Dependența de Pesticide A Europei

Dependența
de pesticide
a Europei
Cum dăunează
agricultura
industrială
mediului nostru
înconjurător
Rezumat
Noiembrie 2015
© Peter Caton / Greenpeace
Cuprins
De ce a sosit momentul să rupem cercul vicios al utilizării pesticidelor 3
Pesticidele: eșuează în a-și atinge ținta 4
Efectele pesticidelor: cele acute, cele sub-letale și cele indirecte asupra indivizilor,
populațiilor și ecosistemelor 4
Expunerea la pesticide: e o capcană fără scăpare 7
Europa nu reușește să reglementeze în mod efectiv pesticidele chimice 7
Evadarea din capcana pesticidelor: trecerea la o agricultură ecologică 11
Concluzii esențiale 13
Recomandări 14
REZUMAT
© Chris Petts / Greenpeace
De ce a sosit momentul să rupem

cercul vicios al utilizării pesticidelor
Timp de mai bine de o jumătate de secol, sistemul agricol global s-a bazat, în mare măsură, pe
aplicarea pe scară largă a milioane de tone și sute de tipuri de pesticide de sinteză, pentru a
reduce pagubele din culturile agricole. Pentru majoritatea fermierilor, tratarea culturilor agricole
cu diverse pesticide a devenit acum mai degrabă o rutină, decât o ultimă soluție în cazurile rare
de infestări masive cu dăunători. Aceasta înseamnă că pe o cultură agricolă se aplică produse
chimice de mai multe ori în cursul unui sezon de creștere a plantelor. Ca urmare a dependenței
noastre de pesticide și din cauza persistenței și omniprezenței lor, aproape fiecare ecosistem de
pe glob a fost deja afectat negativ de acești compuși chimici dăunători.
Raportul „Dependența de pesticide a Europei: Cum dăunează agricultura industrială mediului

nostru înconjurător” examinează utilizarea pesticidelor de sinteză în Europa, efectele grave și pe
scară largă pe care acestea le au asupra mediului, inclusiv modul în care ele degradează unele
servicii ecosistemice esențiale, precum și urgența consolidării reglementărilor care au rolul de a
controla utilizarea lor.
Producerea, vânzarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde

de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice. În 2011, trei companii din
Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din
piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont
– erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau
responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.1
DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 3
Cu toate că piața globală a pesticidelor se dezvoltă mai rapid în Asia și în America de Sud –
evoluție determinată de creșterea masivă a utilizării acestora în China, India, Brazilia și Argentina,2
prognoza pentru utilizarea pesticidelor pe piața mai matură a Europei este tot de creștere, din
cauza utilizării lor pe scară tot mai largă în estul continentului și a unei intensificări a frecvenței
de aplicare a pesticidelor. Conceptul de „indice de frecvență a tratamentului”, definit pentru a
măsura numărul de aplicări ale pesticidelor per câmp cultivat într-un sezon agricol dat, a fost
aplicat la anumite culturi agricole din unele țări. Rezultatele prezintă o imagine alarmantă. De
exemplu, în Germania acest indice a crescut, din anul 2001 și până în prezent, la culturi de pe
terenuri arabile, precum rapița, cerealele și sfecla de zahăr, dar și la culturile fructifere, precum
merele și strugurii. În 2012, acest indice a atins valoarea 32 în livezile de meri 3, ceea ce înseamnă
că au fost aplicate, în medie, 32 de doze integrale de pesticide la meri în timpul unui singur sezon
agricol. Utilizarea intensivă a pesticidelor ridică probleme deosebite cu privire la efectele la nivel
de specie, dar și asupra ecosistemelor în ansamblu și biodiversității, precum și referitor la modul
de evaluare, autorizare și reglementare a acestor substanțe chimice în UE.
Pesticidele
Eșuează în a-și atinge ținta
Substanțele chimice și compușii utilizați în pesticide pot afecta toate organismele, precum
și mediul în care acestea trăiesc și de care depind, cu consecințe ecologice potențiale
grave. Se știe de mult că utilizarea produselor agro-chimice reprezintă un risc pentru faună și
pentru mediile naturale. Pesticidele, în mod special, au un impact major asupra pierderilor de
biodiversitate – aproape una din patru specii (24,5%) dintre cele vulnerabile sau amenințate în UE
sunt amenințate de pesticide și îngrășăminte chimice, precum nitrații și fosfații.4 De asemenea,
datele arată un declin pe scară largă a diversității faunei, în toate grupele de organisme studiate.
De exemplu, 27% dintre populațiile de mamifere monitorizate în Europa sunt în declin; deși
alarmantă, această valoare ar putea masca o tendință mult mai gravă, având în vedere că nu se
cunoaște situația a 33% din speciile de mamifere.5 La grupurile de specii extrem de vulnerabile,
precum amfibienii, sau libelulele, situația pare să fie chiar mai gravă de atât. În ciuda dovezilor
din ce în ce mai numeroase cu privire la problemele grave produse de pesticidele chimice, încă
nu s-au luat măsuri substanțiale de schimbare a politicilor în vederea reducerii efectelor negatve
ale acestora asupra mediului înconjurător. Această situație poate fi considerată un eșec la nivel
european.
Efectele pesticidelor: cele acute, cele sub-letale și cele indirecte asupra

