Teza de An

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC
Teza de an
Reglementarea juridică a controlului fiscal în

Republica Moldova
Șef Departament _____________ NEGRU Andrei, doctor habilitat, conferențiar

universitar
(semnătura)
Conducător ştiinţific _____________ VLAICU Vlad, doctor în drept, conferențiar

universitar
(semnătura)
Autor _____________ URSU Maria, student anul III, grupa 1505
(semnătura)
CHIŞINĂU - 2018
Сuprins
Introducere……………………………………………………………………………….2
0
Capitolul I
Generalităţi privind controlul fiscal
1.1. Conceptul controlului fiscal …………...……..............................................................3
1.2. Evoluția istorică a controlului fiscal.............................................................................6
1.3.Organele cu atribuții în privința controlului fiscal.......................................................14
Capitolul II
Formele și metodele controlului fiscal
2.1. Controlul fiscal cameral..............................................................................................18
2.2. Controlul fiscal la fața locului.....................................................................................20
2.3. Metodele controlului
fiscal..........................................................................................23
2.4. Controlul fiscal repetat………………………………………………………………27
Capitolul III
Reglementări speciale din cadrul controlului fiscal
3.1. Actele de control
fiscal……………………………………………………………....28
3.2. Contestarea actelor și deciziilor de control
fiscal…………………………………....33
3.3. Aspecte în plan comparat a controlului fiscal……………………………………….37
Încheiere..................................................................................................................... …..39
Bibliografie........................................................................................................................4
1
1
INTRODUCERE
Importanța controlului fiscal reiese din definiția acestuia, precum că controlul fiscal
presupune verificarea corectitudinii cu care contribuabilul executa obligația fiscală și alte
obligații prevăzute de legislația fiscală, inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul
legăturilor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme și operațiuni prevăzute de legislația
fiscală.
Controlul fiscal reprezintă procesul de examinare a documentelor de evidență contabilă și
a altor informații de către autoritățile fiscale în scopul determinării corectitudine a obligațiilor
fiscale ale contribuabilului.
Totodată actualitate temei se impune prin simpla necesitate de realizare a controalelor
fiscale, deoarece acestea asigură educarea contribuabilului în spiiritul legii, sancționarea și vă
vărsarea la timp și în cuantum total a plăților obligației fiscale.
Actualitatea temei reiese din scopul controlului fiscal, care constă în verificarea
corectitudinii respectării legislației fiscale, ca în în termenele și cuantumul stabilite ale
impozitelor, taxelor și ale altor plăți la veniturile bugetului.
În prezenta lucrare, m-am axat pe definirea controlului fiscal, evoluția istorică,
determinarea organelor cu atribuții în privința controlului fiscal, stabilirea formelor, metodelor,
modului de efectuare a controlului fiscal, de constatare a actelor emise în premergătoare,
concomitente și ulterioare controlului fiscal, în privința modalității de contstare a actelor, cît și în
privința comparării sintemului nostru fiscal în privința controlului fiscal cu alte state.
În calitate de metode, la elaborarea prezentei lucrări, am utilizat, medoda logică,
comparativă, deductivă, istorică.
Cuvintele - cheie sunt, control fiscal, Serviciul Fiscal de Stat, contestare, acte de control
fiscal, decizie, proces-verbal.
CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI PRIVIND CONTROLUL FISCAL

1.1. Conceptul controlului fiscal
2
Termenul de „control” se află în legătură cu expresia „contra rolus”, care desemnează
acţiunea de verificare a actului original după duplicatul încredinţat unei alte persoane. Ca şi
concept, controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor,
deficienţelor dintr-un anumit domeniu de activitate. 1
Controlul fiscal presupune verificarea corectitudinii cu care contribuabilul executa
obligația fiscală și alte obligații prevăzute de legislația fiscală, inclusiv verificarea altor
persoane sub aspectul legăturilor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme și operațiuni
prevăzute de legislația fiscală. 2
Controlul fiscal reprezintă procesul de examinare a documentelor de evidență contabilă și
a altor informații de către autoritățile fiscale în scopul determinării corectitudine a obligațiilor
fiscale ale contribuabilului. 3
Controlul fiscal este definit ca fiind ansamblul activităților care au scop verificarea
realității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform
legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili. 4În realitate definiția cuprinde două elemente:
a) verificarea realității declarațiilor de impozite și taxe ale contribuabililor;
b) verificarea corectitudinii și exactității calculării și plății efective a impozitelor și
taxelor datorate de contribuabili. 5
Conform literaturii române, controlul fiscal care poartă denumirea de inspecție fiscală,
poate fi definit ca activitatea desfășurată de organele fiscale competente pentru verificarea
îndeplinirii de către subiectele pasive ale raporturilor de drept procedural fiscal, altele decât
organele fiscale, a obligațiilor ce le incumbă în cadrul acestor raporturi. 6
Prevederile alin.(l) art.132 din Codul fiscal, stabilește că sarcina de bază a activităţii
organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, precum şi
asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.7
Este necesar de a deosebi noțiunile “control fiscal” și “control asupra legislației fiscale”,
deoarece prima este specia iar ultima este genul. Aceste două noțiuni sunt asemănătoare după
scopul lor, însă se deosebesc atât după conținut cât și după autoritățile abilitați de lege de a
efectua controlul. Astfel controlul efectuat asupra respectării legislației fiscale poate fi efectuat
1
I.D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic, București, 2010, p.11
2
A. Cuznețov, V. Vlaicu, I. Mihalache, M. Lungu, N. Bacalu, O. Tretiacov, A. Calenic, “Dreptul Afacerilor”,
Suport de curs, Chișinău,2013, p. 356
3
A.Armeanic, L. Șargu, A. Ilava, “Drept fiscal”, Suport didactic, Chișinău, 2016, p. 207
4
O.G. nr. 70/1997, art. 1
5
I.Condor, S. Cristea Condor, Drept Vamal și Fiscal, Editura Lumina Lex, București. 2002, p. 227
6
M. Ș. Minea, C. F. Costaș, Dreprul Finanțelor Publice, volumul II, Drept fiscal, Editura Sfera Juridică, 2006, p.
266
7
Codul Fiscal al R. Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997 // republicat în M. Of. al R. Moldova din 08.02.2007,
ediţie specială, art.132 alin. (1)
3
înafară de organele cu atribuții de administrare fiscală și de alte organe, prevăzute le legislația
Republicii Moldova, a căror atribuții prevăd asigurarea legalității tuturor faptelor, inclusiv și din
domeniul fiscal, acestea fiind: instanțele de judecată, organele afacerilor interne, organele
procuraturii, Curtea de Conturi, executorii judecătorești, Comisia Electorală Centrală, ș.a.
Concluzionând este de remarcat că controlul asupra respectării legislației fiscale efectuat de către
alte organe nu este conform Codului Fiscal, un control fiscal.
Controlul fiscal, conform reglementărilor prevăzute de Codul Fiscal, reprezintă
verificarea corectitudinii cu care contribuabilul executa obligația fiscală și alte obligații
prevăzute de legislația fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu
activitatea contribuabilului prin metode, forme și operațiuni prevăzute de Codul Fiscal. 8
Totodată este necesar de a delimita controlul fiscal de vizita fiscală, astfel încât vizita
fiscală reprezintă procedeul de asistență fiscală care constă în explicare a legislației fiscale, cu
caracter consultativ, și/sau în stabilirea unor date de ordin general despre activitatea
contribuabilului.9
Scopul controlului fiscal constă în verificarea corectitudinii respectării legislației fiscale,
ca în în termenele și cuantumul stabilite ale impozitelor, taxelor și ale altor plăți la veniturile
bugetului.10 Concluzionând, scopul controlului fiscal, constă în verificarea modului în care
contribuabilul respectă legislația fiscală, într-o anumită perioadă de timp sau în câteva perioade
fiscale.
Controlul fiscal are un caracter procedural, determinat de totalitatea acțiunilor și
măsurilor pe care trebuie să le întreprindă să le întreprindă organul fiscal, în scopul verificării
modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală.
Controlul fiscal, în legislația României fiind denumit ca inspecția fiscală, reprezintă
activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale,
corectitudinii și exactități îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de
către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile verificarea sau
stabilirea, cupă caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor
de obligații fiscale principale.11
8
ediţie specială, art.129 pct. (11)
9
vezi, pct. (12), art. 129, Codul Fiscal al R. Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997 // republicat în M. Of. al R.
Moldova din 08.02.2007, ediţie specială
10
11
D. Drosu Șaguna, D. I. Radu, Drept Fiscal, Ediția 2, Editura C. H. Beck, 2017, p.241
4
Controlul fiscal, reprezintă totalitatea activităților realizate de către organele cu atribuții
fiscale în vederea verificării modalității în care contribuabilul respectă legislația fiscală
neeschivîndu-se de la plata obligațiilor fiscale prin diferite metode ilegale.
Controlul fiscal, “inspecția fiscală”, poate fi definită ca activitatea specializată
desfășurată de organele fiscale competente pentru verificarea îndeplinirii de către subiectele
pasive ale raporturilor de drept procedural fiscal, altele decât organele fiscale, a obligațiilor ce se
incumbă în cadrul acestor raporturi.12
“Inspecția fiscală”, urmărește verificarea bazelor de impunere, a legalității conformității
declarațiilor fiscale, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor fiscale, de către
contribuabili, a respectării legislației fiscale, stabilirea diferențelor de plată, precum și a
accesoriilor aferente.13
1.2 Evoluția istorică a controlului fiscal

