“Mancare anti-cancer” / Dr.

David Servan-Schreiber – Interviu de

ADRIANA PARISSI
Corespondentul nostru special in Statele Unite, ADRIANA PARISSI, a realizat

un interviu extraordinar!

Poveştile adevărate, chiar cele de dragoste, nu încep cu "A fost odată...".

Încep cu oameni obişnuiţi aflaţi în situaţii ieşite din comun, aşa cum s-a

întâmplat cu David Servan-Schreiber când a aflat că are cancer, la vârsta de

31 ani. O veste devastatoare ca aceasta poate răvăşi pe oricine şi David nu

a făcut excepţie. Pe vremea aceea, tânărul medic era divorţat de puţină vreme,

avea o prietenă şi se afla în Pittsburgh, Statele Unite, oraş în care locuiesc

şi eu în ultimii cinsprezece ani. L-am contactat, rugându-l să îmi dea un

interviu pentru cititorii din România, ceea ce a acceptat cu plăcere. David

este autorul cărţilor - vândute în peste un milion de exemplare - Vindecare

fără Freud sau Prozac şi Anticancer - un nou fel de viaţă, unul din membrii

fondatori ai grupului "Medicins Sans Frontieres" în Statele Unite şi profesor

la facultatea de psihiatrie a Universităţii din Pittsburgh.

…Când a fost diagnosticat însă, era un simplu medic rezident. Departe de

familie, a început de carieră, şi proaspăt divorţat, s-a văzut dintr-o

dată pe marginea răpastiei la o vârstă la care cei mai mulţi oameni de abia

iau viaţa în piept.

Cu toate acestea, o voce interioară i-a şoptit să aibă încredere. Mulţi

oameni unt diagnosticaţi cu cancer şi nu întotdeauna boala se dovedeste

fatala.

Din această convingere, dublată de revolta în faţa unei sentinţe absurde,

s-a născut dorinţa lui de a trai; s-au născut orele petrecute citind studii

de specialitate despre cancer, tratamente şi nutriţie. Rezultatul este cartea

Anticancer, un remarcabil manual de luptă împortiva bolii şi o veritabilă

sursă de informaţii pentru prevenirea lui.

Autorul însuşi mărturiseşte că acum e mai sănătos decât înainte de a fi

diagnosticat

şi că boala i-a schimbat complet viaţa. Dacă înainte era numai un tânăr

cercetător,

uşor înfumurat şi dornic de afirmare, un om care privea ca pe o corvoadă

lucrul cu

pacienţii, preferînd să-şi dedice timpul cercetărilor în laborator, după ce

a fost

diagnosticat, devenind el însuşi pacient, optica lui s-a schimbat. Preferă,

spune el,

să fie în contact cu oamenii, să aline, să ajute.

Fiind medic şi având acces la publicaţii de specialitate, David a început să

citească totul despre boala sa. Aşa a ajuns la concluzia că alimentele pe care

le consumăm joacă în biologia noastră rolul degetelor unui pianist pe clape

. Aceasta este cartea pe care autorul însuşi ar fi vrut să o aibă în urma cu

16 ani, când a descoperit că are o tumoare pe creier. Dupa 4 ani de la acest

episod, crezînd că s-a vindecat complet, a descoperit că boala a revenit.

După o interventie chirurgicală şi 11 luni de chimioterapie, l-a întrebat pe

medicul oncolog ce ar putea face ca să evite reapariţia tumorii. "Nimic",

i s-a răspuns, numai consultaţii din şase în şase luni pentru a vedea dacă

totul e în regulă. Acesta a fost punctul în care David şi-a luat soarta în

propriile miini şi descoperirile nu s-au lăsat aşteptate…

David Servan-Schreiber s-a născut pe 12 aprilie 1961 în Neuilly sur Seine.

Este fiul celebrului jurnalist francez Jean-Jacques Servan Schreiber.

Şi-a petrecut copilăria în Normandia, jucându-se în apropierea lanurilor

de porumb stropite cu atrazină - un insecticid atât de puternic încât

schimbă sexul peştilor din râurile pe care le contaminează. L-am intervievat

la puţin timp după traducerea în limba română a cărţii sale şi a mărturisit

că toată viaţa a mâncat numai legume crescute cu insecticide şi carne

provenită din animale hrănite cu cereale stropite cu atrazină.

