AdevaruriBiblice PDF

1 Ioan Micu, Adevăruri biblice: Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa
- în loc de CV: Ioan Micu, loc.Săcădat 441b / jud.Bihor, 0744953000, micun@yahoo.com

Motto:
...”dar Dumnezeu nu este numai Împăratul pământenilor, jupiterienilor și marșianilor (aceștea din urma au avut șansa
galactică de a se fi născut mai devreme, şansa de a ne fi părinși). Este adevarat că mijloacele telepatice, întreaga hipnoza
electrogalactică sub care ne șine și prin care ne dirijează dezvoltarea sînt puteri dumnezeești, dar Dumnezeu este altceva:
la EL nu vom putea ajunge real niciodată pentrucă nici măcar imaginașia realizată prin computer nu poate astăzi opera cu
viteze de N ori 10 la puterea 23 kilometrii pe secundă! Dacă vreodată teoretic memoria calculatoarelor va putea opera cu
asemenea viteze, atunci Universul va putea fi compresat teoretic şi asemui cu un burete cu care cineva șterge tabla care la
rândul său constitue un alt Univers”.
(Ioan Micu, AMIN)
Adevăruri biblice (Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa)

- o ipoteză ca multe altele
Note: adresez Adevărurile biblice (...) Civilizaţiei Noastre pentru a se putea salva. Altfel, vom pieri cu toţii.
1:
Cartea Adevăruri Biblice (Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa), este alcătuită dintr-un “colaj” de fragmente
publicate pe parcursul vieţii în cărţile mele şi reprezintă propria mea înţelegere a organizării substanţei materiale în
Univers şi pe Pămînt
2:
Destin
TU, CEL ce ai făcut CERURILE și PĂMÂNTUL,
Toate acelea vor pieri
iar Tu DOAMNE tot același vei fi.
DOAMNE ATOTPUTERNICE,
de ce m-ai destinat pe mine dintre atîtea miliarde de oameni cîţi au trăit şi traiesc pe Pământ
să te descoper,
să-și ved fașa Ta
matematică, reală și dură?
Oare m-am ridicat la înălșimea pretenșiilor TALE?
Mărturia mea, poate va sfărâma ideologii, paote va naște o Nouă Lume,
aceea Lume pe care o vrei TU DOAMNE
căci ceasul revenirii Tale este aprope:
aparișia pe Terra a Omului Viitor,
cu 50.945 gene mai multe decît Omul Prezent,
vestind aici în premieră mondială
CEA DE A TREIA VENIRE biblică şi care,
va stăpâni Pământul încă 1.000 de ani după NOI,
după care Biblia nu mai face nici o profeșie.
De trei ori m-ai dus la Tine ca martor,
(1978- fulgerat, 1998 – pancreatita, 2008 – hemoragie interna)
acolo unde se întinde Curcubeul luminii Tale,
apoi m-ai întrupat din nou și-și mulșumesc.
Pentru darul vieșii pe care mi l-ai dat pe Terra,
am studiat un mare număr de cărși, am stat de vorbă cu mulși oameni,
dar oare ce n-am făcut, pentru a putea decripta parșial BIBLIA și cu ajutorul calculatoarelor și a mărturisii,
CIVILIZAșIEI NOASTRE și Turmei Tale,
adevărul TĂU
pentru a se putea salva de la pieire!
Dorinșa Ta am îndeplinit-o eu și în numele SFINTEI TREIMI,
DOAMNE, iartă-mă.
Ioan Micu
ADEVĂRURI BIBLICE (Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa)

(o ipoteză ca multe altele)
Cuprins
Cuvînt înainte
Capitolul 1 Vechimea Lumii
Capitolul 2 Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni - Apocalipsa galactică
Capitolul 3 Creaţia şi Evoluţia regnului animal şi vegetal
Capitolul 4 Viaţa, Modelarea şi Genomul biofizic al modelului OM
Capitolul 5 Metamorfozele genotipului biofizic al modelului OM
Capitolul 6 Raiul, Omul şi Iadul
Capitolul 7 Bazele extratereştrilor (ingerilor) pe Terra
Caoitolul 8 Pioneratul şi tehnica Pioneratului Omenirii
Capitolul 9 Potopul de apă şi Lumea antică
Capitolul 10 Calendarul biblic şi Omul prezentului
Capitolul 11 Apocalipsa biblică şi Omul viitorului
Capitolul 12 Salvarea Omenirii
Capitolul 13 Noua ordine mondială pînă în anul 2033

Cuvînt înainte
Iubite cititor,
Iată aici, rezumatul cărţii Adevăruri biblice (Ingeri şi oameni, Potopul de apă şi Apocalipsa)
Adevăruri biblice ... este o carte ca o ipoteză întocmită după înţelegerea mai bună a Bibliei şi
altor mari mituri ale Omenirii cu ajutorul calculatoarelor prin metoda Similitudinii. Încadrez cartea
în paleta largă de ideologii şi ipoteze care au însoțit, în anumite perioade istorice, dezvoltarea
societăţii umane. Fac aici referire la întreaga paletă de ideologii, de la cea idealistă care a oferit
şi oferă suport ideologic pentru varii morale de la cea a creştinismului bunăoară pînă la cele
sectante şi fundamentaliste, la cea materialistă care oferă suportul ideologic al cercetării
ştiinbţifice, dar şi la ideologiile unor grupuri singulare atee, sataniste, păgîne, etc.
Cartea Adevăruri biblice... este o ipoteză multidisciplinară la început de mileniu care reclamă
un anumit bagaj de voinţă şi cunoştinţe pentru a fi înţeleasă pe ansamblu sau numai pe
capitolele care prezintă interes cititorului. Îndrăznesc să sugerez că, pentru a nu fi anulat
mesajul din carte cu un simplu surîs ironic, fiecare cititor poate să înceapă lectura cu capitolul
pe care crede că îl poate însuşi cel mai bine, dorinţa de a înţelege celelalte capitole vine pe
urmă, lectura nu este agresivă. Pentru a veni în sprijinul cititorului, veţi observa spre exemplu că
am introdus în capitolul Vechimea lumii unele sisteme de referinţă, ad-hooc, neconvenţionale cu
cîţiva parametri strict necesari pentru înţelegerea fenomenelor descrise aici şi raportarea lor
dimensională, mergînd pe ipoteza discontinuităţii şi continuităţii spaţiului. Pe parcursul celorlalte
capitole, mai de specialitate să zicem, reluăm referiri la Sistemele de referinţă, mergînd pînă la
definirea lor mai completă în capitolul Spaţiul cu 6 dimensiuni. Un alt exemplu, în capitolul Viaţa,
Modelarea şi Genotipul biofizic al modelului OM introducem primele noţiuni din viitoarea
Genetică biofizică şi anume, noţiunile de cromozomi şi gene energetice şi facem referire la
Modelare pentru fixarea imediată a noţiunilor. Fenomenul modelării este tratat cu cunoştinţe în
plus în teoria Modelarea Vieţii. Tot în capitolul Viaţa şi … facem referire la existenţa duală a
modelului Om sub formă materială biologică şi sub formă electromagnetică galactică, să zicem
aici de natură spirituală. În capitolele Existenţe paralele şi metamorfozele genotipului biofizic al
modelului Om şi în Existenţe paralele: Lumea Spiritelor şi Omenirea legăm modelul Om
(creaţia Om) de Galaxie, îl încadrăm în ecosistemul terestru şi îl descătuşăm de legăturile
dogmatice centriste din gîndirea omenirii numai cu Pămîntul, lăsîndu-l să se întindă şi să
plutească electrogalactic sub forma unor pachete de frecvenţe, în întregul spaţiu galactic cu 6
dimensiuni şi să se materializeze biologic acolo unde găseşte condiţii specifice de ecosistem.
Istoria şi Religia ar trebui să înţeleagă, în contextul acestei ipoteze, că este nevoie de o
modernizare a metodelor proprii de cercetare. Într-un efort comun global, Ştiinţele şi Filozofiile
Lumii trebuie să-şi reinterpreteze argumentele de care dispun, aplicîndu-se cu atenţie asupra
capitolelor Bazele extratereştrilor (ingerilor) pe Terra, Pioneratul şi Tehnica Pioneratului
Omenirii, Potopul de apă şi Lumea Antică dar mai cu seamă asupra ipoteticei Apocalipse biblice
şi Omul viitorului pentru a putea contribui cu învăţăminte la proiectarea viitorului Civilizaţiei
Noastre.
Încheiată cu o aplicaţie a ipotezei în societatea umană, în ultimul capitol Salvarea Omenirii,
indentificăm o parte din pericolele care pîndesc omenirea din Ceruri sau de pe Pămînt. Tot în
ultimul capitol propunem cîteva soluţiile globale pentru a putea trece peste anul 2033 după
Cristos, orice ar însemna el: premoniţie biblică, calcul, fantezie sau cataclism. În capitolul
Calendarul biblic… cu permisiunea dumneavoastră propun denumirea mileniilor de după
Cristos astfel:
-de la Cristos şi pînă în anul 1.000, în care caracteristica de bază este migraţia popoarelor să o
denumim Mileniul întunecat sau Mileniul gri,
-perioada istorică de după anul 1.000 şi pînă în anul 2.000 în care caracteristica de bază este
consolidarea Politicii (luată drept Curva cea mare după textul biblic), apar războaiele cu praf de
puțcă, apar naţiunile şi cuceririle ştiinţelor pînă la realizarea actualei tehnologii, îl vom denumi:
Mileniul iluminat sau Mileniul roşu,
-perioada de după anul 2.033 şi pînă în anul 3.033 dacă va mai exista pentru Omenire, va purta
numele de Mileniul luminat sau Mileniul albastru şi va fi caracterizat de disoluţia naţiunilor într-un
conglomerat multilingvistic mondial în cadrul Globalizării. Politica va dispare, cu timpul devenind
inutilă şi periculoasă pentru om şi ecosistem. Mileniul albastru va duce, cu toată oponenţa
actuală, la apariţia şi dezvoltarea unui ecumenism ştiinţifico-filozofic ca suport moral globalizator
al maselor de oameni ai Noii Civilizaţii tehnologice care va fi condusă numai după interesele
Vieţii şi ale Planetei Albastre.
Vechimea Lumii
Capitolul aduce în dezbatere problemele generării şi degenerării materiei în Galaxia Noastră şi
în caz particular al colţului de Galaxie ocupat de Sistemul planetar al Soarelui. Cu consideraţii
fizice, astronomice şi matematice, în capitol este propusă în premieră mondială diagrama-
ipoteză Materie-Timp-Temperatură, mtt, după care, forma pe care o imaginăm noi astăzi a
sistemului Solar, are o vechime de 17 miliarde de ani şi se va stinge după alte cca 7 miliarde de
ani într-o Apocalipsă Galactică cu parametrii energetici a unei viitoare găuri negre ce se va
întinde pe Cer pe o axă de simetrie energetică ce leagă Steaua Nordului de Steaua Sudului.
Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pămînt

Capitolul face o legătură între erele geologice şi cele şapte zile biblice de la începutul lumii,
semnalate în Geneza biblică ți propune legături modelare între Creaţiile biblice şi Evoluţiile
materiale.
Viata si Modelarea Genotipului biofizic al modelului OM

În premieră mondială este descrisă apariţia vieţii ca o creaţie după modele energetice
galactice şi evoluţia vieţii în miliarde de ani pe Pămînt după acele modeel. Capitolul deschide
porţile apariţiei unor discipline noi ca Genetica biofizică şi Robotomica. Teoria modelării vieţii
introduce în premieră mondială ipoteza apariţiei vieţii ca o reacţiune a unor particule materiale
indivizibile denumite ad-hoc cromozomi energetici, evoluția lor în miliarde de ani pe Pămînt
sub acţiunea anumitor cîmpuri electromagnetice universale care se manifestă în Galaxie şi pe
scoarţa terestră.
Metamorfozele genotipului biofizic al modelului Om

În capitol se face referire la formulele matematice ce legă omul de Galaxia. Capitolul întroduce
noţiuni de legătură între formele materiale şi spirituale sau electrogalactice ale vieţii şi implicit ale
omului.
Raiul, Omul şi Iadul

În capitol se face legătura electrogalactică între om şi mediu, între mijlocul Pămîntului, Om şi
Cer, cu alte cuvinte între Om şi Dumnezeu şi prezintă în viziune nouă cîmpurile electrogalactice
care influienţează direct dezvoltarea Vieţii pe Pămînt.
Bazele extraterestrilor (ingerilor) pe Terra

O ipoteză, ca multe altele, în care se aduc argumente biblice ale cuceririi Pămîntului de către
creaționițtii extratereştrii (ingerii) jupiterieni şi mult mai tîrtiu contribuind şi cei de pe Marte şi
de pe Lună. Colaborarea a durat pînă în anul 4507î.Ch. cînd Marte şi Luna au rămas fără
atmosferele proprii, acestea fiind absorbite de Cometa potopiană care a ciocnit Terra şi a
provocat aici Potopul de apă.
Pioneratul si tehnica Pioneratului Omenirii

