CURS NR.

6
CALITATEA APEI

1.Aspecte generale
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, ameninţată din mai multe puncte de
vedere şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru
activităţi productive, sursă de energie şi mijloc de transport, factor determinant în menţinerea
echilibrului ecologic.
Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi
utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general. Apa nu este un produs
comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.
Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic, în condiţiile utilizării durabile a
resurselor de apă, au la bază principiile precauţiei, prevenirii, evitării daunelor la sursă şi ale
poluatorului care plăteşte şi trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice
situate în Delta Dunării şi în Marea Neagră, deoarece echilibrul acestora este strâns influenţat de
calitatea apelor interioare care se varsă în ele.
Legislaţia europeană în domeniul protecţiei apelor cuprinde un număr de 17 Directive şi
Decizii ale Consiliului Europei, care au fost transpuse de-a lungul anilor în peste 80 de acte
legislative române: legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru sau ordonanţe ale guvernului.
Una dintre cele mai importante directive în acest domeniu este Directiva-Cadru privind Apa,
2000/60/CE, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi
comple-tarea Legii apelor nr.107/1996.
Această directivă oferă Comisiei Europene, statelor membre şi celor candidate posibilitatea
de a coopera în cadrul unui nou parteneriat, bazat pe participarea tuturor părţilor interesate,
pentru protecţia apelor interioare, a apelor de tranziţie, de coastă şi a apelor subterane, prin
prevenirea poluării la sursă şi stabilirea unui mecanism unitar de control al surselor de poluare.
Pentru a pune bazele unui control eficient al poluării apelor, directiva prevede un obiectiv
comun pentru toate statele care o implementează: atingerea "calităţii ecologice şi chimice bune"
a apelor până în anul 2015. Aşadar, Directiva-Cadru privind Apa stabileşte clar termenul limită
până la care apele trebuie să atingă un prag minim al calităţii, prin reducerea emisiilor provenite
din activitatea umană, industrială şi agricolă.
Astfel, prevederile Legii apelor au ca scop:
- conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri
libere a apelor;
- protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor
de apă, a malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora;
- refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi a celor subterane;
- conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice;
- asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice;
- gospodărirea durabilă a apei şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu
menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi regenerării naturale a apelor;
- apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror fenomene hidrometeorologice periculoase;
- satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a
transporturilor, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale altor activităţi umane;
- integrarea aspectelor cantitative şi calitative atât pentru apele de suprafaţă, cât şi pentru
apele subterane care aparţin aceluiaşi sistem ecologic, hidrologic şi hidrogeologic;
- asigurarea protecţiei ecosistemelor acvatice situate în imediata vecinătate a coastelor, în
golfuri sau aflate în Marea Neagră;
- promovarea utilizării durabile a apelor pe baza protecţiei pe termen lung a resurselor
disponibile de apă;

1
 - conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri specifice vizând
reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare şi încetarea
sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritar periculoase;
- reducerea progresivă a poluării apelor subterane şi prevenirea poluării ulterioare;
- atingerea obiectivelor Convenţiei pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării în ceea ce
priveşte încetarea sau eliminarea etapizată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe
prioritare, pentru atingerea în mediul marin a concentraţiilor acestor substanţe aproape de
valorile fondului natural şi aproape de valoarea zero pentru substanţele de sinteză;
- prevenirea deteriorării ulterioare, protecţia şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi,
în ceea ce priveşte cerinţele de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede ce depind în mod
direct de ecosistemele acvatice.