indivizilor, populațiilor și ecosistemelor
Pesticidele pot produce efecte toxice acute atât asupra organismelor țintă, cât și asupra celor
non-țintă, mortalitatea acută directă fiind cel mai frecvent efect impact examinat și raportat.
Uneori, inclusiv efectele toxice secundare au fost semnificative, cum ar fi cazul păsărilor de pradă
care se hrănesc cu mici mamifere otrăvite cu rodenticide, sau cu insecte care iau contact cu
insecticidele. Pe lângă aceste „puncte finale” toxice relativ evidente, pesticidele pot avea și alte
efecte subtile și complexe, uneori întârziate. Imunotoxicitatea și perturbarea sistemelor endocrine
sunt două exemple relativ bine-cunoscute ale modalităților prin care organismele devin mai
susceptibile de a se îmbolnăvi, sau care perturbă funcția de reproducere, sau alte funcții.
Interpretarea acestor efecte individuale și uneori subtile asupra populațiilor și ecosistemelor

în ansamblu poate fi o adevărată provocare din punctul de vedere al detectării și cuantificării
acestora, cu atât mai mult cu cât devin sesizabile numai în urma unor analize desfășurate pe
4 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător
Aceste
substanțe
chimice nu sunt
capabile să
facă diferența
dintre prieten și
dușman
© Greenpeace / Peter Caton
perioade mai mari de timp. Atribuirea efectului devine chiar și mai dificilă datorită complexității
inerente a ecosistemelor și a interacțiunilor dintre acestea. De asemenea, un potențial efect
relativ evident o reprezintă diminuarea surselor de hrană, ca urmare a utilizării pesticidelor.
Componente esențiale ale rețelei trofice, parazitoizi și alți prădători care se hrănesc cu aceste
organisme, precum și alte organisme care, la rândul lor, se hrănesc cu acestea, sunt afectate de
interacțiunea cu pesticidele chimice. De aici ar putea rezulta un colaps parțial al rețelei trofice.
Complexitatea acestor aspecte este bine ilustrată de declinul speciilor de păsări care au ca
habitat terenurile agricole, tendință observată în ultimele trei decenii în Europa și documentată pe
larg. Un rol în acest declin îl joacă otrăvirea directă a păsărilor, precum și diminuarea surselor lor
de hrană. Speciile de păsări insectivore au fost afectate de reducerea populațiilor de artropode,
iar erbicidele pot afecta păsările prin diminuarea disponibilității semințelor, ca și sursă de hrană.
Reducerea biodiversității plantelor și a habitatului favorabil a avut, de asemenea, un impact
considerabil asupra declinului speciilor de păsări care se hrănesc preponderent pe terenurile
agricole.6
În sfârșit, sunt în joc diversele servicii ecosistemice, precum polenizarea, combaterea

naturală a dăunătorilor, igienizarea apei potabile, ciclul nutrienților și fertilitatea solului,
servicii furnizate numai de către un ecosistem pe deplin funcțional și care funcționează la
capacitate maximă. Este pusă la îndoială inclusiv rezistența sistemelor perturbate de extremele
meteorologice și climatice. În general, cu cât ecosistemul este mai divers, cu atât crește
rezistența sa la astfel de efecte. Raportul „Dependența de pesticide a Europei: Cum dăunează
agricultura industrială mediului nostru înconjurător” ia în considerare doar câteva dintre aceste
servicii ecosistemice și importanța lor imensă din punct de vedere economic. Totuși, trebuie
admis că orice evaluare monetară a serviciilor ecosistemice este tributară faptului că multe dintre
ele sunt de fapt de neînlocuit, iar după ce s-au pierdut, valoarea lor ajunge în mod rapid să fie
incomensurabilă.
În sfârșit, sunt în joc

diversele servicii
ecosistemice, precum
polenizarea, combaterea
naturală a dăunătorilor,
igienizarea apei potabile,
ciclul nutrienților și
fertilitatea solului, servicii
furnizate numai de către
un ecosistem pe deplin
© Fred Dott / Greenpeace
funcțional care funcționează