Textele biblice admit colaborarea dintre creaționițtii extratereştri (ingerii) şi fii şi ficele
Pămîntului găsite aici în momentul colonizării. Capitolul face referire la o civilizaţie
creaționistă jupiteriană Alfa biblică şi una marţiană, Omega biblică. Cele două supercivilizaţii
au provocat mutaţia genetică Om.
Potopul de apa si Lumea Antica

Capitolul cuprinde efortul pe care l-au făcut extratereştrii şi pionerii omenirii pentru a salva o
oază de civilizaţie terestră din calea Potopului de apă din anul 4507 îCh. Capitolul mai tratează
şi răspîndirea omenirii pe Pămînt după Potop, ca pe o migraţie a popoarelor într-un ecosistem
foră drumuri, înămolit de puhoaiele apelor şi plin de pericole şi fiarele sălbatice care s-au salvat
din calea stihiei cerului.
Calendarul Biblic si Omul Prezentului

În capitol am introdus un Calendar biblic interesant, bazat pe Naşterile semnalate în Biblie în
Geneza ți care împarte timpul istoric de după Cristos, denumit de noi aici în:Mileniul întunecat
între anii 0 – 1000, Mileniul iluminat 1000 – 2000 şi Mileniul Luminat 2000 – 3000.
Apocalipsa Biblica si Omul viitorului

Învăţămintele biblice (ori premobiţiile?) atrag atenţia asupra unei posibile catastrofe cosmice sau
pămîntene cunoscută sub denumirea generică de Potopul de foc (Apocalipsa după Ioan) din
anul 2033 şi apariţia Omului Viitorului care va trăi pe Pămînt pînă în anul 3033 după care Biblia
nu mai face nici o profeţie.
Spaţiul cu 6 dimensiuni
În capitol este propusă acceptarea în premieră mondială a spaţiului galactic cu 6 dimensiuni.
Capitolul abordează admiterea unor ”lumini” cu viteze diferite de viteza luminii legată de Soare
şi propune în premieră mondială acceptarea teoriei torsionării spaţiului după care se poate
explica generarea şi degenerarea materiei.
Salvarea Omenirii
Capitolul propune unirea popoarelor cu filozofiile şi religiile lor, unirea săracilor şi bogaţilor lumii
într-un efort comun pentru salvarea Civilizaţiei Noastre de la pericolele care o pîndesc din
Cosmos şi de pe Pămînt.
Cartea Adevăruri biblice are o componentă morală nouă prin aceia că oferă conştiinţei
sociale spre analiză principii, norme, reguli, cerinţe de comportare noi între indivizi şi dintre
aceştia şi Dumnezeu, Univers şi Ecosistem, în lumina noilor concepţii despre lume şi viaţă
introduse în paginile cărţii.
Componenta ştiinţifică a cărţii Adevăruri biblice se transmite cititorului printr-un ansamblu
sistematic de cunoştinţe noi despre natură, societate şi gîndire. Pentru a fi înţelease aceste
componente, este nevoie de o anumită cunoaştere, instrucţie şi pregătire intelectuală.
În paginile cărţii şi cei mai înverşunaţi filozofi de nuanţă idealistă sau materialistă, sau chiar
politicieni, vor găsi punctele de convergenţă necesare unei largi reconcilieri filozofice şi politice
mondiale căci vremea învrăjbirii s-a încheiat. Altfel vom pieri cu toţii.
La sfîrşitul lecturii cititorul, de orice confesiune religioasă sau nuanță filozofică, va fi dispus
să accepte realizarea unui ecomenism general în scopul unirii maselor umane în lupta cu
pericolele care pîndesc Civilizaţia Noastră din Cosmos sau de pe Pămînt.
Cartea Adevăruri biblice este întocmită ca un „colaj” după paragrafe din Istoria Alternativă
a Pămîntului şi alte paragrafe din cărţile pe aceiasă temă publicate de Ioan Micu şi este o
înţelegere parţială mai bună, cu ajutorul calculatoarelor prin metoda Similitudinii, a marilor
mituri ale omenirii dar mai cu seamă ale textele biblice. Prelucrată cu ajutorul Teoriei
Similitudinii încă de prin anii 1970 (ca student la Universitatea Braşov, tema proiectului de
absolvire a facultăţii a fost inspirată din metoda Similitudinii), înţelegerea a dus acum la
apariţia cărţii Adevăruri Biblice, ipoteză care, zic eu, reprezintă chintesenţa filozofiilor
materialiste şi idealiste despre Lume şi Viaţă de la începutul Mileniului III. O dată cu
prăbuşirea modului de producţie socialist, a fost trimisă forţat, la lada istoriei, o întreagă
filozofie materialistă despre Lume şi Viaţă. Rămasă fără concur enţă, filozofia idealistă a făcut
inevitabil pasul greşit, a favorizat apariţia unei adevărate psihoze multiconfesionale care
încercă să demonstreze existenţa divinităţii fără argumente ştiinţifice, legînd din ce în ce mai
mult puterile dumnezeieşti şi omul de spaţiul terestru şi de interese.
Cartea Adevăruri biblice propune, în paginile ei, valenţele pline de semnificaţii ale unei
dumnezeiri (cîmpul electromagnetic universal), dezlegată de legăturile filozofice vechi numai
cu spaţiul terestru lăsîndui-l omenirii pe Cristos. În această idee, trebuie să recunoaştem
dumnezeiri dreptul de a crea, după chipul şi asemănarea sa, viaţă şi lume biologică oriunde în
spaţiu unde se întrunesc condiţii asemănătoare celor de pe Pămînt. Dezvăluind matematic
libertatea de creaţie şi de evoluţie a dumnezeiri în Galaxie, cartea atrage atenţia omenirii că
este parte componentă a dumnezeirii şi este liberă să-şi hotărască soarta dispunînd astăzi prin
mijlocirea Inteligenţei globale, de puteri cvasidumnezeesti, cvasiapocaliptice care pot distruge
ecosistemul: pur şi simplu asistăm la apariţia unei noi ere geologice, fără asemănare biblică, în
care apar deja forme de relief noi ca megagropile de gunoi din jurul marilor aglomerări urbane,
epuizarea rezervelor energetice fosile şi apariţia în locul lor a unor grote subterane uriaşe, mari
întinderi de ape poluate şi fără viaţă, atmosfera terestră poluată electromagnetic şi cu fum,
etc..
Modestă prin dimensiuni, dar cu atît mai importantă prin conţinut, cartea Adevăruri biblice
aduce în actualitate o alternativă viabilă celor două concepţii tradiţionale ale filozofiei,
materialistă şi idealistă, şi anume aceia a originii extraterestre a omenirii, indentificînd chiar
dumnezeirea sau supercivilizaţiile care timp de cîteva mii de ani au transformat, din ”lutul” fiilor
şi ficelor pămîntului omul, cu toată măreţia la care a ajuns Civilizaţia Noastră astăzi.
Cartea Adevăruri biblice face referire şi la un posibil sfîrşit cosmic al omenirii actuale,
probabil în anul 2033 cînd, după textul biblic, steaua “Pelin” (un meteorit?) va ciocni Pămîntul
în groapa insulelor Mariane din oceanul Pacific, catastrofă numită în Apocalipsa biblică,
Potopul de foc.
Cartea nu se opreşte numai la indentificarea pericolelor semnalate de textul biblic, ci în
ultimul capitol Salvarea Omenirii, este propus un anume proiect de salvare a omenirii şi de
relansare tehnologică a Civilizaţiei Noastre, lansînd o chemare la reconciliere filozofică şi
religioasă mondială, la un ecumenism global.
Cartea Adevăruri Biblice este în acelaşi timp şi un apel la înţelepciune şi înţelegere a
necesităţilor Pămîntului într-o Galaxie şi într-un Univers ori prea cald ori prea rece pentru pielea
noastră, în care timpul se scurge şi se tot scurge, în care spaţiile se torsionează sub acţiunea
unor forţe inimaginabile, de proporţii megaapocaliptice. Numai prin înţelegerea necesităţilor
Pămîntului ca ecosistem vom putea deveni cu adevărat liberi să perpetuăm specia OM pe Terra.
“Chemare:
Popoare şi seminţii, ştiinţe şi religii, bogaţi şi săraci ai Pământului, uniţi-vă într-un efort comun
pentru salvarea Civilizaţiei Noastre de pericolele care o pîndesc din Ceruri şi de pe Pământ”,
altfel vom pieri cu toţii!
Ioan Micu
Capitolul 1 Vechimea Lumii
Fig.1 Diagrama mtt (Materie – Timo – Temperatura)
Vechimea Lumii
( Vechimea sistemului planetar al Soarelui după Istoria Alternativă a Pămîntului de Ioan Micu)
Vă supun atenţiei o ipoteză desprinsă din înţelegerea parţială a textului biblic cu ajutorul
calculatoarelor şi similitudinea rezultatelor descifrării cu evenimente atestate de către ştiinţele
moderne. Ipoteza expusă aici, poate constitui începutul noi filozofii a Mileniului III, ca o
alternativă viabilă în raport cu prăbuşirea forţată a conceptelor materialiste cu aplicaţii mai mult
ştiinţifice şi proliferarea conceptelor idealiste, cu dezvoltare mai mult dogmatică, confesională
şi sectantă, servite omenirii ca un fel de droguri spirituale în scopul subjugării.
A.Convenţii
Pentru a putea ridica vălul pătimaş aruncat peste cunoaştere de curentele filozofice ale
vremurilor fără calculatoare şi pentru a putea pătrunde în paralelismele dintre diverse filozofii,
vă propun unele echivalenţe ad-hoc între termeni, cu care vă rog să fiţi de acord apriori, astfel:
Creaţia reprezintă un concept folosit de filozofia Idealistă, făcînd apel la puterile dumnezeşti
fără o semantică precisă şi care, prin similitudine, reprezintă stări ale cîmpurilor
electromagnetice omniprezente în Galaxia Noastră şi inclusiv şi pe Pămînt.
Evoluţia este conceptul adoptat de filozofia materialistă, cu extindere mai mult ştiinţifică
astăzi, definind substanţa materială, stările energetice cantitative şi spaţiale ale materiei.
Ambele concepte descriu în fond aceleaşi evenimente similare din Galaxia Noastră, dar
pentru demonstraţia noastră avem nevoie de adaptarea unui limbaj convenţional necesar
echivalării evenimentelor descrise de o parte sau de cealaltă parte filozofică. Evenimentele
prezentate din punct de vedere dogmatic şi aceleaşi evenimente prezentate din punct de
vedere ştiinţific, oferă o corespondenţă ad-hoc între termenii biblici şi termenii ştiinţifici.
Corespondenţa ad-hoc a termenilor ne va oferi “cheile” de descifrare şi înţelegere fără
polemică, a informatiilor cuprinse în textul biblic pe de o parte şi informaţiile cuprinse în textele
ştiinţelor exacte pe de altă parte atunci cînd se referă la aceleaşi evenimente desfăşurate în
timp şi spaţiu.
Echivalenţe propuse:
1) Cuvinte
EL şi CUVÎNTUL din dogmă vor avea echivalentul în sistemul fizic de ENTROPIE
UNIVERSALĂ
TU şi DUMNEZEU din dogmă, vor avea echivalentul în sistemul fizic de CÂMP UNIVERSAL
SPIRIT sau DUH din dogmă devine în sistemul fizic FORŢĂ
2) Expresii.
“DUMNEZEU A ZIS: “Să...” din dogmă, devine în sistemul fizic “evolutia sistemului X de la
starea A la starea B”,
“DUMNEZEU A FĂCUT”, din dogmă, devine în sistemul fizic echivalentul unor acumulări
cantitative
“DUMNEZEU A NUMIT”, din dogmă semnifică în sistemul fizic sfîrsitul unei evolutii
“DUMNEZEU A VĂZUT”, din dogmă, confirmă în sistemul fizic un salt calitativ
Creaţia împarte timpul Pamîntului în şapte intervale de timp denumite dogmatic “zile”
corespunzăzoare în Evoluţie unor lungi perioade de frământări geologice numite ere geologice,
ultima “zi” a timpului biblic aparţine istoriei Omului. Pentru simplificarea convertirii informaţiei
vechi cuprinse în textul biblic în informaţii ştiinţifice noi, vom reda întâi textul biblic = Creaţie,
interpretarea textului biblic prin similitudine cu termeni cunoscuţi ai ştiinţelor actuale şi apoi
încadrarea evenimentelor astfel interpretate în timpul geologic = Evoluţie.
Sisteme de referinţă neconvenţionale (adhoc)

