Capitolul 7. Sisteme Multirată: X F F M

176 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme
CAPITOLUL 7. SISTEME MULTIRATĂ
7.1. Un semnal, eşantionat cu frecvenţa F0 = 1/ T , având spectrul X (e jω ) , este

decimat cu un factor M. Care este valoarea spectrului la F1 = F0 /(6 M ) ?
Rezolvare:
Frecvenţa normată după eşantionare este

ω1 = Ω1T = 2π FT
1 (7.1)
iar după decimare se transformă în
π
ωd 1 = M ω1 = (7.2)
3
astfel încât spectrul dorit este:
 j π3  1 M −1  j 3πM − j 2Mπ k 
Y e = ∑ X e  (7.3)
  M k =0  
7.2. Se consideră sistemul următor:

x(n) G (e j ω ) ↓5 H (e jω ) ↑5 G (e j ω ) y(n)
Figura 7.1.
unde răspunsurile în frecvenţă ale celor două filtre sunt

1, | ω |< π / 5
H (e jω ) = e − jω / 2 cos(ω / 2) G (e jω ) =  (7.4)
0, altfel
Determinaţi răspunsul global în frecvenţă F (e jω ) al acestui sistem.
Capitolul 7 – Sisteme multirată 177
Rezolvare:
La ieşirea primului sistem cu funcţia de transfer G (e jω ) avem:

 π
 X (e ) , ω <
jω
X1 ( e ) = X ( e ) G ( e ) = 
jω jω jω
5 (7.5)
 0 , altfel
După decimarea cu 5:
 j ω5 
X 2 ( e ) = X1  e 
jω
(7.6)
 
După trecerea prin filtrul cu funcţia de transfer H (e jω ) :
 j ω5 
X 3 ( e ) = X 2 ( e ) ⋅ H ( e ) = X 1  e  ⋅ H ( e jω )
jω jω jω
(7.7)
 
După expandare:
X 4 ( e jω ) = X 3 ( e j 5ω ) = X 1 ( e jω ) ⋅ H ( e j 5ω ) (7.8)
Ieşirea sistemului va fi:
 π
 X 4 (e ) , ω <
jω
Y (e ) = X 4 (e )G (e ) = 
jω jω jω
5 (7.9)
 0 , altfel
Deci, răspunsul global în frecvenţă F ( e jω ) al acestui sistem este:
 π
H (e ) , ω<
j 5ω
F (e ) = 
jω
5 (7.10)
 0 , altfel
7.3. Fie structura din figura 2a) în care H ( z ) este un sistem liniar cu
parametri invariabili în timp cu configuraţia poli-zerouri prezentată în figura
2b (zerourile sunt simple iar polul are ordinul M, cu M întreg, mai mare decât
unitatea).
a) Determinaţi şi reprezentaţi h(n) .
b) Un al doilea sistem, prezentat în figura 2c, este folosit pentru a obţine r (n) .
G ( z ) este şi el un sistem liniar cu parametri constanţi în timp. Poate fi
determinat G ( z ) astfel încât y (n) = r (n) pentru orice intrare x(n) ? Dacă
NU, explicaţi. Dacă DA, calculaţi G ( z ) .
c) Depinde răspunsul de M? Explicaţi.
x ( n) w(n) y ( n)
a) H ( z) ↓2
pol de ordinul M > 1

b)
-1/2 1/2
c)
↓2 G( z)
x ( n) r ( n)
Figura 2
Rezolvare:
a) Putem scrie imediat

 1  1   1 
H ( z ) = 1 − z −1  1 + z −1  z − ( M −2) =  1 − z −2  z − ( M −2) (7.11)
 2  2   4 
deci
1
h(n) = δ (n − M + 2) − δ (n − M ) (7.12)
4
b)
 1  j ω  1  j ω − 2π   
R ( e ) =  X  e 2  + X  e  2 2    G ( e jω ) =
jω
2 
  2  

(7.13)
1  j 2 − 2  
ω  ω 2π 
1  j2 
= X  e G (e ) + X  e
jω
G (e )
jω
2   2  

 1  jω  1  j ω − 2π   
Y (e ) =  W  e 2  + W  e  2 2    =
jω
2   2  
  
(7.14)
1  j 2   j 2  1  j 2 − 2    j 2 − 2  
ω ω  ω 2π   ω 2π 
= H e  X e  + H e  X e 
2     2   
 


1
W ( e jω ) = H ( e jω ) X ( e jω ) = e ( ) X ( e jω ) − e − jω M X ( e jω )
− jω M − 2
(7.15)
4
Pentru orice X ( e jω ) trebuie să avem

 jω2   j ω2 − 22π  
G (e ) = H  e ,
jω
G (e ) = H  e 
jω 
 (7.16)
   
 
echivalent cu
 jω2   j ω2 − 22π  
H e  = H e  
 (7.17)
   
 
Dar
 1  − jω M −2
H ( e jω ) = 1 − e−2 jω  e ( ) (7.18)
 4 
şi
 j ω2 − 22π    1 -2jω  -j ω2 − 22π ( M −2)
H e  
 = 1 − e  e  
(7.19)
   4 
 
Condiţia se poate realiza dacă şi numai dacă M este par.
7.4. Fie sistemul digital S1 din figura 3,

x ( n) w(n) w1 (n) y1 ( n)
S1 ↑M H (e jω
) ↓N
x ( n) v2 (n) w2 (n) z2 (n) y2 ( n )

S2 G (e jω
) ↓N ↑M H (e jω
)
Figura 3
în care
 π
 1, | ω |<
H ( e jω ) =  M (7.20)
0, π
<| ω |< π
 M
a) Dacă x(n) = xa (nT ) , poate fi exprimat y1 (n) sub forma axa (bnT ) ?
Presupunem că M > N . Exemplificaţi pentru M = 3 şi N = 2 .
b) Fie sistemul digital S2 în care
 π
 1, | ω |<

G ( e jω ) = 
N
(7.21)
0, π
<| ω |< π
 N
Pentru ce tipuri de semnale x( n) sunt echivalente S1 şi S2?

c) Repetaţi pentru M < N . Exemplificaţi pentru M = 2 şi N = 3 .
Rezolvare:
a) Desenând spectrele observăm că nu avem aliere pentru că

Nπ
<π ↔ N < M (7.22)
M
şi
 NT 
y1 (n) = Mxa  n (7.23)
 M 
b) Nu avem aliere.
Dacă
V2 ( e jω ) = X ( e jω ) (7.24)
atunci
y1 ( t ) = y2 ( t ) (7.25)
dacă
π
X ( e jω ) = 0, ω > (7.26)
N
c) Avem aliere.
7.5. Sistemele din figura 4 realizează decimarea cu factorul 2.
↓2 h(n)
x(n) y1(n)
h2(n) ↓2 h3(n)
x(n) y2(n)
h1(n) ↓2
Figura 4
Funcţia pondere h( n) este dată de:

 a, n = 0,3

h(n) =  b, n = 1,2 (7.27)
0, în rest

a) Scrieţi ecuaţiile cu diferenţe finite.
b) Determinaţi h1 (n) , h2 (n) , h3 (n) cu suportul în intervalul [0, 2] astfel încât
cele două structuri să fie echivalente.
c) Determinaţi complexitatea aritmetică în cele două situaţii pentru obţinerea
unui eşantion la ieşire.
Rezolvare:
Se observă că
∞ 3
y1 (n) = x(2n) ∗ h(n) = ∑ h(k ) x(2(n − k )) =∑ h(k ) x(2n − 2k ) .
k =−∞ k =0
(7.28)
Deci:
y1 (n) = h(0) x(2n) + h(1) x(2n − 2) + h(2) x(2n − 4) + h(3) x(2n − 6) (7.29)
Pentru structura de jos:
2 2
u (n) = ∑ h2 (k ) x(n − k ) ⇒ u (2n) = ∑ h2 (k ) x(2n − k ) (7.30)
k =0 k =0
u (2n) = h2 (0) x(2n) + h2 (1) x(2n − 1) + h2 (2) x(2n − 2) (7.31)
Pentru k ∈ Z ,
u (2n − 2k ) = h2 (0) x(2n − 2k ) + h2 (1) x(2n − 2k − 1) + h2 (2) x(2n − 2k − 2) (7.32)
2 2
v(n) = ∑ h1 (k ) x(n − k ) ⇒ v(2n) = ∑ h1 ( k ) x(2n − k ) (7.33)
k =0 k =0
v(2n) = h1 (0) x(2n) + h1 (1) x(2n − 1) + h1 (2) x(2n − 2) (7.34)
2
y2 (n) = v(2n) + u (2n) ∗ h3 ( n) = v(2n) + ∑ h3 (k )u (2n − 2k ) (7.35)
k =0
Dacă notăm ultimul termen dintre cei doi ai sumei precedente cu u1(n) şi
folosind expresia pentru u(2n-2k), k=0…3, se obţine:
2
u1 (n) = ∑ h3 (k )u (2n − 2k ) =
k =0
= h3 (0)u (2n) + h3 (1)u (2n − 2) + h3 (2)u (2n − 4) =