Obiectivele protecţiei apelor şi a mediului acvatic sunt prezentate în Legea apelor, şi anume:
a) prevenirea deteriorării tuturor corpurilor de ape de suprafaţă;
b) protecţia, îmbunătăţirea şi refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă în scopul
atingerii stării bune a acestora, până la data de 22 decembrie 2015;
c) protecţia şi îmbunătăţirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate în
scopul realizării unui potenţial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, până la data
de 22 decembrie 2015;
d) reducerea progresivă a poluării datorate substanţelor prioritare şi încetarea sau eliminarea
treptată a evacuărilor şi a pierderilor de substanţe prioritar periculoase;
e) prevenirea sau limitarea aportului de poluanţi în apele subterane şi prevenirea deteriorării
stării tuturor corpurilor de ape subterane;
f) protecţia, îmbunătăţirea şi refacerea tuturor corpurilor de ape subterane şi asigurarea unui
echilibru între debitul prelevat şi reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări
bune a apelor subterane, până la data de 22 decembrie 2015;
g) inversarea oricărei tendinţe semnificative şi durabile de creştere a concentraţiei oricărui
poluant rezultate din impactul activităţii umane, pentru a reduce în mod progresiv poluarea apei
subterane.
Legea apelor cuprinde de asemenea prevederi referitoare la:
- regimul de folosire a apelor şi a albiilor;
- regimul de folosire a apelor;
- regimul de folosire a albiilor;
- regimul de servituţi şi de expropiere;
- gospodărirea apelor;
- cunoaşterea resurselor de apă;
- protecţia albiilor minore, a malurilor şi a lucrărilor de gospodărire a apelor;
- planificarea în domeniul managementului şi amenajării apelor;
- regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele;
- apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la
construcţii hidrotehnice;
- participarea publicului;
- controlul activităţii de gospodărire a apelor;
- mecanismul economic în domeniul apelor;
- sancţiuni.

Confortul oferit de localităţile urbane este dat de existenţa unor servicii de gospodărie
comunală oferite populaţiei localităţii respective, servicii care caracterizează calitatea vieţii. Cea mai
mare parte a serviciilor se referă la alimentarea cu apă rece şi apă caldă, canalizare, alimentarea cu
agent termic şi energie electrică.
Unul dintre serviciile cel mai apreciat într-o localitate îl reprezintă alimentarea cu apă în
cantitate suficientă şi de calitate.