Sistemele de referinţă neconvenţionale sînt tratate mai pe larg în capitolul Spaţiul galactic cu 6
dimensiuni. Pe scurt, în sistemele neconvenţionale de referinţă pe care vi le propun sau în
Scările ipotetice de raportare, parametrii dimensionali ai modelelor materiale osciliează între
anumite limite specifice.
a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)
Este scara care caracterizează natura ondulatorie şi starea de câmp a substanţei materiale,
evenimentele din această scară stau la baza organizării realităţii în modele fundamentale
ondulatorii, Particulele lui Dumnezeu. Câmpurile din această scară sînt definite de funcţii de serii
cotangenţiale şi au lungimi de undă ca mărime de sub un Ângstrong, mai mici decît raza
atomului de hidrogen. Frecvenţelor de ordinul de mărime N.1020 Hz, le vom da numele de
frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţe fundamentale. Similar, lungimile de undă
corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde fundamentale. Frecvenţele modelelor
fundamentale reprezintă "scheletul electromagnetic dumnezeesc" al modelelor reale din
celelalte scări, forma nepipăibilă a unui spaţiu cu cel puţin 6 dimensiuni, al unui fagure universal
cu "găuri" de ordinul de mărime a sub un Änstrong, care se umplu după anumite legi cu
corpusculi şi constituanţi elementari ai substanţei materiale. Temperatura specifică acestei scări
osciliează în jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC. Ca o caracteristică de bază
a Scării Fundamentale este Inteligenţa Materiei. Nu avem cum să operăm cu aceste câmpuri,
dar este bine să cunoaştem că ele există pretutindeni şi formează scheletul electromagnetic al
tuturor realităţilor din Galaxia Noastră, omniprezenţa dumnezească în fiecare punct dun spaţiu.
b. Sistemul de refirinţă al microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).
Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura
corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că
în Sim evenimentele care au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi
de legătură între constituanţi elementari organizaţi după modele specifice şi anumite forme
cantitative sub care sînt reunite aceste modele; câmpurile proprii sînt definite de frecvenţe de
ordinul Terahertzilor. Lungimele de undă ale acestor câmpuri sânt de ordinul micronilor.
Temperaturile specifice acestei scări înregistrează diferenţe mari, aproximativ între -272.1oC,
punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura de topire a diamantului. Funcţiile specifice
acestor cîmpuri sînt funcţii de serii cosinusoidale. Ca o caracteristică de bază a acestei scări
este Materia reală cu constituamnţii ei elementari (atomi, electroni, protoni, etc). În această
scară putem interveni dar nu putem încă stăpînii modele în interiorul cărora vitezele de
compunere sau de descompunere specifice depăşesc anumite valori (ex. fuziunea şi fisiunea
nucleară, etc.).
c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării
infiniţilor mici şi se referă la realitatea lumii în care trăim pusă în evidenţă prin simţurile noastre
sau a aparaturii ajutătoare..
În scara Biologică sau scara OMULUI materia se organizează şi sub dimensiunea vectorială
numită VIAŢA. Cîmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul kilohertzilor, iar lungimile de
undă de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cîmpuri sînt definite de serii de funcţii
sinusoidale. Temperatura optimă a acestei scări, referindu-ne la realitatea biologică al modelul
de viaţă OM, o vom considera oscilantă uşor în jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a
acestei scări este Viaţa cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa mai pe larg în
capitolul Viaţa şi genotipul biofizic al modelului Om.
d. Sistemul de referinţă al macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile
cuprinse în SIM aparţin manifestării materiei în imensitatea ei, aparţin comparării Universului.
Lungimile de undă corespunzatoare acestor cîmpuri sînt de ordinul de mărime Nx1024 metri,
adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri, iar frecvenţele de ordinul unitar sau
subunitar al Hertzilor. Temperaturile acestei scări încep de pe la +3500oC şi ajung până la valori
de milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, sînt seriile de funcţii tangenţiale şi
Timpul ca cea de a şasea dimensiune a spaţiului.Nu putem opera cu aceste dimensiuni, dar
adaptaţi ecosistemului Terra, trăim normal în ele.
Sistemele ipotetice de referinţă pe care vi le propunem aici se caracterizează prin aceia că
pot avea originile comune în orice punct din spaţiu la care ne referim, astfel că după această
ipoteză poate fi generată lume materială şi biologică în orice punct din spaţiu unde sunt
îndeplinitea condiţiile modelare (ex. Viaţă în diferite stadii de dezvoltare şi adaptarea oriunde în
Galaxie).
În scările de referinţă se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un
eveniment dintr-o anumită scară şi în legătură directă cu celelalte scări vecine. Aceptăm
evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model, de la o anumită
formă de organizare a substanţei materiale la alta.
Pentru fixarea ideilor, vă propunem o primă similitudine prin imaginaţie:
- dacă ar fi să dăm viaţă unui "observator raţional" pe un electron al unui atom în Sim;
mărimea acestui observator faţă de electron să fie proporţională cu mărimea omului faţă de
Pămînt, atunci:
* raţionalul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul
priveşte Pămîntul în SO.
* referitor la timp, un an pentru om înseamnă durata cît Pămîntul se învârte în jurul Soarelui; un
an pentru raţionalul de pe electron înseamnă durata în care un electron de pe o anume orbită,
se învîrte o dată în jurul nucleului.
* referitor la spaţiu, pentru raţionalul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare,
interatomice, intermoleculare, sînt prin similitudine, la fel de mari cum sînt pentru om distantele
interplanetare, interstelare, sau intergalactice, etc.
Diagrama Materie – Timp – Temperatură

(vezi Fig.1 de mai sus - Diagrama mtt, Materie – Timp - Temperatura)
Facerea Lumii
Creaţie
Sursa: BIBLIA (cu 2 citate),
Geneza – citat 1
Cap.1.1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul
Evanghelia după Ioan – citat 2
1.1 La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, si cuvîntul era Dumnezeu
1.2 El era la început cu Dumnezeu
Interpretare
Textul biblic admite că la ÍNCEPUT, în elementul de volum din Univers în care se află sistemul
Solar cu Pământul, a existat Entropia unui Câmp Galactic (starea energetică a unei Gauri negre
ce se intindea pe Cer de la Steaua Nordului şi pînă la Steaua Sudului), cu gradientul de

temperatură crescător ca urmare a ciocnirii Particulelor lui Dumnezeu , cu centre în care a
“plouat” din ele constituanti elementari ai substanţei materiale si au apărut primele aglomerari de
materie. Cantitatea de substanţă materială care se aduna, se genera şi se suprapunea, a dus la
nasterea Cerurilor si a Pămîntului. Au fost emise diverse ipoteze mai actuale sau mai vechi
despre naşterea Sistemului Solar, dar admiţând aglomerarea de materie atestată de textul biblic,
vom lua în considerare ipoteza unor “explozii” ca fenomen de “spargere” a aglomerarii uriaşe de
materie adunată într-un element de volum în miliarde de ani, vezi figura 1. În cazul sistemului
planetar la Soarelui probabil că prima planetă desprinsă a fost Venus, desprindere care a dat
naştere la o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii a întregii aglomerări cu Soarele rămas în
centru, după care au urmat alte explozii care au dus la desprinderea şi împrăştierea în spatiu, în
sens invers faţă de mişcarea planetei Venus, ale celorlalte planete, cam pe orbitele cunoscute
astăzi.
Evoluţie – pentru perioada corespunzătoare anilor de la “început”, ştiinţa are numai ipoteze,
motiv pentru care vom elabora şi noi o ipoteză de lucru.sub forma unei diagrame materie - timp
– temperatură, mtt ca în Fig.1.
În ipoteza Micu vechimea elementului de volum din Galaxia Noastră în care se găseşte sistemul
nostru planetar , adică din vremea când aparţinea unei găuri negre solare care se întindea pe o
axă ce leagă steaua Nordului de steaua Sudului, este de aproximativ 17 miliarde de ani.
Organizarea materiei după o componentă vectorială - viaţa pe Terra - a apărut recent, cu circa
3 miliarde de ani în urmă.
Cu 17 miliarde de ani în urmă, în elementul de volum galactic luat în considerare şi în care a
luat naştere Sistemul Solar din Galaxiea Noastră, era pe sfârşite starea energetică a unei găuri
negre uriaşe, de formă sferoidală, caracterizată de parametrii Scării Fundamentale. O dată cu
sfârşitul energetic al găuri negre solare începe modelarea materiei şi se schimbă sensul
gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum care devine crescător, începând
de la –273,150C. Datorită energiei degajate de ciocnirile dintre “particolele lui Dumnezeu” apare
prafului cuantic cosmic” şi căldură rezultată în gaura neagră solară ca urmare a “spargerii
materiei” la zero grade absolut. Temperaturile locale sânt în creştere atingând unele valori
critice în anumite zone, uşor peste zero grade absolut. Energia rezultată în urma ciocnirilor
numită aici Energie Fundamentală Iniţială, se transformă parţial în “scântei electrice” care dau
pe ansamblu câmpul electromagnetic propriu al elementului de volum şi care electrizează “praful
cuantic”. Energia Fundamentală Iniţială pe de altă parte se transformă şi în energie termică,
dând sens crescător gradientului de temperatură al entropiei elementului de volum. Eneregia
Fundamentală Iniţială stă la baza naşterii primelor particule materiale, dând un aspect “ceţos”
elementului de volum, aflat la o temperatură mai joasă decît temperatura de lichefiere a heliului,
particule care de altfel vor devenii constituanţii elementari ai realităţilor materiale viitoare.
Câmpurile electromagnetice vecine elementului de volum considerat, intră în interferenţă cu noul
câmp electromagnetic propriu elementului de volum. O dată cu interferenţa electromagnetică a
elementului de volum cu câmpurile electromagnetice vecine, apare fenomenul de absorbţie
electromagnetică a particulelor materiale elementare ionizate pierdute din alte lumi materiale.
Particulele penetrază prin “ceaţa cuantică” a elementului de volum şi se ciocnesc cu particulele
elementare existente deja aici. Rezultatul ciocnirilor în timp de cam 2 miliarde de ani a dus la
apariţia unor aglomerări materiale şi energetice noi, iar după alte 8 miliarde de ani se naşte
posibilitatea apariţiei aglomerărilor de mase cereşti. Presiunea internă a acestor mase cereşti
creşte pînă la multe atmosfere ducînd la creşterea temperaturii pînă la milioane de grade,
temperatură la care “ard” Particolele lui Dumnezeu ardere în urma căreia rezultă heliu şi
hidrogen care la rîndul lor ard în reacţiile termonucleare care continuă şi astăzi în Soare.
Dimensiunile noilor mase cereşti precum şi separarea lor ulterioară este discutabilă. Faptul că
planeta Venus are o miscare de revoluţie mai curioasă în jurul Soarelui decât celelalte planete
ne duce la ipoteza că centrul de aglomerare a materiei pentru sistemul nostru planetar a fost
Soarele şi că prima planetă desprinsă în momentul exploziei masei cereşti a fost Venus. Forţa
de reacţie a acestei desprinderi a dat o mişcare de rotaţie în sens invers masei cereşti rămase,
născându-se tot o dată şi o nouă forţă, forţa centrifugă. Datorită acestei forţe noi cât şi a
exploziilor care au urmat au fost pierdute în spaţiu şi alte planete care probabil au luat traiectorii
apropiate de realitatea actuală de pe cer. Aceasta este o ipoteză suficientă deocamdată, la fel
ca alte ipoteze tolerate dar nedemonstrate încă.
Câmpurile electromagnetice din Galaxia Noastră s-au interferat cu câmpul electromagnetic
nou creat al elementului de volum şi au dat naştere unor modele electromagnetice noi, cu o
frecvenţă de repetiţie egală cu Nx1020 Hz şi "paşi" de înaintare de ordinul miliAngstromilor pe
secundă, sub influienţa cărora s-a generat tot ce noi cunoaştem şi nu cunoaştem astăzi.
Ţinând seama de existenţa acestor modele electromagnetice în diagrama mtt din Fig.1,
distingem 5 etape mari în care modelele au luat forme materiale diverse, cu timpul propriu de
evoluţie foarte diferit.
Etapa 1
Timp de cca. 3 miliarde de ani, în elementul de volum care abia ieşise din starea energetică a
unei găuri negre, la temperatura de zero grade absolut şi sub acest prag sub influenţa vînturilor
crioelectrice, substanţa materială era în stare de agregare superfluidă a materiei. existau
câmpuri electromagnetice care ajungeau din vecinătăţile galactice. starea de agregare
superfluid, un aşa zis "praf cuantic" rezultat în urma “dezintegrării” materiei cuprinse în volumul
găurii negre. Praful cuantic electrizat este antrenat de cîmpurile electromagnetice penetrate în
elementul de volum galactic. Vânturile electromagnetice antrenau particolele acestui "praf
cuantic" şi pe cele ce se pierdeau din alte părţi ale Galaxiei, făcându-le să se ciocnească şi să
se contopească local. Evenimentele care se petrec în această perioadă în elementul de volum
considerat sânt caracterizate de parametrii Scării Fundamentale. Spre sfârşitul celor 3 miliarde
de ani, fosta gaură neagră trece în starea energetică a unui “accelerator de particole”, de
dimensiuni galactice. Sub influienţa acceleratorului galactic natural apar în elementul de volum
anumite “stări ceţoase” formate din aglomerări de particole electrizate mişcate de câmpurile
electromagnetice, apar fulgere şi trăznete galactice sub influenţa cărora apare o anume
densitate critică a particolelor materiale care va favoriza ridicarea temperaturii foarte uşor peste
zero grade absolut. O dată cu ridicarea temperaturii întregul element de volum trece într-o altă
formă de existenţă energetică.
Etapa 2
Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.
Superfluidizarea materiei reci şi ciocnirile repetate duc la naşterea unor "scântei" şi la realizarea
unor temperaturi uşor peste zero grade când “starea ceţoasă” devine o “stare helioasă” care
conţine şi particole de heliu lichid. Creşterea uşoară a temperaturii o dată cu creşterea densităţii
critice a “stării helioase” în anumite puncte din elementul de volum în care particulele se "lipeau"
electrostatic, duce la apariţia unor fulgere şi trăznete galactice, “apar particolele lui dumnezeu” şi
primele elemente specifice stării materiei cunoscută astăzi, adică apariţia moleculelor de heliu şi
hidrogen sub formă de precipitat spaţial în care se amestecă totul, stare caracterizată în Scara
infiniţilor mici, Sim. Această etapă durează cca alte 3 miliarde de ani.
Etapa 3
Continuă existenţa fenomenelor specifice SF.
Continuă existenţa fenomenelor specifice Sim.
Apar elementele de volum şi masă măsurabile specifice dimensiunilor din SO. Transformările
energetice duc la aglomerări materiale locale şi la naşterea unor noduri materiale sub formă
lichidă formate din precipitatul “stării helioase”. Aceste noduri materiale spaţiale sub formă
lichidă exercită o anume forţă de atracţie proprie asupra formelor materiale vecine pe care le
capturează prin ciocnire şi scufundare. Nodurile materiale spaţiale astfel formate dobândesc o
“crustă” exterioară care transmite prin radiaţie în spaţiul vecin temperatura proprie nodului egală
aproximativ cu temperatura de lichefiere a heliului ( uşor peste zero grade absolut). Se
accelerează fenomenul de aglomerare specific Sim care duce la apariţia realităţilor materiale,
dimensional caracterizate în SO. Trecerea de la apariţie formelor dimensionale SO până la
apariţia fenomenelor SIM s-a făcut relativ repede, în cca 1 miliard de ani. Apare de acum o altă
caracteristică nouă şi anume mărirea vitezei de transformare a materiei.
Etapa 4
Continuă fenomenele specifice SF.
Continuă fenomenele specifice Sim.
Continuă elementele specifice SO.
După o perioadă de cca. 7 miliarde de ani, întregul elment de volum este de nerecunoscut, este
plin cu aglomerări materiale şi energetice noi care se atrag şi se ciocnesc, între care au loc
descărcări electrice galactice, toate aceste fenomene ducând la aglomerarea materiei în
anumite centre cosmice, cum a fost în cazul nostru Soarele. Apariţia centrelor cosmice de
aglomerare duce la naştere primelor elemente specifice Scării Infiniţilor Mari. Aglomerările
materiale şi energetice în anumite centre cosmice duc la rândul lor la apariţia unor fenomene
noi:
- creşterea relativ rapidă a temperaturii de la zero grade absolut în vecinătăţile cosmice la
milioane de grade Celsius în centrul aglomerărilor, favorizează apariţia exploziilor galactice.
- naşterea unor variante stelare nematurizate cu densităţi şi temperaturi proprii foarte variate,
probabil asemănătoare planetelor mari ca Jupiter spre exemplu şi al altor variante stelare
maturizate care au dus probabil la apariţia unui sistem planetare cu o stea în mijloc în jurul
căreia gravitează, respectiv apariţia Soarelui şi a unei părţi a sistemului planetar al Soarelui.
Etapa 5
Continuă elementele specifice celorlalte 4 etape cu specificul că aglomerările materiale
cunoscute încetează, aproape întreaga materie din elementul de volum fiind aglomerată în
corpurile cereşti în variantă nematurizată sau maturizată. În ipoteza noastră, elemntul de volum
considerat a avut o formă sferoidală aşezată pe axa care leagă Steaua Sudului şi Steaua
Nordului. Caracteristica generală a celei de a cincea etape la sfârşitul căreia trăim noi astăzi,
este sensul gradientului de temperatură al Entropiei proprii, care a devenit descrescător,
fenomen care a apărut acum cca 6 miliarde de ani. Sensul descrescător al gradientului de
temperatură apărut în cea de a cincea etapă este dat pe de o parte de încetarea ciocnirilor şi
aglomerărilor specifice primelor 4 etape, iar pe de altă parte datorită transformării parţiale a
energiei termice în energie geo-electromagnetiică absorbită de starea electrostatică a materiei
pe parcursul primelor patru etape. O parte a elementului de volum considerat devine Sistemul
Solar în care gradientul de temperatură al Entropiei are pe ansamblu sensul descrescător.
Ciclu de generare a materiei sub o curbă ascendentă a gradientului de temperatură specific
Entropiei din fosta gaură neagră, care conţinea şi elementul de volum considerat de noi, a fost
de 11 miliarde de ani, timp în care s-a născut Sistemul Solar, după care sensul gradientului de
temperatură a devenit descrescător. Sistemul Solar care a luat naştere în elementul de volum
considerat, are acum sensul descrescător al gradientul de temperatură specific Entropiei proprii
şi este îndreptat în direcţia stării energetice a unei viitoare găuri negre din care deja a străbătut
cca. 6 miliarde de ani. Ciclul complet de generare – degenerare, gaură neagră – Sistem Stelar –
gaură neagră, este prin simetrie de cca. 22 miliarde de ani tereştri.
În Fig.1 este redat numai ciclul complect de generare a materiei din elementul de volum al
fostei "găuri negre galactice", cu durata de cca.11 miliarde de ani tereştrii, în care Entropia
avea caracteristica ascendentă a gradientului de temperatură şi primii 6 miliarde de ani de
degenerare la sfârşitul căruia ne găsim noi astăzi, în care Entropia are caracteristica
descendentă a temperaturii, înspre zero absolut.
Dacă în primele 4 etape materia se organiza şi respecta legi specifice spaţiului tridimensional
şi al creşterii temperaturii pe ansamblu, în cea de a cincea etapă temperatura urmează o curbă
descendentă şi apar primele elemente ale celei de a patra dimensiune a spaţiului şi anume
organizarea materiei după un sens vectorial, adică apariţia vieţii. Răcirea elementului de volum
va continua după o curbă descendentă, simetrică probabil curbei de creştere a temperaturii. La
nivelul scoarţei corpurilor galactice, se va ajunge la temperatura de zero grade absolut şi la forţe
de compresiune galactice cînd starea de agregare a materiei devine superfluidă, spartă practic
sub forma unui praf rece degenerat pînă la nivelul Particulelor lui Dumnezeu. După această
ipoteză, planetele şi celelalte corpuri cosmice galactice se vor prăbuşi peste alte 5 miliarde de
ani, strat după strat, într-o nuoă gaură neagră ce se va întinde din nou pe Cer de la Steaua
Nordului pînă la Steaua Sudului.
Capitolul 2
Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni. Apocalipsa galactică

