MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

Referat

Tema: Obligațția de diligențță și prudențță a

administratorului

Conducător ştiinţific _____________HÎNCU Victoria, magistru în drept, lector

universitar (semnătura)
Autor _____________ URSU Maria, student anul IV, grupa 1504
(semnătura)

CHIŞINĂU - ​2018
 Cuprins

Introducere 2
Noțiunea, drepturile și obligațiile administratorului 3
Obligația de loialitate 4
Obligația de prudență și diligență 6
Conflictul de interese al administratorului 7
Concluzie 11
B​ibliografie 1​3

1
 INTRODUCERE

Pentru buna funcționare a societăților comerciale, sunt necesare instituirea organelor

obligatorii. Îndeplinirea scopului propus, de a avea profit este realizată în societate atât de către
Adunarea Generală a acționarilor, membrilor cât și de organul executiv - administratorul.
Administratorul este persoana fizică sau juridică care pune în executare hotărârile
Adunării Generale, efectuează acțiuni de reprezentare și gestionare a societății comerciale.
Administratorul, pe bună dreptate, pe lângă obligațiile de bază, prevăzute de legislație,
are și obligația de diligență și prudență în exercitarea atribuțiilor.
Importanța acestei teme, este subânțeleasă, prin încorsetarea obligațiilor administratorului
de către obligația de diligență, prudență și loialitate.
În cadrul acestei lucrări mă voi axa pe redarea drepturilor și obligațiilor
administratorului, voi prezenta ce înseamnă loialitate și cum se manifestă ea, ce reprezintă
obligația de prudență și diligentă a administratorului. În cele din urmă mă voi referi la conflictul
de interese al administratorului.
Am utilizat, următoarele metode, metoda, comparativă, logică, inducția, deducția.
Cuvintele- cheie sunt, administrator, diligență, loialitate, prudență, obligație, conflict,
adunarea generală.

2
 ȚIUNEA DE ADMINISTRATOR, DREPTURILE ȘI OBLIGAȚ
NOȚ ȚIILE
ADMINISTRATORULUI
Administratorul este organul executiv al societății comerciale. Administratorul societăţii
se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă actul de
constituire prevede aceasta. Organul executiv are două puteri cea de gestiune și cea de
reprezentare. În baza acestor două puteri prin lege îi sunt conferite drepturi și obligații specifice.
Astfel, administratorul este în drept:
a) să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în
actul de constituire şi în hotărîrile adunării generale a asociaţilor;
b) să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în
instanţele de judecată;
c) să elibereze altor persoane mandat pentru săvîrşirea unor anumite acte juridice, dacă
aceasta nu este interzis prin actul de constituire;
d) să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul
societăţii conform competenţei lor.
Obligaţiile administratorului sunt:
a) obligația să gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost
constituită, să fie realizate cît mai eficient.
b) oblligația să execute hotărîrile adunării generale a asociaţilor şi ale consiliului societăţii.
c) obligația de a lua parte la adunările generale ale asociaţilor şi la şedinţele consiliului
societăţii.
d) obligația de a asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii
prevăzute de lege şi de actul de constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de
lucruri şi la gestiunea societăţii.1
Din totalitatea acestor drepturi și obligații,într-un cuvânt atribuții oferiite de lege
administratorului, riese două obligații generale ce să răsfânge nemijlocit asupra tuturor acțiunilor
efectuate de organul executiv, obligația de loialitate și cea de prudență și diligență.
Legea cu privire la societatea cu răspundere limitată, prevede că în exercitarea atribuţiilor
sale, administratorul va da dovadă de diligenţă şi loialitate.

