Românul care a construit „farfuria zburătoare”

“Farfuria zburătoare eu am construit-o!” Această declaraţie “de

paternitate” îi aparţine lui Henri Coandă şi a fost dată în faţa ziaristului Gh.
Brătescu, în cadrul unui interviu pe care acesta i l-a luat savantului cândva,
în 1969.

Nenumăratele mărturii ale unor oameni care au susţinut de-a lungul

timpului că au fost martorii unor apariţii OZN afirmă că “Obiectele
Zburătoare Neidentificate” se comportau ca nişte vehicule aeriene
formidabile cu nişte calităţi de zbor, care aparent încălcau chiar legile
fundamentale ale fizicii. Printre acestea, sunt enumerate adeseori viteza
ascensională remarcabilă şi posibilitatea de a face viraje rapid, fără
schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerţia nici nu ar exista.
Extratereştrii? Puţin probabil! Şi asta pentru că, fără să fi venit din beznele
spaţiului cosmic, “Aerodina lenticulară” a lui Coandă, funcţionând pe baza
principiului care-i poartă numele, poate să facă şi ea aceleaşi lucruri.
După ani de studii complexe, Henri Coandă a înregistrat în Franţa, la
19 mai 1958, Brevetul nr. 1156516, privitor la un vehicul aerian de excepţie,
de formă circulară. În compunerea acestuia intrau nişte ajutaje speciale
care, absorbind aerul de pe faţa superioară a aparatului, îl evacuau cu mare
viteză către sol, manevră care asigura urcarea sau coborârea aparatului. La
16 iunie 1958, savantul a înregistrat, tot în Franţa, Brevetul nr. 1158539,
privitor la comanda automată a unor elemente aerodinamice speciale, prin
intermediul cărora aparatul dobândea o manevrabilitate extraordinară,
aproape similară celei atribuite “OZN”-urilor.
În documantaţia anexată brevetului, Coandă aprecia că un astfel de
vehicul, greu de o tonă, ar putea ajunge în trei secunde la o mie de metri
înălţime. În plus, “Aerodina” putea să decoleze şi să aterizeze la punct fix,
fără să ruleze pe o pistă construită special. Motiv pentru care Coandă însuşi
era convins că: “Nu peste mult timp, întâiul avion discoidal va aduce
răspuns la numeroase întrebări legate de viitorul aviaţiei”.

Proiectele secrete ale lui Henri Coandă

În 1961, inventatorul român a fost contactat de aviaţia americană,

pentru care a lucrat la diferite proiecte “Top Secret” timp de şapte ani. Doar
cei care studiază arhivele mai ştiu că, înainte de lansarea ipotezei originii
extraterestre a “farfuriilor zburătoare”, Henri Coandă a inventat un aparat
care semăna izbitor cu un OZN. În anii '60, românul a lucrat pentru US Air
Force şi pentru NASA, în programe secrete de cercetare. Atât de secrete încât
nici acum nu se ştie exact care a fost contribuţia lui la dezvoltarea tehnicii
aerospaţiale americane. Coandă nu este însă decât unul dintre “vizionarii”
care şi-au depăşit cu mult epoca. La începuturile aviaţiei, cu mult înainte ca
“Stealth”-ul să fie construit în secret de americani, un alt român s-a
preocupat de realizarea unui avion “invizibil”.

Eşecul canadian
“Aerodina” a fost un proiect fantastic, ce depăşea posibilităţile tehnice
ale timpului în care a fost conceput. Studiile au fost reluate după două
decenii, de un consorţiu canadian, finanţat de americani.
Era un program ştiinţific ultrasecret despre care nu se ştie decât că s-
a încheiat în 1961, printr-un eşec. Se pare că şef al colectivului de
cercetători a fost englezul John Frost care însă a “uitat” să-l coopteze şi pe
Coandă în acest proiect.
De la început, cercetătorii au întâmpinat mari dificultăţi, pe care doar
românul i-ar fi putut ajută să le depăşească. L-au contactat doar într-un
târziu, când deja se cheltuiseră o groază de bani, fără rezultate concrete. Se
pare însă că acesta a refuzat să le acorde atunci sprijinul.
Cercetările canadiene s-au încheiat în 1961 prin construirea unui
prototip, care însă nu a funcţionat. Probabil, pentru a justifica banii cheltuiţi
între 1953 şi 1961, canadienii au afirmat că “Efectul Coandă” nu poate fi
folosit în acest domeniu. Savantul român nu a fost însă prea impresionat de
nereuşita canadienilor.
În 1956 şi-a brevetat din nou invenţia, într-o formă dezvoltată, tot în
Franţa. De această dată, aparatul se numea clar: “Soucoupe volante” -
farfurie zburătoare. La fel ca majoritatea proiectelor lui Coandă, şi acesta era
“TOP SECRET”.