(O ipoteză ca multe altele după Istoria Alternativă a Pămîntului de Ioan Micu)
Rememorare
Pentru definirea Spaţiului cu 6 dimensiuni, este nevoie de o succintă aducere aminte:
conceptele fundamentale ale fizici teoretice sînt timpul, distanţa, masa, energia, cantitatea de
mişcare a materiei sub formă de substanţă, cîmpul şi energia.
Din puctul de vedere al unei filozofiei, materia este asimilată realităţilor obiective puse în
evidenţă directă prin simţurile noastre sau pusă în evidenţă indirectă prin intermediul aparaturii
dar conştiientizată de către simţurilor noastre.
Stările de agregare ale materiei ca substanţă sînt:
1. Solidă
2. Lichidă
3. Gazoasă
4. Plasma, asimilată unui gaz ionizat cu o componentă hidrodinamică magnetică
5. Condensatul Bose-Einstaina asimilat unor particole aflate în aceiaşi stare din punctul de
vedere al mecanicii cuantice
6. Condensatul ionilor Fermi, starea suprafluidă a particolelor elementare a materiei sub forma
ionilor la temperatura de zero grade absolut.
7. Starea de agregare energetică din “găurile negre” în care materia superfluidă, la temperatura
de zero grade absolut (prag cunoscut ştiinţelor actuale, sau sub acest prag sub influenţa
vînturilor criomagnetice, stare necunoscută ştiinţelor actuale), există în spaţiul cosmic.
Reţinem aici că o “gaură neagră” este definită, în acestă ipoteză, de temperaturi de zero
grade absolut sau de sub acest prag, o stare de agregare superfluidă a substanţei materiale,
de o entropie a spaţiului ocupat de “gaura neagră” cu gradientul de temperatură de sens
crescător ca urmare a ciocnirii particolelelor elementare, mai cunoscute, fără o semantică
precisă, sub denumirea generică de “particolele lui Dumnezeu” şi de presiuni de absorbţie de
la suprafaţa corpurilor cosmice înspre centrul teoretic al “găurii negre” inimaginabile, care
imprimă “particolelor lui Dumnezeu” viteze care depăşesc viteza “luminii albe”, percepută de
ochiul observaturului, pe care să le denumim aici, în premieră mondială, “lumini negre”.
Starea de cîmp sau energie, prezintă cel mai adesea o măsura a mişcării materiei sub
diversele ei forme în sistemele fizice, fiind o funcţie de stare ale acestor sisteme, în general
exprimînd capacitatea sistemelor de a produce lucru mecanic sau căldură prin interacţiunea
dintre ele.
Materia privită ca o realitate obiectivă pusă în evidenţă prin simţurile noastre sau a aparaturii
ajutătoare, este caracterizată şi de categoria filozofică Spaţiu, care se referă la forme obiective
şi universale de existenţă a materiei în mişcare.
Materia sub formă de substanţă mai este caracterizată şi de mărimea fizică fundamentală
Masa, măsurabilă, care determină cantitatea de substanţă existentă într-un corp sau într-o
particolă.
Observaţie: aproape toate calculele care se fac asupra formelor sub care se găseşte materia
la un moment dat într-un sistem fizic au la bază cel mai adesea orizontul valorilor puse în
evidenţă de simţurile noastre sau de aparatele ajutătoare. Simţurile noastre, ca observatori,
acoperă spaţii relativ particulare în jurul nostru şi restrînse din macrocosmos, dar aproape de
nepătruns sub microcosmos.
Din teoriile emise pînă acum şi care oferă breviare de calcul pe baza unor formule legate de
mişcarea materiei în spaţiul-timp al simţurilor noastre reţinem că:
- un sistem de referinţă observaţional se consideră că are o origine de unde se poate măsura
o poziţie de-a lungul a trei axe spaţiele x, y, z recunoscut şi ca sistemul de referinţă
tridimensional şi că
- în sistemul de referinţă tridimensional se pot determina măsurătorile evenimentelor în timpul
“t”
- în spaţiul Minkowski cele trei dimensiuni spaţiale x, y, z sînt combinate cu a patra
dimensiune, timpul “t”, în care sînt măsurate evenimentele. În sistemele de referinţă în care
realităţile sunt puse în evidenţă de simţurile noastre şi caracterizate de spaţiu-timp Minkowski
,străbătute de viteza luminii, Teoria relativităţii şi nu numai, se poate aplica cu succes.
Spaţiul-timp Minkowski se poate aplica şi microcosmosului pînă acolo unde au rezoluţie
aparatele ajutătoare simţurilor noastre şi de unde se pot extrage particule care să satisfacă
în general o relaţie de forma “E = m.c2 “, în care “E” este energia particolei de masă “m” la
viteza luminii în vid “c”.
Întrebarea este însă dacă Teoria relativităţii se poate aplica în spaţiile de sub lumea
microcosmosului sau de peste lumea macrocosmosului, aşa cum le intuim şi în parte le
cunoaştem noi astăzi.
Rezumat:
- din teoriile emise pînă acum, culminînd cu Teoria reletivităţii, reţinem că în spaţiile
cunoscute se pot determina volume şi distanţe după poziţiile a trei axe ” x, y, z”, în care
- desfăşurarea evenimentelor în spaţiile cunoscute se face după o a patra dimensiune
asociată celor trei axe, numită în acest contest timp, “t”
- viziunea şi breviarele de calcul asupra desfăşurării unei mişcări în timp, în spaţiul-timp cu
patru dimensiuni asociate “F(x,y,z,t)”, nu este greşită pentru realitatea obiectivă pusă în
evidenţă prin simţurile noastre.
- observatorii din realitatea obiectivă pusă în evidenţă prin intermediul simţurilor noastre
folosesc aparate de percepţie a realităţilor din microcosmosul apropiat sau macrocosmosul
îndepărtat.
Observaţie:
Fără să fac o critică a tehnicii dezvoltată pe baza breviarelor de calcul aplicate spaţiilor
asociate după relaţia, “S = F(x,y,z,t)”, vom observa că pentru parametrii “x, y, z, t” ai funcţiei “F”,
sînt luate în considerare valori metrice de referinţă de neextensibile, în care metrul ca unitate
fundamentală de referinţă a lungimii, are valoare fixă definită în “SI”, convenţional luată ca un
multiplu al unei radiaţii a atomului de kripton-86 din lumea microcosmosului , iar secunda, ca
unitate de măsură a timpului, este definită ca un submultiplu în legătură cu mişcarea Pămîntului
în jurul Soarelui din lumea macrocosmosului şi are de asemenea o valore fixă, bine definită.
Aşadar, preciziei calculelor făcute asupra realităţilor obiective puse în evidenţă prin intermediul
simţurilor noastre, le sînt puse la dispoziţie, în Sistemul Internaţional SI, unităţi de măsură
multiplicate din microcosmos pentru lungimi sau demultiplicate din macrocosmos pentru timp.
Observaţia de mai sus duce la ipoteza că realitatea înconjurătoare, din punctul de vedere al
calculelor fizice, este aproximativă, dacă admitem un coeficient de eroare al observatorului care
asociază în formule două unităţi fundamentale, una din microcosmos iar cealaltă din
macrocosmos.
De reţinut:
În ipoteza pe care v-o supunem atenţiei, ne vom folosi în continuare de cunoştinţele spaţiu-
timpului Mincowski în care Teoria relativităţii se explică ideal, cu atenţionarea că acest spaţiu-
timp se referă mai mult la realităţile puse în evidenţă de simţurile noastre şi cu ajutorul
aparatelor, realităţi care formează lumea noastră. Pentru obţinerea unei rezoluţii mai bune
asupra lumii noastre în legătură şi cu vecinătăţile ei de dincolo de macrocosmos sau de
dincoace de microcosmos, vă propunem un concept nou în care stărilor de agregare ale
materiei denumite în continuare stări scalare sau spaţii scalare le vom asocia stările energetice
pe care le vom denumi în continuare stări vectoriale sau spaţii vectoriale.
Sînt cunoscute cel puţin patrusprezece percepţii ale spaţiului de la cele filozofice idealiste,
materialiste, relativiste sau pur şi simplu la cele ale unor percepţii personale, de la profesor la
discipol, transmise generaţii la rînd. Aproape toate percepţiile definesc spaţiul ca fiind o formă
obiectivă fundamentală de existenţă a materiei, în cadrul căreia are loc mişcarea acesteia
admiţînd în acest contest volume definite de trei axe sau spaţiul cu trei dimensiuni care definesc
poziţia, distanţa, mărimea şi forma obiectelor la care unele percepţii admit existenţa celei de a
patra dimensiune, timpul ca una din formele fundamentale de existenţă a materiei în mişcare,
unidiricţional şi care se scurge şi se tot scurge mereu.
O critică a percepţiilor de pînă acum despre spaţiu-timp se referă la aceia că, în esenţă, au un
caracter centrist aplicat asupra formelor de existenţă percepute prin intermediul simţurile noastre
cu referire restrînsă la micro şi macrocos. Percepţiile de pînă acum aproape că nu fac nici o
referire la acele stări ale materiei sub pragul microcosmosului sau cu referiri vagi dincolo de
macrocosmos, uneori făcînd divagaţii în entităţi ca Dumnezeu sau Univers sau oricum în ceva
foarte mare sau foarte mic, fără referinţă şi necunoscut.
Pentru a studia într-o nouă ipoteză de lucru evenimentele care sau derulat, se derulează sau
se vor derula în Galaxia Noastră şi inclusiv pe Terra, vă propuneam trei sisteme
neconvenţionale şi extensibile de referinţă, aducînd aici complectarile necesare şi anume că
fiecare sistem are unităţi scalare propriii şi vectori unitari specifici, corespunzători a cîte două
spaţii complementare, unul material iar celălalt ondulatoriu. Vom constata că materia se
organizează şi într-un al patrulea sistem de referinţă, particular şi interscalar, în care în general
realităţile le putem pune în evidenţă şi cu ajutorul simţurilor noastre. Cel de al patrulea sistem
de referinţă cuprinde toate teoriile de pînă acum despre lume şi viaţă, toate unităţile de referinţă,
toate cunoştiinţele ştiinţifice şi religioase de pînă acum. Sistemul de referinţă particular se referă
la lumea noastră înconjurătoare unde este definit spaţiul-timp Minkowski şi în care se aplică
teoriile lui Einstein.
Conceptul de bază al admiterii acestor sisteme de referinţă îl constituie discontinuitatea
spaţiului definit prin valori scalare indentificate ca realităţi puse în evidenţă prin simţurile noastre
în conceptele materialiste sau lumea văzutelor în conceptele idealiste. Continuitatea spaţiului pe
de altă parte este definită de valori vectoriale indentificate ca drept spirite sau lumea nevăzutelor
în conceptele idealiste sau mişcări vectoriale în conceptele materialiste.
Prin discontinuitatea spaţiului vom intui aici o anume trecere de la o valoare a dimensiunilor
formelor de existenţă a materiei la alta fără parcurgerea valorilor intermediare sau interscalare.
Caracteristica modelelor materiale generate prin transformatorii aditivi, este valoarea
interscalară aşa cum arătam în teoria modelării. Exemplu: un bolovan nu este continuu pentru
că nu se sfarmă cînd îl atingem; bolovanul, ca formă de existenţă a materiei generată prin
aplicarea transformatorilor aditivi, prezintă o stare intermediară şi interscalară discontinuă, cum
tot discontinuă este şi distanţa pînă la celălalt bolovan.
Prin continuitatea spaţiului vom înţelege starea neîntreruptă a spaţiului legată prin bucle
electromagnetice, de anumite dimensiuni, cu origini şi raze de manifestare de la origini spre
exterior pînă la pierderea totală a intensităţii, pînă la pierderea totală a buclei electromagnetice.
Continuitatea este caracteristică spaţiilor vectoriale în general.
Dezvoltarea pe mai departe a acestei viziuni depinde şi de aportul Dv. la demonstrarea acestei
ipoteze, astfel ca generaţiile următoare să studieze lumea altfel decum am avut ocazia noi,
avînd la dispoziţia noastră filozofii ale căror origini se pierd în negura vremurilor, în care nici
măcar nu se cunoşteau memoriile calculatoarelor. Civilizaţia Noastră, avînd la dispoziţie această
nouă viziune, trebuie să iasă din lumina albă a Soarelui şi să intre, deocamdată teoretic, în
luminile negre invizibile ale micro şi macrocosmosului, pentru a putea să descopere forme
energetice superioare.
Exemple
Formele energetice noi de tip mobil (OZN) bazate pe teoria “locurilor geometrice
gravitaţionale, Trapulsia”, nu consumă combustibili clasici.
Formele energetice de tip static dezvoltate pe “teoria lentilelor atmosferice”, un fenomen
asemănător cu efectul de focar care să ţină constantă temperatura la sol.
Forme energetice de tip dinamic cum ar fi cele dezvoltate după “teoria vârtejurilor ionosferice” ,
ca Tuburile Heavisaide, vizibile parţial în “picioarele uraganelor”, adevărate “hoarne
atmosferice”. Mărimea naturală a unui Tub Heavisaid, este impresionantă, de la nivelul solului
până la altitududinea stratului atmosferic Heavisaide, la echinocţii între 100.000 de metri la ora
trei dimineaţa şi 400.000 de metri la ora 3 după masa. Realizarea, la baza piciorului unui
asemenea tub, a unei turbine uriaşe ar rezolva o mare parte din necesarul de curent electric al
omenirii.
Forme energetice vectoriale interscalare cum ar fi telepotarea dezvoltată după “teoria
modelară a spaţiilor vectoriale”, etc., forme energetice noi, cu care trebuie să ne obişnuim o
dată ce acceptăm ipoteza spaţiului galactic cu 6 dimensiuni.
Referiri mai detaliate asupra formelor energetice noi, dezvoltate în legătură cu ipoteza spaţiul
galactic cu 6 dimensiuni, le fac în următoarea lucrarea, Teoria Intersecţiilor.
În sistemele neconvenţionale de referinţă pe care vi le supunem atenţiei, sau în scările
ipotetice de raportare, parametrii dimensionali ale modelelor ondulatorii şi materiale osciliează
între anumite limite specifice iar în afara scărilor de raportare prezintă forme de existenţă
interscalare.
Rememorare şi completare
Sisteme de referinţă
a. Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF)
Sistemul de referinţă fundamental sau Scara Fundamentală (SF) este scara care
caracterizează natura ondulatorie şi starea de câmp a materiei, evenimentele din această scară
stau la baza organizării realităţii în modele fundamentale ondulatorii. Câmpurile
electromagnetice din această scară sînt definite de funcţii de serii cotangenţiale (aşa cum
arătăm la punctul c.) şi au ca unităţi scalare de referinţă lungimi de undă ca ordin de mărime de
sub un Ängstrong, mai mici decît raza atomului de hidrogen. Vom avea astfel în spaţiul galactic
şi prin extensie în spaţiul universal vecin, structuri ondulatorii extensibile cu originile aşezate în
fiecare punct din volumul
galactic sau universal, omniprezente şi în spaţiul terestru şi ca rezultat al acestei imagini, prima
dimensiune a spaţiului va fi dimensiunea scalară fundamentală specifică SF, Particula lui
Dumnezeu existentă numai în mişcare, vor fi primele elemente punctiforme ale spaţiului material
descris în scările de referinţă multiplu superioare următoare, pe care le vom numi aici dimensiuni
scalare SF. Afirmăm în continuare că datorită ordinului de mărime subcuantic al valorilor
modelare ale dimensiunilor scalare fundamentale, elementele punctiforme ale spaţiului scalar
din SF, Particulele lui Dumnezeu, au aspect continuu, confundîndu-se cu o starea de cîmp
electromagnetic a materiei distribuit uniform şi penetrabil total în Galaxia Noastră şi în
vecinătăţile ei.
Dimensiunilor scalare SF, echivalente ca ordin de mărime cu lungimile de undă ale câmpurilor
electromagnetice specifice SF, le corespund frecvenţe de ordinul de mărime N.1020 Hz (N ori 10
la puterea +20 Hz) şi le vom da
numele de frecvenţe de modele fundamentale, sau frecvenţele fundamentale ale Particulelor lui
Dumnezeu. Frecvenţele de model fundamentale sînt caracterizate de vectori unitari “i”,
universal penetrabili şi astfel apare aici cel de al doilea spaţiu, spaţiul vectorial fundamental
specific SF de aspect continuu şi cu origini suprapuse peste originile dimensiuniilor scalare
fundamentale. Similar, lungimile de undă corespunzătoare acestor frecvenţe le vom numi unde
fundamentale. Frecvenţele modelelor fundamentale reprezintă "scheletul electromagnetic,
omniprezenţa dumnezească" al modelelor reale din celelalte scări, forma nepipăibilă a unui
spaţiu cu 6 dimensiuni, asemănător cu o reţea spaţială sau, relativ, cu un fagure universal cu
"găuri" de ordinul de mărime de sub un Änstrong, cu originile suprapuse peste originile spaţiului
scalar fundamental, “fagure” care se umple local şi se organizează după anumite legi de
sumare, cu corpusculi şi constituanţi elementari ai materiei. Temperatura specifică acestei scări
osciliează în jurul valori de zero grade absolut, adică de -273,15oC şi, probabil, şi sub acest
prag. Ca o caracteristică de bază a Scării Fundamentale este spaţiul vectorial fundamental, pe
care îl vom mai denumi şi Inteligenţa Materiei, pentrucă el cuprinde infinitatea modelelor
ondulatorii fundamentale după care se generează pretutindeni în spaţiul galactic şi prin extensie
şi în spaţiul vecin galactic, formele de organizare materiale cunoscute sau necunoscute nouă.
Nu avem cum să operăm cu aceste câmpuri, dar este bine să cunoaştem că ele există
pretutindeni şi formează scheletul electromagnetic al tuturor realităţilor din Galaxia Noastră şi a
vecinătăţilor ei. Nu putem opera cu parametrii fizici ai acestei scări pentrucă noi înşine sîntem
relităţi biologice în reţeaua spaţială sau în “fagurele universal” străbătut de cîmpuri
electromagnetice cu frecvenţe de N ori 10 la puterea +20Hz şi a căror imagine nici măcar nu

