Calculul structurii din elemente spatiale

Structura este alcatuita din elemente tridimensionale din beton armat, cu 5 fete
turnate intr-o singura faza, dupa tehnologia ICTM Brasov si panoul de fatada prefabricat
din beton armat in 3 straturi, care este fixat de elementul spatial in 12 puncte prin placute
metalice sudate. Panoul de fatada este portant si are rol de contravantuire (atat la
incarcari gravitationale pentru asigurarea stabilitatii, cat si pentru solicitari orizontale in
special a celor seismice).
Elementele spatiale sunt suprapuse formand coloane verticale putand fi legate pe
verticala dupa necesitate cu tiranti amplasati aproape de colturi si imbinati la fiecare nivel
prin sudura. In plan orizontal la fiecare nivel, elementele sunt imbinate in puncte (cel putin
3 pe fiecare latura lunga) prin placute metalice sudate. Rosturile de dilatatie se prevad de
regula intre sectiuni (tronson de cladire cuprinzand o scara) care se monteaza dintr-o
singura pozitie a macaralei (eventual 2 pozitii in functie de forma constructiei) pe toata
inaltimea. Rostul rezulta in mod firesc prin nelegarea elementelor pe orizontala.

Ipoteze
1. Fiecare coloana verticala alcatuita din elemente spatiale suprapuse se considera
incastrata la nivelul superior al peretilor de subsol. Subsolul este realizat ca o cutie
de mare rigiditate.
2. La determinarea rigiditatii la deformatie din incovoiere a coloanelor alcatuite din
elemente spatiale se considera momentul de inertie al sectiunii nete si aria neta cea
mai slabita a elementului intreg, ceea ce presupune o rigiditate mare a
buiandrugilor deasupra golurilor de usi si ferestre. Aceasta ipoteza se poate
accepta in cazul verificarii structurii la actiuni seismice de gradul 6.
3. Legaturile orizontale dintre elemente se considera rigide in plan orizontal,
realizandu-se diafragme orizontale rigide intre doua rosturi de dilatatie. In plan
vertical legaturile sunt deformabile si se considera articulate.

Calculul structurii la solicitari gravitationale

Calculul placilor de pardoseala si de tavan
Placile se calculeaza dupa metoda de calcul al placilor elastice incastrate elastic pe
contur, tinandu-se seama de gradul de incastrare a placilor in peretii elementului.
Momentele incovoietoare pe reazem se pot determina pentru fasiile mijlocii pe
ambele directii, tinandu-se seama de raportul lungimilor, cunoscandu-se ca momentele
variaza dupa o curba sinusoidala in lungul laturilor.
Placile se pot calcula si tinandu-se seama de redistribuirea plastica a eforturilor.
La dimensionarea placilor se tine seama de incarcarile ce actioneaza in diferitele
faze:
– decofrare
– manipulare
– echiparea si finisarea elementelor pe linia de finisaj
– transport si montaj
– exploatare,
precum si de sistemul static (la decofrare si manipulare nu exista insa panoul de fatada)
precum si de rezistenta betonului in diferite faze (la decofrare 50% din marca).
Armarea placilor se face cu plase uzinate sudate prin puncte
 Calculul peretilor la sarcini gravitationale de exploatare
Peretii sunt solicitati de incarcari verticale si de momente de incastrare elastica a
placilor de planseu si de tavan in pereti.
Peretii se verifica deci la compresiune excentrica tinandu-se seama de flexibilitatea
acestora.
La determinarea momentelor incovoietoare de colt (de reazem), rigiditatea peretelui
se determina tinandu-se seama de reducerea rigiditatii prin golurile de usi.
Pentru determinarea sarcinii critice "Ncr" lungimea de flambaj se stabileste in
ipoteza unui perete cu incastrari elastice la partea superioara si inferioara, avand noduri
fixe, nedeplasabile lateral, cu ajutorul coeficientilor 
Modulul de rigiditate EI se calculeaza tinandu-se seama de solicitarea de oridnul II
cu E conventional in care:
0,15⋅1 p p '
E conv =
M
1 ld
M
La determinarea sarcinii critice "Ncr" se tine seama de legaturile pe contur ale
peretilor prin coeficientul K stabilit in baza teoriei placilor elastice supuse la compresiune
pe o directie.
La stabilirea coeficientului  de majorare a momentului de gradul I, respectiv a
excentriictatii e0, se ia in considerare modul de deformatie a peretelui si faptul ca peretele
face parte dintr-un element spatial, putand fi considerat cu noduri fixe. In aceste conditii:
M
0,60,4 S
Mi
= 1
N
1−
N cr
Ms
Avand in vedere ca momentele sunt de semne contrare si ≃0,6 , iar de regula
Mi
N cr 1,6 N , rezulta: =1 , si deci practic nu intervin efecte de ordinul II la
dimensionarea peretilor.
Incarcarile gravitationale relativ mici si momentele incovoietoare mai mari fatorita
incarcarii de terasa pentru elementele de la ultimul nivel, conduc la necesitatea armarii
duble a peretilor precum si la sectiuni de armatura mai mari in comparatie cu elementele
de la celalalte niveluri.

