamentul consilierului şi


convingerile/ideile în care crede acesta cu adevărat. Congruenţa = autenticitatea
profesorului, acordul dintre ceea ce face şi ceea ce simte, gândeşte.

Colaborarea presupune aceea atitudine complexă de implicare activă a profesorului-


consilier în rezolvarea problemelor ridicate de elevi; el trebuie să fie un partener
autentic, un facilitator al dezvoltării, maturizării copiilor. Astfel, el trebuie să
însoţească, informeze, ajute elevii în elaborarea şi actualizarea intenţiilor, deciziilor
proprii şi nu să impună acestora eventualele decizii personale.

Gândirea pozitivă presupune focalizarea pe aspectele pozitive ale personalităţii


elevilor, pe posibilităţile acestora de a se mobiliza, de a se schimba, dezvolta, de a-şi
asuma responsabilităţi.

Responsabilitatea profesorului- consilier presupune asumarea, respectarea


principiilor consilierii, a drepturilor, valorilor fundamentale ale copiilor, precum şi
conştientizarea propriilor atitudini, valori, acţiuni care pot intefera negativ cu
activitatea de consiliere.

Respectul presupune în acelaşi timp consideraţie faţă de sine, faţă de ceilalţi,


aprecierea opiniilor şi acţiunilor altora.

Profesorul consilier trebuie însă să-şi dezvolte şi următoarele abilităţi:


 Ascultarea activă;
 Observarea;
 Adresarea de întrebări;
 Oferirea de feed- back;
 Furnizarea de informaţii;
 Parafrazarea;
 Sumarizarea;

2
 Reflectarea.

Ascultarea activă este una dintre abilităţile care facilitează comunicarea şi care
induce respect la cel care solicită ajutor. Factorii care susţin ascultarea activă:
 Contactul vizual cu interlocutorul;
 Adecvarea comunicării nonverbale conţinutului şi stării afective a
interlocutorului;
 Înţelegerea corectă a celor transmise;
 Evitarea evaluării, a etichetării;
 Evitarea monologului;
 Evitarea întreruperilor, a reacţiilor bruşte;
 Folosiţi afirmaţiile de genul”înţeleg, bine!”;
 Urmăriţi reacţiile nonverbale ale partenerului de discuţii.

Observarea trebuie să fie o abilitatea folosită pe analiza comportamentului nonverbal


şi pe conţinutul mesajelor transmise de interlocutor deoarece în acest fel vom avea
informaţii nu numai despre atitudinilor, opiniilor celor cu care se discută, dar şi despre
sentimentele acestora.

Întrebările cele mai adecvate în consiliere sunt cele ipotetice (de ex. “cum ai vrea să
se termine problema asta?”) şi cele deschise de genul “ai putea să-mi spui mai multe
despre problema asta?”. Sugestii pentru adresarea întrebărilor: folosiţi întrebări scurte
şi concise, folosiţi cuvinte cunoscute de cei cu care discutaţi, nu reacţionaţi la un
răspuns cu o întrebare, reformulaţi o întrebarea dacă nu a fost înţeleasă şi nu o
repetaţi.

Ca şi celelalte abilităţi şi oferirea de feed-back susţine comunicarea profesor-elev.


Feead-back-ul oferit trebuie să se concentreze pe aspectele positive, să fie specific, să
fie descriptiv, să fie oferit imediat , să ofere alternative comportamentale, să se refere
la acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate.

În consiliere oferirea de informaţii şi nu evaluarea celor deţinute de elevi trebuie să


fie primordială. De asemenea, este importantă şi maniera de prezentare a
informaţiilor; de aceea se recomandă: utilizarea unui limbaj potrivit cu nivelul
lingvistic atins de elevi, transmiterea de informaţii corecte, obişnuirea elevului cu
demersul de căutare a informaţiilor precum şi cu raportarea critică la informaţiile
găsite.

Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce pare/ este important în mesajul


recepţionat de la elev. În acest fel se clarifică anumite aspecte ale problemei aflate în
discuţie şi se elimină riscul neînţelegerilor. Ea nu trebuie să se realizeze prin
minimizarea problemelor expuse, prin ironizarea sau culpabilizarea celor care le
expun. Scopul acestui demers este acela al clarificării unei probleme într-un climat de
securitate afectivă şi de comunicare autentică, sinceră.

Sumarizarea este o modalitate de a sintetiza, de a recapitula aspectele cele mai


importante ale unui demers de consiliere. Cu această abilitate profesorul atrage atenţia
asupra aspectelor ce trebuie schimbate, a altenativelor posibile de abordare a acestora.

3
Reflectarea se constituie în exprimarea înţelegerii de către consilier a conţinutului
informaţional şi a stării emoţionale transmise de elevi. În acest fel aceştia au
sentimentul că sunt ascultaţi, că problemele lor sunt importante, că sunt înţeleşi,
acceptaţi.

Proiectarea activităţilor de consiliere.


Menţionăm că demersul consilierii psihopedagogice este unul mai degrabă colectiv
decât individual. Dar şi într-un caz şi în celălalt este necesar un efort de proiectare
riguroasă a intervenţiei. Etapele consilierii:
1. definirea problemei;
2. descrierea problemei;
3. identificarea cauzelor care au determinat şi dezvoltat problemele
identificate ;
4. identificarea factorilor care menţin şi activează problemele în discuţie;
5. schiţarea planului de intervenţie cu insistarea asupra obiectivelor de atins
atât pe termen lung cât şi pe termen scurt
6. fixarea strategiilor/metodelor potrivite de intervenţie ţinând cont de
obiectivele fixate;
7. evaluarea intervenţie prin folosirea chestionarelor de cunoştinţe, abilităţi,
a grilelor de observaţie comportamentală etc

Metode de lucru în consiliere:


Brainstorming-ul, dezbaterea în grup şi perechi, jocul de rol, problematizarea,
activităţile structurate, cele ludice de relaxare, exerciţiile de exersare, vizionarea de
filme şi comentarea lor, reflectarea, argumentarea, dezbaterea, completarea de fişe şi
imagini, realizarea de colaje, postere, afişe, desene, imaginarea unuor situaţii,
evaluarea unor situaţii problematice, elaborarea de proiecte, de portofolii, studii de
caz etc.

Reguli generale de comunicare şi interacţiune în consiliere:


 fiecare opinie trebuie respectată;
 nimeni nu este întrerupt;
 toate întrebările sunt importante;
 nimeni nu este ridiculizat, criticat, moralizat, judecat, etichetat;
 fiecare are dreptul să participe activ;
 nimeni nu este obligat să-şi exprime punctul de vedere;
 nimeni nu monopolizează discuţia