= h3 (0)h2 (0) x(2n) + h3 (0)h2 (1) x(2n − 1) + h3 (0)h2 (2) x(2n − 2) + (7.36)
+ h3 (1)h2 (0) x(2n − 2) + h3 (1)h2 (1) x(2n − 3) + h3 (1)h2 (2) x(2n − 4) +
+ h3 (2)h2 (0) x(2n − 4) + h3 (2)h2 (1) x(2n − 5) + h3 (2)h2 (2) x(2n − 6)
Se obţine:
y2 (n) = (h1 (0) + h3 (0)h2 (0)) x(2n) + (h1 (0) + h3 (0)h2 (1)) x(2n − 1) +
+ (h1 (2) + h3 (0)h2 (2) + h3 (1) h2 (0)) x(2n − 2) + h3 (1)h2 (1) x(2n − 3) +
(7.37)
+ (h3 (1)h2 (2) + h3 (2)h2 (0)) x(2n − 4) + h3 (2)h2 (1) x(2n − 5) +
+ h3 (2)h2 (2) x(2n − 6)
Soluţia imediată este:
h1 = [b,0, a ]; h2 = [a,0, b]; h3 = [0,0,1]; (7.38)
Într-adevăr:
u (n) = x(n) ∗ h1 (n) = bx(n) + ax(n − 2) (7.39)
u (2n) = bx(2n) + ax(2n − 2) (7.40)
v(n) = x( n) ∗ h2 (n) = ax(n) + bx(n − 2) (7.41)
v(2n) = ax(2n) + bx(2n − 2) (7.42)
u1 (n) = δ (n − 2) ∗ u (2n) = u (2n − 4) = bx(2n − 4) + ax(2n − 6) (7.43)
y2 (n) = u1 (n) + v(2n) = ax(2n) + bx(2n − 2) + bx(2n − 4) + ax(2n − 6) =
(7.44)
= y1 (n)
Am determinat la capitolul de structuri de filtre numerice complexitatea
trecerii printr-un FIR de lungime N ca fiind, pentru un eşantion la ieşire:
- N–1 celule de întârziere şi sumatoare;
- N multiplicatoare;
Pentru sistemul de sus: unui eşantion de la ieşire îi corespunde un
eşantion de la intrarea în filtrul h( n) şi
- 3M / 2 întârzieri,
- 3M / 2 adunări şi
- 4 M / 2 = 2 M multiplicatoare.
Pentru sistemul de jos, pentru un eşantion la ieşire, avem în paralel:
- 2 M + 2M + 2 M / 2 = 5M întârzieri,
- M + M + 1 = 2 M + 1 adunări şi
- 2 M + 2 M = 4 M multiplicatoare.
7.6. Fie
hk (n) = h0 (n)cos(2π kn / L) (7.45)
a) Stabiliţi dacă următoarele două sisteme sunt echivalente (dacă
y0 (n) = y1 (n) ):
x(n) hk y0(n) x(n) h0 y1(n)
cos(2πkn / L)
Figura 7.5a.
b) Stabiliţi dacă următoarele două sisteme sunt echivalente (dacă

y0 (n) = y1 (n) ):
x(n) ↑L hk y0(n) x(n) ↑L h0 y1(n)
cos(2πkn / L)
Figura 7.5b.
Rezolvare:
a) Pentru primul sistem, se poate scrie:

∞ ∞
kl
y0 (n) = ( x ∗ hk )(n) = ∑ x(n − l )h (l ) = ∑ x(n − l )h (l )cos 2π L
l =−∞
k
l =−∞
0 (7.46)
Pentru al doilea sistem:

kn kn ∞
y1 (n) = cos 2π ( x ∗ h0 )(n) = cos 2π
L
∑ x(n − l )h0 (l )
L l =−∞
(7.47)
Comparând cele două rezultate, observăm că funcţia cosinus este prima

oară în interiorul sumei şi a doua oară în afara ei. Putem deduce uşor că, în
general, cele două expresii nu sunt egale, deci cele două sisteme nu sunt
echivalente.
În figura 7.5c am reprezentat pentru nişte spectre arbitrare comportarea
sistemelor de la punctul a).
Figura 7.5c
b) Vom nota pentru ambele sisteme ieşirile expandoarelor ca fiind u(n).

 n
x , n = pL
u (n) =   L  (7.48)
 0,in rest

∞
y0 (n) = (u ∗ hk )(n) = ∑ u (l )h (n − l ) =
l =−∞
k
∞
l ∞ (7.49)
= ∑  k
x
l =−∞  L 
h ( n − l ) = ∑
p =−∞
x( p )hk (n − pL)
l = pL
Ţinem cont de expresia lui hk(n) şi scriem mai departe:

∞
 k (n − pL) 
y0 (n) = ∑ x( p)h (n − pL)cos  2π
p =−∞
0
L  =
∞
(7.50)
 kn  kn ∞
= ∑ x( p )h0 (n − pL)cos  2π − 2π kp  = cos 2π ∑ x( p)h0 (n − pL)
p =−∞  L  L p =−∞
Pentru al doilea sistem:

kn kn ∞
y1 (n) = cos 2π (u ∗ h0 )(n) = cos 2π
L
∑ x( p)h0 (n − pL) = y0 (n) (7.51)
L p =−∞
Cele două sisteme sunt echivalente aşa cum se observă şi în figură.
Figura 7.5d.
7.7. Să se studieze posibilitatea întârzierii unui semnal discret cu o valoare

T = aTs , unde Ts este perioada de eşantionare, iar a este un număr raţional.
Frecvenţa de eşantionare este Fs = 100kHz şi T = 0.025ms . Banda semnalului
analizat este B = 0.35 Fs .
Rezolvare:
Se modifică în mod corespunzător rata de eşantionare a semnalului, astfel

