CAPITOLUL IV

Concluzii şi propuneri

Salariul este forma de recompensare a factorului muncă, un factor cu

implicaţii mai speciale, pentru că şi acest factor este caracterizat prin raritate, asemenea
capitalului şi factorului natură, dar şi prin unicitate, fiecare posesor al lui este o
combinaţie unică de competenţe, aptitudini, dispoziţii, potenţialităţi. Munca mai este şi
un factor care se formează greu, posesorii lui trebuie să trecă printr-o perioadă de formare
profesională pentru a putea dobândi competenţele şi aptitudinile cerute de piaţa muncii,
iar această perioadă de pregătire tinde să se extindă, în România învăţământul obligatoriu
a crescut de la 8 la 10 ani, iar la nivel european se urmăreşte facilitarea accesului la
învăţământul superior, se vorbeşte tot mai mult de educaţia permanentă şi de formarea
continuă.
Chiar dacă munca este primul factor de producţie utilizat de om, salariul, ca
formă de recompensare a lui, nu a apărut la fel de repede, a început să fie identificat ca
atare doar în societăţile în care au apărut funcţionarii ca slujbaşi ai statului, remuneraţi
prin bani şi nu prin produsul activităţii lor. În societatea actuală, salariul este principala
formă de venit a populaţiei care nu are posibilitatea organizării unei activităţi pe cont
propriu, şi este perceput ca plata datorată de angajatori salariaţiilor pentru munca prestată
de aceştia şi ca parte a a venitului naţional destinată consumului individual, direct al
populaţiei, suport al reproducţiei forţei de muncă.
Pentru a asigura o corelaţie cât mai bună între rezultatele muncii şi
remunerarea ei, salariul este determinat prin utilizarea unor algoritmi numiţi forme de
salarizare. Angajatorii decid aplicarea unei forme de salarizare ţinând cont de tipul de
activitate desfăşurat de salariat, de rezultatul urmărit prin desfăşurarea acelei activităţi şi
de costul obţinerii informaţiilor utilizate de respectiva formă de salarizare.
Utilizatorii factorului muncă îşi doresc să beneficieze de rezultatele maxime
ale folosirii lui, şi în acelaşi timp, să îl recompenseze cu cât mai puţin. Pe de altă parte,
poesorii lui doresc să depună un efort cât mai mic, dar ca salariile cu care sunt
recompensaţi să fie cât mai mari. Pentru aceasta s-a elaborat un sistem de salarizare,

60
bazat pe mai multe principii, pe acte normative şi înţelegeri contractuale, care alături de
legile economice care guvernează piaţa forţei de muncă echilibrează cele două tendinţe
antagoniste.
Statul joacă un rol important pe piaţa muncii, mai ales în cazul în care rata
şomajului este crescută şi angajatorii ar putea profita de aceasta prin oferirea unor locuri
de muncă slab remunerate. Intervenţia statului este realizată prin impunerea unui salariu
minim brut ca limită inferioară de la care se pleacă negocierile salariale, dar şi prin
măsuri de încurajare a creşterii cererii de forţă de muncă.
O altă caracteristică a muncii este neuniformitatea ei, în sensul că o persoană
care munceşte nu are aceleaşi rezultate, chiar dacă prestează aceeaşi activitate din
momentul în care intră în câmpul muncii până când iese din acesta. La început rezultatele
muncii sunt mai slabe pentru că nu are experienţă, ele se îmbunătăţesc prin experienţa
acumulată, iar spre sfârşitul perioadei active scad din nou ca urmare a pierderii capacităţii
de muncă. Variaţii ale rezultatului muncii pot apărea şi în perioada în care acumulările
profesionale sunt maxime din cauza unor boli sau accidente. Pentru că în perioadele în
care rezultatele muncii sunt diminuate prin pierderi ale capacităţii de muncă salariul ar
trebui să scadă, de asemenea, prin ieşirea din câmpul muncii, acea persoană ar trebui să
nu mai beneficieze de nici un venit, s-au organizat la nivel de stat sisteme de solidaritate
socială pentru a didminua aceste efecte negative cu implicaţii sociale.
În România sistemele de solidaritate socială sunt sistemul de pensii, sistemul
asigurărilor sociale de sănătate, asigurările de şomaj şi alte forme de asistenţă socială.
Susţinerea sistemelor de solidaritate socială este realizată prin prelevări obligatorii din
salarii sau din venituri de natura salariilor, de la cei care realizează astfel de venituri, şi
prin aplicarea unor procente fondului de salarii datorat de angajatori, sumele fiind virate
bugetului consolidat al statului. Prin aceste sisteme fiecare contribuabil se asigură că în
momentul în care va ieşi din câmpul muncii va avea o sursă de venit deoarece şi el a
„ajutat” pe cei aflaţi într-o astfel de situaţie, în virtutea unei caracteristici specifice
omului ca fiinţă socială: solidaritatea. Sistemele de solidaritate sociale sunt organizate în
România la nivel central, dar în ultima perioadă se încearcă elborarea cadrului legislativ
prin care angajaţii să poată contribui la fonduri de pensii şi de asigurări medicale private.