1
Legea nr. 135 din 14.06.2007, privind societățile cu răspundere limitată, publicat 17.08.2007 în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 127-130, art Nr : 548. Data intrarii in vigoare : 17.11.2007
3
 ȚIA DE LOIALITATE
OBLIGAȚ
A fi loial conform dex-ului limbii române înseamnă a-ți îndeplini cu cinste obligațiile
asumate. 2
Obligația de loialitate față de societate constă, în esență, în datoria administratorului de a
trata afacerile societății cu corectitudine și onestitate, urmărind exclusiv interesele societății,
abținându-se de la a-și prevala propriile interese în exercițiul funcției sale și de la a intra în
conflict de interese cu societatea. Loialitatea pornește de la calitatea de gestionar al intereselor
altuia: administratorul trebuie să promoveze exclusiv interesul social să nu aducă obstacole
satisfacerii acestuia și, cu deosebire, să nu-și utilizeze atribuțiile în interes personal.3
Obligația fiduciară a exercitării mandatului cu bună credință este o îndatorire generală. În
common low, se pretinde de la administrator să-și ducă la îndeplinire îndatoririle asumate
acționând în scopurile și interesele celui a cărui proprietate o gestionează sau pe care îl
reprezintă, ceea ce echivalează cu loialitatea față de interesele mandantului în dreptul
continental. Obligația de loialitate față de partenerul contractual este “sâmburele” obligației
generale de bună credință. Obligația de loialitate este componenta activă, percutantă a noțiunii
polisemantice și, în principiu, variabile de bună-credință. Utilizarea noțiunii de loialitate este
preferabilă întrucât potențează buna credință, întărindu-i valoarea de regulă juridică.4
Administratorul este dator să își exercite atribuțiile de gestiune și să-și folosească puterile
de reprezentare numai pentru rațiunea în vederea căreia acestea i-au fost acordate legal și prin
actul constitutiv - aducerea la îndeplinire a scopului societății, obținând profit din realizarea
obiectului de activitate. Prin aceasta, loialitatea se regăsește și în natură organică, de funcție a
administratorului. Acesta exercită o putere, care constă în prerogative pe care nu le poate
deturna de la finalitatea în care ele au fost prevăzute, respectiv nu pot uza de ele în interes
personal sau străin interesului în care i-au fost acordate, sub sancțiunea răspunderii civile. 5
Loialitatea se exprimă și printr-o obligație de neconcurență. Totodată, legea României nu
prevede vreo interdicție pentru administratorii de a conduce sau patrona o societate comercială
concurentă.

2
​https://dexonline.ro/intrare/loial/31636​, Dex online, definiție loial, vizitat 12. 11.2018, ora 10:10 min.
3
L.F. De la Gandara, Le regime de la responsabilite civile de l’administrateur selon la loi espagnole sur
les societes anonymes, Gazette du Palais, 2000, p. 1661
4
Radu N. Catană, Dreptul societăților comerciale, Probleme actuale privind societățile pe acțiuni, Editura
Sfera juridică, 2007, p.172
5
Radu N. Catană, Dreptul societăților comerciale, Probleme actuale privind societățile pe acțiuni, Editura
Sfera juridică, 2007, p.173
4
 Se termină loialitatea față de administrator în momentul apariției dubiilor, neîncrederii
membrilor societății față de organul administrativ.
Adunarea Generală a Asociațiilor, poate să-l demită oricând, chiar și fără motiv. Totul în
privința administratorului se vor aplica normele materiale ale muncii, încât va beneficia de 3
salarii medii pe economie, în momentul concedierii.

5
 ȚIA DE PRUDENȚ
OBLIGAȚ ȚĂ ȘI DILIGENȚ
ȚĂ A ADMINISTRATORULUI
Obligația de diligență-prudență și cea de loialitate sunt bipolare. Dacă cea din urmă se
referă la un standard de comportament față de societate care are drept principiu exercitarea
mandatului fără imixtiunea interesului personal al administratorului, obligația de prudență și
diligență a administratorului pleacă de la premisa contrară, și anume că administratorul trebuie să
se împlice în afacerile societății, în așa fel încât să le conducă pe criterii pe profesionalism și
profitabilitate.6
Potrivi doctrinei și jurisprudenței americane, obligația de diligență presupune ca
administratorul să acționeze într-o manieră în care s-ar comporta o persoană prudență, în
circumstanțe similare, față de propriile sale afaceri, cu grija care s-ar aștepta în mod rezonabil de
la un om prudent.
Un ilustru autor american prezintă obligația ca fiind o îndatorire a administratorului de
a-și îndeplini mandatul cu bună credință, într-o manieră în care consideră el rațional că este
adecvată intereselor societății și cu o prudență care ar fi în mod rezonabil așteaptă din partea
unui bun proprietar care acționează în condiții similare.
Standardul obligației de diligență și prudență utilizat de legislația R. Moldova ceste cel al
bunului proprietar, legislația României se referă la bunul administrator, iar legislația spaniolă la
întreprinzătorul ordonat.
În dreptul american, diligența se fundamentează pe cunoștințe, competențe și aptitudini.
Aceste elemente pe care un bun administrator trebuie să le întrunească și care îl circumscriu
obligația de diligență și prudență, rezultă din însăși funcțiile și atribuțiile care îi sunt conferite de
lege.

