ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea:
Specializarea:

Proiect Drept

Comparație între contractul de leasing și

contractul de împrumut

Cadrul didactic coordonator:

Prof. univ. dr. Silvia Cristea

Masterand:
Bucureşti
2018
 CUPRINS

Cap.I Cadrul juridic.....................................................................................................2

Cap.II Notiuni generale................................................................................................2

Cap.III Caractere generale...........................................................................................3

Cap.IV Avantaje și dezavantaje...................................................................................5

Cap.V Concluzii.............................................................................................................7

Bibliografie................................................................................................................8

1
Capitolul I Cadrul juridic

Contractul de leasing este reglementat în legislaţia românească de Ordonanţa

Guvernului nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, publicată
în Monitorul Oficial nr. 224/30 august 1997, cu utima modificare dată de Legea nr. 383/10
decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 870/14 decembrie 2009.
În România, contractul de împrumut este reglementat de prevederile Codului Civil
(Legea nr. 287/17.07.2009), publicat în Monitorul Oficial nr. 511/24 iulie 2009. Actul normativ
a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 prin Legea nr. 71/3 iunie 2011, publicată în Monitorul
Oficial nr. 409/10 iunie 2011. Potrivit site-ului Camerei Deputaţilor, ultima modificare a
Codului Civil este dată de Legea nr. 17/17 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr.
196/21 martie 2017.

Capitolul II Noțiuni generale

Contractul de leasing

Potrivit art. 1 alin. (1) O.G. nr.51/1997 republicată, prin operaţiunile de leasing se
înțelege: o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul
de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator,
la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul
perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba
natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta
pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12
luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract.
Părţile unei operațiuni de leasing și implicit ale unui contract de leasing sunt
locatorul/finanţatorul şi locatarul/utilizatorul. În cadrul unei operațiuni de leasing calitatea de
locator o poate avea o societate de leasing, persoană juridică sau străină iar calitatea de locatar
orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.
În forma actuală, O.G. nr. 51/1997 nu mai definește direct categoriile de leasing, acest
lucru rezultând indirect prin prisma ratei de leasing. Astfel, conform art.2, rata de leasing
financiar reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului (valoarea la care a fost
achiziționat bunul) şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite
prin acordul părţilor iar în cazul leasingului operaţional, chiria se stabileşte prin acordul părţilor.

2
 După obiect, leasingul se clasifică în leasing mobiliar şi leasing imobiliar. Cu excepţia
înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a
drepturilor de autor şi a bunurilor necorporale, toate bunurile mobile pot constitui obiect al
contractului de leasing: corporale, incorporale, prezente sau viitoare etc. Referitor la bunurile
imobile, o particularitate a leasingului imobiliar este aceea că acesta poate avea ca obiect atât
realizarea unei construcţii ori dobândirea dreptului de edificare a acesteia, cât şi construcţiile
existente, adică edificate.

Contractul de împrumut

Conform Codului Civil în vigoare contractele de împrumut se împart în două categorii

contract de împrumut de folosință (numit și comodat) și contract de împrumut de consumație.
Art. 2.146 din Codul Civil definește împrumutul de folosinţă ca fiind contractul cu titlu gratuit
prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite
comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.
Spre deosebire de împrumutul de folosință, împrumutul de consumaţie este acel contract
prin care o persoană numită împrumutător, transmite proprietatea asupra unor bunuri
consumabile unei alte persoane numită împrumutat, cu obligația împrumutatului de a restitui
la termen bunuri de aceeași natură, în aceeași cantitate și calitate. Împrumutul poate fi cu titlu
gratuit sau cu titlu oneros, caz în care împrumutatul are obligația să plătească o dobândă în bani
ori în alte prestații pentru capitalul folosit.
Calitatea de comodant o poate avea orice persoană care are dreptul de a folosi bunul,
dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract. Pentru a acorda un împrumut cu titlu profesional,
împrumutătorul trebuie să îndeplinească dispozițiile legale privind instituţiile de credit şi
instituţiile financiare nebancare. Calitatea de comodatar sau împrumutat o poate avea orice
persoană fizică sau juridică, romănă sau străină.