2
 2. Calitatea apei

Apa provenită din diversele surse de suprafaţă şi subterane prezintă stări calitative
diferenţiate, aceasta depinzând de structura geochimică a substratului geologic din cadrul
bazinului hidrografic colector, gradul de umanizare şi poluare a acestuia. În general, se constată
că sursele de suprafaţă (cursuri hidrografice, lacuri de acumulare) au o calitate mai scăzută a apei
în raport cu sursele subterane, unde apa stocată în cadrul pânzelor freatice suportă un proces
natural de filtrare prin diversele straturi şi formaţiuni geologice pe care le străbate.
În vederea folosirii apei captate din diverse surse pentru consumul populaţiei şi în cadrul
activităţilor industriale, aceasta este supusă unor procese fizice (filtrare) şi chimice (neutralizare)
de corectare a calităţii în conformitate cu normativele de calitate a apei în vigoare.
Calitatea apei este data de suma proprietatilor sale care ii confera insusiri de folosire.
Apa in stare pura ne este propice vietii, si nici nu exista ca atare in natura; insa asa cum se
gaseste in natura si anume cu substante minerale si organice dizolvate pot fi favorabile sau
nefavorabile vietii.proprietatile apei pure trebuie cunoscute deoarece calitatea apelor naturale,
respectiv a celor prelevate la sursa se stabilesc in raport cu aceasta.
Apa pura reprezinta o combinatie a oxigenului si hidrogenului cuprinzand si un amestec de mai
multi izotopi. Teoretic ar rezulta 18 tipuri de molecule de apa, dar din cauza proportiilor reduse a
izotopilor 170 si 180 si a tritiului, numarul tipurilor de molecule de apa se rezuma la H 2O, HDO
si D2O (apa grea).
Structura apei depinde de starea sa fizica:
- stare gazoasa (vapori)-corespunde exact formulei H2O;
- stare lichida-moleculele se asociaza prin legaturile de hidrogen;
- stare solida-structura consta dintr-o molecula centrala si patru periferice formand un
tetraedru.
Proprietatile apei
Pentru a putea fi folosita, apa trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate, astfel
ceerinţele de calitate ale apei depind de scopul în care urmează a fi folosită.
Continutul substantelor minerale, organice si de microorganisme, confera apei
proprietatile organoleptice, fizice, radioactive, chimice, bacteriologice si biologice.
Starea naturala a apei, in principiu starea lichida contine diverse substante minerale si
organice dizolvate sau in stare coloidala, precum si sub forma de suspensii.
Omul contribuie din ce in ce mai mult la modificarea proportiilor in care substantele
straine se gasesc in apa. Considerand apa potabilaca etalon, adica ape cu grad de mineralizare
normal, se constata ca in natura se gasesc urmatoarele tipuri de ape:
- ape cu mineralizare slaba-mari si oceane;
- ape cu grad de mineralizare foarte mare-izvoare minerale
Pentru apa potabilă, cerinţele de calitate sunt precizate în cadrul fiecărei ţări de
normative şi standarde în vigoare. Aceste conditii se refera la caracteristicile organoleptice,
fizico-chimice si bacteriologice, astfel ca nivelul admisibil al acestora a fost stabilit in limitele
compatibilitatii cu cerintele fiziologice ale organismului uman. In Romania, pentru
caracteristicile organoleptice (mirosul şi gustul apei) se admite maximum gradaţia 2 (perceperea
gustului şi a mirosului să poată fi realizată numai de către o persoană cu simţuri foarte
dezvoltate) (tabel 1).
Tabel 1. Indicatorii organoleptici ai apei.
Valori maxime admise Valori admise excepţional
Indicatori Metoda de analiză
(grade) (grade)
Miros 2 2 STAS 6324 - 1961
Gust 2 2 STAS 6324 - 1961

Proprietatile organoleptice sunt determinate cu ajutorul simturilor.

Gustul apei se datoreaza gazelor culese din atmosfera sau pamant si substantelor de natura
minerala sau organica dizolvate.

3
 Mirosul apei este datorat substantelor minerale, H 2S din pirita, organice in descompunere
(putregai, mucegai, namol) si microorganismelor vii continute in apa (alge, protozoare).
Turbiditatea este datorata continutului in substante minerale sau organice aflate in apa in stare de
suspensii.
Culoarea este data de substantele minerale si organice in solutie (culoare permanenta) sau in
suspensie (culoare trecatoare).
Temperatura depinde de provenienta apelor: subterana sau de suprafata, iar in cazul celor de
suprafata depinde de locul de prelevare si de anotimp. Temperatura apei depinde de factorii climatici,
geografici, hidrologici, hidrogeologici si tectonici.
Conductibilitatea electrica este proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric
depinzand de concentratia substantelor dizolvate. Variatia brusca a rezistivitatii poate semnala aparitia
unei surse de infestare a apei.
Reactia apei este proprietatea acesteia de a fi acida, neutra sau bazica in functie de substantele
minerale dizolvate.

Caracteristicele fizice ale apei sunt exprimate de concentrarea ionilor de hidrogen,

conductivitatea electrică, culoare, turbiditate (tabel 2).
Tabel 2. Indicatorii fizici ai apei.
Valori maxime
Indicatori Valori admise excepţional Metoda de analiză
admise
Concentrarea ionilor de hidrogen (pH) 6,5-7,4 8,5 STAS 6325 – 1975
Conductivitatea electrică (μS/cm) 1 000 3 000 STAS 7722 – 1984
temperatura naturală a
Temperatură (0C) 22 STAS 1342 - 1977
sursei
Culoare (grade) 15 30 STAS 6322 – 1961
Turbiditate (grade) 5 10 STAS 6323 - 1988
Datorită capacităţii largi a apei de a dizolva şi forma soluţii, sursele naturale conţin în
concentraţii variate numeroase elemente şi compuşi chimici. Concentraţia elementelor şi
compuşilor chimici din sursele naturale de apă variază în raport de structura geochimică a
substratului geologic şi gradul de umanizare a teritoriului. Corectarea caracteristicilor chimice
ale apei reprezintă o etapă obligatorie în prepararea apei potabile pentru consumul populaţie în
cazul surselor de suprafaţă şi una opţională în cazul surselor subterane (numai unde este cazul, în
raport de indicatorii admisibili) (tabel 3).