poate fi scrisă şi generată de cele mai performante calculatoare! Dacă vreodată, teoretic,
memoria calculatoarelor va putea opera cu asemenea frecvenţe, atunci probabil Galaxiia
Noastră va putea fi asemuită cu un burete cu care cineva şterge tabla Univers alcătuit de alte şi
alte galaxii.
Rezumat:
În sistemul de referinţă fundamental sînt definite primele două dimensiuni complementare ale
spaţiului şi anume:
1. Scalar, spaţiul scalar fundamental Particulele lui Dumnezeu şi
2. Vectorial, spaţiul vectorial fundamental sau “inteligenţa materiei”.
3. Spaţiile descrise în SF au aspectul general de continuitate.
4. În SF, spaţiul vectorial are tendinţa de a se suprapune peste şi de a se confunda cu spaţiul
scalar, rezultatul acestei suprapuneri fiind “modelele electromagnetice fundamentale” sau
“particulele lui Dumnezeu”, confundate cu “chipul şi asemănarea” biblică a “tuturor văzutelor
şi nevăzutelor” care se generează în scările dimensionale superioare, cu alte cuvinte,
totalitatea formelor de existenţă ale subsatnţei materiale.
b. Sistemul de referinţă al microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).

Admitem că această scară cuprinde dimensiunile informaţionale referitoare la structura
corpusculară şi elementară a materiei, regăsită sub o anumită formă de organizare. Admitem că
în Sim evenimentele care au loc respectă anumite legi specifice structurii intime a materiei, legi
de legătură între constituanţi elementari organizaţi după modele specifice şi anumite forme
cantitative sub care sînt reunite aceste modele; câmpurile proprii sînt definite de frecvenţe de
ordinul Terahertzilor, iar lungimele de undă ale acestor câmpuri sânt de ordinul micronilor.
Specific Scării infiniţilor mici vom deosebi aşadar o dimensiune scalară a spaţiului de ordinul
micronilor sau mai mică, sau în ordine cea de a treia dimensiune a spaţiului, spaţiul material şi o
dimensiune vectorială ondulatorie unitară “j”, de ordinul Teraherţilor sau mai mică, cea de a
patra dimensiune a spaţiului (studiată mai amănunţit în scara particulară a Omului), căreia cel
mai adesea îi vom da numele de Viaţă.. Temperaturile specifice acestei scări înregistrează
diferenţe mari, aproximativ între -272.1oC, punctul de topire al Heliului şi +3500oC, temperatura
de topire a diamantului. Funcţiile specifice acestor cîmpuri sînt funcţii de serii cosinusoidale. Ca
o caracteristică de bază a acestei scări este Viaţa. În această scară putem interveni dar nu
putem încă stăpînii modele în interiorul cărora vitezele de compunere sau de descompunere
specifice depăşesc anumite valori. Originile acestor două spaţii sînt comune şi se găsesc în
centrul electromagnetic al fiecărui model material organizat. Asupra parametrilor fizici ai acestei
scări putem actiona limitat prin interferenţă.
Rezumat:
În sistemul de referinţă a microcosmosului sau în Scara infiniţilor mici, Sim, sînt definite cel mai
adesea 2 dimensiuni ale spaţiului şi anume:
5. Scalar, spaţiul material ca a treia dimensiune a spaţiului de aspect discontinuu şi
6. Vectorial, VIAŢA sau cea de a patra dimensiune a spaţiului, de aspect continuu.
c. Sistemul de referinţă biologic sau Scara OMULUI (S0) este un caz particular al Scării
infiniţilor mici prezentînd forme de organizare interscalare ale materiei şi se referă la realitatea
lumii în care trăim pusă în evidenţă şi prin simţurile noastre.
Ca metodă de lucru vom folosi observaţiile asupra realităţilor obiective din mediul înconjurător
şi similitudinea după care dacă un model se poate produce într-o scară inferioară el se poate
reproduce şi în scara dimensional superioară. Vom accepta că între dimensiunile spaţiale
specifice scărilor de raportare există numere metrice de legătură sau coeficienţi de legătură.
Exemplu: în SF metrica Ângstromului, în Sim metrica micronului, în SO metrica metrului în SIM
metrica anul-lumină sau a parsecului, la fel pentru frecvenţe, mase, cantităţi de căldură, energii,
etc. Cunoscînd coeficienţii de legătură dintre modelele similare care se produc şi reproduc în
scările de raportare, vom putea aproxima realităţile de dincolo de macrocosmos şi de sub
microcosmos, din Scara Fundamentală, avînd posibilitatea să bănuim un anumit grafic al
Galaxiei Noastre şi al Universului.
În Sistemul de referinţă biologic sau în Scara OMULUI (SO), materia se organizează şi sub
acţiunea vectorială a celei de a patra dimensiune a spaţiului numită VIAŢA aşa cum o
cunoaştem noi în mediul Terra sau aşa cum nu o cunoaştem în condiţiile de adaptare în alte
medii.
Vă propun să acceptăm că Viaţa este cea mai complexă organizare a materiei în Sistemul de
referinţă biologic sau în Scara Omului, SO. Luăm Viaţa ca etalon al organizării pentru a ne
putea permite să generalizăm rezultatele observaţiilor de la complex spre simplu şi de la simplu
înspre complex.
Observaţie
Cîmpurile proprii scării SO au frecvenţe de ordinul unitar al kilohertzilor iar lungimile de undă
de ordinul sutelor de mii de metri. Aceste cîmpuri sînt definite de serii de funcţii sinusoidale.
Temperatura optimă a scări biologice, referindu-ne la realitatea biologică a modelul de viaţă OM,
o vom considera oscilantă uşor în jurul valorii de +36oC. Caracteristica de bază a acestei scări
este Viaţa din ecosistem cu cazul particular al modelului OM de care ne vom ocupa în
continuare, concluziile le vom generaliza şi aplica asupra tuturor realităţilor obiective puse în
evidenţă prin simţurile noastre.
Scara biologică sau Scara Omului cum am mai denumit-o după modelul-etalon superior
Omul, se referă la modele materiale puse în evidenţă cel mai adesea cu ajutorul simţurilor
noastre. Modelele materiale care se organizează în SO, realităţile materiale observate, cu sau
fără viaţă cu alte cuvinte, cel mai adesea prezintă forme dimensionale interscalare şi sînt
alcătuite dintr-o infinitate de părţi simple, din constituanţi elementari ai materiei din Sim
organizaţi după anumite legi în SO. Aşadar, un corp din SO este compus dintr-o sumă de
constituanţi elementari, organizaţi după anumite legi care îi sumează scalar şi vectorial, după o
proprietate aditivă aşa cum ne vom exprima în continuare:
S( c ) = E (0) în care:
- S ( c ) reprezintă suma constituanţilor elementari în Sim ce compun un element iar E este
evenimentul rezultant în SO (este corpul din SO la care facem referire sau evenimentul cum l-
am mai denumit). Admitem că relaţia de mai sus caracterizează fizic o mărime scalară compusă
vectorial, exprimă corespondenţa dintre un constituant sau o sumă de constituanţi din Sim şi
modelul rezultant în SO, fără a ne da o imagine clară a relaţiilor de echilibru existente în corp.
Teorie:
Fie dată o scară de referinţă S… în care să localizăm un constituant elementar, “c”. Vom defini
scalarul elementar “c” ca fiind o formă de existenţă a materiei asupra căreia nu poate acţiona un
transformator divizor sau tăietor.
Definiţie:
Vom defini transformatorul tăietor T ca fiind o lege sau o sumă de legi în baza cărora un
constituant elementar dintr-o scară dimensională superioară se împarte în constituanţi
elementari ai scării inferioare şi cel puţin un rest material Exemplu:
Restul material fumul dacă transformatorul tăietor este o arderea clasică, sau rest energetic,
radiaţiile nucleare dacă transformatorul tăietor este explozia nucleară, etc.
Fiind dat un scalar “c”, vom putea găsi cel puţin un număr convenţional “n”, astfel ca:
cT = S ( c:n ) + r (1)
Se citeşte: orice scalar “c”, care se supune unei legi tăietoare T, se împarte într-o sumă de părţi
elementare “n” proporţionale şi cel puţin un rest de natură scalară sau vectorială (energetică).
Spunem că aplicînd scalarului “c” un transformator tăietor T vom obţine un număr “n” de părţi (
c:n ) şi un rest scalar sau vectorial. Restul scalar are valoare nulă în cazul în care
transformatorul tăietor are o viteză suficient de mare încît scalarul să fie divizat fără nici un fel de
vibraţie, ca în cazul imploziilor în care acţionează numai restul vectorial (energetic) care
provoacă vidul.
Fie dat un scalar de valoarea M în SO, dotat vectorial cu oricefel de proprietate. Vom spune că
aplicînd scalarului M un transformator tăietor T de ordinul “n”, scalarul M se divide în ”n” părţi
proporţionale şi un rest scalar şi vectorial:
MTn = n ( M:n ) + r (2)
Scalarul este definit în sistemele convenţionale de referinţă de valori care se referă la:
lungimea, suprafaţa, volumul, densitatea, masa, rezistenţa electrică, capacitatea electrică, etc.
Dacă scalarul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate vectorială rezultantă, în anumite
condiţii ce se întîmplă la tăiere cu această proprietate? Transformatorul T se aplică şi proprietăţii
P. Orice scalar “m” în Sim dotat cu o proprietate “p”, constituie un scalar aditiv dacă se
organizează după o anumită lege de sumare şi se obţine scalarul M în SO:
mA = M (3)
Spunem că realizăm o intersecţie în sens crescător atunci cînd aplicînd unui scalar “m” dotat
cu o proprietate “p” un transformator aditiv A, obţinem un model M în scara superioară. În
realitate, scalarul “m” din Sim este un constituant elementar definit ca atare, cum ar fi celulele vii,
radicalii etc., care se adună şi se organizează după anumite legi care compun instantaneu
corpul omului.
Definiţie: numim grup de scalari elementari “mi” dotaţi cu proprietăţi “pi”, acei constituanţi
elementari care satisfac relaţia:
S( pi )A = P(mi) (4)
Spunem că suma S de proprietăţi “pi” ale constituanţilor elementari “mi” (ale celulelor), se
compune după o lege, după un transformator aditiv A şi dă proprietatea de grup P(mi), alta decît
greutatea în condiţiile acceleraţiei gravitaţionale de la nivelul scoarţei terestre. Nimeni nu poate
nega realitatea vieţii, diviziunea celulară. Fiecare celulă în parte este caracterizată de parametrii
electrici ca rezistanţa şi capacitatea electrică celulară. Privit astfel omul are prin similitudine o
faţă electrică în care suma de proprietăţi “pi” reprezintă suma de rezistenţe electrice locale
adunate în complex şi care dau o rezistenţă electrică generalizată R, măsurată la nivelul cutanat