61
 Toate aceste operaţii legate de acordarea de salarii angajaţilor şi de plata unor
obligaţii către bugetele de asigurări şi protecţie socială trebuie să fie reflectate în
contabilitatea angajatorilor. Înregistrările trebuie făcute exclusiv în baza unor documente
justificative prin care să se obţină toate informaţiile relevante cu privire la salarii,
indemnizaţii, contribuţii, reţineri din salarii. S.C. INCOV S.A. şi-a elaborat în acest scop
un sistem informaţional care culege, prelucrează, transmite şi stochează informaţiile
necesare înregistrărilor în contabilitate şi a selecţionat documentele purtătoare de
informaţii care circulă în acest sistem.
Înregistrarea în contabilitate trebuie făcută cu respectarea prevederilor legale
şi a normelor, procedurilor şi principiilor impuse de teoria şi practica contabilă. Din
datele studiate la S.C. INCOV S.A. am observat că în înregistrările contabile operate nu
s-a făcut o distincţie (aşa cum cere OMFP 1752/2005, art. 126) între sumele datorate
angajaţiilor ca salarii şi indemnizaţiile pentru concedii medicale şi cele pentru
incapacitate temporară de muncă datorată accidentelor de muncă. În contul 421 Personal
– salarii datorate a fost inclusă şi suma suportată de întreprindere pentru concediile
medicale, dar şi sumele suportate din bugetele de asigurări şi protecţie socială, creditarea
acestui cont făcându-se în corespondenţă cu contul 641 Cheltuieli cu salariile
personalului.
266.839 641 = 421 266.839
Cheltuieli cu salariile personalului Personal – salarii datorate
Pentru a reflecta sumele suportate din bugetele de asigurări şi protecţie socială
a indemnizaţiilor pentru concediu medical şi pentru incapacitate temporară de muncă, în
contabilitatea S.C. INCOV S.A. s-au operat înregistrările:
3.477 6451 = 4315 3.477
Contribuţia unităţii la asigurările sociale Contribuţia unităţii la fondul unic de
sănătate
638 6451 = 4311.02 638
Contribuţia unităţii la asigurările sociale Contribuţia unităţii asigurările de
Sănătate, fondul de accidente
În cazul acestor înregistrări, eu propun respectarea prevederilor OMFP 1752 /
2006 referitoare la înregistrarea separată a indemnizaţiilor pentru concedii medicale şi

62
incapacitate temporară de muncă prin formulele contabile pe care le-am utilizat în
reflectarea acestor operaţii la punctele 10 – 12 din Capitolul al III-lea.
Situaţia financiară dificilă în care se află S.C. INCOV S.A., demonstrată de
activul net negativ rezultat în exerciţiul contabil din 2005, poate fi depăşită prin atragerea
unor resurse, de preferat nerambursabile. Astfel de resurse pot fi obţinute şi pe seama
angajaţilor, nu numai prin întârzieri la plata salariilor ci şi prin angajarea tinerilor
absolvenţi, a unor persoane cu risc de excluziune profesională, a şomerilor în vârstă de
peste 45 de ani sau unici întreţinători de familie, persoane pentru care sunt acordate
subvenţii sau scutiri de la plata unor contribuţii sociale. Aceste angajări nu trebuie însă să
afecteze productivitatea muncii sau calitatea produselor fabricate prin renunţarea la
muncitorii calificaţi, buni cunoscători ai meseriei pe care o practică.

63