- Care credeţi că au fost cauzele cancerului dumneavoastră?

- Substanţele toxice din mediu. În ultimii 50 de ani, insecticidele au

luat o amploare fără precedent. Cercetătorii americani au identificat

într-un studiu 148 de substanţe chimice în sângele şi urina pacienţilor

de toate vârstele. În ultimii 30 ani Organizaţia Mondiala a Sanatatii

şi Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului au testat 900

de substanţe chimice din mediul înconjurător şi a descoperit că doar

una singură nu e periculoasă; 95 au fost identificate ca substanţe

cancerigene cunoscute; 307 sunt posibil cancerigene, iar 497 sunt inca

neclasificate. Multe dintre aceste substanţe sunt foarte răspândite,

de exemplu benzenul, materialele plastice, substanţele de lipit,

lubrifianţii şi vopselurile. Un număr semnificativ de tumori, ca a mea,

sunt foarte sensibile la xenoestrogeni, de genul pesticidelor din copilărie.

Două verişoare de-ale mele, cu care am copilărit în acelaşi mediu infestat

de atrazină, au făcut cancer la sân.

Discutăm apoi despre legumele crescute cu pesticide. Undeva, în carte,

autorul sfătuieşte bolnavii de cancer să elimine toate substanţele

cancerigene din viaţa lor, în acestea incluzînd pesticidele din legume

(recomandă legume crescute natural), produsele de curăţat (recomandă

oţetul şi bicarbonatul de amoniu), produsele cosmetice, cremele,

sampoanele, lotiunile de corp, deodorantele (recomandand variantele

acestora preparate cu ingrediente naturale). Chiar şi parfumurile,

precizează, contin phtalaţi, cunoscuţi agenţi cancerigeni. În locul

lor, e de preferat folosirea apei de toaleta, mult mai săracă în

substanţe cancerigene. În mod similar, hainele ar trebui aerisite

după ce sunt luate de la curaţătorie. Ani de zile, ne mărturiseşte,

le-am pus la loc în dulap, înhalînd fără să ştiu substanţele acelea

toxice ori de cite ori le-am îmbrăcat.

Mediul înconjurător este foarte nociv, precizează, continuînd cu

exemplul unei tinere cercetătoare, Cyntia Curl , de la Universitatea

din Washington, care a făcut un studiu pe copii în vârstă de la 2 la 5 ani.

Părinţii acestora au ţinut evidenţa alimentelor consumate de copii înainte

de a li se măsura nivelul de insecticide în urină. Astfel, s-a ajuns la

concluzia că cei care consumaseră alimente nestropite cu insecticide

aveau nivelul acestora cu 75% mai puţin decât limitele stabilite de Agenţia

de Protecţie a Mediului, în timp ce ceilalţi copii, cu o dietă obişnuită,

aveau de 4 ori mai multe insecticide în urină decât limitele superioare

"normale", stabilite de agenţie.

- Se stie de ceva vreme că mediul înconjurător, viaţa de zi cu zi,

fumatul, reprezintă tot atiţi factori de risc pentru a contracta cancer.

Mai există şi alte cauze?

- Dieta tradiţională din Occident, dulciurile, zăharul rafinat, produsele

din faină alba, carnea de vită provenită din crescătoriile industriale,

uleiurile bogate în acizi omega-6 (porumb, floarea soarelui şi soia),

laptele integral provenit de la vacile din crescătoriile industriale,

ouăle găinilor hrănite cu soia şi porumb, stressul, deprimarea, poluarea

atmosferică şi produsele de curaţat de uz casnic.

Fac un inventar mental al frigiderului meu, al raftului din baie cu produse cosmetice

şi al lucrurilor lăsate la curaţătorie acum câteva zile. Aceasta este fără îndoială, situaţia

în care se află majoritatea oamenilor: expuşi fără voie. Adăugând la aceasta că unii

dintre noi fumează şi sunt stresaţi, e uşor să ne explicăm înmulţirea alarmantă a numărului

de bolnavi de cancer. Cu toate acestea, boala nu se manifestă la fel în toate tarile, avînd

o preponderenţă mai mare în Vest. David vede o singură explicaţie: dieta, regimul de viaţă.