Statul, indiferent de forma sa de organizare, și-a creat întotdeauna un sistem de control
ale cărei principale obiective au fost, în cele mai multe cazuri, activitatea de urmărire și de
realizare a obligațiilor financiare ale cetățenilor fata de instituțiile sale.
Primele marturii ale existenței structurilor de control ale statului în spațiul carpato -
danubiano - pontic, datează din secolul al XIV-lea. Statele medievale romanești nou înființate,
dispuneau de structuri de control fiscal formate din slujbași al căror principal rol era sa asigure
strângerea birurilor și a dijmelor de la populație.
Aceste structuri au fost moștenite de către autoritățile domnești de la mongoli mauri,
popoare migratoare și cotropitoare care, în perioada cat au controlat spațiul românesc, au
organizat o activitate de urmărire a birurilor de tot felul impuse populației autohtone. Situația a
12
M. Tofan, Drept fiscal, Editura C. H. Beck, București 2017, p.290
13
N. Niță, Drept financiar și fiscal, Editura Tipo Moldova, Iași 2010, p.606-607
5
căpătat accente deosebite după instaurarea dominației otomane, ca urmare a instituirii de către
aceasta a unui apăsător și înrobitor regim fiscal constituit, în principal, din obligația de plata a
haraciului14, impus Principatelor Românești.
În vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Porții Otomane atât a celor materiale
cat mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Românești au fost constrânși sa
instituie o structura de urmărire și control a încasării, de la populație, a acestora.
Cu toate ca se manifesta printr-o accentuata tenta pragmatica, acțiunea nu avea, totuși un
caracter organizat deoarece nu exista o foarte exacta evidenta a birurilor și a dărilor la care
populația era obligata și nici a nivelului acestuia. Dezvoltarea statului medieval, însă, a fost
însoțită, o data cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecționarea aparatului de strângere a banilor
înființat pe lângă curțile domnești.
Astfel, prin reforma fiscala realizata de către domnitorul Matei Basarab, în anul 1635, în
Țara Românească, a urmărit atât diversificarea obligațiilor fiscale cat și repartizarea dărilor pe
unități teritoriale și realizarea evidentei contribuabililor. Tot în aceasta perioada a apărut pentru
prima data și ideea de buget general sub denumirea de vistierie a statului ca instrument de
gestionare al acestor obligații.15
Obligațiilor fiscale, cunoscute sub denumirea de dăjdii, dijme, biruri s.a., le-au fost
atribuite, în aceasta perioada, primele destinații în sensul ca unele erau dirijate spre vistierie în
vederea achitării hameiului, iar altele către cămară sau caseta privată a domnitorului în vederea
acoperirii cheltuielilor acestuia și ale curții sale.
Caracteristic acestei perioade este faptul ca nu exista un sistem organizat de control al
încasărilor fiscale nici al celor din vistierie și nici al celor din caseta privata a domnitorului
deoarece acesta, prevalându-se de drepturile sale, dispunea în mod discreționar de utilizarea
acestora cu toate ca pe lângă curtea domneasca funcționa o autoritate, denumita sfat, formata din
șapte boieri care, însa, avea numai un rol consultativ.
Cu toate acestea primii germeni ai activității de control începuseră sa apară deoarece, asa
cum s-a menționat, în aceasta perioada fusese instituită noțiunea de buget, sub forma vistieriei,
iar evidenta bunurilor aflate în aceasta se făcea prin întocmirea unor situații atât pentru încasări
cat și pentru cheltuielile efectuate de domnitor si funcționarii domnești, situații care erau
prezentate sfatului boierilor. Asemenea documente, cunoscute sub denumirea de codice de
14
HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una
dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç. - dex online - https://dexonline.ro/definitie/haraci,
12.05.2018, ora 12:52 min.
15
http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Scurt-istoric-privind-controlu366.php, Scurt istoric
privind controlul fiscal în România, 12.05.2018 ora 12:31 min.
6
venituri și cheltuieli ale Țarii se întâlnesc, pentru prima data, pe timpul domnitorului Constantin
Brâncoveanu (1694-1704). La sfârșitul secolului al XVIII-lea au loc dări unice, ce trebuie plătite
la anumite termene stabilite dinainte pentru fiecare contribuabil în parte. Sistemul, cunoscut sub
denumirea de „rupta' sau ruptoare16 avea la baza o înțelegere între vistierie și contribuabili,
constituiți în grupuri, asupra mărimii obligațiilor fiscale cât și a termenelor la care acestea
trebuiau vărsate. Ca elemente de evidenta a fiscalității au fost introduse „sămile' vistieriei, un fel
de conturi financiare în care erau consemnate atât încasările cât și cheltuielile efectuate într-o
anumita perioada, de obicei un an. Pentru prima data o astfel de samă a fost prezentata divanului
marilor boieri de către domnitorul Nicolae Mavrocordat.
Cu toate ca introducerea acestui sistem, al sămilor, a constituit o etapa importanta în
dezvoltarea activităților de control asupra finanțelor statului, stabilirea și utilizarea fondurilor se
făcea, în continuare, din ordinul și cu știința domnitorului care, nici el și nici funcționarii din
slujba sa (marele vistiernic, pârcălabi, vornici, zapcii) nu aveau stabilite răspunderi pentru
activitățile ce le desfășurau. Lipsa unor reguli precise făceau, însa, ca eventualele sancțiuni sa fie
diferite pentru aceeași fapta,după propria voința a domnitorului.17 Documentele vremii
menționează, faptul ca au existat cazuri când acesta, domnitorul, consulta, uneori, Sfatul
boierilor în legătura cu aplicarea sancțiunilor. 18
Conceptul de control se întâlnește încă din epoca feudală, când domnitorii Țărilor
Române hotărau cuantumul dărilor care se colectau din impozite, servicii sau proprietăți, precum
și modul de utilizare al acestora. Caracteristic pentru acea perioadă este faptul că veniturile și
cheltuielile visteriei se confundau cu cele ale domnitorilor. De aceea, pentru verificarea modului
în care se percepeau aceste dări către visterie, domnitorii români dispuneau efectuarea de
controale periodice sau inopinate. Totodată, existau controale cu privire la modul de colectare a
banilor mânăstirești, precum și a modului în care aceștia erau administrați de către fiecare
mănăstire în parte. Spre exemplu, în timpul domniei domnitorilor Șerban Cantacuzino și
Constantin Brâncoveanu egumenii mânăstirilor trebuiau să dea socoteală către mitropolitul și
marele logofăt al Țării. Mai târziu, în anul 1730 se alcătuiește o comisie de 10 egumeni de la
mânăstirile pământene pentru efectuarea controlului.
Începând cu secolul al XVI-lea veniturile statului încep să fie delimitate de veniturile
personale ale domnitorilor sau de proprietățile acestora, în această perioadă înregistrându-se o
16
ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini;
ruptă, dex online - https://dexonline.ro/intrare/ruptoare/49487, 12.05.2018 ora 13:32 min.
17
18
7
evoluție remarcabilă a sistemului fiscal și administrativ. O schimbare semnificativă a legislației
fiscale se înregistrează în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Constantin Mavrocordat
adoptă în Țara Românească Și Moldova o serie de reforme cu caracter fiscal, administrativ și
agrar.
Ca autoritate consultativă exista pe lângă vistierie un sfat compus din șapte boieri.
Domnitorul român numea pârcălabii și ispravnicii care ajutați de slujbașii fiscali erau
responsabili de colectarea impozitelor și vărsarea acestora la vistierie. Visteria era gestionată de
marele vistiernic care ținea evidența sumelor percepute și plătite, precum și a celorlalte valori.
Deși se efectuau controale, slujbașii domnești puteau fi reclamați, iar pe baza dovezilor
prezentate se aplicau sancțiuni care puteau ajunge până la confiscarea averilor personale și
pierderea unor drepturi. 19
Prin Regulamentele Organice aplicate în 1831 și 1832, care reprezintă și primele
constituții ale principatelor române, se înființează o adunare obștească ordinară, formată din
reprezentanții boierimii, ca putere legiuitoare și se structurează o organizare administrativă și
financiară a finanțelor publice. Totodată, se începe conturarea controlului gestiunii publice și se
utilizează noțiunea de buget sau previziunea cheltuielilor pentru anul următor. Tot în această
perioadă se întocmea și raportul trimestrial cu privire la sumele cheltuite, raport care se prezenta
domnitorului, ocazie cu care se numărau sumele existente în casa visteriei. La sfârșitul anului
domnitorul trimitea rapoartele către Adunarea Obștească, împreună cu lista tuturor dărilor
primite pe parcursul anului trecut. Președintele Adunării Obștești întocmea un raport ce
cuprindea concluziile care se aduceau la cunoștința domnitorului, iar acest raport se păstra la
vistierie pentru a servi la punct de plecare în stabilirea dărilor pentru anul următor.
Din documentele de înfiinţare a acestei structuri, rezulta printre altele doua sarcini privind
obligativitatea stabilirii de norme şi prevederi de evidenta contabila pentru a „regularisi chipul
contabilităţii, adică al socotelilor pentru luăţurile şi datele statului' şi pentru înfiinţarea unui
departament de control al cărui rol era sa determine modul „ţinerii şi darii socotelilor cu buna
orânduiala' Aceasta structura a funcţionat, atât în Moldova cât şi în Ţara Româneasca, pana la
înfiinţarea, la data de 24 ianuarie 1864, a celui mai important organism de control al vremii,
Înalta Curte de Conturi.
Înfiinţarea acestui departament cu sarcini de control în domeniul financiar a fost posibila
datorita faptului ca statul dispunea de un sistem de prevederi legale, Regulamentul Organic, care
stabilea atât sarcinile şi răspunderile personalului angajat in activitatea bugetara si fiscala, cat si
19
L. Ionescu, Controlul financiar-fiscal și audit, fundamente teoretice și practice, Editura Ars Academica, București
2009, p. 9
8
obligativitatea introducerii sistemului de evidenta contabila, instrucţiuni de utilizare a
documentelor de evidenta ca şi a unor proceduri de control si descărcare de gestiune a conturilor
de venituri şi cheltuieli.
Sistemul a funcţionat, cu destul de bune rezultate, pana la Unirea Principatelor Romane
când a fost elaborat, pentru prima data, un regulament de contabilitate publica care avea scopul
„de a controla cu eficacitate administrarea banilor publici'. Controlul statului îmbracă, pentru
prima data, în aceasta perioada, o forma concreta prin aprobarea, în anul 1864, a Legii asupra
contabilităţii generale a statului prin care a fost instituita verificarea „permanenta şi inopinata
asupra serviciilor de contabilitate şi casieriilor de judeţe' şi care a fost atribuita Ministerului
Finantelor Publice.
Controlul obştesc se exercita de catre un corp de Control specializat format din 13
funcţionari, şi avea ca principal obiectiv „cercetarea în mod amanunţit a veniturilor şi
cheltuielilor în totalitatea lor'.
După Unirea din 1918 a fost înființată Garda Financiară, care a funcționat mai mult în
Transilvania, Bucovina și Banat.20
