IROZII

(teatru popular religios)

Personaje: Irod, 3 păstor, 3 crai, 2-4 îngeri, Stratiot, Sfetnicul, pruncul de 7 ani, 2 prezentatori
PARTEA I
Corul:
Colo sus în vremea ceea
În frumoasa Galileea
O fecioară vieţuia,
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea sălaşul
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga
Şi deodată ce văzuse
Casa toată se umpluse
De-o lumină lucitoare
Ca lumina cea de soare.
Îngerul Gavriil intrase
La Fecioara Sfântă-n casă
Şi din zbor la ea se-opri:
- Bucură-te! îi grăi
Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naşte pe Mesia
Fiu al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi
(În faţa cortinei)
Prezentatorul 1:
Când Hristos Domnul era să se nască
Ieşit-a în ţară poruncă regească
Ca toţi să purceadă şi să se înscrie
În cetatea în care-i a lor obârşie.
Prezentatorul 2:
Şi din Galileea de la Nazaret
Mergea şi Maria cu Iosif cel drept
Pân' la Betleem, oraşul vestit
Unde-şi căutară loc pentru dormit.
Prezentatorul 1 şi 2:
Iată că şi steaua pe ceruri luceşte
Şi din răsărituri la toţi povesteşte
Că aici în lume, sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos.
(Se deschide cortina)
Copiii cu steaua:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi curata
Şi nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
În ţara vestită
Betleem numită
Magii cum zăriră
Steaua sus porniră
Şi dacă sosiră
Îndată-l găsiră
La dânsul intrară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân' la bătrâneţe.
(Se închide cortina)

Prezentatorul 1:
Îngerii au coborât
La păstori de i-au trezit
Îndemnându-i să purceadă
Pe Hristos şi ei să-L vadă.
Corul: Coborât-a coborât, ziorel de zi
Îngerul Domnului Sfânt
La păstori în Viflaim
Aproape-n Ierusalim
Păstorii l-au întrebat
- Ce veste ne-aduci din sat
Veste bună voi vesti
De voi toţi vi-ţi veseli
Pe la cîntători târziu
Maica Sfântă născu fiu
L-a născut pe fân uscat
Şi-i al lumii împărat.
(Scena reprezintă staulul din Betleem)

Îngerii în cor:
Păstorilor tineri nu mai dormiţi
Şi somnul de acum nu-l mai folosiţi
Şi mergeţi la Betleem, degrabă
O, păstorilor de treabă.
Şi acolo veţi afla
Că s-a născut Mesia.
Şi dacă nu ne credeţi pe noi
Ia uitaţi-vă şi voi
La steaua care vine.

CIOBANUL 1
Nu stiu ce poate sa fie
Un glas necunoscut mie
Auzii acum prin somn
Imi pare ca nu-i de om
Ma mai culc putin sa dorm

CIOBANUL 1
Mai somnorosule Action
Ia trezeste-te din somn
s-auzi versuri minunate
sa vezi faclii luminate
CIOBANUL 2
Da-mi tu mie buna pace
Ca sa dorm precum imi place
Ca tu sedeai aseara-n tihneala
Cand eu pasteam oile afara.n pomeala

CIOBAN 1
Scoala numa scoala
Ca nu-i vreme de dormit
Ci e de calatorit
Uite sus la Rasarit
Sa vezi cerul flacarit

CIOBAN 2
Ia nu-mi face atata spaima
Sa nu te lovesc cu o palma
Ca-ti umbla gura fara rost
Tocmai ca si la un prost

CIOBAN 1
De-ai fi tu mai cuvios
n-ai fi asa somnoros
ia uita-te si te increde
ca cerul deschis se vede
ingerii din cer coboara
spre un grajd in jos ei zboara

CIOBAN 2
Acum vad cu-adevarat
Ca s-a nascut un tanar imparat
Am auzit de la un prooroc batran
Ca se va naste Mesia intr.-o iesle cu fan
Sa mergem si sa ne-nchinam Fiului Sau
Sa lasam oile lui Dumnezau
Iata dar s-a adeverit
Cuvantul cel proorocit
Sa-i ducem Lui dar un cas
Doi miei si-un berbecas