Ca membru al organizaţiei “Medicins Sans Frontieres” a călătorit în Asia, unde a luat contact

cu medicina naturistă, practicile yoga, meditaţia, şi nu în ultimul rând, cu stilul de viaţă şi

alimentaţia lor. Concluzia lui e clară. Asiaticii nu sunt protejaţi de moştenirea lor genetică,

ci de stilul lor de viaţă. Indienii, de exemplu, mănâncă foarte puţină carne şi sunt mult mai

sănătoşi decât europenii sau americanii. De fapt, spune David, în momentul actual în lume,

cancerul este privit cumva precum holera. Numai 3% din bugetul alocat anual cancerului este

destinat depistării surselor acestuia, în timp ce 97% se cheltuie pentru cercetarea a noi tratamente.

Similar, la 1800, când Anglia şi America s-au confruntat cu epidemii de holeră, nu antibioticele au

fost soluţia …pentru că nu se inventaseră încă. Pe vremea aceea nu se cunoştea noţiunea de microb,

însă au existat oameni practici care au făcut imediat o legătură între apa contaminată din împrejurimi,
şi, elucidîndu-se motivele ecologice, holera a încetat.

- Gândiţi-vă că dacă antibioticele ar fi existat atunci şi oamenii s-ar fi bazat numai pe ele,

ne-am fi confruntat cu epidemii de holeră şi în ziua de azi.

- Din fericire, în momentul de faţă, există mult mai multe date despre cancer

decât existau la 1800 despre holeră.

- Desigur. Există nenumarate dovezi că stilul de viaţa occidental este cel ce alimentează

“epidemia” de cancer. De exemplu, un studiu publicat în 2007 de Fondul Mondialde Cercetare

a Cancerului, a aratat ca 80% din cazuri din ţările dezvoltate puteau fi evitate astfel: 40% din ele

prin schimbarea stilului de viaţă (dietă şi exerciţiu fizic, mai multe legume şi fructe, mai puţin

zahăr şi carne de vită), 30% prin renunţarea la fumat şi 10% prin reducerea consumului de alcool.

De asemeni, evitarea pe cât posibil a contactului cu substanţele cancerigene cum ar fi pesticidele,

benzenul, tot felul de estrogeni, fenolii din produsele de curăţat, parabenii din cremele de faţă şi

şampoane ori phtalaţii din parfumuri şi materiale plastice, descreşte şi mai mult şansele cuiva de

a se îmbolnavi de cancer.

- Referitor la lucrul acesta, există în Statele Unite un grup numit Environmental

Working Group (Grupul de lucru pentru mediu), care a făcut mai multe studii

despre influenţele produselor cosmetice asupra adolescentelor, ajungînd la concluzia

că există o legatură între substanţele cancerigene din cremele de faţă ori ojă şi incidenţa

cancerului de sân, de exemplu.

- Din păcate nici măcar sugarii nu sunt în totalitate protejaţi faţa de toxinele din mediu. Ganditi-va

numai că rata cancerului la copii creşte în fiecare an cu 1,5%. De mici, copiii sunt expuşi factorilor

cancerigeni din mediu, începînd de la biberoanele de plastic care, încălzite, eliberează o substanţă

numită Bisfenol A (BPA), care e extrem de nocivă. Aceasta poate fi găsită şi în sticlele de apa plată

care au stat în soare sau în containerele de plastic în care multă lume încălzeşte mâncarea în cuptorul

cu microunde. Daca acestora le adăugam mai târziu substanţele cancerigene din cosmetice, aveţi un

tablou complet a ceea ce se întimplă în prezent în societaţile de consum.

- Să vorbim puţin despre nutriţie. Cartea dumneavoastră face o sinteză a legumelor

şi fructelor care joaca un rol foarte important in stoparea cancerului.

- Există alimente care acţionează ca o frână împotriva cancerului. Acestea sunt cele folosite în

dieta mediteraneeană, asiatică sau indiană: pâinea şi pastele integrale, carnea provenită de la

animale hrănite cu iarbă, uleiul de măsline, ouăle şi laptele animalelor hrănite în mediu natural.
Partea a II-a: INTERVIU David Servan-Schreiber de Adriana Parissi
/ “Dragostea in vremea cancerului”
-În ceea ce priveşte legumele şi fructele, puteţi să ne enumeraţi

câteva foarte eficace

în lupta împotriva cancerului?