În perioada existenței RSSM, ca stat socialist, la 23 mai 1956, Consiliul de Miniştri
adoptă Regulamentul Direcţiei Control şi Revizie în cadrul Ministerului Finanţelor cu funcţia de
efectuare a reviziei şi controalelor asupra respectării legislaţiei privind drepturile bugetare ale
Sovietelor de deputaţi de către ministerele şi instituţiile republicii, precum şi de organele locale;
respectării disciplinei financiare de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii privind cheltuirea
corectă şi economă a mijloacelor bugetare şi proprii; execuţiei bugetului de stat, respectarea
obligaţiilor faţă de buget; activitatea organelor financiare ale republicii privind execuţia
bugetelor locale, organelor asigurării sociale de stat, caselor de economii de stat şi a băncilor de
investiţi pe termen lung.21
Ca și oricare altă autoritate a statului, Serviciul Fiscal de Stat își are istoria sa. Paginile
apariției Fiscului dezvăluie momente captivante, cu pași firești de constituire a unei structuri
viabile de administrare fiscală.
Istoria denotă că, prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri al RSSM nr.68 din 07.03.1990 a
fost aprobată crearea inspectoratelor fiscale de stat orășenești și raionale, iar la 01.07.1990
inspectoratele fiscale și-au început activitatea. Începînd cu 1991 în Republica Moldova este
20
L. Ionescu, Controlul financiar-fiscal și audit, fundamente teoretice și practice, Editura Ars Academica, București
2009, p. 9
21
http://if.gov.md/content/scurt-istoric , Scut istoric privind Inspecția fiscală, 13.05.2018, ora 21.53 min.
9
aplicată propria legislație fiscală, fiind luat în seamă specificul economiei și interesele naționale
bugetare.
La data de 17.11.1992 Parlamentul adoptă Legea privind bazele sistemului fiscal și
Legea cu privire la Serviciul fiscal de stat. Pe teritoriul Republicii Moldova încep a fi
implementate principiile economice, juridice și organizaționale generale de constituire a
sistemului fiscal – ca un sistem unic de organe fiscale, tipurile impozitelor și competența puterii
de stat, drepturile și obligațiile contribuabililor, ale organelor fiscale, răspunderea pentru
încălcarea legislației fiscale.22
La 2 decembrie 1992 Parlamentul adoptă Legea privind impozitul pe beneficiul
întreprinderilor. Impozitării erau supuși toţi agenţii economici – persoane juridice de pe teritoriul
republicii, indiferent de formele de proprietate şi de cadrul juridic, inclusiv întreprinderile cu
investiţii străine, asociaţiile şi organizaţiile internaţionale care îşi exercită activitatea de
antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentanţelor permanente şi filialelor. În aprilie
1992 a fost adoptată Legea cu privire la investiţiile străine. Pe parcursul anilor anumite
modificări a suferit şi Legea cu privire la impozitul funciar şi modalitatea de impozitare, adoptată
în decembrie 1992.
La 24.04.1997 Parlamentul a adoptat Concepția unei noi etape de reformare a sistemului
fiscal autohton. Principalele obiective ale reformei au fost determinate ca:
- sporirea încasărilor bugetare necesare pentru finanțarea programelor de stat și
dezvoltarea sferei serviciilor;
- stimularea dezvoltării economice și redistribuirea veniturilor între diferite pături ale
populației.
Concepția a stabilit că, obiectivele menționate nu pot fi atinse fără o administrare fiscală
eficientă, acesta însemnînd următoarele:
- respectarea legislației fiscale trebuie să fie o sarcină de primă importanță a
administrației fiscale;
- obligațiile fiscale trebuie să fie stabilite prompt și corect; - datoriile fiscale trebuie
achitate;
- în toate raioanele țării trebuie să se aplice un mod unic de impunere fiscală.
Și Codul fiscal, existent, la moment, își are o istorie. Astfel, primele file ale originii sale
datează cu 24.04.1997, nr. 1164-VIII și în vigoare la 01.01.1998. La acel moment, acesta
includea doar două titluri I și II: „Dispoziții generale” și „Impozitul pe venit”.
La data de 01.07.1998 a intrat în vigoare titlul III Taxa pe valoarea adăugată.
22
http://www.fisc.md/Istoria.aspx , Istoria Serviciului Fiscal, 13.05.2018, ora 21.59 min.
10
Titlul IV Accizele a intrat în vigoare la data de 01.01.2001.
Titlul V Administrarea fiscală a intrat în vigoare de la 01.07.2002.
Actualmente Codul fiscal cuprinde IX titluri.
Aprobarea Strategiei de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2006-2010 şi
iniţierea reformei patentei de întreprinzător au constituit unele din importantele realizări ale
Serviciului fiscal de Stat, în partea ce ţine de ridicarea nivelului de deservire a contribuabililor,
simplificarea şi dezvoltarea continuă a procedurilor de administrare fiscală.23
Prin Ordinul IFPS nr. 30-c din 24.03.1993, reieșind din legislația în vigoare la acel
moment, a fost reorganizat IFS pe or. Chișinău, iar subdiviziunile structurale ale acestuia, create
anterior în unitățile administrativ-teritoriale ale orașului: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana și
Rîșcani, au fost legalizate și unificate într-o singură entitate juridică.
IFS pe UTA Găgăuzia a fost creată prin Hotărîrea Guvernului nr.684 din 10.12.1996.
A fost aprobată structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat, prin Hotărîrea
Guvernului nr. 612 din 30.06.1999 cu privire la structura organizatorică a Serviciului Fiscal de
Stat. La 30.06.2003 Guvernul a emis Hotărîrea nr. 786 privind aprobarea structurii
organizatorice a Serviciului Fiscal de Stat, prin care s-a abrogat Hotărîrea Guvernului nr. 612.
În baza Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 7 din 25.01.2010 a fost aprobată noua
structură organizatorică a IFPS și, respectiv, modificată structura personalului care, în urma
evaluării angajaților, a stabilit locul de muncă al fiecărui funcționar fiscal. În corespundere cu
prevederilor Ordinului IFPS nr.61 din 10.02.2010, a fost modificată structura organizatorică a
IFS teritoriale, principalele schimbări fiind înregistrate în structura IFS mun. Chișinău și IFS pe
UTA Găgăuzia, prin dizolvarea oficiilor fiscale, iar în locul acestora s-au creat direcțiile
administrare fiscală: Botanica, Buiucani, Centru, Rîșcani și Ciocana, respectiv, direcțiile
administrare fiscală: Comrat, Vulcănești și Ceadîr-Lunga.
Activitatea și statutul Serviciului Fiscal de Stat sunt reglementate de Hotărîrea
Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002 cu privire la reglementarea activității organelor Serviciului
Fiscal de Stat.
Prin aceasta a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor
Serviciului Fiscal de Stat, care prevede sarcina, funcțiile, misiunea de bază, modul de organizare
și alte atribuții importante ale conducerii și organelor fiscale. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 500
din 01.07.2014 cu privire la aprobarea stemei, drapelului, culorii corporative și a Regulamentului
de utilizare a stemei, drapelului și culorii corporative a Serviciului Fiscal de Stat, Serviciul Fiscal
de Stat s-a ales cu semne distinctive individuale și cu deviza „În serviciul contribuabilului”.
23
11
Odată cu dezvoltarea organizațională a Serviciului Fiscal de Stat și a legislației fiscale, tot
mai stringent se simțea necesitatea unui sistem informațional. Pe parcursul anilor, sistemul
informațional s-a aflat în dezvoltare continuă. În 2009 a apărut necesitatea extinderii capacităților
electronice și de către IFPS conform Hotărîrii Guvernului nr. 1065 din 19.09.2008 cu privire la
crearea Întreprinderii de Stat „Fiscservinform”, a fost fondată Î.S. „Fiscservinform” care a
devenit administrator al datelor Serviciului Fiscal de Stat.24
Au fost dezvoltate și implementate un șir de sisteme informaționale automatizate care la
moment constituie 56 servicii, întru susținerea contribuabililor.
Istoria dezvoltării Serviciului Fiscal de Stat a fost susținută de parteneri. În acest sens, o
mare importanță în modernizarea Serviciului Fiscal de Stat reprezintă colaborarea cu alte
instituții și organisme internaționale privind preluarea celor mai bune practici ale administrațiilor
fiscale străine.
Un parteneriat de dezvoltare constructiv s-a realizat cu: Fondul Monetar Internațional;
Banca Mondială; Misiunea Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice de nivel Înalt
pentru Moldova (EUHLPAM) de comun cu PNUD; USAID în cadrul programului BRITE
(Programul Comerț, Investiții și Reglementarea Activității de Întreprinzător); Agenția Fiscală
Suedeză, cu finanțare de către SIDA; Organizația Intra-Europeană a Administrațiilor Fiscale
(IOTA); Consiliul Coordonator al Conducătorilor Serviciilor Fiscale din statele membre ai
Comunității Statelor Independente (CCCSF) și cu administrațiile fiscale din alte state. 25
Concluzionând, Controlul fiscal își are existența încă din cele mai vechi timpuri, odată cu
apariția statalității. Pe parcursul timpului, controlul fiscal s-a dezvoltat fiind o modalitate de a
stimula contribuabilii să fie de bună credință, respectînd legislația fiscală.
24
25
12
1.3. Organele cu atribuții în privința controlului fiscal
În domeniul impozitelor, taxelor şi altor contribuţții datorate de către contribuabili
bugetului statului, competență nemijlocită şi neîngrădită în realizarea controlului fiscal o are
organul fiscal și/sau alt organ cu atribuții de administrare fiscală. Organele de administrare
fiscală în limitele competenței lor pot efectua controlul fiscal la fața locului și/sau la oficiul
acestora.26
Conform art. 129 pct. 1, organul fiscal reprezintă autoritate a Serviciului Fiscal de Stat:
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, inspectoratul fiscal de
stat teritorial aflat în subordonarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul
Finanțelor. Noțiunea "inspectoratul fiscal de stat teritorial" este identică cu noțiunea "organ
fiscal teritorial".27
Organele care exercită atribuții asupra efectuării controlului fiscal, în Republica Moldova
sunt Serviciul Fiscal Principal de Stat, care este format din Aparatul Central, Direcțiile Generale
de Administrare Fiscală, patru la număr și Întreprinderea de Stat ”Fiscservinform”, precum și
Serviciul fiscal de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor.
Sarcina de bază a organului fiscal în conformitate cu art. 132, alin.(2) al Codului Fiscal,
constă în exercitarea controlului asupra legislației fiscale, a calculării corecte, achitării depline și
la timp a obligației fiscale.28
Printre atribuţiile de bază ale Direcțiilor teritoriale sunt: întreprinderea măsurilor
pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale; asigurarea evidenţei contribuabililor şi a
obligaţiilor fiscale; efectuarea controalelor fiscale; efectuarea executării silite a obligaţiilor
fiscale; sigilarea maşinilor de casă şi de control ale contribuabililor, ţinerea evidenţei lor,
efectuarea controalelor privind utilizarea/neutilizarea lor de contribuabili la decontările în
numerar, ș.a.
26
ediţie specială, art.214, alin. (2)
27
ediţie specială, art.129, pct. 1)
28
ediţie specială, art.132, alin.(2)
13
În procesul activităţii sale, organul fiscal are dreptul să efectueze controale asupra