încât întârzierea cerută să fie egală cu un număr întreg de perioade de
eşantionare.
T = aTS ⇒ a = T ⋅ FS = 2.5 (7.52)
Numărul a nu este un număr întreg şi de aceea trebuie schimbată rata
de eşantionare astfel încât întârzierea cerută să fie un multiplu al noii perioade
de eşantionare.
Modificarea cea mai simplă este FS′ = 2 FS ; atunci:
TS' = 0.005 ms ⇒ T = aTS = a 'TS' = 5TS' (7.53)
Schema circuitului este următoarea:
y ( n)
x ( n)
↑2 FTJ z −5 ↓2
Figura 7.6.
π
FTJ trebuie să aibă frecvenţa de tăiere normată: ω = .
2
7.8. Ne propunem să realizăm o modificare a ratei de eşantionare cu un factor

arbitrar r. S-a văzut că dacă r poate fi exprimat ca raport a două numere întregi,
atunci teoretic, schimbarea ratei de eşantionare este posibilă printr-o interpolare
şi o decimare (modificare fracţionară a ratei de eşantionare). Există aplicaţii în
care este foarte dificil şi nu neapărat necesar să realizăm o schemă de conversie
exactă a frecvenţei de eşantionare.
De exemplu, dacă se doreşte o conversie de forma I/D, cu D mare (de
exemplu I/D=1023/511); utilizând o implementare polifazică, va fi necesar un
număr foarte mare de subfiltre, deci memorie multă. De aceea, este utilă o
metodă care să realizeze în mod aproximativ conversia frecvenţei de
eşantionare.
Pentru x(n) dorim conversia ratei de eşantionare cu r. Putem scrie
1 k
= +β (7.54)
r I
unde k, I sunt numere naturale iar β sunt numere pozitive ce satisfac
1 k 1 k +1
0< β < , < < (7.55)
I I r I
În aproximarea de primul ordin se realizează mai întâi interpolarea cu I,
apoi se selectează din eşantioanele semnalului interpolat, distanţate în timp cu
Tx I , cele mai apropiate, în timp, de poziţia dorită.
Pentru realizarea filtrului de interpolare folosim o structură polifazică cu
I subfiltre.
a) Pentru r=2,2 calculaţi parametrii k,I şi β .
b) Dacă x(n) are spectrul constant în intervalul [ −ω x , ω x ] , ω x < π , cu
amplitudinea A, arătaţi că puterea totală a semnalului este dată de
A
2
ωx
Ps =
π
Eroarea normalizată între poziţia, în timp, a eşantioanelor reale şi cele dorite
este tm cu proprietatea
0.5
| t m |≤ (7.56)
I
c) Arătaţi că puterea erorii totale satisface relaţia
A ωx
2 3
Pe ≤ (7.57)
12π I 2
d) Arătaţi că raportul semnal - distorsiune (raportul puterilor definite mai
înainte) este
2
= P s ≥ 12 I (7.58)
RSD1
Pe ω x
2
e) Dacă banda semnalului este cuprinsă între –0.8 π şi 0.8 π să se determine

numărul de subfiltre necesare pentru a obţine un raport semnal distorsiune de
50 dB.
Rezolvare:
a) k=2, I=6.
b) Folosind teorema lui Parseval
1 ωx A
2
ωx
∫ | X (ω )| dω =
2
Ps = (7.59)
2π -ω x π
c) Eroarea în timp are drept efect o eroare în frecvenţă
X ( e jω ) e jωτ − X ( e jω ) e jω (τ −tm ) (7.60)

Putem utiliza aproximaţia
jωτ jω ( τ - ) jωτ - jω
e - e t m = e ( 1-e t m )=
(7.61)
= e jωτ (1 - cos ω t m + jsin ω t m ) ≈ je jωτω t m
dar
0.5
| t m |≤ (7.62)
I
deci
1 ωx 1 ωx
∫ | X (ω )e - X (ω )e | dω ≈ ∫ | X (ω )je jωτω t m |≤
jωτ jω ( τ - t m ) 2
Ps =
2π -ω x 2π -ω x
2
(7.63)
ωx
 0.5  2 A ωx
2 3
1
≤ ∫ A2
2π -ω x  I 
 ω dω =
12π I 2
d) Folosind relaţiile anterioare
P 12 I 2
RSD 2 =
s
≥ 2 (7.64)
Pe ω x
5
10
e) I ≈ ω x ≈ 230 subfiltre.
12
7.9. Dezavantajul aproximaţiei de ordinul I, folosită în problema anterioară,

este numărul mare de subfiltre ce se obţin pentru o anumită distorsiune.
Aproximarea de ordinul II se bazează pe relaţia
y (m) = (1-α m) y 1(m) + α m y 2(m) (7.65)
în care
α m = I t m, 0 ≤ α m ≤ 1 (7.66)
iar y1(m) şi y2(m) sunt eşantioanele obţinute după interpolarea cu I, cele mai
apropiate în timp de eşantionul dorit (primul anterior, al doilea posterior)
calculate folosind subfiltrele de ordinul i şi i-1. Avem o singură excepţie: când
i=I-1. In acest caz folosim filtrul de ordinul I-1 pentru y1(m) iar pentru y2(m)
folosim subfiltrul de ordinul 0.
a) Arătaţi ca puterea erorii totale satisface relaţia
A ωx
2 5
Pe ≤ (7.67)
80π I 4
b) Arătaţi că raportul semnal-distorsiune este
P 80 I 4
RSD 2 =
s
≥ 4 (7.68)
Pe ω x
c) Dacă banda semnalului este cuprinsă între -0.8 π şi 0.8 π să se determine

numărul de filtre necesare pentru a obţine un raport semnal distorsiune de 50
dB.
Rezolvare:
a) Putem utiliza aproximaţia

(1- It m)e jω (t-t m ) + I t me jω ( τ -t m+1/I) =
= e jωτ (1-α m )e- jω t m + a me jω (-t m+1/T)  =
(7.69)
= e jωτ (1-α m )(cos ω t m - jsin ω t m) +
+e jωτ [cos ω( 1/I - t m) + jsin ω (1/I - t m)]
dar
jωτ jω ( τ - ) jω (t- +1/I)
e - ( 1 - α m )e t m - α me t m =
= e jωτ{[1 - (1 - α m)cos ω t m - a m cos ω (1/I - t m)] +
+ j[(1 - α m)sin ω t m - α m sin ω (1/I - t m )]} ≈ (7.70)
 α 
≈ e jωτ ω 2(1 - α m) 2m 
 I 
şi
1
(1 - α m)α m ≤ (7.71)
4
deci
1 ωx
Ps = ∫
2π -ω x
| X (e jω )|2 | [e jωτ - (1 - α m)e jω ( τ -t m ) - α me jω ( τ -t m+1/I ]|2dω ≈
2 2
(7.72)
ωx ωx
jωτ  2 αm 2 0.25  Aω
2 5
1 1
2π -ω∫ x ∫
≈ X (e jω
) e ω (1 - α m ) 2 
dω ≤ A   ω dω =
4 x
4
 I  2π -ω x  I  80π I
b) Folosind relaţiile anterioare
4
P s ≥ 80 I (7.73)
Pe ω x
4
5
c) I ≈ ω x 10 ≈ 15 subfiltre.
80
7.10. Dintr-un semnal având lărgimea de bandă Fm=20 kHz, eşantionat cu

frecvenţa Nyquist, se separă componentele cu frecvenţe sub Fm1=1KHz cu
ajutorul unui FTJ având banda de trecere de 900 Hz şi o bandă de tranziţie de
100 Hz. Semnalul obţinut se decimează cu factorul de decimare maxim.
a) Studiaţi diferitele variante de realizare ale acestei operaţii ştiind că filtrul va
trebui să aibă o ondulaţie în banda de trecere de 0.01 şi în banda de oprire de
0.001.
b) Care este ordinul filtrului dacă folosim un singur filtru RFI (deci şi o singură
decimare)?
c) Care este suma ordinelor filtrelor dacă folosim mai multe filtre şi un număr
corespunzător de decimări? Exemplificaţi pentru două şi trei filtre.
d) Care este influenţa celor două sau trei rate de decimare asupra lungimii
cumulate a filtrelor? Se va folosi metoda Remez in mediul Matlab.
Rezolvare:
Frecvenţa de eşantionare iniţială este Fs=2Fm=40 kHz. Factorul de

decimare M se alege astfel încât decimarea să nu conducă la aliere
π
2 πFm1 ≤ (7.74)
MT s
Rezultă M=20. Decimarea cu M=20 se poate realiza într-un singur etaj,
sau în mai multe trepte succesive, pornind de la diferitele descompuneri în
factori ale lui M.
Să considerăm mai întâi cazul când decimarea este realizată într-o

singură treaptă.
Folosind următoarele linii de program putem determina ordinul şi
funcţia de transfer a FTJ:
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1000],[1 0],[0.01 0.001],40000);

b=remez(n,f0,m0,w)
Obţinem n=1017. Ordinul filtrului este foarte mare. Vom realiza