- Ceaiul verde, curcuma şi ghimbirul, usturoiul, ceapa, prazul,

pentru că normalizează

nivelul zahărului din organism, promovînd moartea celulelor

canceroase. Este ştiut că

aceste celule au nevoie de zahăr pentru a se dezvolta.

Urmează apoi

ciupercile, care stimulează înmulţirea celulelor sistemului

imunitar, şi legumele bogate

în substanţe carotenoide, cum ar fi morcovii, cartofii

dulci, dovlecii, roşiile, caisele,

sfecla de zahăr şi toate legumele colorate,

bogate in vitamina A. Acestea sunt în stare

să inhibe dezvoltarea celor mai agresive canceruri.

Nu ultimele pe listă sunt

ierburile aromate, busuioc, mentă, rozmarin, cimbru,

bogate în uleiuri capabile

să stopeze creşterea tumorilor canceroase,

precum şi citricele, lămâi, portocale, grefuri

netratate chimic, a căror coajă e bună de consumat

în infuzie sau salate.

Stressul joaca, de asemenea, un rol foarte important.

Singur, stressul nu produce cancer,

însă un articol publicat în evista Nature în 2006,

mentionează că stresul produce hormoni

care accelerează înmulţirea celulelor canceroase.

- În cartea dumneavostră, vorbiţi pe larg despre

rolul meditaţiei şi al medicinei alternative în

combaterea cancerului.

Există vreun tratament naturist capabil sa

îl vindece?

- Singurele metode eficace de tratament cunoscute

în prezent sunt cele ştiintifice, radiaţiile,

chimioterapia. Ele mi-au salvat

viaţa. Medicina orientală, însă, foloseşte de mii

de ani ierburi tămăduitoare care contribuie la lupta

 împotriva cancerului.

Îmbinînd cele două tehnnici nu avem decât de câştigat.

- Toţi prietenii mei medici, se distanţează de medicina

orientală.

Dumneavoastră sunteţi unul dintre puţinii

care

îmbinaţi Vestul cu Orientul, considerînd

că medicina naturistă, alternativă,

poate convieţui cu tratamentele documentate

ştiintific. Cum aţi ajuns la aceasta concluzie?

- Totul s-a întâmplat în timpul unei vizite

în nordul Indiei, acum 12 ani,

când am fost trimis de "Medicins Sans

Frontieres"

ca să tratez refugiaţi tibetani. Acolo,

am văzut medicina tibetană în acţiune.

Diagnosticele erau puse examinînd pulsul,

limba si urina pacientului. Remediul erau

acupunctura şi ierburile. Aşa am observat că

tratamentele tibetane, cel puţin pentru bolile

cronice, aveau aceeaşi rată de succes ca şi

cele vestice, însă cu mai

puţine efecte secundare.

- Puteţi să ne descrieţi o zi din viaţa

dumneavoastră înainte

şi după ce aţi fost diagnosticat

cu cancer?

- La 31 ani, pe vremea când eram

un simplu medic rezident în Pittsburgh,

mâncam aproape în fiecare zi mâncare

mexicana,

chili con carne, un covrig şi beam

o cutie de cola. Acum, îmi încep ziua

cu 20 de minute de meditaţie yoga,

mănânc un măr

cu ghimbir şi un iaurt la micul dejun

şi am înlocuit cafeaua cu ceai verde

pe tot timpul zilei. De asemeni, merg

foarte mult

cu bicicleta, atât în Pittsburgh cât

şi în Paris.
- Aţi mărturisit mai devreme că boala

v-a schimbat complet viaţa.

Multe persoane care i-au supravieţuit

consideră că au

trecut prin "a doua naştere". Dumneavoastră

doriţi să nu fi avut cancer?

Ce credeţi despre această boală?

- Cancerul este un fenomen fascinant şi

pervers care împrumută inteligenţa

funcţiilor vitale ale organismului pentru

a le corupe şi a le învinge. Studii recente au arătat care sunt mecanismele

de dezvoltare ale cancerului. Pe scurt,

cancerul imită funcţiile regenerative ale organismului uman. Este reversul sănătaţii,

dacă vreţi, opusul vitalitaţii,

însă nu este invulnerabil. De fapt, sistemul nostru imunitar îi ştie punctele sensibile.

