PROF. UNIV. DR.

ALIN BÎRŢOIU (DVM, PhD)

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
BUCUREŞTI
CLINICA OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

NOŢIUNI DE BAZĂ
PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE
ECOANATOMIA ȘI ECOSTRUCTURA
ORGANELOR ABDOMINALE
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

PRIN EXAMEN ECOGRAFIC SE POT OBŢINE

DATE PRIVIND:
• FORMA,
• MĂRIMEA,
• POZIŢIA (TOPOGRAFIA),
• ECOSTRUCTURA,
• ECOGENITATEA
STRUCTURILOR INVESTIGATE
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Forma are o importanţă covârşitoare în aprecierea

ecografică a structurilor investigate.
Pentru aprecierea formei se recomandă abordarea
ecografică cel puţin sub două incidenţe (sau se procedează
la modalităţile standard de evaluare pentru fiecare
organ).
Se recomandă aplicarea sondei pe suprafaţa cutanată
cu fermitate dar cu aceeaşi intensitate, pentru a nu obţine
informaţii denaturate privind forma (ex. organele
compresibile).
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Mărimea structurilor investigate (organe/

formaţiuni) poate fi apreciată folosind programele de
măsurare a distanţelor, cu ajutorul cursorului, după
marcarea extremităţilor acestora.
În patologia animalelor de companie (în special la câine)
datorită polimorfismului morfologic al diferitelor rase, nu se
poate vorbi despre existenţa unor repere sub aspect
dimensional.
Aprecierea relativă a mărimii organelor poate fi
realizată pe baza raporturilor stabilite cu
organele/structurile învecinate, care servesc drept eco-reper.
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Poziţia (topografia) structurilor investigate (organe/

formaţiuni) poate fi apreciată pe baza cunoaşterii
particularităţilor de ecoanatomie.

Modificări de poziţie pot suferi în special organele

cavitare – în cazul realizării de presiuni inconstante cu sonda
ecografului, sau în cazul modificărilor de volum la nivelul
organelor învecinate.
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Ecostructura structurilor investigate (organe/

formaţiuni) este în general caracteristică, permiţând
identificarea şi aprecierea lor.

Ecostructura poate fi:

- regulat omogenă,
- neregulată/neomogenă.
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Ecogenitatea diferitelor structuri este în general

caracteristică, permiţând identificarea şi aprecierea lor.
Structurile de interes pot fi:
- anecogene
- uniform ecogene
- uniform anecogene.
Aprecierea ecogenităţii specifice poate fi realizată prin comparaţie cu
organele învecinate care pot servi ca repere ecografice, fiind cunoscute
diferenţele caracteristice.

Este cunoscută următoarea ierarhizare a ecogenităţii:

medulara renală<corticala renală< ficat<splină<prostată
 NOŢIUNI PRIVIND ECOSTRUCTURA
COMPONENTELOR TISULARE

Cu specificitate sub aspect ecografic şi definitorii în

aprecierea ecografică sunt următoarele tipuri de imagine:
Imaginea de contur
Imaginile canaliculare
Imaginile tisulare:
- imagini tisulare lichide,
- imagini tisulare solide,
- imagini tisulare semisolide/semilichide.
 IMAGINEA DE CONTUR

IMAGINEA DE PERETE
IMAGINEA DE PERETE DESPĂRȚITOR
IMAGINEA DE INTERFAȚĂ
 IMAGINEA DE CONTUR
Imagini caracteristice:

Imaginea de perete - linie de margine distinctă ce separă

două medii alăturate (ex. imaginea peretelui vascular);
 IMAGINEA DE CONTUR

Imagini caracteristice:

Imaginea de perete despărţitor - perete ce separă două colecţii

lichide distincte (ex.imaginea vezică urinară – lichid ascitic);
 IMAGINEA DE CONTUR

Imagini caracteristice:

Imaginea de interfaţă- ca o linie continuă fără perete propriu ce separă

două medii diferite (ex. limita dintre urină şi peretele vezicii urinare).
 IMAGINILE CANALICULARE

Structuri canaliculare = vase sanguine, canale biliare: aspect caracteristic:

lumen anecogen şi perete ecogen
 IMAGINILE CANALICULARE

Structuri canaliculare = vase sanguine, canale biliare: aspect caracteristic:

lumen anecogen şi perete ecogen
 IMAGINILE CANALICULARE

Structuri canaliculare = vase sanguine, canale biliare: aspect caracteristic:

lumen anecogen şi perete ecogen
 IMAGINILE CANALICULARE

Structuri canaliculare = vase sanguine, canale biliare: aspect caracteristic:

lumen anecogen şi perete ecogen
 IMAGINILE CANALICULARE
Structuri canaliculare = vase sanguine, canale biliare: aspect caracteristic:
lumen anecogen şi perete ecogen

Aorta Vezica urinară

Vena cavă
 IMAGINILE CANALICULARE
Structurile vasculare au un aspect ecografic caracteristic:
lumen anecogen şi perete ecogen

VEZICA
URINARA
Vezica urinară

Vena cavă AORTA

VENA
CAVĂ
 IMAGINILE CANALICULARE
Structurile vasculare au un aspect ecografic caracteristic:
lumen anecogen şi perete ecogen

Vezica urinară

Aorta

Vena cavă
 IMAGINILE TISULARE

După identificarea conturului organelor investigate, aprecierea

structurilor (imaginilor) tisulare este definitorie în aprecierea lor
ecografică.