în kiloohmi. Din alt punct de vedere şi capacităţile electrice adunate dau o capacitate electrică
rezultantă C şi care are valori măsurate în domeniul nanoFarazilor. De asemenea efectul
diviziunii celulare poate fi regăsit şi măsurat în miliVolţi ai tensiunii electrice rezultante.
Observaţia 1.
Parametrii electrici specifici, rezistenţa R şi capacitatea C îl aseamănă pe om prin similitudine
cu un circuit electric Rezistenţă-Condensator cu constanta de timp RxC care este alimentat de
tensiunea electrică rezultată ca urmare a diviziunii celulare. Fizic, ţinînd seama de constanta de
timp RxC, vom putea calcula la un moment dat o lungime de undă specifică circuitului electric
Om, după simplificări astfel:
L = 300 x R x C (5)
în care parametrii electrici din ecuaţie au fost descrişi mai sus. De reţinut însă că aceşti
parametrii electrici ai “viului” şi deci inclusiv ai omului, dau lungimi de undă de ordinul a sute de
mii de metri cu frecvenţe de ordinul kilohertzilor aşa cum am prezentat la început valorile
caracteristice scării omului. În urma măsurătorilor făcute asupra unui mare număr de persoane
am tras concluzia că produsul RxC este variabil de la o secundă la alta (86.000 de secunde
circadiene) şi în general lungimile de undă rezultante au valori cuprinse între aproximativ
70.000m şi 500.000m.
Observaţia 2.
Ionosfera conţine stratul atmosferic Heavisaide care reprezintă scutul protector al vieţii, în el
este reţinută radiaţia cosmică dăunătoare vieţii. Stratul atmosferic Heavisaide are o altitudine
variabilă circadian şi sezonier deasupra unui punct de referinţă de pe glob, cel mai adesea
facem referire la nivelul mării, variaţie dată de încălzirea şi răcirea circadiană şi sezonieră a
atmosferei. Totuşi, pentru simplificare vom lua poziţia instantanee a stratului Heavisaid deasupra
mării la echinocţiul de primăvară şi de toamnă: la ora 3 dimineaţă stratul Heavisaide va avea
altitudinea de 100.000 de metri iar la ora 15 va avea altitudinea de 400.000 de metri. În restul
anului altitudinea se calculează ţinînd seama de o serie de coeficienţi de corecţie cum ar fi:
- a, altitudinea punctului în care se fac măsuratorile deasupra nivelului mării
- k, coeficient de corecţie care ţine seama de mişcarea Pămîntului în jurul Soarelui
- S, coeficient de corecţie sideral care ţine seama de mişcarea sistemului Solar în direcţia stelei
Vega, de mişcarea galactică a Soarelui (vînturile electromagnetice).
Altitudinea stratului Heavisaide în general şi simplificat respectă o relaţie de forma;
A = 250km + 150km x sin ( u.t) (6)
în care:
- “250km”, reprezintă altitudinea teoretică deasupra mării a unui centru imaginar în jurul căruia
are loc o mişcare armonică sinusoidală a stratului Heavisaide
- “150km”, reprezintă mărimea razei armonicei
- “u”, reprezintă valoarea în grade a mişcării unghiulare a Pămîntului în jurul axei proprii, avînd
ca origine a timpului ora 3 dimineaţa, cînd stratul Heavisaid la echinocţii se găseşte la cea
mai mică altitudine, de 100km cînd valoarea unghiulară “u” este egală cu zero.
- “t”, reprezintă timpul scurs începînd de la ora 3 dimineaţa şi pînă se închide cercul mîine
dimineaţă la ora 3 cînd începe o altă rotaţie.Din 4 în 4 minute, Pămîntul face o mişcare
unghiulară de 1 grad.
Observaţia 3
Valorile tabelare calculate ca la Observaţia 1 sînt aproximativ egale cu valorile tabelare
corectate de la Observaţia 2. După îndelegate reflecţii, analize, cercetări şi experimentări, acum
ne-am luat permisiunea de a veni în faţa Dumneavoastră şi a vă propune să acceptaţi pînă la
proba contrară o analogie între cele două şiruri de valori determinate în cadrul celor două
observaţii şi astfel să putea face o legătură între valorile date de calculul lun gimi de undă L în
funcţie de parametrii electrici ai organismelor vii în general şi a Omului în special cu valorile
succesive ale altitudini stratului atmosferic Heavisaide, A, astfel să putem aproxima o stare de
echivalenţă relativă, o legătură Om – Galaxie, de forma:
L = A (7)
sau
300xRxC = 250Km+150Kmxsin(u.t)
Valorile tabelare succesive obţinute la echinocţii de 100Km reprezintă unde cu frecvenţe de
3000Hz la ora 3 dimineaţa şi 400Km cărora le corespund frecvenţe de 750Hz la ora 3 după
masă.
La nivelul cercetărilor de acum vă propunem să fiţi de acord cu Observaţia 3 care ne duce la
concluzia că Scara Omului, în care realităţile sînt puse în evidenţă cel mai adesea prin
intermediul simţurilor noastre, are cîmpuri electromagnetice ale căror lungimi de undă şi
frecvenţe sînt determinate folosind formule simplificate funcţie de valoarea sinusului unghiului de
rotire a Pămîntului în jurul axei proprii, denumite de noi, serii sinusoidale. Generalizînd cu
permisiunea Dv. vom putea afirma cel puţin teoretic deocamdată că la nivelul scării SO se
intersectează prin compunere sau generare dimensiuni ale spaţiilor din Sim după forme
modelare ale spaţilor din SF cu dimensiuni ale spapţiilor scării SIM prin descompunere sau
degenerare. Pentru a se putea efectua practic aceste intersecţii în SO sînt necesare valori
compatibile ale spaţiilor din celelalte trei scări de raportare, cu alte cuvinte sînt necesare valori
reale sau imaginare care să satisfacă relaţiile de intersecţie modelară. Dacă admitem ca posibilă
relaţia (7) avem deja un punct de plecare în construcţia noastră: L admitem că prin tăiere dă
elemente ale spaţiilor din Sim iar A dă prin compunere elemente ale spaţiilor din SIM, rămânănd
să calculăm coeficienţii de demultiplicare de la SO către Sim şi SF şi coeficienţii de multiplicare
de la SO către SIM.
Observaţia 4
Reluînd formula (4):
S( pi )A = P( mi )
care reprezintă un corp cu proprietate specifică P( mi ) în SO organizat după un transformator
aditiva A ai constituanţilor elementari compatibili din Sim, S( pi ); vom afirma că o condiţie de
compatibilitate trebuie să fie un număr “n” submultiplu de scara SO cu serii de funcţii sinusoidale
faţă de scara Sim cu serii de funcţii cosinusoidale determinat apriori de o relaţie de legătură
discretă de forma:
n=1/L (8)
în care:
- “n” este coeficientul de demultiplicare de la SO către Sim
- L = A , ca în formula ( 7 ).
Introducînd valorile calculate cu formula ( 7 ) în formula ( 8 ), vom obţine valorile instantanee ale
coeficienţilor de demultiplicare “n”, model de calcul numit de noi seria de funcţii cosinusoidale.
n = 1 / 300.RxC; n = 1 / (250.000m + 150.000mXcos(u.t), formula ( 8 ) practică,
în care “u” şi “t” sînt parametrii de la formula (6).
Făcînd o corespondenţă între parametrii măsuraţi ca la observaţiile 1 şi 2 aparţinînd SO şi
calcularea după formula ( 8 ) practică a parametrilor submultiplu corespunzători în Sim, vom
observa că aceştea au dimensiunea scalară a lungimii în domeniul micronilor şi mai mici, cărora
le corespund frecvenţe de ordinul Teraherţilor. Valorile teoretice astfel obţinute noi aprexciem că
reprezintă soluţiile unor ecuaţii de stare instantanee ale cîmpurilor electromagnetice din Sim,
determinate cu ajutorul seriei cosinoidale cum ar fi lungimile de undă şi frecvenţele cîmpurilor
electromagnetice din Sim.
Cunoscînd valorile de submultiplu din Sim ( “n” ) şi multiplu din SO, (A) ai parametrilor
corespunzători cîmpurilor electromagnetice din Sim şi SO, se vor calcula corespondenţele
metrice ale valorilor cîmpurilor electromagnetice din SF după serii cotangenţiale, date de formula
practică simplificată:
Sf = n / A ( 9 ) în care:
- Sf reprezintă lungimile de undă ale cîmpurilor electromagnetice din SF
- pentru valorile instantanee se iau în considerare valorile calculate după formula (8) pentru “n”
şi formula (7) pentru A.
Valorile lungimilor de undă calculate după formula ( 9 ) corespunzătoare cîmpurilor
electromagnetice din SF au valori de sub un Angstrom, mai mici ca raza atomului de hidrogen
cărora le corespund valori ale frecvenţelor de ordinul unui număr înmulţit cu 10 la puterea + 20
Hertzi!
Pentru calculul valorilor de multiplu de la SO către SIM se vor utiliza aşa zisele funcţii de serii
tangenţiale, după formzula practică simplificată:
N = A / n ( 10 ) în care:
- N este valoarea corespunzătoare a lungimilor de undă a cîmpurilor electromagnetice din
SIM, de ordinul milioanelor de metri, cărora dacă luăm în considerare o formulă de calcul cu
parametru viteza luminii solare, îi corespund frecvenţe teoretice subunitare şi imaginare şi
aici apare o dilemă din lipsa unei formule de calcul care să admită în Galaxia noastră şi prin
extindere în Univers, lumini astrale cu viteze mai mari sau mai mici decît viteza luminii
Soarelui pe care în general bănuim că o cunoaştem.
Exemplu:
- pentru coeficienţi de demultipliocare, în SO la frercvenţa de 750Hz îi corespunde în Sim
frecvenţa de 120 teraHz iar în SF frecvenţa de 0,69x10 la puterea +20 Hz; în SO la frecvenţa
de 750Hz îi corespunde lungimea de undă de 400.000 de metri şi corespunzător în scările
submultiplu Sim unda de 2 microni, în SF lungimea de undă va fi de 44,63 Angstromi, etc.
- pentru coeficienţii de multiplicare de la SO la SIM, putem calcula cu ajutorul seriei tangenţiale
şi valori tabelare orientative dar pînă la rezolvarea dilemei cu ajutorul dumneavoastră nu
îndrăznim pentrucă nu avem încă o imagine de volum de referinţă a celei de a cincea şi a
şasea dimensiuni a spaţiului.
Rezumat:
Cea de a patra dimensiune a spaţiului definită în Sim Viaţa, în SO prinde forme modelare
biologice concrete regăsite sub totalitatea vietăţilor pe care le cunaştem sau pe care nu le
cunoaştem.
Pentru relităţile materiale inerte puse în evidenţă şi cu ajutorul simţurilor noastre, generarea şi
degenerarea este mult mai simplă pentrucă transformatorii aditivi sau divizori se aplică numai
unui număr limitat de componenţi cum ar fi de exemplu atomii în cazul metalelor sau mai
sugestiv calcarul în cazul stîncilor, etc. Formele de existenţă puse în evidenţă de către simţurile
noastre în această scară au aspect discontinuu pe de o parte iar pe de altă parte spaţiile
cîmpurile electromagnetice care definesc acele forme au aspect continuu.
d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile

