RELEVANŢA EXAMENULUI ECOGRAFIC ÎN

DIAGNOSTICUL COMPLEX AL AFECŢIUNILOR

APARATULUI URINAR

Prof. univ. dr. M.D. CODREANU

Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti

WORKSHOP ECOGRAFIE ANIMALE DE COMPANIE 1

 PUNCTE CHEIE ÎN DIAGNOSTIC
1. Identificarea şi aprecierea corespunzătoare a modificărilor
vizualizate, după eliminarea/minimalizarea artefactelor şi
evaluarea repetată (sub diferite incidenţe) şi în dinamică.
- reducerea artefactelor induse de examinator presupun respectarea
minimelor cerinţe de pregătire a animalului pentru examinare
- în cazul dificultăţilor de abordare corespunzătoare sau a
imposibilităţii acesteia se recomandă schimbarea:
- incidenţei sondei,
- poziţiei (plasării) sondei,
- poziţiei pacientului (staţiune, decubit lateral etc.)
- evaluarea repetată se recomandă imediat după înlăturarea cauzelor
generatoare de artefacte:
- evacuare lichid ascitic,
- evacuare conţinut digestiv (dietă, clismă înaltă-repetată),
- evacuare acumulări gazoase patologice (de fermentaţie/putrefacţie)
2
 PUNCTE CHEIE ÎN DIAGNOSTIC
2. Se impune diferenţierea între aspectul normal şi cel
patologic în cazul modificărilor de ecostructură şi ecogenitate
de tip difuz.
Pentru diferenţierea aspectului ecografic normal
de cel patologic se face comparaţie faţă de:
- aspectul standard cunoscut (dobândit)
- organele parenchimatoase de referinţă, cu ecogenitate şi
ecostructură cunoscute (fiind binecunoscute diferenţele
caracteristice)
- organul congener (în cazul organelor pereche): rinichi,
suprarenale, ln., etc.
Se au în vedere modificările difuze de tip: fibroză,
degenerare grasă, mineralizări (cristalizări), calcificări etc.

3
 PUNCTE CHEIE ÎN DIAGNOSTIC
3. În cazul leziunilor focale importantă este diferenţierea
de leziuni/modificări cu aspect ecografic comparabil:
- chist simplu
- hemochist
- abces,
- hematom,
- calcul (unici/multipli),
- calcinoza,
- infarctul,
- granulomul/sindromul aderenţial (organe cavitare)
- necroza.

4
RINICHI
 STRUCTURI CE POT FI EXAMINATE ECOGRAFIC:
 Capsula renală;
 Cortexul renal;
 Medulara renală;
 Hilul renal;
 Piramidele renale.

La câine evidenţierea ecografică este facilă în special pentru rinichiul stâng (L1-L3) şi mai dificilă
pentru cel drept (T12-L1).
La pisică rinichiul stâng: L1-L4, comparativ: rinichiul drept plasat de asemenea uşor cranial. 6
Se urmăreşte abordarea în cele trei planuri (longitudinal, transversal şi sagital).
7
 MODIFICĂRI DE
VOLUM/ECOSTRUCTURĂ/ECOGENITATE
RINICHI

8
 MODIFICĂRI DE
VOLUM/ECOSTRUCTURĂ/ECOGENITATE

RINICHI

9
 LUNGIMEA RINICHIULUI LA CÂINE ŞI PISICĂ

CÂINE

 5–9 kg 3.2–5.2 cm
 10–14 4.8–6.4
 15–19 5.0–6.7
 20–24 5.2–8.0
 25–29 5.3–7.8
 30–34 6.1–8.7
 35–39 6.6–9.3