CIOBAN3
Dar oile-n pustietate
Cum le vom lasa insingurate
Asa de indepartate ¿

CIOBAN 1
DA N-AVEA TU GRIJA DE OI
Ci vino sa mergi cu noi
Ca Dumnezeu se va milostivi
Si turma noastra-o va pazi

CIOBAN3
Haideti frati san e sculam
Daruri in genunchi sa-i dam
Sa i le dam cu iubire
Ca-ntre noi pace sa fie
CIOBAN 1
EU AM 20 DE OI
Duce-i-oi si lui miei 2

CIOBAN 2
Iata si eu am oi 10
Ducei-oi chiar un berbece

CIOBAN3
Eu sunt pastor la oras
Duce-i-oi si eu un cas

CIOBAN 2
Asadara frati iubiti
Si de Domnul mantuiti
Sa-i cantam Domnului Sfant
Cantari noua pe pamant

COLINDA CIOBANII
O Doamne-mparate sfinte
Primeste a noastra cinste
Primeste-o si de la noi
Ca suntem ciobani la oi
Si asa ni-i randuiala
Sa ne-mplinim zeciuiala
Si asa ne scrie-n lege
Ca sa-i dam una din zece

Prezentatorul 1:
Mama pruncul a-nfăşat
Şi în iesle l-a culcat
În iesle pe fân uscat
Pe al lumii împărat.
Prezentatorul 2:
Iar trei crai mânaţi de dor
Lăsând ţări în urma lor
După stea călătoresc
Să găsească prunc ceresc
Prezentatorul 1:
Şi să facă închinare
Pruncului cel sfânt şi care
S-a născut în lume jos
Pentru omul păcătos.
Corul: colinda „Trei crai de la răsărit”

PARTEA A II-A
(în palatul lui Irod)
Irod:
- Stratioate!
Stratiot:
- Poruncă, prea înalte împărate!
Irod:
- Ce veşti? de rău ori de bine
Pot să aflu de la tine?
Stratiot:
- Preaputernice împărate
S-a lăţit faima-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la răsărit
Şi întreabă şi opresc
Pe oricine întâlnesc:
- Nu ştiţi unde s-a născut
Un crai Domn fără-nceput
Dar la astă întrebare
Nimeni nu este în stare
Să răspundă şi să dea
Lămurirea ce-o cerea.
Irod:
- Mergi de-i caută şi-i cheamă
Ca să dea aicea seamă
Ce regi sunt, de unde sunt
Ce caută şi pe cine
Spre a-şi lua voie de la mine
Aici în al meu pământ
Să-i aduci pe câteşitrei
Să vorbesc şi eu cu ei.
(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)
Irod:
- Cine-mi calcă-mpărăţia
Şi ar vrea să-mi ia domnia
S-a născut cineva, oare, Cu mine să se măsoare?
(Intră craii)
Către crai: - Crai din răsărit,
Vă zic bine aţi venit,
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar:
- Cinste prea mare avem
Pe împăratul să-l vedem
Irod:
- O, voi, năluci pământeşti
Cu chipuri crăieşti
Pe la noi ce căutaţi
Şi aţi putut să călcaţi
Cu a voastră îndrăznire
Puternica-mi stăpânire?
Gaşpar:
- Ţie, Doamne prea slăvite,
Multe zile fericite!
Privind a noastre veşminte
Ţi-ai putea aduce-aminte
C-avem oaste-mpărătească
Cu a ta să se-ntâlnească
Dar în loc de oaste mare
Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Irod:
- Prin Ierusalim umblaţi
Şi pe cine căutaţi?
Gaşpar:
- Suntem trei magi călători
Crai ca fraţii, iubitori
Văi, coline neumblate
Şi păduri nedesfundate
Pretutindenea călcăm
Şi de împărat întrebăm
Din Persida am plecat
După o stea ce s-a arătat
Pe cerul înseninat
Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Şi ne-a fost a ne plimba
Prin oraş a întreba:
- Unde s-a născut, zicând
Un crai mare de curând
Dar nişte ostaşi de-ai tăi
Foarte răpitori şi răi
Cu puterea ne-au răpus
Şi înainte-ţi ne-au adus.
Irod:
- V-aş mulţumi ca la fraţi
Dac-aţi vrea să-mi arătaţi
Care de unde veniţi
Pe nume cum vă numiţi,
Şi-ncotro călătoriţi?