Tabel 3. Indicatorii chimici ai apei

Valori maxime Valori admise Metoda de
Indicatori
admise excepţional analiză
STAS 6326 –
Aluminiu (Al3+) (mg/dm3) 0,05 0,2
1990
STAS 6328 –
Amoniac (NH-4) (mg/dm3) 0 0,5 *
1985
STAS 3048/2 –
Azotiţi (NO2-) (mg/dm3) 0 0,3 *
1990
STAS 3662 –
Calciu (Ca2+) (mg/dm3) 100 180
1962
Clor rezidual clor rezidenţial liber 0,10-0,25
la consumator
în apa clor rezidenţial total 0,10-0,28 STAS 6364 –
dezinfectată la intrarea în clor rezidenţial liber 0,50 1978
(Cl2) ** reţea clor rezidenţial total 0,55
STAS 3049 –
Cloruri (Cl-) (mg/dm3) 250 400
1988
STAS 10266 –
Compuşi fenolici distilabili (mg/dm3) 0,001 0,002
1987
STAS 3224 –
Cupru (Cu2+) (mg/dm3) 0,05 0,1
1969
STAS 7576 –
Detergenţi sintetici anionici (mg/dm3) 0,2 0,5
1966
Fier (Fe2+ + Fe3+) pentru conc. max. (Fe2+ + Fe3+ + Mn) 0,1 0,3 STAS 3086 –
4
 Valori maxime Valori admise Metoda de
Indicatori
admise excepţional analiză
(mg/dm3) 1968
STAS 3265 –
Fosfaţi (PO43-) (mg/dm3) 0,1 0,5
1986
STAS 6674 –
Magneziu (Mg2+) (mg/dm3) 50 *** 80
1977
Mangan (Mn) (mg/dm3) pentru conc. max. (Mn + Fe2+ STAS 3264 –
0,05 0,3
+ Fe3+) 1981
STAS 6536 –
Oxigen disolvat (O2) (mg/dm3) 6 6
1987
STAS 3069 –
Sulfaţi (SO42-) (mg/dm3) 200 400
1987
STAS 7510 –
Sulfuri şi hidrogen sulfurat (mg/dm3) 0 0,1 *
1966
STAS 6327 –
Zinc (Zn2+) (mg/dm3) 5 7
1981
metoda permanganat de potasiu,
2,5 3,0
Substanţe exprimat în: CCO-Mn (O2)
organice metoda permanganat de potasiu, STAS 3002 –
10 12
oxidabile exprimat în: (KMnO4) 1985
(mg/dm3) metoda diacromat de potasiu,
3 5
exprimat în: CCO-Cr (O2)
minim 100 30 STAS 3638 –
Rezidiu fix (mg/dm3)
maxim 800 1200 1976
STAS 3026 –
Duritate totală (grade germane) 20 30
1976
* - valori valabile numai pentru ape din surse subterane, provenite de la adâncimi mai mari de 60 m, neclorizate, cu condiţia ca apa să fie
corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic.
** - clorul rezidual liber trebuie să reprezinte minim 80 % din clorul rezidual total.
*** - în cazul când concentraţia sulfaţilor (SO42-) depăşeşte 250 mg/dm3, concentraţia maximă admisă pentru magneziu (Mg2+) este de 30 mg/dm3.