modului în care contribuabilii, organele vamale şi serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor
locale, alte persoane respectă legislaţia fiscală; în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să
primească gratuit de la orice persoană informaţii, date, documente, necesare în exercitarea
atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele,
dacă acestea se anexează la actul de control; să efectueze vizite fiscale; să deschidă şi să
examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de producţie,
depozitele, spaţiile comerciale şi alte locuri, cu excepţia domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru
obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea obiectelor impozabile, altor obiecte, documentelor;
să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale
contribuabilului; să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile prevăzute de
legislaţie; să pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor
privind: anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii;
să ceară şi să verifice lichidarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de
constrângere; să primească în numerar impozite, taxe, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau
amenzi; să suspende, în modul stabilit de lege, operaţiunile la conturile bancare ale
contribuabilului, cu excepţia contului de împrumut şi a conturilor persoanelor fizice care nu sunt
subiecţi ai activităţii de întreprinzător; să citeze la organul fiscal contribuabilul, persoana
presupusă a fi subiectul impozitării, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului,
inclusiv responsabilul de evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul
impozitării pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes
pentru organul fiscal; în procesul determinării cuantumului impozitelor, taxelor, majorărilor
de întârziere (penalități) şi/sau amenzilor ori a perceperii lor, să solicite de la instituţiile
financiare prezentarea documentelor referitoare la clienţii acestora; să solicite efectuarea şi să
efectueze controale fiscale în alte ţări în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte; să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea
contribuabililor fără acordul acestora din urmă, să folosească mijloace de informare în masă
pentru popularizarea şi respectarea legislaţiei fiscale, să utilizeze dări de seamă fiscale, co-
respondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale autorităţilor publice pe suporţi electronici şi de alt
fel, perfectaţi şi protejaţi conform legislaţiei în domeniu și să întreprindă alte acțiuni prevăzute
de legislația în vigoare.29
29
14
Pentru a prevenirii şi depista cazurile de încălcari fiscale, inclusiv a cazurilor de eschivare
de la stingerea obligaţiilor fiscale, organul fiscal poate forma posturi fiscale atât staţionare, cât şi
mobile. Postul mobil se deplasează în raza teritoriul controlat iar postul staționar are un loc
prestabilit de efectuare a controlului.30
În cadrul controlului fiscal la fața locului sau la organul fiscal, funcționarul fiscal își
exercită atribuțiile în baza deciziei emise de către conducerea organului fiscal.
Printre obligaţiile de bază ale funcţionarului fiscal sunt: să acţioneze în strictă
conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi cu legislaţia în vigoare; să trateze cu respect şi
corectitudine contribuabilul şi alţi participanţi la raporturile fiscale; să popularizeze legislaţia
fiscală; să informeze contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui, despre impozitele şi taxele
în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare; să primească şi să înregistreze cereri,
comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz; să examineze
petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege; să ţină evidenţa
contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale; să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de
rigoare; în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale
funcţionarului fiscal, să emită decizii privind aplicarea de sancţiuni; să remită contribuabilului
sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită atribuţiile referitor la
evidenţa contribuabililor din acest teritoriu şi a obligaţiilor fiscale ale acestora etc. Atribuţiile
privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care urmează a fi
restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale
sunt exercitate în comun cu organul fiscal.31
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit cu dreptul de a efectua
controale asupra respectării legislaţiei fiscale; de a cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare
asupra problemei identificate în timpul controlului; de a aplica majorări de întârziere (penalităţi);
de a încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi.32
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat să ţină evidenţa
contribuabililor, a impozitelor şi a penalităţilor fiscale; să transfere la buget sumele încasate ca
impozite, taxe, majorări de întârziere (penalităţi), amenzi; să întocmească avizele de plată ale
30
31
32
ediţie specială, art.157
15
obligaţiilor fiscale; să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă
fiscale; să prezinte lunar, nu mai târziu de data de 3 a fiecărei luni, organului fiscal darea de
seamă privind impozitele şi taxele administrate.33
În scopul efectuării controlului fiscal, organul fiscal, efectuează următoarele acțiuni:
- examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
- verifică concordanța dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și
fiscală a contribuabilului;
- analizează și evaluează informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale
cu informațiile proprii sau din alte surse și, după caz, a descoperirii de elemente noi
relevante pentru aplicarea legislației fiscale;
- verifică, constată și investighează actele și faptele ce rezultă din activitatea
contribuabilului supus controlului sau a altor persoane privind legalitatea și conformitatea
declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligației fiscale;
- solicită informații de la terți;
- verifică locurile unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde
se află bunuri impozabile;
- solicită explicații scrise de la administratorul contribuabilului sau împuternicitul acestuia,
ori de cîte ori sunt necesare în timpul controlului fiscal;
- informează împuternicitulul contribuabilului sau reprezentantul legal, după caz cu privire
la constatările controlului fiscal.34
Concluzionând legislația R. Moldova reglementează organele de control fiscal, ca fiind
acele structuri care au scopul verificării modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală
într-o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale. Acestea au o importanță vădit conturată
prin prisma atribuțiilor, drepturilor și obligațiilor stabilite prin lege, deoarece Serviciul Fiscal de
Stat, datorită politicii sale fiscale are scopul și rolul colectării impozitelor și taxelor la buget,
formând cheltuielile publice.
CAPITOLUL II. FORMELE ȘI METODELE CONTROLULUI FISCAL
33
34
D.Drosu Șaguna, D. I. Radu, Drept fiscal, Ediția 2, Editura C.H.Beck, București 2017, p.214
16
2.1. Controlul fiscal cameral
Legislația fiscală, în vigoare prevede două forme de control fiscal:
- control fiscal la fața locului;
- controlul fiscal la sediul organului cu atribuții de efectuare a controlului fiscal, denumit și
controlul fiscal cameral.35
Controlul fiscal cameral este reglementat de Codul Fiscal al R. Moldova, în art.215.
Controlul fiscal la sediul organului cu atribuții de efectuare a controlului fiscal - constă în
verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de
contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea și achitarea impozitelor și taxelor.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcționarii fiscali sau persoanele cu funcție de
răspundere ale altor organe cu atribuții de administrare fiscală, fără adoptarea unei decizii scrise
asupra obiectivului vizat în termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a
dării de seamă fiscale.36
În cazul determinării unor erorii sau contradicții între indicii dărilor de seamă și
documentelor prezentate , organul care a efectuat controlul are obligativitatea de a comunica
despre acest fapt contribuabilul , cerându-i , totodată, să modifice documentele respective în
termenul stabilit.37
Totuși ca excepție de la faptul că controlul se efectuează fără adoptarea unei decizii scrie
asupra obiectivului vizat, prevede art. 215 alin. (4), care stipulează că în cazul depistării unei
încălcări fiscale este posibil ca în cadrul controlului la organul fiscal, funcționarii fiscali vor
putea să întocmească actul de control respectarea prevederilor art. 216 alin. (6) și (8).38
Consider a fi necesar a identifica noțiunea legală a actul de control, acesta reprezentând
un document întocmit de funcționarul fiscal sau altă persoană cu funcție de răspundere a
organului care exercită controlului fiscal, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În
acest act se înscrie clar, exact și obiectiv încălcarea legislației fiscale și/sau a modului de
evidență a obiectului impunerii , cu referire la documentele de evidență respective și la alte acte
materiale, indicându-se actele normative încălcate.39
35
36
ediţie specială, art.215, alin.(1) și alin.(2)
37
38
39
17
Pentru a se întocmi actul de control fiscal, contribuabilul sau alt reprezentant al său va fi
informat în privința obligativității lui de a asigura condiții adecvate pentru efectuarea
controlului, de a participa la efectuarea controlului și de a semna actul de control fiscal chiar și
în cazul când nu este deacord cu el. În caz de dzacord , el este obligat să prezinte în scris, în
termen de până la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele ce
confirmă obiecțiile contribuabilului.40
Din cadrul prevederilor legale, distingem următoarele trăsături ale controlului la sediul
organului fiscal/ control cameral:
- reprezintă o formă a controlului fiscal;
- este prevăzută de legislația fiscală a R. Moldova;
- acest control emană de la o autoritate publică - organul fiscal;
- este efectuat de căe organul fiscal sau alte organe cu atribuții de control fiscal;
- o caracteristică distinctă față de controlul fiscal la fața locului este faptul că primul, nu
necesită decizia organului fiscal de efectuare a controlului;
- totodată o caracteristică pentru ambele forme de control este faptul constatării legalității/
sau ilegațității dărilor de seamă, a documentelor fiscale și contabile;
- atît controlul fiscal la fața locului cît și cel cameral au două funcții, una coercitivă și alta
educativ-preventivă.
Controlul fiscal la sediul organului fiscal, reprezintă forma de control ce acordă o
încredere sporită contribuabilului ca acesta să respecte legislația fiscală și să prezinte dările de
seamă fiscale în conformitate cu realitățile faptice.
2.2. Controlul fiscal la fața locului