6
Radu N. Catană, Dreptul societăților comerciale, Probleme actuale privind societățile pe acțiuni, Editura
Sfera juridică, 2007, p.178-179
6
 CONFLICTUL DE INTERESE AL ADMINISTRATORULUI
Obligația de a evita conflictul de interese s-a regăsit în legislația națională mai mult în
contextul politicilor anticorupție, în particular în Legea cu privire la conflictul de interese. Însă,
această lege reglementează incompatibilitățile și restricțiile impuse persoanelor care exercită
funcții de demnitate publică, funcții publice sau alte funcții prevăzute de lege. Sporadic, unele
prevederi le regăsim și în legislația civile, și anume referitoare la activitatea organizațiilor
necomerciale la art. 190 Codul civil și în Legea privind societățile pe acțiuni, la capitolul 15.7
Așa cum putem simplu observa, aceste prevederi au o aplicabilitate restrânsă și nu se referă la
toate societățile comerciale. Prin urmare, intervenția legiuitorului moldovean de a insera reguli
generale aplicabile tuturor persoanelor juridice de drept privat este una bine venită și necesară la
modul practic. Conflictele de interese reprezintă o problemă gravă, or acestea distorsionează
procesul de luare a deciziilor și pot submina credibilitatea altor organe de conducere cât și a
societății comerciale în general. Administrarea unei afaceri nu este simplă, adesea este o luptă de
ego a administratorului cu alți factori de decizie (asociați, acționari), putere, autoritate și nu este
întotdeauna clar unde va apărea conflictul de interese și în ce mod acesta urmează a fi abordat
așa încât să fie păstrat interesul primordial al societății. În multe țări, inclusiv și în Republica
Moldova, administratorul este responsabil față de societatea comercială, în primul rând, apoi față
de asociați sau acționari. Or, aceștia din urmă pot avea interese diferite în funcție de
participațiunile pe care le au în societate. Pentru o înțelegere mai bună am putea exemplifica
câteva situații de conflicte de interese, care la rândul lor pot situaționale sau tranzacționale.
Conflicte situaționale:
1. administratorul devine clientul sau furnizorul societății pe care o administrează;
2. administratorul are relații juridice sau de consultanță cu o societate comercială
concurentă;
3. administratorul profită de o ofertă pe care societatea comercială ar fi putut să o valorifice;
4. administratorul devine asociatul sau administratorul unei alte societăți comerciale, pe
care societatea comercială vrea să o achiziționeze sau cu care vrea să fuzioneze8.
Conflicte tranzacționale:

7
Legea nr. 1107 din 06.06.2002 Codul Civil al Republicii Moldova.Publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova la 22.06.2002, Nr. 82-86
8
Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului,
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-de-moderni
zare-a-codului-civil​ , văzut 04.11.2018
7
 1. administratorul vinde bunurile sale personale societății comerciale sau achiziționează
bunurile acesteia;
2. administratorul încheie contracte cu alte societăți comerciale care sunt administrate sau a
căror asociați sunt rudele acestuia;
3. administratorul oferă împrumut sau se împrumută de la societatea comercială pe care o
administrează.
Așa cum se menționează în Nota informativă a legii de modernizare a Codului civil, pe
baza modelului oferit de art. 179-179 din Legea privind companiile (2006) (UK Companies act),
Legea germană privind societățile pe acțiuni, Legea română a societăților nr. 31/1990, pct.3.4. și
3.5. din Recomandarea Comisiei 2009/383/CE au fost introduse câteva articole care instituie
obligații ale administratorului persoanei juridice de drept privat. Aceste articole se referă la
următoarele:
● Art. 68​1 ​- Obligația de a respecta limitele împuternicirilor;
● Art. 68​2 ​- Obligația de a urmări scopul persoanei juridice;Art. 68​3​- Obligația de a acționa
cu competență și diligență;
● Art. 68​4 ​- Obligația de a evita conflictul de interese;
● Art. 68​5 - ​Obligația de a nu accepta beneficii de la terți;
● Art. 68​6 -​ Obligația de a declara conflictul de interese într-un act juridic sau operațiune
care se propune persoanei juridice;
● Art. 68​7 ​- Obligația de confidențialitate.
O atenție, în particular, o să-i oferim în cele ce urmează obligației administratorului de a
evita conflictul de interese și obligația acestuia de a-l declara atunci când încheie un act juridic
sau o operațiune propusă persoanei juridice pe care o administrează. În lumina modificărilor
Codului civil, ca și prevederi generale aplicabile tuturor persoanelor juridice de drept privat, se
regăsește, într-un final, un concept clar și definit a ceea ce înseamnă obligația de a evita
conflictul de interese (obligație ce-i revine administratorului). Și anume, art. 68​4​a cărui conținut
îl vom reda schematic mai jos:9