decimarea în etape. Pentru aceasta se procedează în felul următor:
- Se descompune M în factori
P
M = ∏ Mi (7.75)
i =1
- Se utilizează P trepte de decimare, cu factorii M1,…,MP, fiecare din ele
conţinând decimatorul elementar şi filtrul trece jos;
- Se stabilesc parametrii globali ai schemei: frecvenţa de eşantionare la

intrare Fs0, lărgimea de bandă a semnalului util, care reprezintă deci lărgimea
benzii de trecere a filtrului, Fp=Fm, şi limita benzii de tranziţie, aşa încât să nu
F
apară aliere, Fo = s 0 ;
2M
- Se determină parametrii filtrelor decimatoarelor. Pentru decimatorul i ,
având factorul M i , frecvenţa de eşantionare la intrare Fi −1 , iar la ieşire Fi ,
rezultă următoarele specificaţii pentru filtru:
-banda de trecere:
0 ≤ F ≤ Fp (7.76)
-banda de tranziţie:
Fp ≤ F ≤ Fi − Fo (7.77)
-banda de oprire:
F
Fi − Fo ≤ F ≤ i −1 (7.78)
2
O variantă mai economică de proiectare, ce admite un oarecare grad de
aliere în domeniul de frecvenţe ce nu prezintă interes, utilizează frecvenţa Fp în
loc de Fo în expresiile de mai sus ale benzilor de tranziţie şi de oprire.
Rămân de determinat ondulaţiile acceptate în benzile de trecere şi de
oprire. Să notăm cu δ p ondulaţia globală admisă în banda de trecere şi cu δ pi
ondulaţia corespunzătoare filtrului din structura decimatorului i. Câştigul fiind
presupus unitar, rezultă că
1 ± δ p = (1 ± δ p1 )(1 ± δ p 2 ) ....(1 ± δ pP ) ≅ 1 ± δ p1 ± .... ± δ pP (7.79)
deci se pot alege ondulaţiile filtrelor din condiţia
δ p = δ p1 + δ p 2 + .... + δ pP (7.80)
In ceea ce priveşte ondulaţia în banda de oprire, deoarece benzile de
atenuare ale filtrelor nu se suprapun în totalitate, o soluţie acoperitoare este ca
toate filtrele să aibă o ondulaţie egală cu cea globală. In problema de faţă, vom
analiza mai multe variante.
Cazul 1: M=2*10 (o decimare cu 2, urmată de una cu 10);

Folosim următoarele secvenţe în Matlab
[n,f0,m0,w]=remezord([900 19100],[1 0],[0.005 0.001],40000);

[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.005 0.001],20000);
Se obţin: n1=1 şi n2=276.

Cum programul remez nu poate sintetiza filtre cu ordin mai mic decât 3,
se va lua pentru primul filtru ordinul 3.
Cazul 2: M=10*2;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 3100],[1 0],[0.005 0.001],40000);

[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.005 0.001],4000);
Cazul 3: M=4*5;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 9100],[1 0],[0.005 0.001],40000);
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.005 0.001],10000);
Cazul 4: M=5*4;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 7100],[1 0],[0.005 0.001],40000);
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.005 0.001],8000);
Cazul 5: M=2*2*5;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 19100],[1 0],[0.003 0.001],40000);
[n,f0,m0,w]=remezord([900 9100],[1 0],[0.003 0.001],20000)
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.003 0.001],10000);
Se obţin: n1=2, n2=3 şi n3=146.
Din acelaşi motiv ca în cazul 1 se va lua n1=3.
Cazul 6: M=2*5*2;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 19100],[1 0],[0.003 0.001],40000);
[n,f0,m0,w]=remezord([900 3100],[1 0],[0.003 0.001],20000)
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.003 0.001],4000);
Se obţin: n1=2, n2=26 şi n3=58.
Evident, se va lua n1=3.
Cazul 7: M=5*2*2;
[n,f0,m0,w]=remezord([900 7100],[1 0],[0.003 0.001],40000);
[n,f0,m0,w]=remezord([900 3100],[1 0],[0.003 0.001],8000)
[n,f0,m0,w]=remezord([900 1100],[1 0],[0.003 0.001],4000);
Se obţin: n1=18, n2=8 şi n3=58.
7.11. Un semnal de joasă frecvenţă cu lărgimea de bandă utilă FM=6 kHz este
eşantionat cu Fs1=25 kHz. Să se realizeze modificarea frecvenţei de eşantionare
la Fs2=15 kHz şi să se proiecteze filtrul necesar acestei modificări a ratei de
eşantionare. Ondulaţiile caracteristicii amplitudine-frecvenţă a filtrului, atât în
bandă de trecere cât şi în banda de oprire, vor fi δ = 0,01.
Se va folosi mediul Matlab.
Rezolvare:
Va trebui realizată o interpolare cu L=3 şi apoi o decimare cu M=5. Vor fi

necesare teoretic două filtre: unul după interpolatorul elementar, pentru
eliminarea spectrelor imagine, iar al doilea, înaintea decimatorului elementar,
având drept scop eliminarea posibilităţii de apariţie a alierii.
Primul filtru, de tip trece jos, are câştigul G=L=3. Teoretic, el ar trebui să
fie un filtru trece-jos ideal, lucrând la frecvenţa de eşantionare Fv = 3Fs = 75
π
kHz, şi având o frecvenţă de tăiere este normată ω 'tv = .
3
Al doilea filtru, ar trebui să fie de asemenea un filtru trece jos ideal, cu
π
frecvenţa de tăiere normată ω ''tv = şi câştig unitar . Evident, se va utiliza un
5
π
singur filtru, având frecvenţa de tăiere minimă, ωtv = ω ''tv = şi câştigul 3.
5
In realizarea practică, trebuie avut în vedere că filtrele nu sunt ideale, ci
au o anumită bandă de tranziţie, care va trebui precizată în proiectare. Vor trebui
deci stabilite frecvenţa limită superioară a benzii de trecere ω pv şi frecvenţa
limită inferioară a benzii de oprire ωov . Pentru ca filtrarea să nu afecteze
semnalul util, vom alege
ω 2π f M 2π FM
ω pv = ωMv , ωMv = M = = (7.81)
L L LFs1
Frecvenţa limită inferioară a benzii de oprire poate fi aleasă
π
ωov = ωtv = .
5
Pentru proiectarea filtrului vom utiliza algoritmul Remez. Programul Matlab
care permite stabilirea ordinului filtrului necesită frecvenţele în forma
nenormată. Acestea sunt
ω pv ω ω
Fp = Fv = M Fv = M Fs1 = FM = 6kHz (7.82)
2π 2π L 2π
ωov
Fo = Fv = 7,5kHz (7.83)
2π
Linia de comandă în Matlab pentru stabilirea ordinului este
[n,f0,m0,w]=remezord([6000 7500],[1 0],[0.01 0.01],75000)

Obţinem n=97, după care se calculează coeficienţii filtrului cu
h=remez([n,f0,m0,w]).
În final, aceştia se înmulţesc cu 3 pentru obţinerea câştigului impus.