(lui Melchior)
Ce crai mare eşti tu?
Melchior:
- Melchior e al meu nume
Vin din răsărit de lume
Şi din prorociri aflând
Că se va naşte de curând
Mare împărat pe pământ
După o stea ce s-a arătat
Din înaltul înseninat
Am plecat ca să-l găsesc
Să mă închin şi să-i slujesc.
Irod:
-Pasă, pas la împăratul,
Că i-oi închina eu capul
Cu un paloş cutezător
Şi la soare sclipitor,
Ce o să-l înfioreze
Şi capul să i-l reteze.
(lui Baltazar)
Irod:
- Dar tu ce crai mare eşti?
Baltazar:
- Eu sunt craiul Baltazar
De la Persida am pornit
Cu o stea ce s-a ivit.
Şi din proroci citind
Că s-o naşte pe pămînt
Cel mai mare împărat
Mesia mult aşteptat,
Am plecat ca să-l găsesc
Să-i duc daruri, să-l slujesc;
Şi să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
- Pasă, pas la împăratul,
Că-i voi închina eu capul
Cu un paloş tremurător
Şi la soare sclipitor
Care să-l înfioreze
Şi capul să i-l reteze
(lui Gaşpar)
- Dar tu care te uiţi rău, rău
Privind la scaunul meu,
Îţi este rîndul să vorbeşti
Spune ce crai mare eşti?
Gaşpar:
- O, Iroade împărate
Au vrei tu aceste toate
Să le afli de la mine?
Irod:
- Negreşit şi de la tine!
Gaşpar:
- De mă vei lua cu asprime
Nimic nu afli de la mine
Blând dacă te vei purta
Atuncea vei afla.

Irod:
- Fie, atunci, pe voia ta!
Gaşpar:
- Sunt 40 de ani mai bine
De când ne numim ca tine
Crai şi filozofi să ştii,
Feciori de Domn să ne ţii
De domni şi de împăraţi
Cu coroane încoronaţi.
Irod:
- De domni şi de împăraţi?
Dar atunci ce căutaţi?
Tot umblând prin ţări străine,
Făr' de oaste pân' la mine?
Gaşpar:
- Ieremia ne-a trimis
Şi din scripturi am înţeles
Că s-o naşte pe pământ
Împăratul nou şi sfânt
De o stea ne călăuzim
Pe Hristos ca să-l găsim
Lumii ca să-l îl vestim.
Irod:
- Scripturi şi prorociri
Dar, tu, de unde le ştii?
Gaşpar:
- Din ştiinţa lui Varlam
Strămoşul lui Avraam
Irod:
- Şi ce spune, că va fi?
Gaşpar:
- Ce va fi se va–mplini
Din Iacov se va ivi,
Şi ca stea va străluci,
Unul din Israeliteni
Să zdrobească pe viteni.
Irod:
- Dar cine va cuteza
Unul din Israeliteni
Capul a le sfărâma
Puternicilor viteni?
Gaşpar:
- Dânsul, domnul domnilor
Dânsul, craiul crailor
Împăratul împăraţilor!
Va veni şi va putea
Capul a le sfărâma.
Nu cumva eşti şi tu, oare,
Din viteni, un boier mare?
Irod:
- Da, aşa precum grăieşti
Dar, tu, ce crai mare eşti?