Clasificarea imaginilor tisulare:

- imagini tisulare lichide
- imagini tisulare solide
- imagini tisulare semisolide/semilichide
IMAGINILE TISULARE LICHIDE
Sunt caracteristice din punct de vedere ecografic

Se prezintă sub forma unor zone/colecţii anecogene

IMAGINILE TISULARE LICHIDE

În cazul lichidelor ultrasunetele trec fără a opune rezistenţă

IMAGINILE TISULARE LICHIDE

Sunt caracteristice din punct de vedere ecografic

IMAGINILE TISULARE LICHIDE
 IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Se caracterizează prin realizarea de ecouri obişnuit diseminate.

Dispersarea regulată a ecourilor (de intensitate similară) este caracteristică
ecostructurilor solide omogene (organe parenchimatoase).
 IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Reflectivitatea este direct proporţională cu tipul structurii investigate.

IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Ecostructura şi ecogenitatea este caracteristică

fiecărui organ parenchimatos
 IMAGINILE TISULARE SOLIDE

O altă categorie de structuri cu reflectivitate crescută este reprezentată

de ecostructurile solide heterogene (proprii proceselor patologice):

Aspect nodular (macro/micro-nodular)

 IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Reflectivitatea este direct proporţională cu tipul structurii investigate.

Aspect hiperecogen
IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Aspect hipoecogen
IMAGINILE TISULARE SOLIDE

Aspect izoecogen
IMAGINILE TISULARE SEMISOLIDE

Imaginile tisulare semisolide/semilichide se caracterizează prin

existenţa unor zone aparent lipsite de ecouri (ecogenitate).

Abces splenic
IMAGINILE TISULARE SEMISOLIDE

Se întâlnesc obişnuit în situaţii patologice:

abcese, hematoame, hemochişti, limfoame/limfosarcoame etc.

Hematom intravezical
IMAGINILE TISULARE SEMISOLIDE

Limfom renal
2. ECOANATOMIA ŞI ECOSTRUCTURA
ORGANELOR ABDOMINALE

Ecografia abdominală urmăreşte investigarea:

- organelor parenchimatoase şi cavitare,
- a diafragmului,
- a structurilor vasculare,
- a formaţiunilor intraabdominale,
- a lichidelor libere de la nivel cavitar.
Se recomandă folosirea unor sonde cu frecvenţă
corespunzătoare taliei animalului investigat:
- 6,5-7,5 MHz pentru pisici şi câini de talie mică şi
mijlocie;
- 5 MHz pentru câinii de talie mare şi gigant
 2. ECOANATOMIA ŞI ECOSTRUCTURA
ORGANELOR ABDOMINALE

De importanţă capitală este cunoaştere ecoanatomiei

structurilor de la nivelul cavităţii abdominale.
Localizarea şi evaluarea ecografică a organelor
postdiafragmatice presupune cunoaşterea topografiei atât a
viscerelor cât şi a formaţiunilor vasculare care servesc frecvent
drept repere ecografice.
Organele abdominale se recomandă a fi examinate în
cel puţin două planuri (de preferinţă longitudinal şi
transversal)
 ORDINEA EXAMINĂRII ORGANELOR
ABDOMINALE = ÎNTOTDEAUNA ACEIAŞI!

 Vezica urinară;
 Uter/prostată;
 Splină;
 Rinichi stâng;
 Ficat – colecist;
 Rinichi drept
 Abdomen mijlociu
(stomac-intestin-pancreas)
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL
VEZICII URINARE
Se pretează foarte bine pentru examen ecografic – urina (anecogenă) =
produs natural de contrast (foloseşte ca fereastră acustică) pentru
examinarea organelor adiacente (uter/prostată, limfonoduli).

SE POT APRECIA: Localizarea, forma, mărimea (starea de plenitudine),

grosimea şi uniformitatea peretelui vezical.
EXAMENUL ECOGRAFIC AL SPLINEI

La câine apare ca o structură de aspect triunghiular (sub incidenţă laterală), omogenă, cu

arhitectură (ecotextură) fină, parcursă de vena splenică şi aferentele acesteia.
Poziţionarea splinei în plan superficial reclamă folosirea unor sonde cu frecvenţă
ridicată.

Urmăreşte aprecierea: localizării, mărimii, formei, arhitecturii parenchimului

şi a formaţiunilor vasculare.
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL
RINICHILOR

Evidenţierea ecografică este facilă în special pentru rinichiul stâng (L1-L3) şi mai
dificilă pentru cel drept (T12-L1).
Se urmăreşte abordarea în cele trei planuri (longitudinal, transversal şi sagital).
Se urmăreşte: localizarea, mărimea, forma, arhitectura.

Structuri ce pot fi examinate ecografic: capsula renală, cortexul

renal, medulara renală, hilul renal, piramidele renale.
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL
FICATULUI ŞI AL COLECISTULUI

LA NIVEL PARENCHIMATOS
SE APRECIAZĂ:
 Mărimea;
 Conturul;
 Ecostructura
 Ecogenitatea

LA NIVELUL COLECISTULUI SE
APRECIAZĂ:
 Conturul parietal
 Grosimea peretelui
 Gradul de distensie
 Conţinutul vezical
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL
STOMACULUI ŞI INTESTINULUI

Se urmăreşte obţinerea de date privind localizarea, forma, mărimea, structura

parietală, lumenul şi peristaltismul.
Stomacul are peretele cranial în contact cu ficatul, caudal se întinde în funcţie de
gradul de distensie şi poate fi recunoscut după pliurile, contracţiile peristaltice
specifice, precum şi după acumularea gazoasă specifică.
 EXAMENUL ECOGRAFIC AL
STOMACULUI ŞI INTESTINULUI
Intestinele au aspect particular şi pot fi recunoscute pe baza particularităţilor ecografice
specifice.
În imaginea ecografică pot fi descrise trei tipuri de conţinut digestivi: lichid, gazos şi
mucos.

În funcţie de frecvenţa sondei se pot distinge trei sau cinci tunici ce

alcătuiesc peretele digestiv.
Vă mulţumesc !