Controlul fiscal la fața locului are drept scop verificarea respectării legislației fiscale de
contribuabil sau o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora
de către funcționarii fiscali sau de persoane cu funcție de răspundere ale altor organe cu atribuții
de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu
40
18
dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri când nu există
condiții adecvate de lucru, controlul fiscal menționat se efectuează la oficiul organului care
exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art. 145 alin. (2)-(6), inclusiv cu
întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.41
Controlul fiscal la fața locului - se face în baza unei decizii scrise a conducerii organului
care exercită controlul fiscal, la finalizarea acestuia întocmindu-se actul de control fiscal. Dacă în
procesul controlului fiscal s-a descoperit că contribuabilul a săvârșit o contravenție, atunci la
finele controlului se întocmește procesul-verbal cu privire la constatarea contravenției. Dacă în
procesul controalelor s-a descoperit că contribuabilul a încălcat legislația și este componență de
infracțiune atunci Serviciul Fiscal de Stat ia decizia de a transmite materialele MAI pentru
începerea urmăririi penale.42
Controlul fiscal la fața locului, referitor la un contribuabil, poate cuprinde atât unul , cât
și mai multe tipuri de impozite și taxe. În cursul unui an calendaristic, se admite efectuarea unui
singur control fiscal la fața locului pe unele și aceleași tipuri de impozite ș taxe pentru una și
aceeași perioadă fiscală. Această restricție nu se aplică asupra cazurilor când controlul fiscal la
fața locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; când după
efectuarea controlului, semne de încălcări fiscale; când acesta este o verificare prin contrapunere;
când controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept și a celor prevăzute la art. 131 alin
(5) Codul fiscal sau în legătură cu inspectarea activității organului fiscal de către organul ierarhic
superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării contestației. 43
Durata controlului fiscal la fața locului nu trebuie să depășească două luni calendaristice.
Totodată există unele excepții, ce se aplică în cazuri excepționale. Aceste excepții privind
prelungirea controlului fiscal sunt decise de către organul care exercită controlul fiscal,. Organul
de control fiscal în conformitate cu art. 216 alin. (4) din Codul fiscal, poate prelungi durata
controlului fiscal cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioadă în care
sistează controlul la fața locului și a prezentării documentelor nu se include în durata efectuării
controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui până în ziua semnării actului respectiv,
inclusiv.44
41
A. Armeanic, L. Șargu, A. Ilana, Drept fiscal, suport didactic, Universitataea de Sudii Economice din Moldova,
Chișinău, 2016, p.208-209
42
A.Cuzențov, V. Vlaicu, I. Mihalache, M. Lungu, N. Bacalu, O. Tretiacov, A. Calenic, Dreptul Afacerilor, suport
de curs, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, CEP USM, Chișinău 2013, p.356-357
43
A. Armeanic, L. Șargu, A. Ilana, Drept fiscal, suport didactic, Universitataea de Sudii Economice din Moldova,
Chișinău, 2016, p.208-209
44
19
La finalizarea controlului fiscal la fața locului, se întocmește un act de control fiscal. La
posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în cazul depistării încălcării
legislației fiscale. În cazuldepistării vreunei încălcări a legislației fiscale, organul care exercită
controlul ia decizia corespunzătoare. 45
Prin derogare, dacă înclălcarea fiscală se depistează de
către serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale, decizia respecivă se emite de organul
fiscal, cu respectarea condiții, acestea fiind coordonarea cu primarul, cît și necesitatea semnării
deciziei de către primar. Dacă primarul refuză să semneze decizia, aceasta va căpăta putere
juridică din momentul semnării de către conducerea organului fiscal, care face înscrierea despre
refuzul primarului de a o semna.46
Actul de control fiscal este un document întocmit de funcționarul fiscal sau altă persoană
cu funcție de răspundere a organului care exercită controlul, în care se cosemnează rezultatele
controlului fiscal. În actul de control fiscal se va descrie în mod obiectiv, clar și exact încălcarea
legislației fiscale și/ sau a modului de evidență a obiectelor impunerii, cu rereferire la
documentele de evidență respective și la alte materiale, indicându-se actele normative încălcate.
În acest act se vor reflecta fiecare perioadă fiscală în parte, specificându-se încălcările fiscale
depistate în ea. 47
Controlul fiscal la fața locului, cu excepția controlului fiscal prin metoda verificării
operative, asupra filialelor, sucursalelor și/sau reprezentanțelor contribuabilului, inițiat de
organul fiscal, se organizează și se efectuează de către inspectoratul fiscal de stat în a cărei rază
de deservire se află contribuabilul care le-a instituit, cu participarea inspectoratului fiscal de stat
în a cărei rază de deservire se află filiala, sucursala și/ sau reprezentanța.48
Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este
obligat:
- să asigure condiții adecvate pentru efectuarea controlului;
- să participe la efectuarea controlului fiscal și se semneze acutul de control fiscal, chiar și
în cazul dezacordului.
45
46
47
48
20
În caz de dezacord, cu actul de control fiscal contribuabilul este obligat să prezinte în
scris, în termen de până la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând
documentele pe care se bazează argumentarea.49
Controlul fiscal la fața locului asupra persoanelor care practică activitatea de
întreprinzător se efectuează în baza Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat aupra
activității de întreprinzător.50
2.3 Metodele controlului fiscal