Gaşpar:
- Eu ţin frâiele crăiei
Din părţile Arabiei
Craiul Gaşpar mă numesc
Şi ca unul crai vorbesc
Dar, tu, nu ne învredniceşti
Să ne spui ce crai mare eşti?
Irod:
- Răi barbari din răsărit,
De aceea mi-aţi venit
Ca prin astfel de cuvinte
Să ispitiţi pe-un părinte?
Nu vedeţi, neruşinaţi,
Cât o să vă defăimaţi?
Al meu nume, când l-aude,
Pasărea în nori se ascunde.
Eu sunt Irod împărat!
Pe cal voi încăleca
Paloşu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi nimici
Iar pe voi v-oi pustii.
Mechior:
- Astronoame Baltazar,
Varsă din cer foc şi jar
Şi catran şi cu pucioasă
Pe acest tiran să-l arză
În Hristos şi el să crează
Să-l vedem că se botează.
Baltazar:
- Oamenii cu toţi se-nchină
La o stea ce dă lumină
Numai tu nu, idolatre,
Ticălosule împărate!
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Şi fărădelegile toate?
Poruncind planetelor,
Mai ales cometelor
Domnia ţi-or pârjoli
Palatul ţi-or pustii.
Praf şi pulbere vor fi.
Irod:
- Răi barbari fără de minte
Mă ispitiţi prin cuvinte
Când v-aş putea fi părinte!
Voi aşa mă defăimaţi?
Deloc nu vă ruşinaţi?
La pedeapsă nu visaţi?
Că eu pot să dau porunci
Ca să fiţi supuşi la munci?

Gaşpar:
- O, Iroade, prea slăvite,
Nu ne pune la ispite,
Nu ne vorbi de porunci
C-o să ne supui la munci.
Când o fi pe vitejie
Şi noi avem o urgie (scot săbiile)
Irod:
- Stratioate!
Stratiot:
- Poruncă, prea 'nălţate împărate!
Irod:
- Ia pe aceşti nemernici magi
Şi în temniţă să-i bagi
Şi la muncă să mi-i ţii
Până or pieri de vii.
(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă gînditor. Irod către sfetnic)
Irod:
- O, tu, sfetnic luminat,
Cu minte ageră-nzestrat,
Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudate
Ce văzui că avem parte?
Cărţile tale sfinte
Ce grăiesc de mai–nainte?
Sfetnicul:
- În ele stă, mărite,
Că în Betleemul Iudeii,
În părţile Galileii
Din neamul lui David
O să se nască
O mlădiţă-mpărătească
Şi scaunul lui de domnie
O să rămână în vecie.
Mesia se va numi
Neamurile îl vor cinsti.
Irod:
- Va să zică nu e glumă
Cu această poveste nebună,
Cu aceste feţe crăieşti
De care vrui să scap pe veci.
(lui Stratiot)
Irod:
- Stratioate!
Stratiot:
- Poruncă, Prea înălţate împărate!
Irod:
- Pe aceşti trei crai lumeşti
Cu omenie să-i cinsteşti
Şi la mine să-i pofteşti.
(Stratiot plecă. Irod ca pentru sine)
Irod:
- De la crai, cu viclenie
Ştirea uşor o să-mi vie
- Unde-i pruncul împărat
Care atât m-a tulburat?
Sabia mea ascuţită,
Spre omor mi-e pregătită
Va şti mintea să-mi lucreze
Ca pe Hristos să-l reteze.

