Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se

găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50 (anul 48 după Xavier Léon-
Dufour). Sursa principală a celor întâmplate atunci se găsește în Noul Testament, mai exact în
cartea Faptele Apostolilor, scrisă de evanghelistul Luca.
Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiți la creștinism (neamurile,
alții decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune
excepțională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat
nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul Sinod Ecumenic de
la Niceea, din 325.
La sinod, toți participanții i-au ascultat pe Sfinții Apostoli Barnaba și Pavel care au relatat
miraculoasele semne și minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile
(popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-
11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu
sub numele de Decretul Apostolic:
De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.
Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și
de sânge.
Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în
fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)
La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii și întreaga Biserică au găsit de cuviință să
aleagă câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu apostolii Pavel și Barnaba.
Au fost aleși Iuda (zis și Barsaba) și Sila, oameni cu vază în comunitatea creștină din
Ierusalim. În scrisoarea pe care aceștia trebuiau să o ducă Bisericii din Antiohia se
spunea:
Apostolii și preoții și frații, fraților dintre neamuri, care sunt în Antiohia și în Siria și în Cilicia,
salutare!
Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu
vorbele lor și au răvășit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți
legea,
Noi am hotărât, adunați într-un gând, ca să trimitem la voi bărbați aleși, împreună cu iubiții
noștri Barnaba și Pavel,
Oameni care și-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Drept aceea, am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor vesti și ei, cu cuvântul, aceleași
lucruri. (Fapte 15:23-27)
În încheierea aceleiași scrisori, se poate observa modul în care
Sinodul era încredințat că prin ei a vorbit Duhul Sfânt:
Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară
de cele ce sunt necesare:
Să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de (animale) sugrumate și de desfrâu, de
care păzindu-vă, bine veți face. Fiți sănătoși! (Fapte 15:28-29)
Tot în Faptele Apostolilor (Fapte 15:30-31) este arătat
modul în care creștinii au acceptat hotărârile Sinodului:
Deci cei trimiși au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea, au predat scrisoarea.
și citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.