la capacitate maximă.
Expunerea la pesticide:
E o capcană fără scăpare
Pesticidele au o distribuție largă în mediul înconjurător și pot fi transportate la distanțe
semnificative de zonele în care au fost aplicate inițial, prin aer, în apă și chiar în țesuturile
organismelor vii.
La analiza eșantioanelor prelevate din sol și din apele de suprafață se constată frecvent
contaminarea cu pesticide. Un studiu recent din Germania, desfășurat pe o perioadă de cinci
ani, a relevat faptul că pesticidele sau metaboliții acestora au ajuns în pânza freatică în 60 %
dintre cele 2 280 de puncte de prelevare.7 În Olanda, 65 % din probele de apă de suprafață
prelevate în 2013 din stațiile de prelevare, conțineau cel puțin 30 de insecticide.8 Contaminarea
apelor de suprafață a fost identificată ca fiind un fenomen mai extins, chiar dacă, în general, este
monitorizat doar un spectru restrâns de substanțe chimice, precum cele specificate în Directiva-
Cadru privind Apele, a Uniunii Europene.9 Nerespectarea sistemului normativ al UE înseamnă
și că eforturile de monitorizare tind să rămână mult în urma introducerii de noi pesticide, deci
este posibil ca problemele să nu poată fi identificate la timp. În sfârșit, eforturile de monitorizare
se concentrează în mare parte pe substanțe individuale, în timp ce pesticidele sunt prezente în
mediu ca și amestecuri de agenți activi, metaboliții lor, dar și de alte substanțe chimice.10
Comportamentul toxicologic al acestor amestecuri a fost și rămâne insuficient cercetat.
Europa nu reușește să reglementeze în

mod efectiv pesticidele chimice
Având în vedere bine-cunoscutele pericole potențiale pentru mediul înconjurător, toate pesticidele
trebuie să treacă printr-un proces de autorizare, înainte de a fi utilizate. Procedura constă într-o
evaluare a efectelor – bazată pe teste de toxicitate – și într-o evaluare a expunerii, care se
bazează pe modelarea diverselor scenarii. Se folosește o modelare matematică, deoarece de
obicei nu există date disponibile din teren pentru realizarea evaluării. Într-o anumită măsură,
evaluările riscurilor și autorizările pesticidelor s-au dovedit uneori problematice sau inexacte, în
unele cazuri fiind nevoie de ajustări retroactive, iar unele decizii ajungând să fie reconsiderate.
Un exemplu recent cu privire la decizii reconsiderate asupra pesticidelor în UE se referă la unele
insecticide sistemice din familia neonicotinoidelor.
La 1 decembrie 2013, o serie de utilizări ale unui set de trei insecticide neonicotinoide, respectiv
tiametoxam (produs de Syngenta), imidacloprid și clotianidin (produse de Bayer), au fost interzise
în UE ca urmare a unui număr din ce în ce mai mare de dovezi științifice care contestau evaluarea
pozitivă inițială a acestor insecticide sistemice, demonstrând efecte negative grave asupra
albinelor melifere și a altor polenizatori.
Un alt exemplu este oferit de dezbaterea în curs de derulare în jurul reautorizării erbicidului glifosat
și concluziile foarte diferite la care au ajuns mai multe instituții. Agenția Internațională pentru
Cercetări asupra Cancerului (IARC) din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății clasificând
glifosatul ca „probabil cancerigen”, în pofida opiniei altor autorități științifice care au dat undă
verde aceluiași produs chimic. Această situație arată nu numai cât de dificilă poate fi evaluarea
chiar și a unei singure substanțe chimice, dar și faptul că și după o examinare minuțioasă a unei
substanțe pot apărea dovezi defavorabile mult mai târziu, ceea ce impune o regândire extensivă a
deciziei de autorizare.
Având în vedere că formulele
de pesticide pot avea un
grad de toxicitate mult mai
mare decât substanța activă
în sine, precum și faptul că
reziduurile acestora nu apar,
în general, în formă izolată, ci
în combinații, este alarmant
că UE nu a reușit până acum
© Greenpeace/ Ángel Garcia

reglementarea lor.
Îmbunătățirea procesului de autorizare a pesticidelor în UE a fost și continuă să fie