Stratiot:
- Aici sunt, prea înalte împărate
Cu craii să faci dreptate.
Irod:
- Fraţilor, să-mi daţi iertare
Căci am fost în tulburare
Că în cugete curate
Acum vă dau dreptate.
Gaşpar:
- Atunci, o, împărate,
La toţi să ne fie iertate!
Irod:
- Pornind, mergeţi de-l aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi;
Să merg să mă închin şi eu
Ca unuia Dumnezeu.
Melchior:
- Să te închini cu inima curată
Parcă n-aş putea să cred
Cum pleci genunchii tăi îndată
Totuşi aş voi să văd.
Asta nu poate să fie
Decât numai viclenie.
Baltazar:
- Umbli cu fiori ritoriceşti
Vrei trei crai să amăgeşti
Tu umbli cu linguşeli
Trei feţe de crai să-nşeli?
- Iudeea, pământ întins
Ce-ai sub cerul mult întins
De ai vreo steluţă anume
Să ne îndrepte pe căi bune,
Tu, pe aceea ne-o dă
De vrei tu, aceasta fă.
Irod:
- Eu din suflet cu înfocare
Aş face acest serviciu mare.
Dar, vă spun cu umilinţă
Şi în Hristos cu credinţă
Că despre aceste toate
N-am, durere, nici o veste.
Mergeţi, cercetaţi bine
Vă şi-ntoarceţi iar la mine
Ca şi eu cu plecăciune
Să îi fac închinăciune.
Gaşpar:
- Mergem, fraţilor, să aflăm
Pe cel ce îl căutăm
Şi ne-o fi cu bucurie
Că şi Irod o să vie
Să se-nchine lui Hristos
Cel născut în staul jos.
(craii se retrag. Se închide cortina)
Corul:
- Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Şi au mers până au stătut
Unde a fost pruncul născut.
PARTEA A III-A
(scena reprezintă staulul din Betleem)
Corul: Cântă colinda „Ce vedere minunată”
(se închide cortina)
Îngerul 1:
- Toţi să-l lăudăm cântându-L
Şi prea bine cuvântându-L
Pe Acel ce ne arată
Lumina cea ne-nserată.
Îngerul 2:
- Că s-a născut, mult sfinţită,
Sămânţa cea răsărită,
Din a Duhului Sfânt, rouă
Mult folositoare nouă.
Îngerii în cor:
- Slavă, întru cele ‘nalte
Toate stelele să salte
Salte cerul şi pământul
Şi să laude Cuvântul
Păstorii în cor:
-Astăzi s-a născut Hristos
Spre omenescul folos
Veniţi toţi să-i mulţumim
Şi cu daruri să-l cinstim
Îngerii şi păstorii în cor:
- Să strige în cer tărie
Glas de mare bucurie
Am găsit pe împăratul
Cum în lume nu e altul.
Craii în cor:
- Culcă-te, Împărate ceresc,
În sălaş dobitocesc
Te culcă pe fân uscat
De îngeri înconjurat
Gaşpar:
- Peştera se face casă
Ieslea, leagăn de mătasă
Unde te-ai născut, palat,
Fiule, de împărat.
Melchior:
- Îngerii Te preamăresc
Păstorii vin să-ţi doinească
Cerul să Te ocrotească
Domnul Sfânt ne mântuiască.
Baltazar:
- Astăzi lumea dănţuiască
Sufletu-şi înveselească
Şi cu cerul dimpreună
Să trăiască-n voie bună.
Craii în cor:
- Doamne, împărate sfinte,
Primeşte a noastră cinste
Te rugăm ca să primeşti
De la noi, daruri cereşti.
Gaşpar:
- Aur, că eşti mare împărat!
Melchior:
- Smirnă, arhiereu fără păcat!
Baltazar:
- Şi tămâie, ca unui Dumnezeu adevărat!
Craii în cor:
- De pomenire să-ţi fie
La tot neamul creştinesc
Şi poporul românesc.
Îngerul 1 către crai:
- Eu sunt îngerul lui Dumnezeu
Ascultaţi ce vă spun eu
Să nu daţi prin cetate
Ci să daţi prin altă parte
Ca nimic Irod să ştie
De dulcele nost Mesie
Pentru că a pus gând rău
Pedepsească-l Dumnezeu.
(cortina se închide. Toţi se închină şi se retrag.)
Corul: colindă „Ce-aţi văzut păstori”
Prezentatorul 1:
- Craii văzând fericirea
Li se luminară firea
S-au întors voioşi acasă
Cu vestea cea mai frumoasă.