Verificarea elementelor la solicitari in timpul manipularilor

La elementele avand pereti cu goluri de usi, buiandrugii se verifica iar armatura lor
se dimensioneaza pentru incarcarile din greutatea proprie, aplicandu-se coeficientul
dinamic c=1,5.
Determinarea solicitarilor sectionale in buiandrugi se poate face ca la grinzi cadre,
tinandu-se seama de rigiditatea mult mai mare a buiandrugilor in comparatie cu cea a
placii de planseu la partea inferioara. Toata forta taietoare trebuie preluata de buiandrug.
Armarea peretilor se verifica tinandu-se seama de momentele de incastrare elastica
a placii planseului precum si de eforturile de intindere din suspendarea acestuia de pereti
(solicitarea de intindere excentrica).

Calculul structurii la solicitari orizontale seismice

Se considera ca sistemul este alcatuit din tuburi alaturate formate din elemente
suprapuse, tuburile fiind deci rigiditate in plan orizontal prin diafragme (placile de planseu
si de tavan).
Tuburile se considera incastrate la baza in infrastructura, si formeaza un sistem de
console verticale legate intre ele.
 Legaturile sunt rigide in plan orizontal insa articulate in plan vertical.
Tuburile se caracterizeaza prin sectiunea lor neta, si prin momentul de inertie al
sectiunii nete. In sectiunea neta se cuprind si aria stratului de rezistenta al panoului de
fatada, care are rol portant si de contravantuire. Imbinarile dintre panoul de fatada si
elementul propriu zis se realizeaza in consecinta si se verifica prin calcul.
Modul de calcul
Calculul dinamic al sistemului se face in conformitate cu Normativul P100 in
ipotezele aratate mai inainte, de regula la un calculator electronic, utilizandu-se un
program de calcul al structurilor cu diafragme.
Prin aplicarea programului se obtin solicitarile sectionale (M,T); fortele gravitationale
N se calculeaza manual pentru fiecare tub de elemente. In baza solicitarilor sectionale se
obtin eforturi unitare care se compara cu eforturile capabile. Se tine seama si de efectul
momentelor incovoietoare in peretii elementelor datorita incastrarii placilor de planseu si
de tavan ca urmare a incarcarilor gravitationale.
In portiunile slabite prin goluri, buiandrugii se verifica la fortele taietoare in sectiunile
respective.
De asemenea se stabilesc eforturile in legaturile dintre tuburi tinandu-se seama de
deformatia la translatie si de torsiune al ansamblului de tuburi legate intre ele intre doua
rosturi de dilatatie sau antiseismice.
Consideratiuni privind rezultatele calculului
Coeficientul seismic pentru gradul 6 a rezultat de 0,035, iar sarcina seismica
conventionala de 50%. Centrul de rigiditate coincide relativ bine cu cel al maselor.
Rezultatele calculului sunt sintetizate in tabelul din notele de calcul. Se constata
urmatoarele:
– in zone de gradul 6 nu apar intinderi, in sectiuni normale si deci nu sunt necesare
legaturi verticale;
– eforturile de compresiune maxime sunt mai mici decat cele capabile;
– eforturile tangentiale sunt relativ reduse, mai mici decat rezistenta de calcul la
intindere;
– eforturile tangentiale maxime in buiandrugi sunt de ordinul rezistentei de calcul la
intindere;
– eforturile in legaturile metalice ale panourilor de fatada pot fi preluate in bune
conditiuni de sudurile constructive prevazute.
 Incarcarea si solicitarea elementului spatial la actiuni gravitationale