Controlul fiscal la fața locului și/sau la oficiul organului, prevăzut de alin. (2) art. 214
Cod Fiscal, poate fi organizat și efectuat prin următoarele metode și operațiuni:
- verificarea faptică;
- verificarea documentar;
- verificarea totală;
- verificarea parțială;
49
50
21
- verificarea tematică;
- verificarea operativă;
- verificarea prin contrapunere.51
Verificarea faptică, reprezintă o metodă aplicabilă în cadrul controlului fiscal la fața
locului. Această metodă, constă în observarea directă a obiectelor, proceselor și fenomenelor , în
cercetarea și analiza activității contribuabiluluii.52
Sarcina de bază a verificării faptice este de a constata situațiile care nu sunt reflectate
sau care nu rezultă din documente.53
Verificarea documentară, se aplică atât în cazul controlului fiscal cameral, cât și al celui
la fața locului și constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidență și
altei informații prezentate de contribuabil cu documentele și cu informațiile referitoare la aceasta
de care dispune organul care exercită controlul fiscal.54
Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la fața locului asupra tuturor actelor
și operațiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile și de stingere a obligațiilor fiscale
în perioada de după ultimul control fiscal. Această verificare este una documentară și, în același
timp, faptică a modului în care contribuabilui execută legislația fiscală.55
Verificarea parțială se aplică în cazul controlului fiscal cameral, cât și al celui la fața
locului și constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligații fiscale, asupra
executării unor alte obligații prevăzute de legislația fiscală dintr-o anumită perioadă, verificându-
se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.56
Verificarea tematică, se aplică atât în cazul controlului fiscal cameral, cât și al celui la
fața locului și constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligație fiscală sau asupra
executării unei alte obligații prevăzute de legislația fiscală, verificându-se documentele sau
activitatea contribuabilului.57
Verificarea operativă, se aplică în cazul controlului fiscal la fața locului, observându-se
procesele economice și financiare, actele și operațiunile aferente, pentru a constata autenticitatea
lor, pentru a depista și a preveni încălcarea legislației fiscale. Verificarea operativă se face
inopinat, prin verificarea faptică și/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislației
51
A.Armeanic, L. Șargu, A. Ilana, Drept fiscal, suport didactic, Universitatea de Studii Economice din Moldova,
Chișinău 2016, p.208
52
53
Ibidem, art.217, alin.(2)
54
Ibidem, art. 218
55
Ibidem, art. 219
56
57
Ibidem, art.221
22
fiscale, iar verificarea circumstanțelor necesită mai mult timp, materialele se transmit
subdiviziunilor respective ale organului ce atribuții de control fiscal pentru efectuarea unui
control fiscal prin alte metode tehnice.58
Verificarea prin contrapunere, prin contrapunere se aplică atât în cazul controlului fiscal
cameral, cât și al celui la fața locului și constă în controlul concomitent al contribuabilului și al
persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare și de altă natură, pentru
a se constata autenticitatea acestor raporturi și a operațiunilor efectuate.
În calitate de modalități speciale de verificare aplicate în cadrul controlului fiscal la fața
locului:
Cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de
către funcționarul fiscal a situației de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de
executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziționa (consuma) sau
de a le comercializa. Cumpărătura de control poate fi efectuată atât în monedă națională, cât și în
valută străină. 59
Contribuabilul (reprezentantul sau persoana vânzătorului, casierului sau altei persoane
împuternicite de a acționa în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la
primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situația
sau din documentele confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după
efectuarea acestuia. 60
Mijloacele bănești, inclusiv valuta străină, obținute de la comercializarea bunurilor
materiale, de la primirea comenzii de executare a lucrărilor și a serviciilor urmează a fi restituite
funcționarului fiscal care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale se restituie
contribuabilului. Totodată în calitate de probe care demonstrează încălcarea legislației în timpul
efectuării cumpărăturii de control pot servi înregistrările audio, foto, video, precum și
dispozitivele de înregistrare. Cumpărătura de control se efectuează din contul mijloacelor
destinate pentru acest scop care sunt prevăzute în bugetul Serviciului Fiscal de Stat. Modul în
care vor fi utilizate mijloacele bănești se stabilește de către Ministerul Finanțelor.61
Aplicarea metodelor și sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale. În cadrul
administrării fiscale, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale,
58
Ibidem, art.222
59
Ibidem, art. 224, alin. (1)
60
ediţie specială, art. 224, alin. (2)
61
Ibidem, art.224 , alin. (3 - 5)
23
autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi metode şi surse indirecte, conform legii.
Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se folosesc şi în cadrul controalelor
fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale, staționare, mobile, electronice. Metodele şi
sursele indirecte includ:
a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;
b) mărimea capitalului contribuabilului;
c) veniturile din vînzări ale contribuabilului, inclusiv cele constatate în cadrul posturilor
fiscale;
d) numărul de angajaţi ai contribuabilului, precum şi fondul de remunerare a muncii şi
alte recompense;
e) categoria clienţilor contribuabilului şi numărul lor;
f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei prime, ale altor
materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;
g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;
h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;
i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale contribuabilului;
j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;
k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare cu cele
ale contribuabilului;
l) proprietatea persoanei cu funcţie de răspundere (locuinţa, automobilul etc.) procurată
sau folosită în scopuri personale, starea ei fizică, apartenenţa persoanei la diferite cercuri,
numărul personalului ei casnic;
m) informaţii de la instituţiile financiare (sucursale sau filiale ale acestora), birourile
notariale, organele vamale, organele poliţiei, Agenţia Servicii Publice, bursele de valori privind
tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de contribuabil şi datele despre el;
n) indicatorii contoarelor de evidenţă a elementelor de costuri şi cheltuieli;
p) capacitatea normativă a utilajului de producţie/prelucrare;
q) alte obiective, procese şi fenomene, informaţii şi date care denotă suma obligaţiei
fiscale a contribuabilului, prevăzute de Codul Fiscal.62
Metodele controlului fiscal, reprezintă propriu zis totalitatea activităților întreprinse de
către organul de control fiscal în privința efectuării controlului fiscal.
62
24
2.4 Controlul fiscal repetat
Controlul fiscal repetat se efectuează în următoarele cazuri:
- dacă rezultatele controlului fiscal anterior sînt neconcludente, incomplete sau
nesatisfăcătoare;
- dacă ulterior au fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor semne de încălcare a
legislației fiscale și prin urmare, se impune din nou controlul fiscal;
- dacă în cadrul (procesului) examinării contestațiilor la decizia conducerii organelor cu
atribuții de administrare fiscală;
În cazul existenței unuia din aceste situații, organul fiscal este în drept să purceadă la
efectuarea repetată a controlului fiscal la fața locului, asupra unora și acelorași impozite și taxe
pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului inclusiv pentru perioadele fiscale
din cursul anului calendaristic.63
Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi
aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu
excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau
lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul
ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a
63
ediţie specială, art. 214, alin. (6-7)
25
unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se
efectuează la solicitarea organelor de drept, cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului
cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru
efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului
Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia Serviciului Fiscal de
Stat.64.
La fel ca și controlul fiscal, cel repetat se efectueză în orele de program ale organului care
exercită controlul fiscal în cazul controlului cameral, și/sau cele ale contribuabilului, în cazul
controlului fiscal la fața locului. 65
Concluzionând controlul fiscal repetat, reprezintă o formă a controlului fiscal
indispensabilă, deoarece în cazul survenirii situațiilor excepționale să se întreprindă activități în
privința constatării respectării/încălcării legislației fiscale de către contribuabil.
CAPITOLUL III. REGLEMENTĂRI SPECIALE DIN CADRUL CONTROLULUI
FISCAL
3.1. Actele de control fiscal
Actul de control fiscal reprezintă un document întocmit de funcționarul fiscal sau altă
persoană cu funcție de răspundere a organului care exercită controlul fiscal, în care se
consemnează rezultatele controlului fiscal. 66
Anterior emiterii deciziei privind efectuarea controlului fiscal, organul fiscal analizează
fişa personală a contribuabilului, ce urmează a fi supus controlului, şi în cazul în care acesta
admite restanţe la buget, în decizia privind iniţierea controlului fiscal se va efectua o înscriere, în
partea ce ţine de controlul fiscal, cu reflectarea informaţiei privind restanţa la ziua iniţierii
controlului fiscal.67
În act, se vor descrie obiectiv, clar și exact încălcările legislației fiscale și/sau a modului
de evidență a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidență respective și la alte
materiale.indicându-se actele normative încălcate. În act, va fi reflectată fiecare perioadă fiscală
în parte, specificându-se încălcările fiscale depistate în ea. 68
64
Ibidem, art. 214 alin. (8)
65
66
A.Armeanic, L. Șargu, A. Ilava, Drept Fiscal, Suport didactic, Universitatea de Studii Economice din Moldova,
Chișinău 2016, p. 213
67
Articol, Oleg Lupașcu, privind efectuarea controlului fiscal la contribuabilul restanțier,
https://monitorul.fisc.md/tax_practice/oleg_lupaco_privind_efectuarea_controlului_fiscal_total_la_contribuabilul_re
stanier.html, vizitat la data de 18.05.2018, ora. 18 și 33 min
68
26
În urma efectuării controlului și stabilirii încălcărilor legislației fiscale, este întocmit actul
de control fiscal cu includerea propunerilor pe marginea materialelor de control. În actul de
control, sunt indicate datele în conformitate cu modelul de act de control aprobat.
Actul de control este semnat de către inspectorii fiscali care au efectuat controlul și
persoanele responsabile de respectare legislație fiscale ale agentului economic, care au participat
la efectuarea controlului. Un exemplar al actului se înmânează reprezentanților agentului
economic. 69
La actul de control se anexează:
- delegarea privind efectuarea controlului;
- fișa de evidență a impozitelor;
- actul de predare-primire a documentelor în cazul efectuării controlului cameral;
- copiile documentelor primare contabile ce confirmă evaziunea fiscală;
- lămuririle persoanelor cu funcție de răspundere ale întreprinderilor supuse controlului;
- în dependență de caz- alte materiale necesare.
Procedura de control se încheie prin întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal
de control, care se completează și se semnează de toți inspectorii indicați în delegația de control,
la locul efectuării controlului.
În cazul expirării termenului de atac al actului de control, acesta devine irevocabil,
aplicându-se sancțiunile prevăzute în actul de control.70
În cazul controlul efectuat la sediul întreprinzătorilor procedura de control se încheie prin
întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal de control, care se completează și se
semnează de toți inspectorii indicați în delegația de control, la locul efectuării controlului.71
Procesul-verbal de control este documentul prin care se confirmă faptul desfășurării
controlului și în care se conține toată informația cu privire la controlul desfășurat, la procedurile
aplicate și constatările în urma acestuia, prescripțiile și recomandările înaintate în baza
constatărilor, măsurile restrictive aplicate și sancțiunile stabilite în urma controlului. Procesul-
verbal de control este alcătuit din partea constatatoare, partea prescriptivă și partea sancționatorie
și conține în mod obligatoriu:
a) denumirea completă a organului de control, numele complet şi funcţia persoanelor care
au efectuat controlul;
69
A.Armeanic, L. Șargu, A. Ilava, Drept Fiscal, Suport didactic, Universitatea de Studii Economice din Moldova,
Chișinău 2016, p. 213
70
A.Armeanic, V. Volcinschi, A. Rotaru, T. Gujuman, E. Tetelea, I. Palade, Drept fiscal, Editura Museum, 2001, p.
172
71
Legea 131 din 08.06.2012, privind controlul de stat asupra activități de întreprinzător, Publicat : 31.08.2012 în
Monitorul Oficial Nr. 181-184 art Nr : 595, Data intrarii in vigoare : 31.01.2012, art. 28, alin. (1)
27
b) date cu privire la delegaţia de control şi temeiul efectuării controlului;
c) denumirea completă/numele persoanei supuse controlului și identificarea obiectului de
control;
d) tipul controlului;
e) lista de verificare aplicată;
f) date privind toate aspectele, documentele, bunurile, încăperile, produsele, utilajele şi
obiectele de altă natură care au fost supuse controlului, relevante în scopul controlului;
g) constatările şi rezultatele controlului;
h) referinţa expresă la prevederile actelor legislative şi normative pe care le-a încălcat
persoana supusă controlului;
i) copiile documentelor examinate care confirmă încălcarea legii, ale altor documente
întocmite în cadrul controlului;
j) date privind durata controlului;
k) explicaţiile în scris ale persoanei supuse controlului şi/sau ale angajaţilor acesteia;
l) recomandările și indicațiile pentru înlăturarea încălcărilor stabilite în partea
prescriptivă, după caz;
m) prescripția de aplicare a măsurilor restrictive, după caz;
n) constatarea contravențiilor sau altor tipuri de încălcări prevăzute de lege, cu indicarea
sancțiunii prevăzute de lege, după caz.72
Procesul-verbal de control se întocmeşte în două exemplare, se numerotează şi se
semnează pe fiecare pagină de toţi inspectorii care au efectuat controlul şi de persoana supusă
controlului. În cazul în care procesul-verbal de control se întocmește în formă electronică, actul
se semnează cu semnătură electronică de către toți inspectorii și de către persoana supusă
controlului.73
Un exemplar al procesului-verbal de control se înmînează persoanei supuse controlului,
cu efectuarea unei mențiuni scrise despre aceasta pe al doilea exemplar, confirmată prin
semnătura persoanei ce recepţionează procesul-verbal. În cazul în care persoana supusă
controlului refuză să semneze și/sau să primească procesul-verbal de control, sub semnătura
inspectorilor se face menţiunea respectivă. Procesul-verbal de control în format electronic care
nu a fost semnat de persoana supusă controlului se transmite acesteia prin orice modalitate care
permite organului de control confirmarea recepţionării procesului-verbal de către persoana
72
Monitorul Oficial Nr. 181-184 art Nr : 595 Data intrarii in vigoare : 31.01.2012, art. 28, alin. (2)
73
28
controlată. Comunicarea și recepționarea procesului-verbal semnat cu semnătură electronică
avansată calificată la adresa electronică indicată de persoana supusă controlului se consideră
comunicare la sediul acesteia.74
Al doilea exemplar al procesului-verbal de control se prezintă conducătorului organului
de control spre examinare şi adoptarea deciziei.75
Persoana supusă controlului are dreptul, în termen de 10 zile lucrătoare de la semnarea
procesului-verbal de control, să prezinte dezacordul cu actul în cauză, aducînd probe
suplimentare ce confirmă poziţia sa. Inspectorul examinează materialele prezentate şi, după caz,
întocmește un proces-verbal de control adiţional, fără a opera rectificări în actul de bază. În
procesul-verbal de control adiţional se indică procesul-verbal de bază, iar în partea constatatoare
se reflectă poziţiile modificate, cu respectarea procedurii de întocmire a procesului-verbal de
control, inclusiv a celei de anexare a documentelor. Dreptul de a prezenta dezacordul nu
afectează şi nici nu limitează posibilitatea contestării procesului-verbal de control în modul
stabilit de lege.76
Procesul-verbal de control intră în vigoare la data comunicării lui persoanei vizate dacă
nu a fost contestat conform prezentei legi.77
Se interzice organului de control să facă publice constatările cuprinse în procesul-verbal
de control pînă la intrarea în vigoare a acestuia.78
La stabilirea încălcărilor ce conţin indici ai unei infracţiuni, în termen de maximum 5
zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de control, se expediază un denunţ despre
săvîrşirea unei infracţiuni organelor de urmărire penală, la care, în mod obligatoriu, se anexează
materialele ce ţin de controlul în cauză.79
În cazul în care în procesul-verbal de control se constată o contravenție, acesta substituie
procesul-verbal de constatare a contravenției, avînd regim juridic și forță juridică similare.
Constatarea contravențiilor identificate în timpul efectuării controlului și aplicarea sancțiunilor,
conform competenței, se vor efectua în limitele stabilite de prezenta lege și cu aplicarea
cerințelor stabilite de Codul contravențional.80
În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul adoptă decizia
corespunză toare asupra cazului de încălcare fiscală. Decizia asupra cazului de încălcare
74
75
76
Monitorul Oficial Nr. 181-184 art Nr : 595 Data intrarii in vigoare : 31.01.2012, art. 28, alin. (6)
77
78
79
80
29
fiscală reprezintă un document de dispoziţie a şefului (adjunctului) autorităţii fiscale
respective, sau a directorului (vicedirectorului) Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei (subdiviziunilor teritoriale), adoptat în conformitate cu legislaţia în
vigoare în baza actului de control fiscal şi a dezacordului (în caz dacă există), prin care
este stabilită şi concretizată obligaţia fiscală a contribuabilului şi cerută executarea acesteia.81
Actele de control fiscal se întocmesc de către funcționarii fiscali sau persoanele cu