9
Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-de-moderni
zare-a-codului-civil​ , văzut 04.11.2018
8
 ● să evite situația în care el are sau poate avea un interes direct ori indirect care intră în
conflict ori ar putea să intre în conflict cu interesele persoanei juridice;10
● să se abțină de la utilizarea în folos propriu ori a persoanelor afiliate a bunurilor
persoanei juridice, a denumirii persoanei juridice sau a calității sale de administrator sau
prin persoanele sale afiliate;
● să se abțină de la valorificarea, în folos propriu sau a persoanelor afiliate, a
oportunităților de a efectua investiții sau de a desfășura activități, pe care le-a cunoscut pe
durata exercitării funcției dacă investiția sau activitatea a fost propusă persoanei juridice
sau persoana juridică avea în ea un interes economic ori alt interes conform scopului
urmărit, cu excepția cazului când persoana juridică a refuzat oportunitatea fără influența
administratorului.
● obligația de neconcurență - abținerea de la implicarea, în nume propriu sau prin persoane
afiliate, în activități identice, similare sau complementare cu cele desfășurate de persoana
juridică.
Administratorul ​trebuie să informeze ​organul competent despre această situație.
Obligația de a evita și declara conflictul de interese este valabilă pentru orice situație atunci când
se referă la administrarea proprietății societății, informații sau oportunitate ce urmează a fi
valorificată de societatea comercială și care reiese din activitatea sa curentă, indiferent dacă
societatea are sau nu de profitat de pe urma tranzacției. Cu alte cuvinte, un administrator care
vinde societății comerciale un bun imobil proprietate personală la un preț mai mic pe piață,
continuă să fie într-un conflict de interese, chiar dacă această tranzacție este una profitabilă
pentru societatea comercială.
Administratorul aflat în conflict de interese trebuie să se abțină de la negocierea și luarea
deciziei persoanei juridice referitoare la actul juridic sau operațiunea la care se referă conflictul.
Ceea ce putem deduce din prevederile Codului civil mai sus citate este că obligația
administratorului de a evita conflictul de interese este nu doar de a-l identifica în ce constă
acesta, dar și a informa ​imediat organele competente ale persoanei juridice, astfel încât acest
conflict de interese să nu se consume. Este absolut echitabilă ideea acestor reglementări, și

10
Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului,
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-de-moderni
zare-a-codului-civil​ , văzut, 04.11.2018
9
anume de a lăsa organele competente să decidă asupra oportunității încheierii tranzacțiilor
afectate de conflicte de interese.
Organele competente din cadrul societății ar avea la dispoziție două scenarii:
1. De a înlătura administratorul de la luarea deciziei în care există conflictul de interese
declarat;
2. De a aproba tranzacția sau operațiunea la care se referă conflictul de interese.
Ce se întâmplă dacă administratorul nu-și onorează obligația de a declara conflictul de
interese? În cazul încălcării acestei obligații, persoana juridica poate intenta față de administrator
o acțiune de încetare a încălcării și plata despăgubirilor conform art. 14 (Repararea prejudiciului)
al Codului civil. Aceste acțiuni în justiție vor avea o particularitate în privința sarcinii probației,
în conformitate cu art. 68​9 ​din Codul civil, administratorului îi va reveni sarcina să demonstreze
că a acționat cu competență și diligență.11