o preocupare permanentă. Cu toate acestea, activitățile de evaluare, autorizare și
monitorizarea ulterioară par să înregistreze încă sincope majore. În prezent, aproape 500
de ingrediente active pentru pesticide sunt autorizate pentru utilizarea pe piața din UE. Cu toate
acestea, numărul de produse de pesticide disponibile în comerț este de fapt mult mai mare,
întrucât pesticidele sunt vândute sub forma a diverse produse formulate. De obicei, formulele
de pesticide conțin, pe lângă substanța activă, aditivi precum solvenți, surfactanți și emulsifianți,
care au rolul de a le face să acționeze mai eficace (de exemplu, pentru a ajuta la penetrarea
membranelor celulare). Cu toate acestea, prin procedura de autorizare trec numai ingredientele
active, nu și întregul produs finit.
Având în vedere că formulele de pesticide pot avea un grad de toxicitate mult mai mare decât
substanța activă în sine, precum și faptul că reziduurile de pesticide nu apar, în general, în formă
izolată, ci în combinații, este alarmant că UE nu a reușit până acum reglementarea lor. Deși
literatura de specialitate descrie atât efectele cumulative, cât și cele sinergice ale pesticidelor,
în prezent, acestea nu sunt luate în considerare în cadrul procedurilor de evaluare a riscurilor.
Cu toate că au avut loc discuții îndelungate cu privire la necesitatea adoptării unor metode
standardizate de evaluare a amestecurilor de pesticide, până acum nu s-a ajuns la niciun acord în
acest sens.
În afară de faptul că UE nu se ocupă de combinațiile de pesticide, nici unele proprietăți specifice

nu sunt analizate corespunzător. De exemplu, începând cu anul 2009, proprietățile substanțelor
de a perturba sistemul endocrin uman reprezintă un criteriu care le poate împiedica autorizarea
în UE. IMPORTANT Până în prezent nu a fost retrasă nicio autorizație în baza pericolului de
a perturba sistemul endocrin și, în ciuda riscurilor foarte grave la adresa sănătății umane,
Activitățile de
evaluare, autorizare
și monitorizarea
ulterioară par să
înregistreze încă
sincope majore.
© Thomas Einberger / Greenpeace
încă sunt în discuție metode standardizate de cuantificare a unor asemenea proprietăți.
Această problemă critică ar trebui să fie analizată în contextul probabilității foarte mari ca luarea
în considerare a proprietăților perturbatoare pentru sistemul endocrin, în cadrul procesului
de autorizare, să conducă la retragerea mai multor substanțe de pe piață, făcând mai dificilă
autorizarea substanțelor noi.
Lăsând la o parte îngrijorările relativ recente privind amestecurile de substanțe și modalitățile

suplimentare de manifestare a toxicității, chiar și metodele de testare utilizate de mult timp și
unanime care sunt aplicate în cursul procesului de autorizare prezintă multe deficiențe care pot
fi demonstrate. De obicei, sunt testate doar efectele asupra unui număr redus de organisme
de testare „standard”. Nivelul de susceptibilitate, în general scăzut al acestor organisme de
testare, ridică problema gradului în care ele reflectă cu adevărat efectele probabile asupra altor
organisme și asupra ecosistemelor reale. Unele grupe de organisme – precum amfibienii – nu
sunt reprezentate în teste. În plus, este discutabil dacă suita efectelor letale și a celor sub-letale
analizate în cadrul testelor ar putea reprezenta cu adevărat întregul spectru al efectelor posibile;
unele efecte toxice deja cunoscute și cu un potențial destul de semnificativ de a apărea, pur și
simplu nu sunt evaluate.
Imperfecțiunile se extind la conflicte de interes cu potențial grav în cadrul procesului de evaluare,

întrucât solicitantul (de obicei compania agro-chimică) este cel care trebuie să efectueze testele
standardizate și să raporteze despre ele. În plus, sunt publicate doar rezumate ale rezultatelor
testelor, și nu rezultatele complete, acestea din urmă fiind adesea disponibile doar la cerere. În
acest context, este imposibil să fie discutate concluziile sau ca testele să fie repetate în mod
independent.
Pentru multe substanțe, în special pentru cele care au fost pe piață o perioadă mai mare de timp,
pot fi găsite informații de ordin științific în literatura de specialitate disponibilă publicului. Adesea,
aceste studii au un domeniu de aplicare mult diferit față de testele prescrise, investighează efecte
și scopuri diferite, sau caută răspunsuri la întrebări mai complexe referitoare la efecte sub-letale
sau cronice. În plus, aceste studii pot fi efectuate în condiții mai puțin artificiale. În conformitate
cu orientările UE, aceste studii – acolo unde există – trebuie să fie luate în considerare în cadrul
procesului de autorizare. Dar, în realitate, acest lucru se întâmplă rar, deoarece ele nu sunt
considerate relevante nici de solicitanți, nici de autoritățile de reglementare.
De asemenea, este adevărat că efectele mai extinse ale pesticidelor asupra mediului înconjurător
sunt oarecum mai greu de evaluat decât efectele toxicologice „simple”. În multe cazuri, în loc
de date „reale”, evaluările folosesc o procedură standard care implică prognoza concentrațiilor
de pesticide în mediu și a efectelor lor, prin modelare matematică. Cu toate acestea, studiile
științifice au demonstrat că nivelurile concentrațiilor de insecticide măsurate pe teren pot fi cu
până la 78% mai mari decât cele calculate. Prin urmare, în aceste condiții valorile rezultate din
modelare pot fi mult subestimate față de amenințarea reală a pesticidelor asupra ecosistemelor.
În afară de acest aspect, unele pesticide se comportă în mod neprevăzut, în natură. De exemplu,
substanțe chimice considerate „imobile” în sol sunt detectate în probe de apă, unde nu ar fi
trebuit să ajungă. În sfârșit, în UE, procesul de monitorizare, în sine, prezintă deficiențe majore.
Spectrul pesticidelor testate într-o probă oarecare este foarte redus și pare să se concentreze
în mare parte asupra substanțelor prevăzute în regulamentele UE, în special în Directiva-Cadru
privind Apele. Multe substanțe, în special pesticidele mai noi, precum neonicotinoidele, nu sunt
monitorizate la fel de mult pe cât ar trebui, având în vedere utilizarea lor la o scară largă. Asta
înseamnă că modul în care sunt concepute acum reglementările privind pesticidele nu permite o
evaluare temeinică a impactului total al acestora asupra mediului.11
Aceste exemple nu numai că demonstrează eșecul evident al procesului de autorizare a

