CURS II

Procesul de învăţământ-
cadrul principal de organizare a instruirii şi educaţiei şcolare

Şcoala reprezintă, în perspectivă sistemică, un ansamblu de componente care asigură

funcţionalitatea ei internă, urmărind formarea la elevi a unor competenţe prin oferta de
conţinuturi specifice fiecărei discipline.
Şcoala, ca sistem, este compusă din trei componente dominante:
a. structura (organizarea) grupează ansamblul resurselor umane şi materiale aflate la
dispoziţia şcolii;
b. procesul de învăţământ presupune exercitarea funcţiilor esenţiale ale unităţii şcolare,
adică funcţiile de predare, învăţare şi evaluare, concretizate în strategii didactice
c. produsul reprezintă rezultatele oferite de şcoală pentru societate, adică elevii formaţi şi
absolvenţii.

Întregul proces de învăţământ reprezintă, aşadar, o vastă acţiune de modelare a personalităţii

copilului într-o ambianţă specifică.
Menirea procesului de învăţământ este angajarea elevilor în trăirea unor noi experienţe,
organizate pedagogic, încât acestea să realizeze învăţarea. Cele două tipuri de acţiuni sau funcţii
specifice care asigură realizarea , în şcoală, a sarcinilor învăţământului sunt: predarea, ca aspect
logic şi învăţarea ca aspect psihologic (ce ţine de psihologia elevului).
1. Predarea
A preda înseamnă a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe,
angajând elevii într-o experienţă de cunoaştere sau de acţiune.
Prin urmare, a preda înseamnă:
- a prevedea (a planifica, a proiecta) producerea schimbărilor dorite;
- a preciza natura schimbărilor (prin intermediul competenţelor specifice)
- a organiza şi dirija producerea schimbărilor;

1
 - a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbările aşteptate, concretizate în
rezultate ale învăţării.
Predarea este şi va rămâne o acţiune de comunicare de noi cunoştinţe. Însă, aceasta include
şi etapa de apreciere a rezultatelor, de evaluare a progreselor, de corectare a greşelilor în învăţare.
Predarea include şi acţiuni legate de proiectare (macro şi micro), de realizare a
materialelor didactice , de asigurare a mijloacelor de învăţământ pentru o învăţare eficientă.

2. Învăţarea
Învăţarea şcolară vizează modificările produse în comportamentul elevului, în condiţiile
organizării pedagogice (şcolare) a experieţelor de recunoaştere, afectiv-emoţionale şi de acţiune
practică trăite de elev.
Învăţarea este definită ca proces, ca produs şi ca funcţie de diverşi factori.
• Sub aspect procesual, învăţarea apare ca o succesiune de operaţi acţiuni, stări şi
evenimente interne, finalizabile în transformări ce intervin în structurile de cunoştinţe, în
operaţiile mentale, în modul de reflectare a realităţii şi de comportare ale elevului.
• ca produs, învăţarea reprezintă un ansamblu de rezultate exprimate în noi cunoştinţe,
noţiuni, idei, priceperi, deprinderi, modalităţi de gândire, de expresie şi de acţiune, atitudini şi
comportamente.
• Învăţarea în funcţie de diverşi factori are în vedere condiţiile favorizante sau
perturbatoare ce influenţează procesul de învăţământ. Unele ţin de particularităţile şi
disponibilităţile celui care învaţă, reprezentând condiţii interne. Alte condiţii intervin din
exterior, sunt independente de elev, provin din specificul situaţiei de instruire, fiind vorba de
condiţiile externe ale învăţării.
În seria condiţiilor interne sunt cuprinşi:
- factorii biologici (ereditate biologică, vârstă, sexul, dezvoltarea fizică, starea de
sănătate);
- factorii psihologici (potenţial genetic intelectual, nivelul dezvoltării intelectuale, stadiul
dezvoltării structurilor cognitive şi operatorii)
- inteligenţa, gândirea, memoria, imaginaţia, motivaţia învăţării, voinţa, trăsăturile de
personalitate, nivelul de cultură generală
- deprinderea cu unele tehnici de muncă intelectuală

2
 În seria condiţiilor externe amintim:
- organizarea şcolară (obiective, conţinuturi, strategii didactice);
- ambianţa psihosocială ;
- personalitatea şi competenţa profesorului, relaţia profesor-elevi
- mediul fizic şcolar şi timpul şcolar şi, indirect, mediul familial, mediul local, mediul
cultural-educativ şi socio-economic.

Componentele procesului de învăţământ

Potrivit teoriei spaţiului de instruire (câmpului pedagogic), procesul de predare-învăţare se
desfăşoară în limitele unui spaţiu complex, alcătuit din următoarele componente:
• profesorul (P) (cine predă?)
• elevul (elevii) (E) (cui se predă?)
• conţinutul de studiat (C) (ce se predă?)
• obiectivele urmărite (O) (de ce se învaţă ?)
• metodele şi mijloacele de utilizat (M) (prin ce mijloace se învaţă ?)
• influenţele posibile ce vin din mediul înconjurător socio-cultural (S) şi exprimate
prin întrebare la ce ? (la ce influenţe ne putem aştepta ?)
• programul instruirii (P) care presupune cum (cum vom face ?) pentru a utiliza
valorile spaţiului de instruire.
Profesorului îî revine sarcina descoperirii şi valorificăii dependenţelor dintre componentele
procesului de învăţământ.
Prin competenţele de care dispune, profesorul are rolul de a transmite cunoştinţe, de a forma
deprinderi şi de a forma în timp competenţe. Competenţa este capacitatea unei persoane de a
realiza, la un anumit nivel profesional, totalitatea sarcinilor specifice muncii.
Competenţele depind de:
A. Pregătirea de specialitate
B. Cunoştinţe, atitudini, calităţi personale
Sarcinile profesorului sunt:
- Analiza pedagogică a continuţurilor programei şcolare în vederea realizării proiectării
anuale (macroproiectare);

3
 - Analiza caracteristicilor cunoştinţelor care urmează să fie predate (parcurgerea
conţinuturilor din manuale pentru a observa posibilele greşeli);
- Proiectarea instruirii (microproiectarea (lecţiilor);
- Conducerea procesului de instruire ştiintifică şi pedagogică;
- Indeplinirea îndatoririlor organizatorice;
- Dezvoltarea personalităţii elevului;
- Dezvoltarea măiestriei profesionale: autoritate reală, tact pedagogic, permisivitate,
entuziasm sistemic, responsabilitate, deontologie profesională şi etică profesională.

Elevul este produsul şcolii. Din aceasta perspectiva, scoala este instituţia unde învaţă elevii,
nu unde profesorii castiga un salariu.
Renumele unei scoli este dat de produsele realizate, respectiv calitatea elevilor instruiti in
institutie. Astfel, apar scoli “foarte cerute” de elevi , realizandu-se de cele mai multe ori un
clasament informal. Exista si un clasamentul oficial care ia in consideratie o serie de variabile
dintre care cea mai importantă este cea legată de performanţele scolare (medalii, olimpiade,
accesul la forme de invatamant superioare).