cuprinse în SIM aparţin manifestării materiei în imensitatea ei, aparţin comparării Galaxiei şi a
Universului. Lungimile de undă corespunzatoare cîmpurilor electromagnetice ale acestui sistem
sînt de ordinul de mărimeNx1024 metri, adică a unui număr N ori 10 la puterea +24 de metri!
Dimensiunea sacalară a lungimilor de undă corespunzătoare spaţiului definit în SIM este
caracteristica celei de a cincea dimensiune a materiei, respectiv spaţiul scalar integrator de

aspect discontinuu ca formă obiectivă de existenţă a materiei, ca o întindere nemărginită care
cuprinde ansamblul corpurilor cereşti măsurat cu unităţile de distanţă astronomică cum ar fi
anul-lumină, parsecul, mase şi viteze cosmice, viteza luminii solare ca reper de referinţă în
sistemul planetar al Soarelui, etc., cu origini variabile în funcţie de elementul de volum galactic
la care facem referinţă la un moment dat. În textul-ipoteză pe care vi-l supunem atenţiei, prin
element de volum galactic vom înţelege un spaţiu de studiu izolat din Galaxia noastră care
cuprinde cel puţin un corp cosmic (sau sumă de corpuri cosmice), cu acceleraţie gravitaţională
proprie şi care cuprinde şi alte mase cereşti în mişcare în interiorul volumului, fără gravitaţie
proprie, cum ar fi spre exemplu meteoriţii, etc.
În urma unui studiu particular pot să presupun că forme energetice noi şi necunoscute încă
omenirii, vor fi descoperite abia după întregirea teoriei atracţiei universale şi teoria relativităţii.
Vă invit să vă aduceţi aportul astfel ca noi sau generaţiile viitoare să trecă peste barierele
cunoaşterii fixate de interpretările de pînă acum cu pretenţia de a fi atins perfecţiunea.
Bunăoară, folosind exclusivist repere ca viteza luminii pe care o percepem noi şi excluzînd
vitezele altor lumini necunoscute ştiinţelor şi religiilor, se limitează puterile dumnezeeşti în
deobşte în spaţiul terestru vizibil cu ochii. Cel mai adesea Ştiinţele şi Religiile actuale fac
abstracţie de faptul că dumnezeirea oferă aceleaşi condiţii electromagnetice atît în vecinătăţile
Pămîntului ca în orice altă parte a Galaxiei Noastre. Prin vecinătatea unui corp cosmic vom
înţelege aici distanţa de la scoarţa acelui corp cosmic ți pînă la corpurile cosmice relativ
apropiate. Frecvenţele specifice unor lungimi de undă directe, care cuprind între ventre
corpurile cosmice vecine, situații încă nestudiate pe Terra, sînt de ordinul unitar sau subunitar
al Hertzilor dacă luăm ca reper de referinţă lumina solară din teoria relativităţii. Lungimile de
undă directe introduse mai sus, definesc cîmpuri electromagnetice integratoare cărora le
corespunde o dimensiune vectorială, cu un vector unitar al spaţiului”k” sau cea de a şasea
dimensiune a spaţiului denumită de noi spaţiul vectorial integrator sau Timpul integrator.
Ddefiniţie:
Timpul integrator ca cea de a şasea dimensiune a spaţiului este una dintre formele
fundamentale de existenţă a materiei în mişcare exprimînd durata mişcării în spaţiul scalar
integrator. Timpul integrator universal este o constantă a Universului şi are ca submultiplii timpii
subintegratori sau timpii specifici din spaţiile scalare Sim, SF şi din sistemul particular SO.
Timpii specifici intră în calculele duratelor desfăşurării fenomenelor din elementul de volum
galactic luate în studiu Timpii specifici au originile fixate în centrul tuturor corpurilor cosmice cu
gravitaţie proprie din Galaxie. Din punctul de vedere al Scării Infiniţilor Mari, Timpul sau cea de
a şasea dimensiuni a spaţiului, privit ca una dintre formele fundamentale de existenţă a materiei
în mişcare exprimă şi durata, succesiunea şi simultaneitatea proceselor obiective care se
modelează în Scara infiniţilor mici şi în Scara Fundamentală în elementul de volum galactic luat
în considerare. Aspectul celei de a şasea dimensiuni a spaţiului, Timpul, este în general de
discontinuitate, perioada măsurată pe Pămînt fiind exprimată în zile, ore, minute, secunde.
Este interesant studiul făcut prin prisma celor de a cincea şi a şasea dimensiuni a spaţiului,
fenomenul denumit de noi trapulsia saua tragerea. Trapulsia este asigurată de mişcarea de
rotire în jurul axei proprii ale unor locuri geometrice care sub efectul vitezelor centripetă şi
centrifugă, dobîndesc “gravitaţii proprii”, principiu care în ipoteza noastră asigură energia de
respingere şi de atracţie necesară funcţionării aşa-ziselor OZN-uri în spaţiile planetelor sau în
vidurile interplanetare. Tehnic este posibilă realizarea vectorilor geometrici OZN denumiţi aici
trapulsori, dar Civilizaţia Noastră nu a luat încă în considerare această ipoteză.
Temperaturile proprii Scării Infiniţilor Mari încep de pe la +3500oC şi ajung până la valori de
milioane de grade Celsius. Caracteristice acestei scări, sînt seriile de funcţii tangenţiale
determinate în general ca la punctul c., cu caracteristica de bază a acestei scări Timpul. Nu
putem opera deocamdată cu aceste dimensiuni, dar trăim liniştiţi în ele.
Rezumat:
În Sistemul de referinţă al macrocosmosului (SIM) sînt definite două dimensiuni ale spaţiului
galactic cu vecinătăţile lui:
- spaţiul scalar integrator cu originea în centrul material al elementului de volum galactic pe care
îl studiem şi care dă instantaneu axa geografică galactică, paraleleă în corpurile elementului de
volum cu axele geografice care coiencid cu axa dintre pollii geografice planetare.
- spaţiul vectorial integrator corespunde cu Timpul: planetar, solar, galactic sau universal luat în
calcul.
- spaţiul scalar integrator şi timpul au aspectul de discontiniutate
Un caz particular îl constituie soluţiile seriilor de funcţii trigonometrice enumerate mai sus şi
aplicate prin similitudine spaţiului galactic, atunci cînd unghiul dintre axa magnetică ale spaţiilor
vectoriale şi axa geografică ale spaţiilor scalare tind spre valoarea de 45 de grade. Calculele
aplicate prin similitudine intersecţiei celor 6 spaţii în acest caz duc la imagini galactice
apocaliptice de torsionare şi pulverizare a materiilor planetare în starile energetice specifice
găurilor negre.
În sistemul planetar al Soarelui, Timpul are originea în centrul fostei găuri negre de pe axa
Steaua Nordului – Steaua Sudului, altfel spus în centrul Soarelui. Timpul specific corpurilor
cosmice cu gravitaţie proprie care s-au născut după împrăştierea în spaţiu a planetelor care
gravitează în jurul Soarelui, are originea în centrul acestor corpuri. Axa spaţiul vectorial
integrator specific sau timpul specific propriu corpurilor cosmice cu gravitaţie se suprapune
peste axa magnetică ce trece prin polii magnetici ai corpurilor respective şi este paralelelă cu
axa timpului galactic care trecea prin centrul de masă al aglomerărilor de mase cereşti care
formează Galaxia Noastră. În această ipoteză să admitem că şi axa timpului Solar este paralelă,
la rîndul ei, cu axa timpului Galaxiei Noastre care la rîndul ei este paralelă cu axa Universului,
etc.
* *
Torsionarea spaţiului integrator. Apocalipsa galactica