pesticidelor în UE, dar evidențiază clar și lipsa aplicării în mod serios a unuia dintre principiile
fundamentale ale legislației UE privind mediul, și anume „principiul precauției”. Conform definiției
din Declarația de la Rio din 1992 privind mediul și dezvoltarea, principiul precauției impune ca,
în cazul unui risc de pagube grave sau ireversibile, „absența unei certitudini științifice absolute
nu trebuie să constituie un motiv de întârziere în aplicarea unor măsuri eficiente din punctul de
vedere al costurilor pentru prevenirea degradării mediului”. Cu alte cuvinte, acțiunile de protecție
trebuie să fie întreprinse ori de câte ori sunt identificate riscuri, chiar și atunci când nu există o
certitudine științifică absolută în privința lor. În cazul pesticidelor, au fost identificate mai multe
riscuri, care indică nevoia de a aplica mai riguros principiul precauției.
Evadarea din capcana pesticidelor

Trecerea la o agricultură ecologică
Dependența excesivă de utilizarea substanțelor chimice, în special de utilizarea
pesticidelor, poate provoca daune colaterale ecosistemelor, tocmai datorită faptului că
aceste substanțe sunt concepute pentru a fi toxice pentru o serie de organisme. Utilizarea
pesticidelor, chiar dacă este conformă cu reglementările în vigoare, nu numai că pune în pericol
speciile, dar în ultimă instanță, reprezintă un risc major pentru serviciile ecosistemice. În mod
paradoxal, aceste servicii includ procesele naturale de combatere a dăunătorilor.
În condițiile practicii agricole actuale, problemele produse de combaterea organismelor

dăunătoare cu ajutorul substanțelor chimice se alimentează reciproc, într-o oarecare
măsură. Cultivarea unui număr relativ mic de specii și varietăți, efectiv în monoculturi, crește
vulnerabilitatea acestora la boli fungice, la insecte și la infestări cu buruieni. Diversitatea redusă
la toate nivelurile (specii, varietăți ale acestora, rotația culturilor) susține dezvoltarea și ulterior
presiunea din partea unui număr mare de tipuri de dăunători, care sunt combătuți în prezent cu
ajutorul pesticidelor.
Dependența excesivă de
utilizarea substanțelor
chimice, în special de
utilizarea pesticidelor, poate
provoca daune colaterale
ecosistemelor, tocmai
© Alex Kirchhof / Greenpeace
datorită faptului că aceste

substanțe sunt concepute
pentru a fi toxice pentru o
serie de organisme.
Pentru trecerea de
la un sistem agricol
care se bazează pe
utilizarea intensivă
a pesticidelor la un
model de agricultură
ecologică este
nevoie de sprijin
politic și financiar
semnificativ.
© Emile Loreaux / Greenpeace