Se poate face şi o proiectare mai economică, având drept rezultat un
filtru cu ordin mai mic. Pentru aceasta se porneşte de la observaţia că în
spectrul final, zona cuprinsă între
M
π ≤ ω2 ≤ 2π − ωM 2 , ωM 2 = M ωMv = ωM (7.84)
L
oricum nu conţine componente spectrale. In consecinţă, se poate lărgi limita
2π − ωM 2 2π
inferioară a benzii de oprire până la ω 'ov = = − ωMv . Se verifică
M M
uşor că nici în domeniul
π 2π 2π
≤ ωv ≤ − ωMv ≤ − ωMv (7.85)
M M L
nu există componente în spectrul semnalului obţinut după decimare, aşa încât se
poate lua
ω'
Fo = ov Fv = 9kHz (7.86)
2π
Reluând calculul cu această nouă valoare, se obţine un ordin de 49.
Cum era de aşteptat, lărgirea benzii de tranziţie conduce la simplificarea
structurii filtrului.
7.12. Funcţia de pondere a unui filtru este de forma

h ≠ 0, pentru 0 ≤ n ≤ 15
h[n] =  n (7.87)
 0 , in rest
a) Determinaţi componentele polifazice pentru o descompunere în filtre de
lungimi egale.
b) Determinaţi caracteristicile de frecventă ale componentelor polifazice.
Rezolvare:
Filtrul este de lungime 16. Se obţin componente polifazice de aceiaşi

lungime, dacă numărul de faze este un divizor al lungimii, deci în cazul de faţă
pentru 4 faze.
Putem scrie
15 3
H ( z ) = ∑ hn z − n = ∑ z − k H k ( z 4 ) (7.88)
n =0 k =0
H 0 ( z ) = h0 + h4 z + h8 z −2 + h12 z −3
−1
(7.89)
H1 ( z ) = h1 + h5 z −1 + h9 z −2 + h13 z −3 (7.90)
H 2 ( z ) = h2 + h6 z −1 + h10 z −2 + h14 z −3 (7.91)
H 3 ( z ) = h3 + h7 z −1 + h11 z −2 + h13 z −3 (7.92)
Probleme propuse
7.13. Sistemul următor reprezintă un interpolator cu 2. Se consideră filtrul

trece jos ideal cu frecvenţa de tăiere ωt = π / 2 şi câştigul egal cu 2.
y(n) z(n)
x(n) ↑2 FTJ
Figura 1
Determinaţi şi reprezentaţi y (n) şi z (n) precum şi spectrele acestora pentru
următoarele semnale de intrare:
a) x(n) = cos(π n / 4) .
b) x(n) = cos(3π n / 4) .
c) x(n) = δ (n) .
d) n0 .
e) x(n) = sinc(3π n / 4) .
7.14. Sistemul următor reprezintă un decimator cu 2. Se consideră filtrul

trece jos ideal cu frecvenţa de tăiere ωt = π / 2 şi câştigul egal cu 1.
y(n) z(n)
x(n) FTJ ↓2
Figura 2
Determinaţi şi reprezentaţi y (n) şi z (n) precum şi spectrele acestora pentru

următoarele semnale de intrare:
a) x(n) = cos(π n / 4) .
b) x(n) = cos(3π n / 4) .
c) x(n) = δ (n) .
d) x(n) = sinc(π n / 8) .
e) x(n) = sinc(3π n / 4) .
7.15. Fie sistemul din figura 2,
CAN ↓2 CNA
xc (t ) x ( n) y ( n) yc ( n )
T T'
Figura 2
în care xc (t ) are transformata Fourier de forma

X c (Ω) = 0, | Ω |> 200π (7.93)
Cum trebuie ales T ' astfel încât
xc (t ) = yc (t ) (7.94)
7.16. Fie secvenţa x(n) a cărei transformată Fourier are forma

 |ω |
1 − , | ω |≤ ωM
X (e ) =  ω M
jω
(7.95)
 0, în rest

a) Reprezentaţi X s (e jω ) şi X d (e jω ) pentru M = 3 şi ωM = π / 4 , unde
 x(n) , n = Mk, k = 0,±1,±2,...
xs (n) =  (7.96)
 0, în rest
şi xd (n) = xs ( Mn) = x( Mn) (7.97)
b) Care este valoarea maximă a lui ωM pentru a evita alierea când M = 3 ?
7.17. Fie semnalul x(n) cu transformata Fourier

1, | ω |< ωM
X (e jω ) =  (7.98)
0, în rest
π
în care ωM = .
4
a) Construim semnalul
 x(n), n par
xs (n) =  (7.99)
 0, n impar
Calculaţi transformata Fourier a semnalului xs (n) . Poate fi reconstruit corect
x(t ) din xs (n) ? Cum?
b) Decimaţi semnalul x(n) cu factorul M = 2 . Calculaţi transformata Fourier a
semnalului obţinut şi reprezentaţi spectrul. Se pierde informaţie prin
decimare?
7.18. Fie semnalul analogic xa (t ) de bandă limitată:

X a (Ω) = 0, | Ω |> 200π (7.100)
a) Care este perioada de eşantionare T astfel încât spectrul semnalului numeric
să fie:
π
X (e jω ) = 0, <| ω |≤ π (7.101)
2
b) Semnalul numeric obţinut este decimat. Să se determine factorul de decimare
maxim pentru a nu obţine aliere.
7.19. Secvenţa s (n) este obţinută prin filtrarea semnalului sa (t ) cu un FTJ cu

frecvenţa de tăiere f c = 5kHz şi eşantionat cu frecvenţa de 20kHz ca în figură.
sa(t) v(t) w(n) s(n)
H(jΩ) CAN ↓Μ
T
a) Reprezentaţi spectrele semnalelor din figură dacă M = 3 .
b) Determinaţi M maxim astfel încât să nu apară aliere.
7.20. Fie sistemul din figură:

xa(t) x(n) v(n) w(n) y(n) ya(t)

jω
CAN ↑L H(e ) CNA
T (-1)n T’=T/L
Dacă X a ( jΩ) este de bandă limitată ca în figură
Xa(jΩ)
−Ω0 Ω0 Ω
iar filtrul are funcţia de transfer:
 π
 1, | ω |≤
 L
H (e jω ) =  (7.102)
0, π
<ω ≤π
 L
Reprezentaţi spectrele semnalelor x(n) , v(n) , w(n) , y (n) şi ya (t ) pentru
L = 3.
7.21. Este posibil ca sistemele din figura 10 să fie echivalente?

H (e jω )
S1
x ( n) x1 (n) x2 (n) φ1 (n)

↓M autocorelator
−π / L π / L
S2
x ( n) φ2 ( n) φ3 ( n ) φ 4 (n)
autocorelator ↓M G (e jω )
Fig. 10
Dacă DA, determinaţi G ( e jω
) .
7.22. Se consideră sistemul următor format dintr-un expandor urmat de un

decimator elementar. Determinaţi o relaţie între y (n) şi x(n) .
x(n) ↑4 ↓4 y(n)
7.23. Se consideră sistemul următor unde filtrul trece jos are frecvenţa de
tăiere ωt = π / 3 :
x(n) ↑3 FTJ ↓2 y(n)
a) Calculaţi Y (e jω ) în funcţie de X (e jω ) .
b) Reprezentaţi grafic Y (e jω ) dacă X (e jω ) este ca în figură:
1 X (e j ω )
ω
−π π
c) Calculaţi numărul de înmulţiri necesare pentru ieşirea y (n) . Se presupune
că filtrul trece-jos are lungimea N şi nu are proprietăţi de simetrie. (Nu se
vor socoti înmulţirile cu 0. Decimatorul nu foloseşte toate eşantioanele de
la ieşirea filtrului).
7.24. Se consideră sistemul discret din figură:
z(n)
x(n) H (e jω ) ↓2 ↑2 H (e jω ) y(n)
Unde spectrul semnalului x(n) este reprezentat mai jos:
1 X (e j ω )
ω
−π π
a) Calculaţi şi reprezentaţi Z (e jω ) şi Y (e jω ) dacă

