Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3ra-1426/2018
ÎNCHEIERE
în componenţa:
Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
judecătorii Mariana Pitic
Victor Burduh
constată:
3
Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, s-a respins cererea
de apel depusă de Consiliul municipal Chişinău şi cererea de apel depusă de
Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor.
S-a admis cererea de apel depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Regata
Imobiliare” Societate cu Răspundere Limitată (succesor în drepturi procedurale a
ÎCS „Finpar Invest” SRL).
S-a casat parţial hotărîrea din 30 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru,
mun.Chişinău, în partea respingerii pretenţiilor reclamantului privind anularea
sintagmei „fără drept de privatizare” din pct.1 a deciziei Consiliului municipal
Chişinău nr.11/35 din 23 decembrie 2014, cu adoptarea în această parte a unei noi
hotărîri prin care s-a admis pretenţia reclamantului Întreprinderea cu Capital Străin
„Regata Imobiliare” Societate cu Răspundere Limitată (succesor în drepturi
procedurale a ÎCS „Finpar Invest” SRL) în partea anulării sintagmei „fără drept de
privatizare” din pct.1 a deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.11/35 din 23
decembrie 2014.
S-a anulat sintagma „fără drept de privatizare” din pct.1 al deciziei Consiliului
municipal Chişinău nr.11/35 din 23 decembrie 2014 în rest, în partea admiterii
pretenţiilor reclamantului hotărîrea primei instanţe s-a menţinut fără modificări.
La data de 26 iulie 2018, Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs
împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea
integrală a deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărîrii din 30 decembrie
2015 a Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, în partea admiterii cererii de chemare în
judecată, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
În susţinerea recursului recurentul a indicat prevederile art.432 alin. (2) lit.a),
b), c) Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu decizia adoptată de
instanţele ierarhic inferioare şi a menţionat că decizia instanţei a fost adoptată cu
încălcarea normelor de drept material şi anume instanţa a interpretat în mod eronat
legea.
În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 07 iunie 2018 a Curţii de
Apel Chişinău a fost expediată pentru cunoştinţă participanţilor la proces la 10
iunie 2018 (f.d.108, Vol.II), în circumstanțele menționate, recursul declarat de
Consiliul municipal Chişinău la 26 iulie 2018, se consideră a fi depus în termenul
prevăzut de lege.
În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit
în conformitate cu alin.(2).
Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii
4
Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău,
este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanţa judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a
procesului;
d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților
fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de
procedură civilă.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu
soluţia pronunţată de către instanţele ierarhic inferioare şi nu redă încălcarea
esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a
fi respinse.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ
al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al
5
Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale
din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de
apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă
faptul că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură
civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
Cît priveşte dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanţă”, garantat de art.
6 § 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, instanţa notează că obligaţia
de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcţie de natura deciziei în
cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;
Latourniere v.Franţa, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2
octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepţia instanţei europene, articolul 6 §
1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanţe de recurs, care întemeindu-
se pe dispoziţiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de şanse de
succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de faţă (a se vedea, mutatis mutandis,
Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,
2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial şi de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău.
În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie,
dispune:
Victor Burduh