Pentru a rezolva problemele cauzate de dependența de pesticide, modelul agricol actual
trebuie să fie reorientat radical în direcția unor metode viabile, fără substanțe chimice,
specifice agriculturii ecologice. Astfel de metode folosesc din plin serviciile ecosistemice,
inclusiv combaterea naturală a dăunătorilor. Dezvoltarea și selectarea unor varietăți de plante
rezistente la boli ajută la reducerea și chiar la eliminarea insectelor și a ciupercilor dăunătoare.
Rotația culturilor, atent planificată, precum și diversificarea sistemelor agricole și utilizarea de
biculturi, sau policulturi, pot crește semnificativ recoltele și pot reduce masiv infestarea cu
dăunători. De asemenea, protejarea solurilor și consolidarea materiei lor organice, în afară de
faptul că stimulează fertilitatea, joacă un rol fundamental în gestionarea infestării cu dăunători și
asigurarea rezistenței plantelor. În sfârșit, înlocuirea pesticidelor de sinteză se face deja cu succes
prin controlul biologic, care utilizează inamicii naturali pentru combaterea dăunătorilor.
Pentru trecerea de la un sistem agricol care se bazează pe utilizarea intensivă a

pesticidelor la un model de agricultură ecologică este nevoie de sprijin politic și financiar
semnificativ. Majoritatea fermierilor vor putea adopta practicile agriculturii ecologice doar prin
implementarea sistematică a unor mecanisme de susținere eficace. În prezent, cea mai mare
parte a fermierilor sunt implicați într-un sistem care promovează continuarea procesului de
industrializare și specializare a exploatațiilor agricole, adesea fără să ia în considerare gravele
efecte economice și de mediu. Această tendință împiedică efectiv dezvoltarea pe termen lung a
comunităților rurale. Stimulentele economice adecvate sunt esențiale pentru crearea modelului
de trecere la agricultură ecologică. Miliardele de euro din banii contribuabililor care susțin în
prezent sistemele agricole convenționale non-durabile și activitățile de cercetare și dezvoltare în
domeniul agro-chimic ar trebui să fie cheltuite pentru promovarea dezvoltării rapide și asimilării
practicilor agriculturii ecologice, cu beneficii clare pentru mediu, dar și pentru consumatori,
producători și comunități rurale.
CONCLUZII ESENȚIALE
• Modelul actual distructiv al agriculturii industriale depinde de un nivel ridicat de utilizare a substanțelor
chimice, în special a pesticidelor.
• Datele indică faptul că utilizarea pesticidelor continuă să crească în UE.
• Pesticidele sunt prezente peste tot în mediul înconjurător, distribuite în mai multe moduri. Ele pot afecta
organisme aflate la mare distanță de punctul de aplicare.
• Contaminarea cu pesticide este rareori produsă de o singură substanță. Cel mai frecvent în probele
prelevate din mediul înconjurător sunt întâlnite amestecuri sau cocktailuri de pesticide.
• Toxicitatea acută a pesticidelor este adesea efectul dăunător cel mai evident, dar pot apărea și efecte
subtile, sub-letale, care pot include efecte asupra reacțiilor sistemului imunitar și al celui endocrin,
asupra dezvoltării, orientării, comportamentului de împerechere sau de căutare a hranei.
• Pesticidele ratează ținta. Ele nu sunt o armă precisă, care să vizeze doar insectele dăunătoare, ci pot
produce daune grave altor organisme, adesea „benefice”.
• Pesticidele provoacă pierderi de biodiversitate, prin reducerea populațiilor mai multor organisme din
cadrul ecosistemelor agricole, afectând chiar și animale de pe niveluri trofice superioare, precum
păsările de pradă.
• De asemenea, pesticidele au efecte indirecte grave asupra ecosistemelor, inclusiv perturbarea rețelelor
trofice și distrugerea habitatelor, în acest sens, existând dovezi care fac legătura dintre pesticide și
declinul speciilor de păsări care au ca și habitat terenurile agricole și, de asemenea, cu al populațiilor de
artropode, care constituie hrană pentru mai multe organisme.
• Pesticidele pot afecta semnificativ serviciile ecosistemice fundamentale, precum polenizarea,
combaterea naturală a dăunătorilor, igienizarea apei potabile, ciclul nutrienților și fertilitatea solului.
• UE nu reușește să țină sub control pesticidele:
- „efectul de cocktail” al amestecurilor de pesticide nu este evaluat, de obicei;
- efectele adverse, în special cele sub-letale, sunt adesea neglijate, chiar și cele care afectează
polenizatori importanți, precum albinele melifere;
- sunt evaluate numai ingredientele active ale pesticidelor, nu și formulele finale de pesticide,
întâlnite în practică;
- perturbarea sistemului endocrin uman nu este evaluată în mod corespunzător, deși reprezintă un
criteriu de respingere a autorizațiilor pentru pesticide încă din anul 2009;
- evaluarea efectelor sub-letale este inadecvată;
- procesul de autorizare nu este transparent și este dominat de informațiile industriei;
- organismele utilizate în cadrul testelor standard sunt adesea „robuste”, nefiind astfel
reprezentative pentru organismele pe care le pot întâlni în natură;
- în general, studiile independente nu sunt luate în considerare, cu toate că acestea descoperă
adesea efecte insesizabile asupra anumitor specii sau asupra mediului înconjurător, la un nivel
mai extins;
- modelarea contaminării mediului înconjurător cu pesticide subestimează nivelul real de
concentrație a pesticidelor, cu toate că aceasta este parte integrantă a procesului de autorizare;
- în cazul multor pesticide, monitorizarea mediului înconjurător pentru detectarea acestora nu este
prevăzută, în prezent.
• ste nevoie de sprijin politic și financiar puternic pentru a ajuta trecerea de la sistemul actual distructiv al
E
agriculturii industriale la agricultura ecologică.
© Greenpeace/ Emile Loreaux
Recomandări
O gamă largă de cercetări științifice empirice oferă deja dovezi incontestabile cu
privire la efectele pesticidelor asupra mediului. Acest fapt indică încă o dată nevoia
urgentă de renunțare la dependența actuală a agriculturii industriale față de substanțele
chimice. Având în vedere prezența pe scară largă a reziduurilor de pesticide în cadrul
ecosistemelor, cu consecințe cunoscute, dar și necunoscute încă asupra acestora, este
evident că singura cale de evitare a riscurilor și pericolelor reprezentate de pesticide este
renunțarea la utilizarea lor în agricultură. Fermierii au deja la dispoziție alternative non-
chimice pentru combaterea dăunătorilor, dar au nevoie de sprijin politic și financiar pentru
integrarea acestora în activitatea lor.
Problemele ecologice și economice cu care se confruntă în prezent agricultura vor
putea fi rezolvate doar prin reducerea utilizării pesticidelor și, în ultimă instanță, prin
convertirea sistemelor agricole actuale la sisteme bazate pe practicile agriculturii
ecologice.
Pentru stimularea schimbării necesare, trebuie să fie luate în mod prioritar