Capitolul III Caractere generale

Contractul de leasing

După modul de manifestare a voinței părților contractante, contractul de leasing este un

act juridic bilateral, pentru că se încheie prin realizarea voinţei a două părţi diferite. Contractul
de leasing este consensual, pentru că simpla manifestare de voinţă a părţilor contractante este
suficientă pentru încheierea valabilă a convenţiei. Ambele părţi dobândesc drepturi şi îşi asumă
obligaţii colaterale, ceea ce îi dă caracter sinalagmatic. Contractul de leasing are caracter de
3
titlu oneros şi conţinut patrimonial, întrucât partea care procură celeilalte părţi un anumit folos,
urmăreşte, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin echivalent –
locatorul urmăreşte ratele de leasing, iar utilizatorul dreptul de folosinţă al bunului pe perioada
cât contractul este valabil. După modul de executare, este un contract cu executare succesivă -
se execută prin mai multe prestaţii succesive, ceea ce poate duce la problema neexecutării
contractului. Pentru că părţile cunosc încă din momentul încheierii contractului întinderea
prestaţiilor la care s-au obligat, contractul de leasing este un contract comutativ. Caracterul
“intuitu personae” este dat de faptul că finanţatorul solicită utilizatorului o serie de date şi
informaţii privind bonitatea acestuia înainte de încheierea contractului. Având în vedere că
O.G. nr. 51/1997 republicată reglementează în mod expres operaţiunile de leasing, vorbim
despre un contract numit. De asemenea, pentru că nu depinde de niciun al contract, este
catalogat drept contract principal.

Contractul de împrumut

Împrumutul de consumație și cel de comodat sunt contracte reale, întrucât este necesară
atât realizarea acordului de voinţă al părţilor, cât şi predarea bunului ce formează obiectul
contractului. Ambele contracte sunt contracte unilaterale, dând naștere din momentul
încheierii doar la obligații pentru împrumutat (obligația de plată a dobânzii), respectiv
comodatar (obligația de restituire). Au caracter de titlu executoriu în ceea ce priveşte obligaţia
de restituire.
Contractul de comodat este un contract cu titlu gratuit. Împrumutul de consumaţie se
prezumă a fi cu titlu gratuit, în lipsa unei menţionări contrare, în timp ce împrumutul care are
ca scop o sumă de bani se presupune a fi cu titlu oneros până la proba contrară.
Contractul de împrumut este consensual, având în vedere că este suficient acordul
părților pentru a fi valabilă convenţia. Caracterul sinalagmatic este dat de faptul că ambele părţi
dobândesc drepturi şi obligaţii.
Contractul de împrumut de consumaţie este translativ de proprietate. Odată cu predarea
bunului, împrumutătorul transmite şi proprietatea asupra sa, astfel încât împrumutatul este liber
să utilizeze, să consume bunul potrivit propriilor interese. Împrumutatul devine proprietar şi,
prin urmare, suportă riscurile pieirii fortuite a bunului. În caz de deces ale părţilor contractante,
obligaţiile născute în puterea contractului se transmit moştenitorilor. Contractul de comodat nu
este translativ de proprietate.
Capitolul IV Avantaje și dezavantaje

4
Contractul de leasing - Avantaje

Operațiunile de leasing prevăd avantaje atât pentru finanțator cât și pentru utilizator.
Astfel, printre avantajele finanțatorului amintim:
 Finanţarea prin leasing este mult mai specializată decât acordarea unui împrumut şi, astfel,
riscurile sunt mai uşor de controlat de către o societate de leasing decât de o bancă.
 Finanţatorul are drept de proprietate asupra bunului, astfel bunurile achiziţionate pot fi
reposedate relativ mai uşor când un client intră în incapacitate de plată sau nu îşi
îndeplineşte obligaţiile de plată.

De asemenea și utilizatorul beneficiază de avantaje la accesarea unei operațiuni de leasing:

 Accesibilitatea clientului la mai multe canale de vânzare pentru solicitarea unei operațiuni
de leasing: bănci, companii de leasing, brokeri sau dealeri mobiliari/imobiliare.
 Analiza documentației financiare în cazul operațiunilor de leasing prevede analiza
rentabilității proiectului ce va fi finanțat, pe când în cazul împrumuturilor, finanțatorul
acordă atenție analizei situației financiare din ultimii ani.
 Timpul de analiză și acordare a unui leasing este mai mic comparativ cu cel al analizei și
acordării unui împrumut. De asemenea, documentația solicitată pentru operațiunile de
leasing este mai simplă față de documentația dosarului de împrumut.
 Contractele de leasing sunt mai flexibile în ceea ce priveşte nevoile consumatorului:
opţiunea de a renunţa la leasing înainte de scadenţa contractului, posibilitatea reînnoirii prin
perioade adiţionale, opţiunea de a achiziţiona bunul la terminarea contractului.
 Vama, înmatricularea și asigurarea bunurilor aferente operațiunii de leasing se realizează
de către firma de leasing, astfel utilizatorul nu mai pierde timp cu înregistrarea bunurilor.
 Singura garanție pentru încheierea unui contract de leasing este bunul închiriat.
 Persoanele juridice pot deduce taxa pe valoare adăugată.