În cazul surselor de apă aflate în arii puternic umanizate (în apropierea unor unităţi
industriale, spaţii de depozitare a unor substanţe chimice comune sau toxice, unităţi zootehnice
etc.) sunt urmărite concentraţiile şi a altor substanţe chimice cu caracter toxic (tabel 4).
Tabel 4. Indicatorii chimici (toxici) ai apei
Valori
Indicatori maxime Metoda de analiză
admise
Amine aromatice (fenil B – naftalină) (mg/dm3) 0 STAS 11139 – 1978
Arsen (As3+) (mg/dm3) 0,05 STAS 7885 – 1967
Azotaţi (NO3-) (mg/dm3) 45 STAS 3048/2 – 1990
STAS 11184 – 1978
Cadmiu (Cd2+) (mg/dm3) 0,005
STAS ISO 5961
Cianuri libere (CN-) (mg/dm3) 0,01 STAS 10847 – 1977
Crom (Cr6+) (mg/dm3) (mg/dm3) 0,05 STAS 7884 – 1967
Flour (F) (mg/dm3) 1,2 STAS 6673 – 1962
Hidrocarburi policiclice aromate (μg/dm3) 0,01 Conf. Instrucţiunilor MS
Mercur (Hg2+) (mg/dm3) 0,001 STAS 10267 – 1989
Nichel (Ni2+) (mg/dm3) 0,1 Conf. Instrucţiunilor MS
Plumb (Pb2+) (mg/dm3) 0,05 STAS 6362 – 1985
Seleniu (mg/dm3) 0,01 STAS 12663 – 1988
Uraniu natural (mg/dm3) 0,021 STAS 12310 – 1982
Pesticide (insecticide organoclorurate, fiecare componentă 0,1
organofosforice, carbamice, erbicide) STAS 12650 – 1988
(μg/dm3) suma componentelor 0,5
total 0,1
Trihalometani (mg/dm3) din care cloroform Conf. Instrucţiunilor MS
0,03
(CHCL3)

5
 Pentru noile surse de apă introduse în exploatare se realizează şi analiza elementelor
radioactive, acestea afectând în special sursele de apă din zonele montane cu formaţiuni
metamorfice acide (granite, gnaise, paragnaise) şi sedimentare rezultate din eroziunea
formaţiunilor cu conţinut radioactiv.
Analiza radioactivităţii se realizează atât la nivel global cât şi la nivelul radionuclizilor
(tabel 5).
Tabel 5. Activitatea radioactivă globală alfa şi beta
Concentraţii maxime Concentraţii admise
Activitatea globală* Metoda de analiză
admise** (Bq/dm3) excepţional (Bq/dm3)
alfa 0,1 2,3 STAS 10447/1 – 1983
beta 0 50 STAS 10447/2 - 1983
* - nu include activitatea radonului şi tritiului
** - în cazul în care concentraţiile admise sunt depăşite este necesară determinarea activităţii specifice a radionuclizilor prevăzuţi în tabel 6.

1Bq = 27 pCl

Tabel 6. Activitatea radioactivă specifică a fiecărui radionuclid

Concentraţii Concentraţii
maxime admise** admise
Activitatea globală Metoda de analiză
(Bq/dm3) excepţional
(Bq/dm3)
Radionuclizi naturali

Hidrogen 3 (tritiu) 4000 - STAS 12293 – 1985

Potasiu 40 * 13,42 - STAS 11592 – 1983

Radon 222 300 - STAS 12031 – 1984

Radiu 226 0,088 - STAS 10447/3 – 1985

Radiu 228 0,1 - Conf. Instrucţiunilor MS
Plumb 210 0,025 0,4 STAS 12435 – 1985

Poloniu 210 0,136 - STAS 12444 – 1986

Uraniu natural ** 0,59 1 STAS 12130 - 1982
Toriu natural *** 0,04 0,1 STAS 12130 – 1982
Radionuclizi artificiali (prezenţa nu este permisă în sursele subterane de apă potabilă)
Cobalt 58 60 - Conf. Instrucţiunilor MS
Cobalt 60 10 - Conf. Instrucţiunilor MS
Stronţiu 89 30 53 Conf. instrucţiunilor MS
Stronţiu 90 0,55 - STAS 2038 – 1981
Iod 129 0,6 - Conf. Instrucţiunilor MS