1, | ω |< π / 2
H (e jω ) =  (7.103)
0, π / 2 ≤ ω < π
b) Calculaţi şi reprezentaţi Z (e jω ) şi Y (e jω ) dacă
0, | ω |< π / 2
H (e jω ) =  (7.104)
1, π / 2 ≤ ω < π
7.25. Semnalul discret x(n) are TFTD:

 |ω |
1 − , | ω |≤ ω0
X (e jω ) =  ω0 (7.105)
 0, în rest

Un nou semnal s (n) este obţinut din x(n) printr-o metodă de reeşantionare
neuniformă care păstrează o pereche de eşantioane şi introduce o pereche de
zerouri ca în modelul următor:
s = [ x(0), x(0),0,0, x(4), x(4),0,0, x(8), x(8),…]
T
(7.106)
Ecuaţia pentru s (n) este:
 x(n), n = 4m

s (n) =  x(n − 1), n = 4m + 1 (7.107)
 0, altfel

a) Stabiliţi dacă sistemul din figură permite obţinerea lui s (n) din x(n) .
Determinaţi L, M şi expresiile funcţiei pondere h(n) şi ale lui y (n) şi
z ( n) .
y(n) z(n)
x(n) ↓M ↑L h(n) s(n)
π
b) Reprezentaţi S (e jω ) pentru ω0 = .
4
c) Determinaţi frecvenţa maximă ω0 care permite refacerea lui x(n) din
s ( n) ?
7.26. Pentru sistemul din figură avem

xa(t) x(n) y(n)

jω
CAN ↑2 H(e ) ↓2
T
 − jω π
 e , | ω |≤
π 4
X a ( jΩ) = 0, | Ω |≥ H (e jω ) =  (7.108)
T 0, π < ω ≤ π
 4
Determinaţi y (n) în funcţie de xa (t ) .
7.27. Fie schema pentru schimbarea fracţionară a ratei de eşantionare din

figură:
x(n) y(n)
H1 ( z ) ↓3 ↑2 H 2 ( z)
H1 ( z ) şi H 2 ( z ) sunt FTJ cu frecvenţele de tăiere ω1 = π / 4 şi ω2 = 2π / 3 .

a) Realizaţi o schemă echivalentă utilizând echivalenţele pentru circuitele
multirată în care să se folosească doar unul din filtrele H1 ( z ) sau H 2 ( z ) .
b) Determinaţi frecvenţa maximă a semnalului de intrare astfel ca să nu apară
distorsionarea semnalului util.
c) Reprezentaţi spectrele semnalelor din diversele puncte ale schemei.
7.28. Fie schema pentru schimbarea fracţionară a ratei de eşantionare din

figură:
x(n) y(n)
H1 ( z ) ↓2 ↑3 H 2 ( z)
H1 ( z ) şi H 2 ( z ) sunt FTJ cu frecvenţele de tăiere ω1 = 2π / 5 şi ω2 = π / 3 .

a) Realizaţi o schemă echivalentă utilizând echivalenţele pentru circuitele
multirată în care să se folosească doar unul din filtrele H1 ( z ) sau H 2 ( z ) .
b) Determinaţi frecvenţa maximă a semnalului de intrare astfel ca să nu apară
distorsionarea semnalului util.
c) Reprezentaţi spectrele semnalelor din diversele puncte ale schemelor.
7.29. Se consideră filtrul descris de ecuaţia cu diferenţe finite:

y (n) = 0.25[ x(n + 1) + 2 x(n) + x(n − 1) ] (7.109)

a) Determinaţi răspunsul în frecvenţă H (e jω ) al filtrului.
b) Reprezentaţi modulul şi argumentul lui H (e jω ) .
Se consideră acum sistemul următor:
x(n) G (e j ω ) ↓4 H (e jω ) ↑4 G (e j ω ) y(n)
unde H (e jω ) este filtrul determinat mai sus, iar G (e jω ) este un filtru trece jos
ideal cu frecvenţa de tăiere ωt = π / 4 şi câştigul egal cu 1.
c) Determinaţi răspunsul global în frecvenţă F (e jω ) al acestui sistem.
d) Reprezentaţi modulul şi argumentul lui F (e jω ) .
e) Discutaţi posibilele avantaje ale utilizării acestui sistem în loc de a
implementa direct un filtru digital cu funcţia de transfer F (e jω ) .
7.30. Se consideră sistemul următor, unde spectrul semnalului de intrare este

reprezentat mai jos. H1 (e jω ) este un filtru trece jos ideal cu frecvenţa de tăiere
ωt = π / 3 şi câştig unitar în banda de trecere, iar H 2 (e jω ) este un filtru trece
jos ideal cu frecvenţa de tăiere ωt = π /100 şi câştig 100 în banda de trecere.
Reprezentaţi TFTD Y (e jω ) a ieşirii.
X (e jω )
1
ω
−π −π /100 π /100 π
x(n) ↓100 H 1 ( e jω ) ↑100 H 2 (e j ω ) y(n)
7.31. Fie semnalul multiplexat în timp:

 n
 x1  2  ,pentru n = 2k
  
y (n) =  (7.110)
x  n −1  ,pentru n = 2k + 1
 2  2 
a) Indicaţi o schemă prin care se generează y (n) pornind de la cele două

semnale x1 (n) şi x2 (n) .
b) Indicaţi o schemă prin care pornind de la y (n) să se reconstituie x1 (n) şi
x2 (n) .
7.32. Semnalele analogice x1 (t ) şi x2 (t ) care au spectrele:

X1(jΩ) X2(jΩ)
-FM FM -FM FM
sunt aplicate schemei:
x1(t) CAN
↑2 FTJ
FS=2FM
x2(t) CAN y(n)

↑2 FTS
FS=2FM
π
Filtrele au frecvenţa de tăiere normată ωt = .
2
a) Reprezentaţi spectrul lui y (n) . Ce tip de semnal este?
b) Indicaţi o schemă pentru refacerea semnalelor x1 (t ) şi x2 (t ) din y (n) .
7.33. Fie sistemul de analiză / sinteză prezentat în figura 13.

y0 (n)
FTJ, H 0 ( e jω
) ↓2 ↑2 FTJ, H 0 ( e jω
)
x ( n) r0 ( n) x0 ( n) g 0 ( n) y ( n)
FTS, H1 ( e jω ) ↓2 ↑2 FTS, H1 ( e jω )
y1 ( n)
r1 ( n) x1 (n) g1 ( n)
Fig. 13a
în care
H 0 ( e jω ) X ( e jω )
1 A
−π π π π ω −π π ω
−
2 2
Fig. 13b
Între funcţiile de transfer ale filtrelor există relaţia
H1 ( e jω ) = H 0 ( e j (ω +π ) ) (7.111)
a) Dacă X ( e jω ) şi H 0 ( e jω ) sunt cele din figura 13b, reprezentaţi: X 0 ( e jω ) ,
G0 ( e jω ) şi Y0 ( e jω ) .
b) Deduceţi o expresie generală a lui G0 ( e jω ) în funcţie de X ( e jω ) şi
H 0 ( e jω ) .
c) Determinaţi condiţiile pentru H 0 ( e jω ) astfel încât y (n) să fie proporţional
cu x(n − nd ) pentru orice secvenţă de intrare x(n) .
7.34. Fie secvenţa x(n) reală cu proprietatea:

π
X (e jω ) = 0,
≤| ω |≤ π (7.112)
3
Un eşantion al acestei secvenţe, luat la momentul n0 este perturbat. Cum se
poate reconstrui sau aproxima eşantionul x(n0 ) pentru următoarele cazuri:
a) Valoarea n0 este cunoscută.
b) Valoarea n0 este necunoscută dar pară.
c) Valoarea n0 este necunoscută.
7.35. In figura 15a

x ( n) x1 (n) y1 (n)
↓2 MODULATOR 1
y ( n) y (t )
z −1 CNA
↓2 MODULATOR 2
x2 (n) y2 ( n ) T'=T /L
Fig. 15a
semnalul de intrare este de forma
 n
 x 1   pentru n par
 2
x ( n) =  (7.113)
 x  n − 1  pentru n impar
 2  2 
Presupunem că semnalele x1 (n) şi x2 (n) au fost obţinute prin eşantionarea fără
aliere cu frecvenţa 2 Ω N din semnalele continue x1 (t ) şi x2 (n) ce au frecventă
maximă Ω N .
a) Desenaţi un sistem de obţinere a semnalului x(n) din x1 (t ) şi x2 (n) .
Verificaţi dacă sistemul obţinut este liniar, invariant în timp.
b) Structura modulatoarelor k, unde k = 1,2 , este dată în figura 15b
↑L H1 ( e jω ) H k ( e jω )
xk (n) yk ( n )
FTJ FTS
cos(ω k n)
Fig. 15b
Filtrul trece jos H1 ( e jω ) este identic pentru amândouă modulatoarele şi are
frecvenţa de ieşire π / L . Filtrul trece sus H k ( e jω ) are frecvenţa de tăiere ωk .
Amplitudinea în banda de trecere este unitară pentru toate filtrele.
Legătura dintre ω1 şi ω2 este dată de
π π π
ω2 = ω1 + , ω2 + ≤π, ω1 > (7.114)
L L 2
Determinaţi ω1 şi L astfel încât banda lui y (t ) să fie
2π 105 ≤| Ω |≤ 2π 105 + 2Ω N (7.115)
Particularizaţi pentru ω N = 2π 10 . 4
c) Dacă
H o1 (jΩ) H o2 (jΩ)
A A
− ΩN ΩN Ω − ΩN ΩN Ω
Fig. 15c
reprezentaţi spectrele tuturor semnalelor ce apar în schemă.
d) Este posibilă generalizarea schemei cu N modulatoare?
7.36. In practică filtrele pentru evitarea fenomenului de aliere nu sunt ideale.

