UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA PEDAGOGIE, SPECIALITATEA PEDAGOGIE

PREȘCOLARĂ

SINTEZĂ
Contribuția lui Jerome Bruner(1915) in dezvoltarea
științei psihologice.
(SECTIA CU FRECVENȚĂ REDUSA)

Verificat: V.Botnari,dr.,conf.univ

A elaborat: Proțic Elena

Chișinău, 2018
 Bruner(Jerome Seymour)

Psiholog American(New York,1915).

J.S.Bruner este profesor de psihologie la Harward(Statele Unite) in 1952, la

Oxford(Marea Britanie)in 1972.A jucat un rol important in dezvoltarea cercetării din mai
multe domenii:percepția,gîndirea,dezvoltatarea cognitivă a copilului,educația.A fondat
Centrul de studii cognitive de la Harward in 1960, pe care l-a condus și animat timp de mai
mulți ani.Primele studii ale lui Bruner se situează in cadrul funcționalismului.Bruner
propune o adevărată teorie a percepției,care se prezintă în felul următor: în momentul în
care stimulii ating receptorii senzoriali,un subiect este întotdeauna într-o anumită stare de
pregătire.Această stare va orienta selecția și tratamentul informațiilor vehiculate de către
stimuli. Pentru Bruner,percepția este categorială,inferențială și predictivă.Orice experiență
perceptivă este o identificare și nu există percepție total neclasabilă.

Bruner s-a interest apoi de dezvoltarea cognitivă a copilului,apoi de cea a

bebelușului,atribuind un rol fundamental limbajului.Pentru el,dezvoltarea bebelușului ține
în primul rind de aceea a ‘’abilităților motrice’’(skills).Activitatea motrică este întotdeauna
orientată pentru atingerea unui scop,dar capacitatea de realizare a intenției este întotdeauna
limitată la origine.

Bruner a scris printre altele: A Study of Thinking (în colaborare cu J. J.

Goodnow si G. A. Austin, 1950), The Processus of Education (în colaborare cu Smith
White,1960), Toward a Theory of Instruction (1966), Studies in Cognitive Growth (în
colborare cu R. R. Olver si P. M. Greenfield, 1966), The Relevance of Education (1971),
Communication as Language (1982).

Etapele dezvoltarii cognitive în viziunea lui Jerome Bruner

Jerome Bruner a analizat dezvoltarea funcțiilor cognitive. Referitor la acest aspect, e

necesar a se avea în vedere urmatoarele șase aspecte:

1) Creșterea intelectuală e caracterizată de o independență tot mai mare a răspunsului față de

un stimul. Cu timpul, copiii vor putea, cu ajutorul limbajului, sa medieze relația stimul-
răspuns din ce în ce mai bine, putînd astfel să întîrzie recompensa, să modifice
răspunsurile sau să păstreze răspunsurile invariate la schimbarea stimulilor.
1) Un factor important este sistemul de simboluri, de reprezentări pe care trebuie sa și-l
dezvolte copiii, pentru a-și putea reprezenta lumea, si fara de care nu vor putea prezice, sau
intui noi rezultate. Ei au nevoie de acest sistem de reprezentare pentru a trece de faza
perceptiilor senzoriale.

2) Dezvoltarea intelectuală implica existența conștiinței de sine. Fără o dezvoltare a

abilității de a descrie acțiuni trecute sau viitoare, nu poate avea loc un comportament
analitic față de sine ori față de mediul înconjurător.

3) O importanță mare o are și interacțiunea învațător-elev. Nu e de ajuns ca un copil sa se

nască în mijlocul unei culturi, a unei civilizații, pentru o dezvoltare intelectuală completă. O
persoană, precum profesorul, educatorul sau parinții trebuie să învețe copilul, trebuie să-i
interpreteze și să împartă cultura împreuna cu el.

4) Un element cheie este limbajul. Pe măsură ce se înaintează în vîrsta, se învață a se folosi

limbajul pentru a întelege evenimentele, pentru a le lega între ele, pentru a atașa ceva nou la
ceva deja familiar, în fine, pentru a codifica evenimentele astfel încât a se manipula mintal
mai usor.

5) Maturitatea intelectuală e dată si de abilitatea de a putea manipula în acelasi timp mai

multe informații, situații, activitați

Din observațiile făcute, Bruner consideră că există 3 etape în cadrul procesului

de maturizare intelectuală, privite din prisma felului în care copiii pot sa-și
reprezinte lumea.

Prima etapă e așa-zisa etapă inactivă, în care modul principal prin care copilul ajunge
sa-și reprezinte mediul înconjurător este acțiunea. Spre exemplu, un copil învată să meargă
pe bicicleta doar prin intermediul cunoștințelor psihomotorii pe care le posedă. În această
faza, dupa cum spun Piaget si Bruner, obiectele sunt exclusiv ceea ce face copilul cu ele.

A doua etapă este cea imagistică. Aici informația este purtată prin intermediul ilustrării,
prin imagini. Copilul e prizonierul propriei sale lumi perceptive: e foarte influențat de
lumini puternice, zgomot, mișcare, cea mai mică trăsătură a mediului îi captează atentia.
Acum se dezvoltă memoria vizuală, însă tot au loc scapari importante.
 A treia etapă este cea simbolică, unde acțiunile ce nu necesită gândirea și întelegerea
bazată pe percepții cedează locul sistemelor de simboluri, de reprezentări. Limbajul si
logica, matematica intră în scenă. În această fază, copilul reușește să condenseze întregi
experiețe în formule matematice, sau în propoziții bogate semantic, precum sunt
proverbele, maximele sau cugetările.

Bruner vede copilul parcurgând cronologic aceste 3 faze. Cu toate că cea mai avansată
este cea simbolică, aceasta nu înseamnă că la adulți această etapă le-a suprimat pe celelalte
două, ci este doar predominantă. Există de exemplu, mari artiști la care predomină
sistemele de reprezentare specifice fazei imagistice, sau chirurgi renumiti la care predomină
faza inactivă.