“Am văzut obiectul într-o bază ultrasecretă”

Nu este exclus ca eşecul canadian să fi fost doar un nor de fum, menit
să “ascundă” oficial proiectul aerodinei. După 1961 nu s-a mai vorbit despre
această invenţie decât ca despre o ciudăţenie. Coandă însuşi a intrat într-o
perioadă tainică a vieţii, despre care nu se cunoaşte mare lucru.
Tot ce se mai ştie acum este că, între 1961 şi 1968, a lucrat pentru US
Air Force şi NASA, în programe aerospaţiale. Până recent, nu s-au aflat
mărturii certe despre acea perioadă.
După unele opinii, “isteria OZN” este întreţinută chiar de cercurile
militare care încearcă să abata atenţia publicului de la aparatele de zbor
secrete încă neomologate.
O confirmare, târzie şi neoficială, a participării lui Coandă la crearea
unor astfel de aparate stranii a venit abia prin 2001. Prof. Valeriu Avram,
cercetător la Muzeul Aviaţiei, ne-a relatat că, în 2001, muzeul a fost vizitat
de un grup de studenţi militari americani, condus de gen.(r) prof. James T.
Curie, şef de catedră la “Industrial College of The Armed Forces”. La “Sala
Coandă”, unde este expusă şi o schiţă a “aerodinei”, americanul a relatat că,
în 1965, a văzut “farfuria zburătoare” în hangarul unei baze militare
americane secrete.
 “Am văzut-o de la mare distanţă şi ni s-a spus că a fost construită de
Coandă. Era un disc de culoare cenuşie, care arăta exact ca acelea pe care le
vedeam prin reviste sau la Discovery, când se vorbea despre OZN-uri”.
Americanul mai ştia că la acest proiect s-a lucrat până în 1969. Este
singura referire, repetăm, neoficială, care leagă numele lui Coandă de astfel
de cercetări.

Invazia tancurilor ruseşti, oprită în 1968 de “arme secrete”

În 1968, în timpul intervenţiei sovieticilor în Cehoslovacia, s-a spus că
ei ar fi încercat să intre şi în România. Invazia tancurilor ruseşti ar fi fost
atunci oprită la graniţa estică cu ajutorul unei arme secrete care le-ar fi topit
instantaneu carcasele din oţel.
Se mai spunea că această armă teribilă ar fi fost construită pe baza
unor proiecte oferite de Coandă în 1967, la prima lui venire în ţară. Poate că
asta nu este decât o simplă legendă. Coandă s-a întors definitiv în România
în 1970 şi a fost primit cu mari onoruri de puternicii zilei. A murit în 1972
şi, după doi ani, fiica lui a oferit statului toată arhiva lui: peste 600 de kg de
documente. Erau sute de brevete omologate în toată lumea, însemnări
tehnice, multe înregistrate “TOP SECRET”, şi acte personale.
Un adevărat tezaur ştiintific oferit gratuit statului român, care însă nu
a ştiut ce să facă cu el. Coletele au fost depuse la INCREST, unde au stat
neatinse, timp de câteva decenii. Abia în 1998 au intrat în custodia
Muzeului Aviaţiei. Aici, cercetătorii au început o muncă titanică de studiere
şi clasificare a fiecărui document. Muncă nu lipsită de pericole. Hârtia veche
a devenit casantă şi se poate deteriora în orice moment. În afară de asta, în
ea s-au “instalat” tot felul de ciuperci şi mucegaiuri, încât unii cercetători s-
au îmbolnăvit grav după ce au atins-o.

Iata farfuria zburatoare romaneasca

In 1978, statul roman a primit un container cu 800 de kilograme de

documente, care apartinusera lui Henri Coanda. Era o donatie din partea
fiicei savantului. Recent, printre hartii, a fost gasit un proiect de farfurie
zburatoare, celebra 'Aerodina' gandita de Coanda. Pe acesta scria 'Top secret'
si, din cate au aflat muzeografii, a apartinut Fortelor Aeriene ale Statelor
Unite.

In 1990, guvernul tarii noastre a luat decizia de a infiinta un Muzeu al

Aviatiei, in care sa fie aduse toate documentele si obiectele care tin de
domeniul zborului. Printre altele, muzeul a primit in 1998 si 'arhiva Coanda',
un pachet de 800 de kilograme de documente, care au apartinut
inventatorului si care fusesera donate statului roman de catre fiica
savantului la sfarsitul anilor ′70. Coletul nu a fost desfacut pana in 1999,
cand muzeografii militari au inceput sa cerceteze documentele fila cu fila.
 'Printre hartiile de o inestimabila valoare, am gasit si proiectul
Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburatoare a lui Coanda, despre care
auzisem, dar nu visasem vreodata sa o avem in fata ochilor. Proiectul a fost
un secret american de stat si a intrat in posesia familiei Coanda intr-un mod
neelucidat. O delegatie a armatei americane nu a putut sa-si ascunda
surprinderea cand a vazut documentele. Americanii ne-au intrebat unde este
prototipul. Le-am raspuns ca ei ar trebui sa ne spuna noua, deoarece Henri
Coanda a fost chemat in Statele Unite, la sfarsitul razboiului, si a lucrat
acolo la acest proiect', ne-a spus comandorul Paul Sandachi, directorul
Muzeului Aviatiei.

Henri Coanda a inceput studiile pentru Aerodina Lenticulara in 1930,

in Franta. Le-a abandonat in timpul razboiului. Reia activitatea la Aerodina
in Statele Unite, iar in 1957 prezinta proiectul final si il breveteaza. Dupa
care nu se mai spune nimic despre aceasta inventie.

Aparatul descris in dosarele Coanda are propulsie neconventionala,

are o forma de lentila si dispune in jurul coroanei de mai multe fante prin
care ies jeturi, ce formeaza un strat de gaze, acestea imprimand miscarea
ansamblului. Ca eficienta a zborului, aerodina savantului roman e net
superioara oricarui aerovehicul existent.

La Facultatea de Inginerie Aerospatiala se lucreaza in acest moment la

adaptarea tehnologiilor folosite la proiectul Aerodina Lenticulara in diferite
ramuri industriale. Elementul de baza al farfuriei zburatoare, de la care
poate pleca construirea sa integrala, a fost realizat deja.