Neidealitatea filtrelor se poate parţial compensa prin folosirea unor filtre
numerice aplicate secvenţei x[n] de la ieşirea CAN.
Fie sistemele din figura 16a
H ideal ( jΩ ) CAN
x c (t ) x a (t ) x[n ]
H aa ( jΩ ) CAN H (e jω )
x c (t ) wa (t ) wa (t ) w[n ]
Fig. 16a
în care filtrele ce evită alierea sunt prezentate în figura 16b
H ideal (e jω ) H aa (e jω )
1 1
π π π π
− ω − ω
T T T T
Fig. 16b
Filtrul H ( e jω ) este folosit pentru a compensa caracteristica neideală a lui

H aa ( e jω ) .
Determinaţi H ( e jω ) astfel încât pentru cele două sisteme să avem w(n) = x(n) .
7.37. Fie sistemul următor în care:

x(t ) = A1 cos(2π F1t ) + A2 cos(2π F2t ) (7.116)
cu FS = 1/ T = 10kHz , F1 = 2kHz , F2 = 2kHz .
xa(t) ya(t)
CAN ↓M CNA
T T’=T.M
Să se calculeze y (t ) în ipotezele:
a) M este decimator elementar cu M = 2 .
b) M este un decimator complet (filtru + decimator elementar) cu M = 2 .
7.38. Secvenţa x(n) este obţinută prin eşantionarea unui semnal analogic cu
perioada T. Din acest semnal se obţine secvenţa
 n
 x   , n par
 2
y (n) =  (7.117)
 x1   n − 1   n + 1  
+ x   , n par
 2   2   2 
a) Desenaţi schema unui sistem numeric care să realizeze această operaţie.
b) Determinaţi spectrul lui y (n) dacă spectrul lui x(n) este:
1, 0 ≤| ω |≤ 0.1π
X (e jω ) =  (7.118)
0, în rest
c) Determinaţi spectrul lui y (n) dacă spectrul lui x(n) este:
1, 0.6 ≤| ω |≤ 0.8π
X (e jω ) =  (7.119)
 0, în rest
7.39. Se dă sistemul din figură:

x(n) y(n)
x(t) ↓3 yD(n)
1
Ts = sec
3000
exp(− j πn / 3)
unde x(t ) este un semnal continuu cu spectrul reprezentat mai jos:
X(f)
f (Hz)
500 1000
a) Reprezentaţi X (e jω ) pentru −4π ≤ ω ≤ 4π .
b) Reprezentaţi Y (e jω ) pentru −4π ≤ ω ≤ 4π .
c) Reprezentaţi YD (e jω ) pentru −4π ≤ ω ≤ 4π .
d) Care este rata de eşantionare a lui yD (n) ?
e) Apare fenomenul de aliere în sistemul dat? De ce?
7.40. Un semnal analogic x(t ) , de bandă limitată în gama 900 < F < 1100 Hz ,
este folosit ca intrare pentru sistemul din figura de mai jos. H (e jω ) este un filtru
ideal trece jos cu frecvenţa de tăiere Fc = 125 Hz . Se cunosc
Fs = 1/ Tx = 2500 Hz şi f 0 = 0.4 .
x(t) x(n) w(n) v(n) y(n)
jω
CAN H(e ) ↓ 10
Ty
Tx cos2πf0n
a) Determinaţi şi reprezentaţi spectrele semnalelor x(n) , v(n) , w(n) şi y (n) .
b) Demonstraţi că sistemul de mai sus este echivalent cu sistemul următor:
x(t) y(n)
CAN
Ty
7.41. Se consideră semnalul supraeşantionat al cărui spectru X (e jω ) este

reprezentat în figura de mai jos:
X ( e jω )
1
ω
−π −2π / 3 −π / 3 π/3 2π / 3 π
a) Proiectaţi un sistem de schimbare a ratei de eşantionare a semnalului x(n)
astfel ca ieşirea y (n) a sistemului să aiba rata de eşantionare minimă care
să permită refacerea lui x(n) . Desenaţi schema bloc a sistemului şi
reprezentaţi spectrele semnalelor în fiecare punct al schemei.
b) Proiectaţi un al doilea sistem cu intrarea y (n) şi ieşirea z (n) care să fie
folosit la refacerea lui x(n) (adică z (n) = x(n) ). Desenaţi schema bloc a
sistemului şi reprezentaţi spectrele semnalelor în fiecare punct al schemei.
7.42. Fie semnalul discret cu transformata Fourier din figura 25a

( )
X e jω
−π ω0 − ∆ω ω0 + ∆ω π ω
Fig. 25a
Dorim să detaliem spectrul din domeniul (ω0 − ∆ω , ω0 + ∆ω ) , (operaţie

numită zoom). Pentru aceasta se utilizează schema din figura 25b.
X N [k ] x[n ] x1 [n ] x 2 [n ] X 2 [k ]
TFDI N FTJ ↓M TFD P
e -jnω0
Fig. 25b
Se presupune că se cunoaşte transformata Fourier discretă în N puncte

 jk 2 π 
X N [ k ] = X  e N  , k = 0,1,..., N − 1 (7.120)
 
şi se doreşte detalierea zonei precizate mai sus în L puncte, deci la frecvenţele:
2 ∆ω
ωk = ω0 − ∆ω + k , k = 0,1,..., L − 1 (7.121)
L
FTJ este un filtru trece jos cu lărgimea benzii de trecere de ∆ω . Deoarece
transformata Fourier discretă în P puncte necesită P eşantioane, dacă numărul
de eşantioane disponibile în secvenţa x2[n] este mai mic, va fi necesară o
prelungire cu zerouri a acestei secvenţe.
π π
a) Fiind daţi ω0 = , ∆ω = , determinaţi valoarea maximă a lui M,
3 4
presupunând filtrul ideal. Desenaţi spectrele semnalelor x1[n], x2[n]. Cât este
L, dacă P=N=512?
b) Având în vedere că în realitate filtrul trece jos are o bandă de tranziţie finită
se reduce M cu o unitate faţă de cea calculată la punctul a). În aceste
condiţii precizaţi parametrii filtrului (banda de trecere, banda de tranziţie)
şi proiectaţi-l cu metoda Remez, pentru o ondulaţie maximă de 0,01, atât
în banda de trecere cât şi în banda de oprire. Cât este L, dacă P=N=512?
c) Implementaţi în MATLAB un asemenea sistem, pentru secvenţa obţinută
prin eşantionarea sumei a trei sinusoide de frecvenţe apropiate:
x[n] = sin(0, 495π n) + sin(0,5π n) + sin(0,505π n), n = 0,...511 (7.122)
Se impun P = 256, ω0 = 0,5π , ∆ω = 0,25π
π π
f0 = şi ∆f = (7.123)
6 3
Determinaţi frecvenţa de tăiere a filtrului trece jos şi factorul de decimare D
pentru a nu fi afecată informaţia în banda specificată.
d) Reluaţi punctul c), pentru secvenţa
p-1
 k 
x[n] = ∑  1 -  cos ( 2πf k n ) (7.124)
k=0  2p 
k
unde p=40, f k = , k = 0,1,..., p − 1 , N=1024 puncte pentru x[n].
p
7.43. Se modulează în amplitudine o purtătoare de frecvenţă F0 = 450kHz cu

un semnal modulator sinusoidal xm (t ) de frecvenţă Fm = 4.5kHz .
a) Semnalul obţinut este eşantionat cu Fs = 1.8MHz . Reprezentaţi spectrul
semnalului eşantionat.
b) Semnalul discret este aplicat unui decimator elementar cu factorul de
decimare M = 100 . Reprezentaţi spectrul obţinut şi stabiliţi relaţia dintre acest
semnal şi semnalul modulator.
c) Comparaţi rezultatul cu ceea ce s-ar fi obţinut, dacă s-ar fi eşantionat direct
semnalul modulat cu frecvenţa Fs = 18kHz (subeşantionare).
d) Simulaţi toate operaţiile în mediul MATLAB. Utilizaţi procedurile specifice

pentru modulatoare şi demodulatoare ale mediului MATLAB.
7.44. Reluaţi problema precedentă pentru cazul modulării în amplitudine cu

bandă laterală unică.
7.45. Un semnal sinusoidal cu frecvenţa f0 este aplicat unui CAN, lucrând cu