Referitor la clauze care se referă doar la leasingul operațional:

 Perioada de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu
echipamentele cele mai moderne și cu cel mai bun randament.
 Bilanțul persoanelor juridice nu se modifică pentru că, atât bunurile închiriate cât și
obligațiile ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanț, chiria fiind considerată o cheltuială
a întreprinderii și nu o investiție.
 Prin contractarea unui leasing, utilizatorul are acces la active de calitate superioară.

Contractul de leasing - Dezavantaje

5
Printre dezavantajele contractării unei operațiuni de leasing amintim:
 În cazul leasingului financiar, utilizatorul devine proprietar în final, astfel
deprecierea/amortizarea activului este înregistrată în evidențele contabile de către utilizator.
 Rambursarea se poate face doar după minim 12 luni de la încheierea contractului de leasing.
 Cheltuielile legate de întreţinerea bunului le suportă utilizatorul.
 Avansul este obligatoriu pentru încheierea unui contract de leasing (în cele mai multe
cazuri).
 Finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing dacă utilizatorul nu execută
obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, iar utilizatorul
este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în
temeiul contractului de leasing.
 Utilizatorul îşi asumă pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii
contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii
săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi
continuitatea plăţilor cu titlu de rata de leasing până la achitarea integrală a valorii
contractului de leasing.
 Cheltuielile cu dobânzile și alte cheltuieli ca urmare a contractării operațiunii de leasing
sunt mai mari (în cele mai multe cazuri) decât cele cu contractarea unui împrumut.
 Deși este obiectul lor de activitate și finanțatorii au câteodată de pierdut de pe urma
încheierii unei operațiuni de leasing:
 Conform contractului de leasing operaţional, finanțatorul preia riscul valorii reziduale a
activului finanţat. Finanțatorul înstrăinează numai folosința, conservând proprietatea,
uneori bunurile pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare. După prima închiriere,
este posibil să nu se mai găsească alți utilizatori.

Contractul de împrumut - Avantaje

În ceea ce privește contractul de împrumut, putem aminti următoarele avantaje:

 Împrumutatul este de la început proprietarul bunului cumpărat.

 Împrumutatul ( în cazul persoanelor fizice) poate solicita un împrumut care să nu necesite
garanții, astfel costurile aferente asigurării bunurilor pot fi scutite.
 Împrumutul se poate rambursa în momentul în care împrumutatul are resursele necesare.
 Pentru cele mai multe categorii de împrumuturi nu se solicită avans.

6
 Cu privire la forma de acordare, împrumutul se acordă sub formă bănească, pe când
leasingul sub formă de echipament.

Contractul de împrumut - Dezavantaje

Acordarea unui împrumut are bineînțeles și dezavantaje:

 Uzura morală a bunului este suportată de împrumutat, acesta fiind proprietarul bunului.
 Timp îndelungat de analiză și aprobare a cererii de finanțare întrucât se face o analiză
amănunțită a situațiilor financiare din ultimii ani.
 Documentația pentru acordarea unui împrumut este destul de stufoasă, sunt necesare date
financiare pe mai mulți ani.
 Societățile mici au șanse mici să obțină o finanțare deoarece de obicei în primii ani de
activitate acestea nu înregistrează profit.
 În cazul împrumuturilor de investiții, garanțiile solicitate trebuie să fie mai multe, nu doar
bunurile care vor fi cumpărate din împrumut.

Capitolul V

Concluzii

Deși sunt contracte absolut diferite, de multe ori contractul de leasing este asimilat cu
contractul de împrumut bancar. Din punct de vedere economic, atât leasingul, cât și împrumutul
bancar presupun un împrumut pe termen determinat cu achitarea de către debitor a dobânzii,
însă, din punct de vedere juridic, lucrurile sunt foarte diferite. În cazul creditului bancar, clientul
primește o sumă de bani de la instituiția financiară, în timp ce în cazul contractului de leasing,
locatorul nu oferă locatarului bani, ci finanțează cumpărarea unui bun, pe care ulterior îl
transmite locatarului în posesiune și folosință temporară.

Nu se pune în discuţie care dintre modalităţile de finanţare este mai bună sau mai rea.
Nevoile de moment, situația financiară curentă a debitorului, avantajele și dezavantajele sunt
cele hotărâtoare pentru o variantă sau cealaltă.

Bibliografie

7
1. Ion Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligații (art. 1164-1649), ediția
2, C.H. Beck, 2011
2. Cristi Dănileț ,,Împrumutul cu dobandă”, site http://www.cristidanilet.ro/continut/articole-
specialitate/drept-civil
3. http://legeaz.net/
4. http://legislatie.just.ro
5. https://static.anaf.ro
6. www.bnr.ro
7. http://www.capital.ro/leasing-ul-financiar-pe-intelesul-tuturor.html
8. http://www.cdep.ro/