Iod 131 5 530 STAS 12218 – 1984

Cesiu 134 4 - Conf. instrucţiunilor MS
Americiu 241 0,1 - Conf. instrucţiunilor MS
Plutoniu 239 0,024 2,3 Conf. instrucţiunilor MS
MS-Ministerul Sănătăţii
* - 1 mg Potasiu 40 are activitatea de 0,31 Bq.
** - 1 mg Uraniu natural (conţine toţi izotopii săi naturali) are activitatea de 25,35 Bq.
*** - 1 mg Toriu natural are activitatea de 0,041 Bq.

Caracteristicile biologice şi bacteriologice ale apei sunt urmărite zilnic la nivelul tuturor
surselor, aceasta trebuind să corespundă următoarelor norme (tabel 7).

6
 Tabel 7. Indicatori bacteriologici
Nr. probabil
Nr. probabil
Nr. probabil de bacterii
Nr. total de de
de bacterii coliforme
bacterii care streptococi Metoda
coliforme termotolera
Tipul apei potabile se dezvoltă fecali de
(coliformi nt (coliformi
la 370 C/cm3 (streptococi analiză
total/100 fecali
(UFC/cm3) * fecali/100
cm3) total/100
cm3)
cm3)
Apă furnizată punct de intrare în
< 20 0 0 0
în instalaţii reţea
urbane şi
punct în reţeaua de
rurale cu apă < 20 0 ** 0 0
distribuţie
dezinfectată
Apă furnizată punct de intrare în
< 100 <3 0 0 STAS
în instalaţii reţea
3001 -
urbane şi punct în reţeaua de
1991
rurale cu apă distribuţie < 100 < 3 *** 0 0
nedezinfectată
Apă furnizată
din surse
< 300 < 10 <2 <2
locale (fântâni,
izvoare)
* - UFC – unităţi formare de coloni.
** - în 95 % din probele analizate în cursul anului, în cazul debitelor mari şi a unui număr sufucuent de recoltări. Ocazional, fără a depăşi 5 %
din probele analizate şi niciodată în recoltări consecutive, se admite max. 3/100 cm3.
*** - în 95 % din probele analizate în cursul anului, în cazul debitelor mari şi a unui număr suficient de recoltări. Ocazional, fără a depăşi 5 % din
probele analizate şi niciodată în recoltări consecutive, se admite sub 10/100 cm3.

Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme şi particule animale sau vegetale vizibile cu
ochiul liber, particule de organisme dăunătoare sănătăţii, cu ouă sau larve de paraziţi, alte
organisme biologice caracteristice contactului cu mediul înconjurător etc. Sestonul maxim admis
este de 1 cm3/m3. Se recomandă ca numărul organismelor animale microscopice să fie de maxim
10 la 1 dm3 de apă(tabel 8).
Tabel 8. Indicatori biologici
Concentraţii Metoda de
Indicatori
maxime admise analiză
Volumul sestonului obţinut prin în instalaţii centrale 1
filtrare în fileu planctonic în instalaţii locale 10
Organisme animale, vegetale şi particule vizibile cu ochiul liber lipsă
Organisme animale microscopice (nr./dm3) 20
lipsă (se admit STAS 6329 –
Organisme care prin înmulţirea în masă modifică proprietăţile 1990
exemplare izolate în
organoleptice sau fizice ale apei în 100 dm3
funcţie de specie*)
Organisme indicatoare de poluare lipsă
Organisme dăunătoare sănătăţii (ouă de geohelmiţi, chisturi de
lipsă
giardia, protozoare intestinale patogene)
* - organismele care se admit în exemplare izolate se vor stabili de către Ministerul Sănătăţii.