PISICĂ
 30-43 mm (38-44mm)
10
 AFECŢIUNI RENALE

 HIDRONEFROZĂ
 CHISTIZĂRI
POSIBILITĂŢI DE  RINICHI
DIAGNOSTIC: POLICHISTIC
(PKD)
 ABCESE
 CALCULI
 TUMORI

11
 Afectarea structurală în HN/UHN de diferite grade

* gradul I: dilataţia bazinetului, a calicelor (tije şi cupă) şi a

ureterului, cu menţinerea arhitecturii caliceale normale;
** gradul II: dilataţia bazinetului, a calicelor (aplatizarea
cupei caliceale) şi a ureterului;
*** gradul III: dilataţia evidentă a ureterului şi bazinetului,
inversarea cupei caliceale (cu convexitatea dispusă excentric),
dar cu păstrarea indicelui parenchimatos în limite;
**** gradul IV: dilataţia evidentă a bazinetului, a calicelor şi
a ureterului (care poate avea un aspect sinuos), cu reducerea
indicelui parenchimatos;
***** gradul V: dilataţia marcantă a căilor excretorii (sistem
colector superior şi ureter) şi lipsa parenchimului renal.
12
 AFECŢIUNI RENALE

HIDRONEFROZA

Distensie evidentă a sistemului

Distensie moderată a sistemului
pielocaliceal şi a ureterului în regiunea pielocaliceal şi a ureterului în regiunea
hilului UHN III
hilului UHN I-II

Distensie severă a sistemului Distrucţie completă a arhitecturii

pielocaliceal UHN IV renale – (atrofia parenchimului renal)
Reducerea evidentă a indicelui parenchimatos UHN grad V
13
HIDRONEFROZA

14
URETEROHIDRONEFROZA I

15
URETEROHIDRONEFROZA II

16
17
18
19
Ure te rohidrone froza.avi

20
Ure te rohidrone froza III.avi

21
BOALA POLICHISTICĂ RENALĂ (P.K.D.)

Colecţiii anecogene (lichide) multiple de formă rotundă/ovală

delimitate de un perete fin hiperecogen cu localizare intraparenchimatoasă 22
sau subcorticală
ACURATEŢEA EXAMENULUI IN PKD ?

23
ACURATEŢEA EXAMENULUI ?

24
ABCESE RENALE

25
LITIAZA RENALĂ

26
27
MODIFICĂRI CONGESTIVE/ INFLAMATORII LA
NIVEL RENAL

28
MODIFICĂRI CONGESTIVE/ INFLAMATORII LA NIVEL RENAL 29
MODIFICĂRI ALE RAPORTULUI
CORTICO-MEDULAR

RINICHI

30
SCLEROZA RENALA

31
SCLEROZA RENALA

32
ATROFIA RENALA 33
 Nefropatie toxică
INTOXICATIE CU ETILENLICOL
34
TUMORILE RENALE

35
36
 MODIFICĂRI DE
VOLUM/ECOSTRUCTURĂ/ECOGENITATE

RINICHI

37
Limfom renal la pisică- Nefromegalie, hiperreprezentare corticală, bandeletă hipoecogenă
periferică (halou aspect pseudoedematos). 38
Limfom renal la câine – Nefromegalie cu evidentă îngroşare a indicelui parenchimatos,
aspect hiperecogen. Periferic = halou hipo/anecogen (fara intarire posterioara)
39
 VEZICA URINARĂ.
Se disting componentele parietale şi lumenul vezical.

ASPECTUL ECOGRAFIC AL VEZICII URINARE NORMALE

40
MODIFICĂRI DE TONUS

41
 MODIFICĂRI PRIVIND CONŢINUTUL VEZICAL

STAZĂ VEZICALĂ = RETENŢIA URINARĂ DE TIP MECANIC/SPASTIC= GLOB VEZICAL

42
43
MODIFICĂRI PRIVIND CONŢINUTUL VEZICAL

STAZĂ VEZICALĂ = RETENŢIA URINARĂ DE TIP PARALITIC

44
MODIFICĂRI PRIVIND CONŢINUTUL VEZICAL

STAZĂ VEZICALĂ = RETENŢIA URINARĂ DE TIP PARALITIC

45
46
48
49
CALCULI LA NIVEL VEZICAL

50
INFLAMAŢII PARIETALE – CISTITA ACUTĂ

Cistita acută = îngroşarea parietală evidentă, hematurie,

particule în suspensie şi sediment 51
VEZICĂ URINARĂ
52
53
_Tumora ve zica.avi

54
VEZICA URINARĂ

55
56
Vă mulţumesc !
57