11
Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-de-moderni
zare-a-codului-civil​ , văzut 04.11.2018
10
 CONCLUZIE
Administratorul este persoana fizică sau juridică care pune în executare hotărârile
Adunării Generale, efectuează acțiuni de reprezentare și gestionare a societății comerciale.
În exercitarea funcțiilor sale trebuie să dea dovadă de loialitate - comportamentul necesar
pentru societate cât și de prudență și diligență în acțiunile realizate.
Diligența se fundamentează pe cunoștințe, competențe și aptitudini. Aceste elemente pe
care un bun administrator trebuie să le întrunească și care îl circumscriu obligația de diligență și
prudență, rezultă din însăși funcțiile și atribuțiile care îi sunt conferite de lege.
În cazul neîndeplinirii obligaților cu prudență și diligență, ca un bun administrator, pot
surveni, concedierea administratorului fără motiv. Dacă se va putea proba că din cauza acțiunilor
nechibzuite ale administratorului i s-a adus un prejudiciu societății acesta urmează să răspundă
pentru pagubele aduse persoanei juridice.
Administrarea unei afaceri nu este simplă, adesea este o luptă de ego a administratorului
cu alți factori de decizie (asociați, acționari), putere, autoritate și nu este întotdeauna clar unde va
apărea conflictul de interese și în ce mod acesta urmează a fi abordat așa încât să fie păstrat
interesul primordial al societății.
Conținutul conflictului de interese este:
● să evite situația în care el are sau poate avea un interes direct ori indirect care intră în
conflict ori ar putea să intre în conflict cu interesele persoanei juridice;12
● să se abțină de la utilizarea în folos propriu ori a persoanelor afiliate a bunurilor
persoanei juridice, a denumirii persoanei juridice sau a calității sale de administrator sau
prin persoanele sale afiliate;
● să se abțină de la valorificarea, în folos propriu sau a persoanelor afiliate, a
oportunităților de a efectua investiții sau de a desfășura activități, pe care le-a cunoscut pe
durata exercitării funcției dacă investiția sau activitatea a fost propusă persoanei juridice
sau persoana juridică avea în ea un interes economic ori alt interes conform scopului
urmărit, cu excepția cazului când persoana juridică a refuzat oportunitatea fără influența
administratorului.

12
Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului,
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-de-moderni
zare-a-codului-civil​ , văzut, 04.11.2018
11
 ● obligația de neconcurență - abținerea de la implicarea, în nume propriu sau prin persoane
afiliate, în activități identice, similare sau complementare cu cele desfășurate de persoana
juridică.
Administratorul va fi obligat să informeze membrii societății cu privire la conflictul de
interese și să nu facă ceea ce este interzis de lege și prevăzut ca fiind conflict de interese.
În cazul încălcării acestei obligații, persoana juridica poate intenta față de administrator o
acțiune de încetare a încălcării și plata despăgubirilor conform art. 14 (Repararea prejudiciului)
al Codului civil. Aceste acțiuni în justiție vor avea o particularitate în privința sarcinii probației,
în conformitate cu art. 68​9 ​din Codul civil, administratorului îi va reveni sarcina să demonstreze
că a acționat cu competență și diligență .

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Radu N. Catană, Dreptul societăților comerciale, Probleme actuale privind societățile pe

acțiuni, Editura Sfera juridică, 2007
2. L.F. De la Gandara, Le regime de la responsabilite civile de l’administrateur selon la loi
espagnole sur les societes anonymes, Gazette du Palais, 2000
3. Legea nr. 135 din 14.06.2007, privind societățile cu răspundere limitată, publicat
17.08.2007 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 127-130, art Nr : 548. Data intrarii
in vigoare : 17.11.2007
4. Legea nr. 1107 din 06.06.2002 Codul Civil al Republicii Moldova.Publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova la 22.06.2002, Nr. 82-86
5. Sabina Cerbu, Articol Conflictul de Interese al Administratorului,
https://www.bizlaw.md/2018/10/09/conflictul-de-interese-al-administratorului-in-contextul-legii-
de-modernizare-a-codului-civil
6. https://dexonline.ro/intrare/loial/31636​, Dex online, definiție loial

13