următoarele măsuri:
• Ruperea cercului vicios impus de utilizarea pesticidelor.

Concentrarea pe biodiversitatea funcțională este un element esențial.
Prin alegerea de varietăți de plante rezistente, adaptate la condițiile locale,
prin stabilirea unor scheme serioase de rotație a culturilor, diversificarea
sistemelor agricole la nivel de peisaj și de spațiu natural, îmbunătățirea
metodelor de gestionare a solului și implementarea controlului biologic al
dăunătorilor, se poate renunța la utilizarea pesticidelor în agricultură.
• Asigurarea unei implementări corespunzătoare a Directivei

privind utilizarea durabilă a pesticidelor. În conformitate cu legislația
UE, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete
și obiective care să conducă la o reducere substanțială a utilizării
pesticidelor.
• Revizuirea controalelor de reglementare pentru evaluarea riscului

pesticidelor în special investigarea și monitorizarea efectelor pe care le
poate avea expunerea la cocktailuri de substanțe chimice asupra sănătății
umane și asupra mediului înconjurător. Mai degrabă decât ingredientele
active individuale, ar trebui testate și supuse unei evaluări științifice
riguroase formulele specifice de pesticide utilizate pe terenurile agricole.
În plus, în cadrul procesului de evaluare a riscului ar trebui să fie luate în
considerare toate lucrările științifice independente disponibile, iar toate
studiile și datele utilizate în evaluare să fie făcute publice. După acordarea
unei autorizații, dacă dovezile științifice aduc informații suplimentare
care ar putea pune sub semnul întrebării concluziile privind procesul
de evaluare a riscurilor, ar trebui să fie efectuată imediat o reevaluare a
substanței active și a formulelor.
• Pentru trecerea la agricultura ecologică este nevoie de sprijin

politic și financiar. Cercetările publice ar trebui să fie reorientate,
concentrându-se pe practicile specifice agriculturii ecologice, iar
selecția plantelor ar trebui să se ocupe de nevoile fermierilor, oferind
varietăți robuste și adaptate pe plan local, în colaborare cu fermierii.
• Eliminarea subvențiilor care promovează menținerea și

extinderea practicilor agricole industriale. Miliarde de euro din
banii contribuabililor se varsă într-un sistem defect, care continuă să
provoace efecte grave de mediu și economice. Subvențiile ar trebui să fie
redirecționate către fermieri, pentru a susține punerea în aplicare a unor
metode agricole care respectă mediul înconjurător. Aceasta ar presupune
reformarea radicală a politicii agricole comune (PAC) a UE, prin eliminarea
subvențiilor care promovează practicile cu efect distructiv asupra mediului
înconjurător și condiționarea subvențiilor pentru dezvoltare rurală de
elaborarea și implementarea metodelor specifice agriculturii ecologice.
• Retragerea treptată a pesticidelor de sinteză, începând cu