răspundere fiscală, pentru a stabili încălcările legislației fiscale, acțiunile întreprinse de organul
de control fiscal și sancțiunea ce urmează a fi aplicată pentru nerespectarea legislației fiscale.
81
A Stahovschi, V, Vîlcu, Controlul Fiscal - element funcțional al administrării fiscale, Analele ASEM, Ediția a- IX-
a
30
3.2 Contestarea actelor și deciziilor de control fiscal
Conform prevederilor art. 267 din Codul Fiscal, decizia organului fiscal sau acțiunea
funcționarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia
a fost întreprinsă acțiunea sau de către reprezentantul acesteia, în modul stabilit de Codul Fiscal.
La determinarea, în sensul art. 267 alin. (1) din Codul Fiscal, a calității de reprezentantul
persoanei, se va ține cont de prevederile art. 129, pct. 5 din Codul Fiscal, care indică că
reprezentant al contribuabilului este persoana care acționează în baza procurii, eliberate în
conformitate cu legislația;părinte, înfietor, , tutore sau curator, în cazul persoanei fizice ocrotite,
pot avea calitatea de reprezentant. 82
Calitatea de reprezentant a contribuabilului se ca confirma în modul indicat în art. 244 din
Codul Fiscal. Totodată, se va reține că art. 198 alin. (3) din codul fiscal prevede că prin derogare
de la noțiunea de reprezentant al contribuabilului expusă în art. 129 pct. 5, la ridicarea
mijloacelor bănești în numerar, în calitate de reprezentant al contribuabilului, participă casierul
sau un alt angajat care îl înlocuiește. În acest caz, este necesar de a lua în considerare că, fiind
vorba despre o derogare, aceste persoane au calitatea de reprezentant al contribuabilului doar în
cadrul acestei modalități de executare silită și doar în raport de obigațiile acestora de prezentare a
documentelor necesare, asigurării accesului liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea
izolată a casei, precum și șu în rețeaua comercială a contribuabilului. 83
În caliate de reprezentant al contribuabilui, în conformitate du art. 224 alin. (2) din Codul
Fiscal în cazul efectuării cumpărăturii de control, potrivit cărei contribuabilul (reprezentatntul
său în persoana vînzătorului, casierului sau al persoanei împuternicite de a acționa în numele
contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea comenzii de executare a lucrărilor
sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situația sau din documentele confirmative) este
informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia.84
Prin urmare, deși aceste persoane acționează prin derogare, ca reprezentanți ai
contribuabilului, din motivele expuse mai sus, aceste persoane nu vor avea dreptul să depună
82
ediţie specială, art, 267, 127 pct. (5)
83
Ibidem art. 244, 198 alin. (3), art, 129 pct.(5)
84
31
contestații , deoarece aceste persoane nu sunt vizate în mod direct prin acțiunile funcționarului
fiscal după caz prin deciziile organului fiscal.85
Conform art. 268 alin. (1) din Codul Fiscal, contestația împotriva deciziei organului fiscal
sau acțiunile funcționarului fiscal poate fi depusă, de către contribuabil sau de reprezentantul său,
în decurs de 30 de zile de la data primirii de către organul fiscal a deciziei sau a întreprinderii de
către funcționarul fiscal a acțiunii contestate. În cazul omiterii din motive întemeiate a acestui
termen, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva acțiunilor, termenul poate fi
restabilit, de către organul fiscal competent să examineze contestația. Contestația depusă după
expirarea termenului indicat la art. 268 alin. (1) din Cod, sau în cazul în care organul fiscal a
considerat neîntemeiate motivele omiterii termenului de contestare, va rămâne neexaminată și se
va restitui reclamantului.86
Examinarea contestației se efectuează reeșind din prevederile art. 270 Codul Fiscal, de
către organul fiscal competent în termen de 30 de zile din data primirii, cu excepția cazurilor în
care conducerea acestuia emite o decizie cu privire la prelungirea termenului, fapt despre care
este înștiințat contribuabilului. Timpul cu care se prelungește termenul nu va depăși 30 zile.
Examinarea contestației are loc cu participarea contribuabilului, cu citarea obligatorie a acestuia
în conformitate cu art. 226 din Codul Fiscal. În procesul examinării contestației contribuabilul
are dreptul de a da explicații și să depună documente confirmative, ținându-se cont de faptul că,
reeșind din prevederile art. 267 alin. (3) din Codul Fiscal, obligația de a dovedi incorectitudinea
deciziei emise de organul fiscal se atribuie persoanei care contestă decizia, ce de fapt constituie o
derogare de la principiul general, prevăzut la art. 24 alin. (3) din Legea Contenciosului
Administrativ, potrivit căreia examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii de
anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubiri, sarcina
probațiunii revine ambelor părți.87
Contestația poate fi examinată și în absența contribuabilului, dacă acesta a fost citat legal
și nu s-a prezentat din motive neîntemeiate la examinarea cazului sau dacă a solicitat examinarea
contestației în lipsă.
După examinare, conducerea organului fiscal emite o decizie pe marginea contestației.
Un exemplar al deciziei se remite contribuabilului.
Conform prevederilor art. 271 din Codul Fiscal, ca urmare a examinării contestației
împotriva deciziei organului fiscal, ultimul poate să emită una din următoarele decizii privind:
85
Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, Chișinău, 2013, p.657
86
ediţie specială, art. 268
87
32
a) respingerea contestației și menținerea deciziei contestate;
b) satisfacerea parțială a contestației și modificarea deciziei contestate;
c) satisfacerea contestației și anularea deciziei contestate;
d) suspendarea executării deciziei contestate și efectuarea controlului repetat.
Conform prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul Fiscal, în cazul în care, contribuabilul
nu este satisfăcut de decizia adoptată de către organul fiscal, aceasta poate fi contestată la
Serviciul Fiscal de Stat sau atacată în instanță de judecată competentă. În caz de adresare la
Serviciul Fiscal de Stat, contestația este prezentată organului emitent a deciziei, care este obligat
ca, în termen de 3 zile, să o remită la Serviciul Fiscal de Stat, anexând la ea materialele de
control și deciziile de rigoare.. Serviciul Fiscal de Stat, ca urmare a examinării contestației poate
adopta una din deciziile stipulate mai sus. 88
Din conținutul prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul Fiscal, rezultă că depunerea
contestației asupra deciziei organului fiscal emitent la Serviciul Fiscal de Stat nu exclude
sesizarea în continuare a instanței judecătorești competente.89
Nerespectarea procedurii prealabile de contestare a actului administrativ fiscal conform
art. 267-273 din Codul Fiscal, constituie temei de restituire a cererii de chemare în judecată, iar
dacă cererea a fost primită, instanța va scoate cererea de pe rol.
Repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ nu poate constitui obiect separat al
acțiunii în contencios administrativ.
Instanțele de judecată vor ține cont că procesele și actele, întocmite în baza controlului
efectuat de către organele fiscale constituie acte preparatorii, care pot fi contestate în instanța de
contencios administrativconcomitent cu decizia organului fiscal, însă în cazul în care prin aceste
acte se aplică sancțiuni pecuniare aferente impozitelor și taxelor, actele menționate pot fi
contestate în ordinea contenciosului administrativ. Cu toate acestea, în cazul în care prin actul de
control sau procesul verbal s-a constatat o contravenție, fiind aplicată o sancțiune
contravențională, actul poate fi contestat în ordinea prevăzută de legislația contravențională.90
Pentru a exemplifica modalitatea de contestare a actelor de control fiscal anexez Decizia
CSJ, din 28 februarie 2018, de examinare recursul declarat de către Societatea cu răspundere
limitată „Hidrosens”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere
88
ediţie specială, art. 269
89
Ibidem
90
33
limitată „Hidrosens” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor
administrative.91
Concluzionând contestarea actelor de control fiscal reprezintă un drept al
contribuabilului. Acesta este prevăzut de codul de procedură civilă și Legea contenciosului
administrativ, din 2000. Contestarea este un drept dar totodată și o ingerință prestabilită pentru a
efecta controlul legalității, asupra autorităților publice.
3.3 Aspecte în plan comparat a controlului fiscal
91
A se vedea Anexa nr. 1
34
Datorită evoluției comune a celor două spații românești, în anumite perioade, Republica
Moldova și România, au numeroase tangențe în privința reglementărilor în domeniul controlului
fiscal. Totodată datorită, politici și diplomației internaționale, pe care o are R. Moldova, prin
determinarea scopului de a deveni un stat european, aceasta, își fortifică legislația, performând
de la an la an.
O primă distincție dintre controlul României și a R. Moldova, este stabilit prin denumirea
activității de controlului fiscal, aceasta fiind numită inspecție fiscală în România.Chiar dacă,
aceeași activitate este denumită diferit, aceasta întrunește aceeași semnificație. Controlul fiscal în
România, este efectuat de către ANAF - Agenția Naționale de Administrare Fiscală sau de către