Prezentatorul 2:
- Şi-napoi când au purces
Pe altă cale au mers
Precum le-a fost lor, şi zis
De înger noaptea în vis.
PARTEA A IV-A
(din nou palatul împăratului)
Irod:
- Iată că atâta vreme a trecut
De când craii m-au vândut
Şi ce greşeală neiertată
Când au fost la mine-n casă
Şi i-am lăsat să iasă
Cu viaţa nepătată.
Dar, le e munca în zadar
C-am să mă port ca un tiran!
(ofiţerului: - Stratioate!)
Stratiot:
- Poruncă, prea-nalte împărate!
Irod:
- Acum să pleci după căutat
Să-mi aduci un prunc nevinovat
De şapte ani şi mai în jos
De la el să aflu de Hristos
(sfetnicului)
Irod:
- Iar, tu, sfetnicule bătrâne
Să treci prin ţară pe la mine
Poruncile mele toate
Aşa să fie executate.
Stratiot şi sfetnicul:
- Am înţeles, înălţate
Poruncile tale toate
Aşa vor fi executate.
(iese Stratiot şi sfetnicul)
Irod (singur):
- Porunca împărătească
Chiar aşa să se împlinească.
Nici un prunc să nu mai fie
În a mea împărăţie
Iar a mea împărăţie
La ai mei o să rămîie.
(Intră sfetnicul)
Sfetnicul:
- Iroade, prea înălţate,
Plâng mamele-ndurerate
De atâta vitregie
Ce-a căzut peste pruncie.
Fie, deci, acum iertare
Peste a tale mari hotare.
Irod:
- Mai bine ele să plângă
Decât ţara-mi să se stingă
Decât să las în domnie
Pe urgisitul de Mesia.
(Intră Stratiot cu pruncul)
Stratiot:
- Mă-nchin la 'naltul împărat
Cu slujba ce mi-a dat
Irod:
- O, tu, prunc nevinovat
Care gura-ţi la minciuni
Nici n-ai întrebuinţat
De-mi vei ascunde ceva,
Paloşul meu încruntat,
Din sânge-ţi va gusta
Ştii tu să-mi spui, cu folos,
De Mesia, de Hristos?
Pruncul:
- Ştiu multe şi de toate
Prea-nălţate împărate!
Irod:
- Din cine se va naşte?
Pruncul:
- Din Fecioara Maria
Irod:
- Cât va trăi pe pământ?
Pruncul:
33 de ani
30 de ani cînd va avea
De la Ioan Botezătorul se va boteza
Lumea de păcate va curăţa.
Irod:
- Avea-va voitori de bine?
Pruncul:
- Va avea!
Irod:
- Pe cine?
Pruncul:
Multă lume împreună cu mine
Irod:
- Voitori de rău va avea?
Pruncul:
- Va avea!
Irod:
- Pe cine?
Pruncul:
- Mai întâi pe tine!
Al doilea, pe saduchei,
Pe cărturari şi farisei.
Irod:
- Deci, eu sunt unul dintre ei?
Şi aceşti oameni l-or vătăma
Pe Mesia cu ceva?
Pruncul:
- La Cezar l-or împotrivi,
Pe cruce l-or răstigni
Irod:
- Şi mult va sta el spânzurat
Pe crucea mare de împărat?
Pruncul:
- Ba nu, că pronia cerească
În alt chip o să făptuiască
Iosif şi cu Nicodim frumos
Trupul dumnezeiesc îl vor da jos
În giulgiu îl vor înfăşura
Şi-n nou mormînt îl vor aşeza
Şi piatra de mormânt vor pecetlui
Şi ostaşii îl vor păzi.
Irod:
- Şi va fi el mult stătător
Acolo ca un muritor?
Pruncul:
- A treia zi va învia
La ceruri se va înălţa
De-a dreapta Tatălui va sta
Şi vii şi morţii va judeca.
Iar marea împărăţie a Sa
În veci sfârşit nu va avea.
Irod:
- Ba da, ba da. Eu îţi zic!
Pruncul:
- Nu va avea!
(Irod scoate sabia şi omoară pruncul)
Irod:
- Luaţi-l dinaintea mea
Pe pruncul cel neruşinat
Care într-atât m-a tulburat!
(ofiţerul ia pe prunc, Irod se aşează pe scaun, intră îngerii şi-l blesteamă)
Îngerul 1:
- O, Iroade împărate
Te-ai umplut de răutate
Îngerul 2:
- Că ai omorât copii
Patrusprezece mii!
Îngerul 1:
- Îţi aducem o urgie
Blestem până-n vecie.
Îngerul 2:
- Şi să mori, neruşinat
Ca un nebun împărat!
(Se închide cortina)
Corul: colindă „Praznic luminos”