produsele chimice cu proprietăți deosebit de periculoase.
Aceasta ar însemna interzicerea pesticidelor cu proprietăți dăunătoare
pentru albine, cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere, sau
care interferează cu sistemul hormonal (substanțe perturbatoare pentru
sistemul endocrin), precum și a substanțelor neurotoxice.
• Introducerea de măsuri fiscale care să descurajeze utilizarea

pesticidelor și promovarea implementării practicilor agriculturii
ecologice.
Note de final
1
„ Putting the Cartel before the Horse: Who Will Control
Agricultural Inputs, 2013?” – Grupul ETC, septembrie 2013, p.
10. http://www.etcgroup.org/ sites/www.etcgroup.org/files/
CartelBeforeHorse11Sep2013.pdf; accesat la 23.09.2015.
2
lobal Pesticides Industry 2012-2017: Trend, Profit, and
G
Forecast Analysis, aprilie 2012, Lucintel.
http://www.lucintel.com/reports/chemical_composites/global_
pesticides_ industry_2012_2017_trends_foreacast_april_2012.
aspx.; accesat la 23.09.2015.
3
Capitolul 2. Utilizarea pesticidelor în Europa.
4
IUCN 2015, căutare în baza de date, la 09.10.2015 (http://
www.iucnredlist.org/search/link/56178c5c-dbe482f8).
5
apitolul 2., Figura 2. Evoluția populațiilor de mamifere din
C
Europa (UE 2015a).
6
Capitolul 4. Pesticidele și păsările.
7
Capitolul 3. Pesticidele în mediul înconjurător.
8
http://www.pesticidesatlas.nl/; accesat la 08.09.2015.
9
Capitolul 5. Pesticidele și organismele acvatice.
10
Capitolul 3. Pesticidele în mediul înconjurător.
11
Capitolul 5. Pesticidele și organismele acvatice.
Greenpeace este o organizație

internațională independentă, care
acționează pentru a schimba atitudini
și comportamente, pentru a proteja și
conserva mediul înconjurător și pentru
a promova pacea.
Autorii raportului:
Wolfgang Reuter, ForCare
Lars Neumeister
Rezumat realizat de:

Dirk Zimmermann
Editat de:
Martin Baker
Creație artistică/design:
Atomodesign.nl
Imaginea de pe prima copertă © Ángel Garcia/Greenpeace
Publicat în octombrie 2015 de

Greenpeace Germany e.V.
Hongkongstr. 10
20457 Hamburg
Presse@greenpeace.de
greenpeace.ro

Dependența de Pesticide A Europei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dependența de Pesticide A Europei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dependența

De ce a sosit momentul să rupem

Raportul „Dependența de pesticide a Europei: Cum dăunează agricultura industrială mediului

Producerea, vânzarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde

Efectele pesticidelor: cele acute, cele sub-letale și cele indirecte asupra

Interpretarea acestor efecte individuale și uneori subtile asupra populațiilor și ecosistemelor

În sfârșit, sunt în joc diversele servicii ecosistemice, precum polenizarea, combaterea

În sfârșit, sunt în joc

funcțional care funcționează

Europa nu reușește să reglementeze în

© Greenpeace/ Ángel Garcia

Îmbunătățirea procesului de autorizare a pesticidelor în UE a fost și continuă să fie

În afară de faptul că UE nu se ocupă de combinațiile de pesticide, nici unele proprietăți specifice

Lăsând la o parte îngrijorările relativ recente privind amestecurile de substanțe și modalitățile

Imperfecțiunile se extind la conflicte de interes cu potențial grav în cadrul procesului de evaluare,

Aceste exemple nu numai că demonstrează eșecul evident al procesului de autorizare a

Evadarea din capcana pesticidelor

În condițiile practicii agricole actuale, problemele produse de combaterea organismelor

datorită faptului că aceste

© Emile Loreaux / Greenpeace

Pentru trecerea de la un sistem agricol care se bazează pe utilizarea intensivă a

Pentru stimularea schimbării necesare, trebuie să fie luate în mod prioritar

• Ruperea cercului vicios impus de utilizarea pesticidelor.

• Asigurarea unei implementări corespunzătoare a Directivei

• Revizuirea controalelor de reglementare pentru evaluarea riscului

• Pentru trecerea la agricultura ecologică este nevoie de sprijin

• Eliminarea subvențiilor care promovează menținerea și

• Retragerea treptată a pesticidelor de sinteză, începând cu

• Introducerea de măsuri fiscale care să descurajeze utilizarea

Greenpeace este o organizație

Rezumat realizat de:

Imaginea de pe prima copertă © Ángel Garcia/Greenpeace

Publicat în octombrie 2015 de

S-ar putea să vă placă și