Pentru apa industrială, condiţiile de calitate diferă după scopul în care este folosită
aceasta.
Din punct de vedere tehnologic se deosebesc următoarele categorii de apă industrială:
apă folosită pentru răcirea agregatelor;
apă folosită pentru producerea de abur;
apă folosită pentru transportul materiei prime;
apă folosită pentru curăţarea sau rafinarea produselor;
apă folosită în componenţa produselor alimentare şi de altă natură folosită în alimentaţia
omului şi a animalelor;
apă folosită pentru diluarea şi transportul deşeurilor urbane şi industriale;
7
 apă folosită în stropirea stăzilor, ariilor verzi urbane şi în stingerea incendiilor;
apă folosită pentru nevoi igienico-sanitare şi gospodăreşti în cadrul unităţilor industriale.
Apa pentru răcirea agregatelor (ex. condensatoarelor de abur de la termocentrale, a
furnalelor şi a cuptoarelor Siemens-Martin) trebuie să conţină puţine materii în suspensie (15-20
mg/dm3) pentru a se evita astfel înfundarea dispozitivelor de răcire; să nu conţină hidrogen
sulfurat şi fier; să nu aibă o duritate mare (6-100 G, în funcţie de temperatura apei de răcire şi de
conţinutul în CO2 liber). Fiecare categorie de folosinţă a apei pentru răcire are precizate bine
limitele de calitate a apei. Apa folosită în producerea aburului trebuie să nu conţină particule în
suspensie, să aibă o duritate cât mai mică şi să aibă un conţinut foarte redus de oxigen dizolvat.
Normele de calitatea apei folosită în producerea aburului se diferenţiază în funcţie de presiunea
de producere a acestuia (tabel 9). Apa folosită pentru transportul materiei prime are caracteristici
calitative care depind de natura şi gradul de puritate al substanţei transportate. Apa folosită în
curăţarea şi rafinarea produselor au caracteristici calitative ce depind de natura produsului (tabel
10). Apa care intră în componenţa produselor alimentare consumate de către om şi animale
trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate ale apei potabile.
Apa folosită în diluarea şi transportul deşeurilor menajere sau industriale nu au norme de
calitate, utilizându-se direct din sursele naturale.

Tabel 9. Norme de calitate a apei folosită în producerea aburului

Cazane de volum mare

Caracteristici
încărcate supra Cazane tubulare
fizico-chimice
normal încărcate
Presiune 13 16 26 42 52 64 80 84 112 132
(daN/cm2)
Duritate (grade < 10 <1 < 0,1 < 0,5 < 0,02 < 0,01
Germane)
CO2 (mg/dm3) - < 10 <5
O2 (mg/dm3) minim < 1000 < 50 < 20
Ulei (mg/dm3) < 10 <5 <3 <1
pH la 200 C > 8,3
KmnO4 cât mai redus, precizat de la caz la caz
(mg/dm3)

Tabel 10. Norme de calitate a apei folosită în câteva ramuri industriale

Denumirea produsului
Caracteristici Tăbăcire
Hârtie Celuloză Vâscoză Textile Vopsele Piele
piele
Turbiditate (mg/dm3) 2-5 - 5 5 5 20 10
Culoare (grade) 30 15 - 10-12 5-10 10-100 -
Duritate (grade Germane) 12-16 2 0,5 4-6 0,5-1,0 3-7,5 1,5
O2 (mg/dm3) 10 6 2 - 8-10 - -
Fier (mg/dm3) 1,0 0,2 0,03 0,2 0,1 0,2 -
Mangan (mg/dm3) - - 0,03 0,2 0,1 0,2 -
SiO2 (mg/dm3) - - 25 - - - -
Reziduu fix (mg/dm3) 300 - 100 - - - -
pH 7-7,5 7-7,5 - 7-8,5 7-8,5 - -