compartimentele de specialitate.
În calitate de subiecți a controlului fiscal sunt toate persoanele, indiferent de forma de
organizare pe care o are.care au obligația de a calcula, reține și vărsa în buget plata pentru taxele
și impozitele stabilite în calitate de obligație fiscală.
Una dintre obligațiile organului de control fiscal este de a informa contribuabilul în
privința desfășurării controlului la sediul său, sau la sediul organului fiscal. În legislația română,
clar se diferențiază acestă obligație în privința întreprinzătorilor mari și mici. Astfel cei mari
trebuie înștiințați cu 30 de zile înainte de efectuarea controlului iar în privința întreprinzătorilor
mici acest termen este de doar 15 zile.
O altă diferență se stabilește asupra termenului de desfășurare a controlului fiscal. În
republica Modlova, termenul nu trebuie să depășească 2 luni, însă poate fi prelungi cu încă
maxim, 3 luni. Pe când în România, durata controlului asupra contribuabililor mari nu poate
depăși 180 zile, asupra contribuabililor mijlocii - 90 zile, iar în cazul celorlalți contribuabili cel
mult 45 zile.92
Conform legislației ambelor state, contribuabilii care nu sunt de acord cu actul de control,
îl pot contesta în termen de 15 zile. Termenul de soluționare a contestației în România, este mai
mare, acesta fiind de 45 de zile de la data depunerii dezacordului, scris și argumentat a
contribuabilului. Pe când în legislația R. Moldova, termenul de soluționare a contestației
conform legii contenciosului administrativ este de 30 zile.
Consider că legislația Românii chiar dacă are numeroase asemănări în domeniul fiscal
aceasta este cu în grad de dezvoltare mai avansat, deoarece vecinii de peste prut au două coduri
92
Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, Text publicat în Monitorul Oficial al României. În
vigoare de la 01 ianuarie 2016
35
în domeniul fiscalității, un cod cu legea materială și altul cu legislația procesuale - Codulu de
Procedură Fiscală.
ÎNCHEIERE
Controlul fiscal, conform reglementărilor prevăzute de Codul Fiscal, reprezintă
verificarea corectitudinii cu care contribuabilul executa obligația fiscală și alte obligații
36
prevăzute de legislația fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu
activitatea contribuabilului prin metode, forme și operațiuni prevăzute de Codul Fiscal. 93
Scopul controlului fiscal constă în verificarea corectitudinii respectării legislației fiscale,
ca în în termenele și cuantumul stabilite ale impozitelor, taxelor și ale altor plăți la veniturile
bugetului.94 Concluzionând, scopul controlului fiscal, constă în verificarea modului în care
contribuabilul respectă legislația fiscală, într-o anumită perioadă de timp sau în câteva perioade
fiscale.
În domeniul impozitelor, taxelor şi altor contribuţii datorate de către contribuabili
bugetului statului, competență nemijlocită şi neîngrădită în realizarea controlului fiscal o are
organul fiscal și/sau alt organ cu atribuții de administrare fiscală. Organele de administrare
fiscală în limitele competenței lor pot efectua controlul fiscal la fața locului și/sau la oficiul
acestora.95
Organele care exercită atribuții asupra efectuării controlului fiscal, în Republica Moldova
sunt Serviciul Fiscal Principal de Stat, care este format din Aparatul Central, Direcțiile Generale
de Administrare Fiscală, patru la număr și Întreprinderea de Stat ”Fiscservinform”, precum și
Serviciul fiscal de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor.
Sarcina de bază a organului fiscal în conformitate cu art. 132, alin.(2) al Codului Fiscal,
constă în exercitarea controlului asupra legislației fiscale, a calculării corecte, achitării depline și
la timp a obligației fiscale.
Legislația fiscală, în vigoare prevede două forme de control fiscal:
- control fiscal la fața locului;
- controlul fiscal la sediul organului cu atribuții de efectuare a controlului fiscal, denumit și
controlul fiscal cameral.
Totodată în calitate de metode ale controlului fiscal reglementate în legislația R.
Moldova, sunt, verificarea faptică, documentară, totală, parțială, tematică, operativă, verificarea
prin contrapunere.
Controlul fiscal repetat se efectuează în cazurile strict stabilite de lege, acestea fiind:
- dacă rezultatele controlului fiscal anterior sînt neconcludente, incomplete sau
nesatisfăcătoare;
93
ediţie specială, art.129 pct. (11)
94
95
37
- dacă ulterior au fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor semne de încălcare a
legislației fiscale și prin urmare, se impune din nou controlul fiscal;
- dacă în cadrul (procesului) examinării contestațiilor la decizia conducerii organelor cu
atribuții de administrare fiscală.
În calitate de acte de control fiscal, întâlnim decizia organului fiscal de efectuare a
controlului, actul de control fiscal, procesul verbal de efectuare a controlului. În cazul depistării
unei încălcări a legislației contravenționale se va întocmi proces verbal de constatare a
contravenției. În cazul comiterii infracțiunilor, organul fiscal, este în drept să constate și să
sesizeze organele de drept în privința aceste abateri împotriva valorilor sociale ocrotite de
legislația penală.
Contestarea actelor de control fiscal, reprezintă un drept al contribuabilului, cît și un
control asupra desfășurării în conformitate cu legislația a atribuțiilor și obligațiilor organelor
fiscale.
Consider, că legislația R. Moldova este extrem de bogată în domeniul controlului fiscal,
cuprinzînd un vast amalgam de relații sociale.
Consider că, pe plan legislativ, ar fi impecabil ca să se adopte un Cod de Procedură
Fiscală, deoarece, norma nu există fără acțiune, fără modalitatea ei de a o aplica în practică legal
și just, pentru ca în cele din urmă spiritul legalității și dreptății să triumfe.
BIBLIOGRAFIE
Literatură de specialitate:
1. A. Armeanic, ș.a., Drept fiscal, Suport didactic, Chișinău 2016;
2. A. Armeanic, ș.a., Drept fiscal, Editura Museum, 2001;
3. A. Cuznețov, ș.a., Dreptul afacerilor, suport de curs, Ediția a II-a, CEP USM Chișinău
2013;
4. D.D.Șaguna, Drept fiscal, Ediția 5, Editura C.H.Beck, București, 2013;
38
5. D.D. Șaguna, ș.a., Fiscalitate, obiligații fiscale, declarații fiscale, Ediția 2, Editura
C.H.Beck, București, 2017;
6. G. Alecu, ș.a., Drept fiscal și contencios fiscal, Editura fundației România de mâine,
București, 2009;
7. I.Condor, ș.a., Drept vamal și fiscal, Editura Lumina Lex, București, 2002;
8. L. Ionescu, Controlul financiar-fiscal și audit, Ars Academica, București, 2009
9. L. Țâtu, ș.a. Fiscalitate de la lege la practică, Ediția a IV-a, Editura C.H.Beck, București
2009;
10. Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, Chișinău 2013;
11. M. Tofan, Drept fiscal, Editura C.H.Beck, București 2016;
12. M. Ștefan,ș.a. Dreptul finanțelor publice, vol II, drept fiscal, Editura Sfera Internațional,
2006;
13. N. Durmet, ș.a., Drept financiar și fiscal,Editura Pro Universitatea, 2010;
14. N. Nelu, Drept financiar și fiscal, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010;
15. V. Vlaicu, ș.a., Drept fiscal, suport de curs, CEP USM, Chișinău, 2014.
Articole științifice
1. V. Vlaicu, Organele cu atribuții de administrare fiscală, Revista Națională de Drept, nr.
10-11, 2011;
2. A. Ștahovschi, ș.a., Controlul fiscal - element funcțional al administrării fiscale, Analele
ASEM, Ediția a 2-a;
Acte normative
1. Constituția R. Moldova, adoptată la 9.07.1994, Publicat : 12.08.1994 în Monitorul Oficial
Nr. 1, data intrării în vigoare : 27.08.1994
2. Codul Fiscal, Legea nr. 1163-XIII din 24.04.1997 //republicat în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 62/522 din 08.02.2007, ediţie specială;
3. Legea nr 131 din 08.06.2012,privind controlul de stat asupra activității de
întreprinzător;Publicat : 31.08.2012 în Monitorul Oficial Nr. 181-184, art Nr : 595, data
intrării în vigoare: 31.01.2012;
4. Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, Text publicat în Monitorul
Oficial al României. În vigoare de la 01 ianuarie 2016.
Resurse internet:
39
1. Definiție haraci, vizitat 12.05.2018, ora 12:20 min, https://dexonline.ro/definitie/haraci;
2. Scurt istoric privind controlul fiscal în România, 12.05.2018 ora 12:31 min,
http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Scurt-istoric-privind-
controlu366.php;
3. Articol, Oleg Lupașcu, privind efectuarea controlului fiscal la contribuabilul restanțier,
https://monitorul.fisc.md/tax_practice/oleg_lupaco_privind_efectuarea_controlului_fiscal
_total_la_contribuabilul_restanier.html, vizitat la data de 18.05.2018, ora. 18 și 33 min.
40

Teza de An

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza de An

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

Reglementarea juridică a controlului fiscal în

Șef Departament _____________ NEGRU Andrei, doctor habilitat, conferențiar

Conducător ştiinţific _____________ VLAICU Vlad, doctor în drept, conferențiar

CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI PRIVIND CONTROLUL FISCAL

1.2 Evoluția istorică a controlului fiscal

CAPITOLUL II. FORMELE ȘI METODELE CONTROLULUI FISCAL

2.2. Controlul fiscal la fața locului

2.3 Metodele controlului fiscal

Actele de control fiscal se întocmesc de către funcționarii fiscali sau persoanele cu

3.3 Aspecte în plan comparat a controlului fiscal

S-ar putea să vă placă și