Coeficientii  pentru lungimile de flambaj ale elementelor tip cadru cu noduri fixe

 perete
i = inf
 planseu
 perete
i = ¿
 planseu
l f =l 1

i  s 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.5 2 3 ∞

0 0.5 0.54 0.57 0.6 0.62 0.63 0.64 0.66 0.67 0.71
0.2 0.54 0.59 0.62 0.65 0.67 0.68 0.69 0.7 0.72 0.76
0.4 0.57 0.62 0.66 0.68 0.7 0.72 0.73 0.75 0.76 0.8
0.6 0.6 0.65 0.68 0.71 0.73 0.74 0.76 0.78 0.79 0.83
0.8 0.62 0.67 0.7 0.73 0.75 0.76 0.78 0.8 0.81 0.85
1 0.63 0.68 0.72 0.74 0.76 0.77 0.8 0.81 0.83 0.87
1.5 0.64 0.69 0.73 0.76 0.78 0.8 0.82 0.83 0.85 0.9
2 0.66 0.7 0.75 0.78 0.8 0.81 0.83 0.85 0.87 0.92
3 0.67 0.72 0.76 0.79 0.81 0.83 0.85 0.87 0.88 0.94
∞ 0.71 0.76 0.8 0.83 0.85 0.9 0.9 0.92 0.94 1
 Coeficientul pentru calculul stabilitatii placilor plane solicitate la compresiune pe una
din directii
2 E con I b
N cr =k⋅
l 2f

1
L1/L2 0.3 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2 2.2 2.4 2.7 3
k 1.21 1.34 1.85 2.75 4 5.9 8.76 10.75 13.09 16 19.55 23.79 29.45 36

2
L1/L2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2.1
k 1.32 1.51 1.92 2.54 3.43 4.66 6.24 7.69 10.15 13.72 18.66 22.84 30.87

3
L1/L2 0.3 0.5 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2 2.5 3 4 5
k - 1.1 1.44 1.63 1.86 2.13 2.44 2.79 3.81 5.07 8.25 12.65

4
L1/L2 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 1.8 1.9 2 2.2 2.4 2.6 2.8 3
k 1.7 1.88 2.11 2.48 2.66 3 3.4 3.84 4.34 4.9 5.52 7.01 8.46 9.53 10.66 12.06

Stabilirea coeficientului de majorare a momentului de ordinul I pentru obtinerea

momentului de ordinul II

Pentru structuri rigidizate prin diafragme, adica cu noduri fixe, cum este cazul
peretilor celulelor spatiale la care planseele actioneaza ca saibe, iar peretii transversali ca
diafragme, se poate aplica formula data in noile norme americane ACI318.
M
0,60,4 1
M2
=
N
1−
N cr
unde M1, M2 sunt momentele incovoietoare maxime la cele doua capete ale peretelui
introduse cu semnele lor in conventia de semne dupa fibra intinsa.
 M1
Conditii: 0,60,4 0,4 ; 1
M2
Pentru cazul concret al elementelor spatiale M1 si M2 sunt totdeauna de semne
contrare si deci numaratorul poate varia intre:
M
0,60,60,4 1 0,4
M2
pentru =1
N cr 1,67 N (cazul cand numaratorul este 0,4)
M
cazul general cand ∣M 1∣∣ 2 ∣
2
N cr 2,5 N cazul cand numaratorul este egal cu 0,6 – cazul particular cand M1=0