Aşa se face că stimulînd sistemul

imunitar (prin nutriţie şi exerciţiu fizic)

şi opunîndu-ne dezvoltării cancerului,

îl putem stopa. Unindu-ne forţele cu

metodele medicinei moderne, nu avem decât

de câştigat: devenim mai puternici în

faţa bolii. Preţul pe care îl plătim

este o viaţă mai sănătoasă. Cu toate acestea,

insă, am momente în care

îmi doresc să nu fi avut cancer niciodată.

- Ce credeţi despre telefoanele celulare?

Cauzează sau nu cancer?

- E foarte posibil ca situaţia telefoanelor

celulare în prezent

să fie similară cu cea a azbestului din

anii '50:

până s-a demonstrat legătura cu cancerul a fost prea târziu.

Până la obţinerea unor date concludente, aş sfătui pe

toată lumea să cumpere căşti cu microfoane conectate la

telefoanele mobile şi să nu expună copiii în mod inutil.

Cei mici sunt foarte vulnerabili.

- În legătura cu România, aveţi cumva

în proiect

implementarea vreunui program anticancer?

-E vorba de două proiecte. Primul este

"Prevenire şi Vindecare",
 un program destinat să ajute publicul să ia decizii

corecte şi informate privind alimentaţia şi sănătatea.

Cel de-al doilea se adresează companiilor care vor să îşi

informeze subalternii despre nutriţie şi alimentaţie.

Acest program se numeşte "Institutul de Prevenire şi Vindecare"

şi este exclusiv online.

- Ce impact vor avea aceste programe în viaţa omului obişnuit?

Cum se vor manifesta ele?

- În primul rind, oferind publicului produse sănătoase

care vor

purta marca "Prevenire, vindecare" . Este vorba de

legume, fructe,

peşte dar şi biscuiţi, prăjituri sau mâncăruri

gata preparate.

Cel de-al doilea program este deja funcţional

în Franţa şi se

adresează companiilor care îl pot implementa pentru angajaţii lor,

pentru a-i ajuta să ia decizii corecte în ceea ce priveşte alimentaţia

şi o viaţă sănătoasă. Se adresează deopotrivă celor bolnavi de cancer,

cât şi celor sănătoşi. Este, daca vreti, un fel de ghid de prevenire a

cancerului.

- Aş încheia cu un citat din cartea dumneavoastră:

“Cu toţii avem celule canceroase în organism, însă numai

în unii dintre noi acestea vor ajunge să se dezvolte”.

Cum putem să prevenim ca acest lucru să se întâmple?

- Ducînd o viaţă moderată, fără excese. Cancerul

se iveşte

când există dezechilibre puternice în organism,

fie că e vorba de

alcool, tutun, grăsimi, substanţe chimice

sau depresii. Petrecînd

mai mult timp în aer liber, înconjurîndu-ne

de prieteni, râzînd, iubind…

…Cumva, am senzaţia că David Servan-Schreiber

mi-a schimbat viaţa.

Cartea lui m-a făcut să-mi reevaluez existenţa;

m-a apropiat de cei dragi. Dragostea lui p

entru oameni, vitalitatea sa,

mi-au arătat că suntem fragili, dar dispunem

de puteri pe care le putem folosi. Întâmplător,

aruncindu-mi
 ochii pe ştirile mondene primite în email,

mi-au căzut privirile pe un articol despre

cântareţul

David Cook, câştigătorul ediţiei trecute

a concursului

American Idol.

Fratele lui, avocat, în vârstă de 37 ani,

a decedat în

urma unui cancer la creier, cu care se

lupta de mai bine de 10 ani.

Mi-l amintesc de anul trecut, când l-am

văzut la televizor,

aplaudînd: un bărbat în cârje, extrem de

slăbit, care venise

la concurs însoţit de o asistentă medicală,

care îl supraveghea

tot timpul. În articol, soţia lui, îndoliată,

a declarat

că era foarte slăbit şi ca a renunţat la tratament,

care oricum

devenise ineficace: chimioterapia nu a mai putut

opri

răspândirea tumorii. Urmau apoi comentariile cititorilor,

condoleanţele şi dragostea lor. Cineva menţiona

cartea Anticancer.

In vremuri ca acestea, e tot ce putem face.