B+1=8 biţi. Frecvenţa de eşantionare 160 kHz. Semnalul discret astfel obţinut
este aplicat unui circuit de decimare cu 16.
Se cer rapoartele semnal-zgomot de cuantizare înainte şi după decimare.
Cu câţi biţi ar trebui să lucreze circuitul de decimare şi cele ce urmează după el
pentru a beneficia în mod efectiv de creşterea raportului semnal / zgomot de
cuantizare?
7.46. Fie filtrul digital cu funcţia de transfer

5
H (z )=(1-z -1 ) (7.125)
a) Realizaţi descompuneri polifazice ale lui H(z) în filtre de lungime 2 şi în
filtre de lungime 3.
b) Reprezentaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă pentru
toate filtrele.
7.47. Realizaţi structuri bifazice pentru filtrele având următoarele funcţii de

transfer.
1
a) H (z )= , -1<r <1
1-rz -1
1
b) H (z )= , -1< r1,2 <1,
(1-r1 z )(1-r2 z −1 )
−1
c) H (z )= H0 , -1<r <1
1-2rcosθz -1 +r 2 z −2
7.48. Filtrul unui decimator cu M este ideal, cu faza liniară şi timp de întârziere
de grup τ . Se realizează acest filtru utilizând M filtre polifazice.
Se cer:
a) Arătaţi că aceste filtre sunt de tip trece tot.

b) Exprimaţi caracteristicile de fază ale filtrelor corespunzătoare.
7.49. Un interpolator utilizează un filtru cu fază liniară, cu N=21. Reprezentaţi

diferite variante de realizare a interpolatorului. Evaluaţi în fiecare caz
complexitatea aritmetică (numărul de înmulţiri şi de adunări pentru un eşantion
obţinut la ieşire). Se vor lua atât filtre polifazice de tipul 1 cât şi de tipul 2.
7.50. Un decimator utilizează un filtru cu fază liniară cu N=15. Reprezentaţi

diferitele variante de realizare a decimatorului (cu un singur filtru, cu filtre
polifazice de tip 1 şi 2, toate posibilităţile). Evaluaţi în fiecare caz complexitatea
aritmetică.

Capitolul 7. Sisteme Multirată: X F F M

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 7. Sisteme Multirată: X F F M

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

176 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

CAPITOLUL 7. SISTEME MULTIRATĂ

7.1. Un semnal, eşantionat cu frecvenţa F0 = 1/ T , având spectrul X (e jω ) , este

Frecvenţa normată după eşantionare este

7.2. Se consideră sistemul următor:

unde răspunsurile în frecvenţă ale celor două filtre sunt

La ieşirea primului sistem cu funcţia de transfer G (e jω ) avem:

pol de ordinul M > 1

a) Putem scrie imediat

Pentru orice X ( e jω ) trebuie să avem

7.4. Fie sistemul digital S1 din figura 3,

x ( n) v2 (n) w2 (n) z2 (n) y2 ( n )

Pentru ce tipuri de semnale x( n) sunt echivalente S1 şi S2?

a) Desenând spectrele observăm că nu avem aliere pentru că

7.5. Sistemele din figura 4 realizează decimarea cu factorul 2.

Funcţia pondere h( n) este dată de:

= h3 (0)u (2n) + h3 (1)u (2n − 2) + h3 (2)u (2n − 4) =

b) Stabiliţi dacă următoarele două sisteme sunt echivalente (dacă

a) Pentru primul sistem, se poate scrie:

Pentru al doilea sistem:

Comparând cele două rezultate, observăm că funcţia cosinus este prima

b) Vom nota pentru ambele sisteme ieşirile expandoarelor ca fiind u(n).

Ţinem cont de expresia lui hk(n) şi scriem mai departe:

Pentru al doilea sistem:

7.7. Să se studieze posibilitatea întârzierii unui semnal discret cu o valoare

Se modifică în mod corespunzător rata de eşantionare a semnalului, astfel

7.8. Ne propunem să realizăm o modificare a ratei de eşantionare cu un factor

e) Dacă banda semnalului este cuprinsă între –0.8 π şi 0.8 π să se determine

X ( e jω ) e jωτ − X ( e jω ) e jω (τ −tm ) (7.60)

7.9. Dezavantajul aproximaţiei de ordinul I, folosită în problema anterioară,

c) Dacă banda semnalului este cuprinsă între -0.8 π şi 0.8 π să se determine

a) Putem utiliza aproximaţia

7.10. Dintr-un semnal având lărgimea de bandă Fm=20 kHz, eşantionat cu

Frecvenţa de eşantionare iniţială este Fs=2Fm=40 kHz. Factorul de

Să considerăm mai întâi cazul când decimarea este realizată într-o

[n,f0,m0,w]=remezord([900 1000],[1 0],[0.01 0.001],40000);

Obţinem n=1017. Ordinul filtrului este foarte mare. Vom realiza

- Se stabilesc parametrii globali ai schemei: frecvenţa de eşantionare la

Cazul 1: M=2*10 (o decimare cu 2, urmată de una cu 10);

[n,f0,m0,w]=remezord([900 19100],[1 0],[0.005 0.001],40000);

Se obţin: n1=1 şi n2=276.

[n,f0,m0,w]=remezord([900 3100],[1 0],[0.005 0.001],40000);

Va trebui realizată o interpolare cu L=3 şi apoi o decimare cu M=5. Vor fi

[n,f0,m0,w]=remezord([6000 7500],[1 0],[0.01 0.01],75000)

În final, aceştia se înmulţesc cu 3 pentru obţinerea câştigului impus.

7.12. Funcţia de pondere a unui filtru este de forma

Filtrul este de lungime 16. Se obţin componente polifazice de aceiaşi

7.13. Sistemul următor reprezintă un interpolator cu 2. Se consideră filtrul

7.14. Sistemul următor reprezintă un decimator cu 2. Se consideră filtrul

Determinaţi şi reprezentaţi y (n) şi z (n) precum şi spectrele acestora pentru

7.15. Fie sistemul din figura 2,

în care xc (t ) are transformata Fourier de forma

7.16. Fie secvenţa x(n) a cărei transformată Fourier are forma

7.17. Fie semnalul x(n) cu transformata Fourier

7.18. Fie semnalul analogic xa (t ) de bandă limitată:

7.19. Secvenţa s (n) este obţinută prin filtrarea semnalului sa (t ) cu un FTJ cu

7.20. Fie sistemul din figură:

xa(t) x(n) v(n) w(n) y(n) ya(t)

Dacă X a ( jΩ) este de bandă limitată ca în figură

7.21. Este posibil ca sistemele din figura 10 să fie echivalente?

x ( n) x1 (n) x2 (n) φ1 (n)

7.22. Se consideră sistemul următor format dintr-un expandor urmat de un

x(n) ↑3 FTJ ↓2 y(n)