Polii magnetici ai Pămîntului nu coiencid cu polii geografici, existînd tendinţa calculată ca
devierea unghiulară dintre axa magnetică şi axa geografică să se mărească. În opinia mea,
devierea unghiulară are la bază fenomenul de torsionare a spaţiului galactic integrator,
angrenînd şi spaţiul integrator al sistemului Solar. Torsionarea provocă devierea unghiulară a
axelor magnetice şi geografice ale Pămîntului. Ţinînd seama de acest fenomen, putem emite
ipoteza în premieră mondială, că o dată cu îndepărtarea unghiulară a celor doi poli ai Pămîntul,
spaţiul integrator terestru se răceşte, provocînd în timp contractarea scoarţei terestre cu efecte
dezastruoase îndreptate înspre interior. Contractarea superficială este sursa marillor cutremure
şi frămîntări geologice actuale şi viitoare prin aceia că duce la mişcarea plăcilor tectonice sub
acţiunea forţelor de torsiune. Dacă admitem paralelismele luate în considerare şi anume că
axele magnetice şi geografice sînt paralele cu axele corespunzătoare din sistemul Solar şi din
Galaxia Noastră, atunci putem afirma că întreg elementul de volum galactic al Soarelui se
răceşte şi se contractă. Se poate aprecia astfel, revenind la diagrama mtt exprimată în Fig.1, că
peste aproximativ 7 miliarde de ani axele geografice şi magnetice vor forma, prin torsionarea
spaţiilor integratoare, un unghi critic de 45 de grade, căruia îi va fi specifică o temperatură de
zero grade absoult cînd din exteriorul planetelor va începe să fie pulverizată în spaţiu materia
superfluidă în starea energetică a unei noi găuri negre. Nu găsesc altă explicaţie torsionării
continue a spaţiilor integratoare sau a materiei galactice decît mişcarea sub acţiunea forţelor
atracţiei universale şi a contractării materiei la temperaturi care tind spre zero grade absoult.
Forţele de atracţie universale dublate de forţele de contractare şi dilatare termică presează
spaţiile discontinue pe care apoi forţele electromagnetice ale spaţiilor continue sau vectoriele le
răsuceşte ca pe un rotor.
Cele şase dimensiuni ale spaţiului discontinuu şi continuu definite în Sistemele ipotetice de
referinţă pe care vi le propunem, se caracterizează prin aceia că sunt în rezonanţă şi pot avea
pentru calcule originile comune în orice punct din spaţiu sau în vecinătatea acestor puncte la
care ne referim, astfel că după această ipoteză să nu mai privim Universul ca pe un volum
definit avînd un Centru şi o Margine ci ca pe un volum continuu şi discontinuu, indefinit
dimensional şi în continuă mişcare sub acţiunea forţei atracţiei universale şi a forţelor
termodinamice de contractare şi dilatare. Forţele termodinamice apar atunci cînd spaţiile scalare
trec de la zero grade absolut la milioane de grade Celsius sau ale altor valori intermediare, în
timpul necesar degenerării şi în timpul generării cînd materia ajunge din nou de la milioane de
grade Celsius la zero grade absolut.
În scările de referinţă se vor regăsii totalitatea legilor ce definesc la un moment dat un
eveniment sau sumă de evenimente dintr-o anumită scară şi în legătură directă cu celelalte scări
vecine. Aceptăm evenimentul, ca fiind o sumă de transformări prin care trece un anumit model,
de la o anumită formă de organizare a materiei la alta.
Pentru a realiza o imagine a celor expuse, revenim cu exemplul similitudinii relativiste care la
rîndul ei naşte o altă problemă fundamentală a cunoaşterii:
- dacă ar fi să dăm “viaţă” unui "observator" pe un electron al unui atom în Sim; mărimea
acestui observator faţă de electron să fie proporţională cu aceia a omului faţă de Pămînt, atunci:
* observatorul din Sim priveşte electronul ca pe planeta lui, la fel cum, prin similitudine, omul
priveşte Pămîntul în SO.
* referitor la timp, un an pentru om înseamnă durata cît Pămîntul se învârte în jurul Soarelui; un
an pentru observatorul de pe electron înseamnă durata în care un electron de pe o anume
orbită, se învîrte o dată în jurul nucleului.
*referitor la spaţiu, pentru observatorul de pe electron distanţele interelectronice, internucleare,
interatomice, intermoleculare, sînt prin similitudine, la fel de mari cum sînt pentru om distantele
interplanetare, interstelare, sau intergalactice, etc.
- dacă ar fi să dăm “viaţă” unui “observator galactic”, pentru acel “observator” care are vîrsta
cam de 20 de ani galactici , “omul” ar avea dimensiunile “observatorului” din Sim “privit” de
noi din SO, etc….
Pasul următor al cunoaşterii este determinarea valorilor de referinţă ale luminilor specifice Scării
Fundamentale, Scării infiniţilor mici şi Scării infiniţilor Mari fiind cunoscută în Scara OMULUI
viteza de referinţă în vid a luminii Soarelui,
c = 300.000km/sec.
Fig.2 Straturile atmosferice la echinocţii

Capitolul 3
Creaţia şi Evoluţia regnului animal şi vegetal pe Pământ
Creaţia în gândirea dogmatică împarte timpul Pamîntului în şapte intervale denumite “7 Zile”,
corespunzăzoare în
Evoluţia unor lungi perioade de frământări geologice denumite “Ere geologice”, ultima “Zi” a
acestui timp biblic cuprinde istoriea Omului. Pentru simplificarea convertirii informaţiilor vechi
cuprinse în textului biblic în informaţii ştiinţifice noi, vom reda întâi citatele din textul biblic
referitoare la Creaţie, Interpretarea textului biblic de către noi, cu ajutorul calculatoarelor, făcînd
o similitudine cu termeni cunoscuţi ai ştiinţelor actuale. După interpretarea textelor biblice, vom
face încadrarea evenimentelor în timpul geologic aferent Evoluţiei.
Textul biblic ordonează evoluţia creaţiei în timpul modelar al tuturor realităţilor văzute şi
nevăzute, mai mult, cunoscute şi necunoscute de către noi, după o legătură determinantă astfel:
„În numnele Tatălui şi Fiului şi Spiritului (Duhului) sfînt. Amin”
în care, dacă aplicăm Convenţiile stabilite deosebim:
- Tatăl, ca fiind entitatea organizată spaţial în SIM, determinantă pentru cîmpul electromagnetic
universal definit în SF, care se naşte ca urmare a transformării lucrului mecanic apărut în timpul
prăbuşirii materiei, a degenărării materiei în elementele constituante la temperatura de zero
grade absolut, în imensele găuri negre şi apoi în regenerarea materiei în formele cunoscute şi
necunoscute nouă,
- Fiul, este forma reală pe care o ia organizarea materiei în Sim, pretutindeni în spaţiu unde sînt
îndeplinite condiţiile de existenţă, sub influienţa cîmpurilor electromagnetice vecine formei,
- Spiritul cînd este vorba de realitatea generalizată sau Duhul sfînt cînd este vorba în particular
de formele de organizare ale vieţii, reprezintă totalitatea pachetelor de frecvenţe care definesc
modelele electromagnetice (ale Fiului) existente în spaţiu, cu alte cuvinte mai exprimă şi
omniprezenţa dumnezeiască pretutindeni în spaţiul galactic.
- .Amin, este o criptare a principiilor filozofice idealiste care definesc o relitate materială
modelată pe care o punem în evidenţă cu ajutorul simţurilor noastre în SO sau a aparaturii
ajutătoare simţurilor noastre. Amin mai reprezină şi acţiunea definită de ecuaţiile de stare ale
unui model din SF, care se aplică asupra unei sume ale componenţilor compatibili din Sim,
pentru a se organiza în SO sub influienţa cîmpurilor electromagnetice din SIM în modelele reale
la care omul le-a dat nume.
Creaţie
Sursa: BIBLIA
Ziua Întîi
Prima parte a zilei întîi
Secţiunea:
NOUL TESTAMENT – Evanghelia după Ioan
- La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu
- El era la început cu Dumnezeu
Ziua întâi, partea a doua

FACEREA LUMII
Secţiunea:
VECHIUL TESTAMENMT – Geneza
Lumina
1.2 Pămîntul era pustiu si gol; peste fata adîncului de ape era întuneric, si Duhul lui Dumnezeu
se misca pe deasupra apelor.
1.3 Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Si a fost lumină.
1.4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; si dumnezeu a despărtit lumina de întuneric.
1.5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte.. Astfel, a fost o seară si apoi a
fost o dimineata: aceasta a fost ziua întai.
Interpretare
Textul biblic admite că în prima parte a Zilei Întîi a existat o perioadă lungă de timp în care
nimic nu avea nume, totul era o nebuloasă din care aşa cum arată diagrama mtt, s-a născut
Sistemul planetar al Soarelui.
În partea a doua a Zilei Întîi, denumită Facerea Lumii, după stabilirea orbitei Pământului, textul
biblic admite că a existat o perioada de timp, în care atmosfera era netransparentă şi
întunecată. Sfera de lichid şi gaz din care era format Pămîntul, în condiţiile entropice noi, cu
gradientul de temperatură de sens descrescător, se răceste şi se solidifică la suprafată, gazele
din care era formată atmosfera se reduc. O data cu răcirea în continuare a Pămîntului,
temperatura la nivelul scoartei terestre scade si ea. Astfel se atinge un nivel de temperatură sub
care scoarţa terestră nu mai are radiatie proprie vizibila, aceasta stingîndu-se încet în înfraroşu.
Începe să se distingă stralucirea atmosferei terestre primare sub razele Soarelui, apariţia
fenomenului de zi-noapte.
Perioada de timp în care s-au petrecut aceste fenomene cosmice şi tereste, textul biblic o
denumeşte “ZIUA ÍNTÂI”
Evoluţie
Încadrarea geologică a Zilei întâi:
Această perioadă lungă de timp convenţional o vom împărţii în două:
1. Timpul Ancestral care se întinde pe o perioadă de aproximativ 13 miliarde de ani, la care
textul biblic face referiri în trimiterea la Evanghelia după Ioan, cap. 1.1 şi 1.2., adică “prima parte
a Zilei întâi”.
2. Timpul Precambrian, descris în Geneza cap 1.1 ... 1.5, prima şi cea mai veche parte din
istoria geologică a Pământului, este în acelaşi timp şi cea care a avut durata cea mai lungă.
Precambrianul începe odată cu "solidificarea" primelor scoarţe terestre şi se termină odată cu
formarea primelor straturi de "sol" pe aceaste scoarţe în care se găsesc urme bine păstrate ale
primelor modele biologice materializate la temperaturile înalte şi în condiţiile atmosferice de
atrunci, modele de animale şi în special urmele unor modele de artropode primitive, numite
trilobiţi (Olenellus).
Între aceste limite durata timpului Precambrian a fost de 3.000 milioane de ani faţă de durata
erelor următoare de circa 570 milioane de ani. Acest imens timp Precambrian se împarte la
rândul lui în două ere: era Arhaică, cea mai veche şi era Proterozoică (Algonkian) cea mai nouă.
Forţat, noi vom accepta că “partea a doua Zilei întâi” se confundă ca timp, cu Precambrianul
Arhaic.
În era Arhaică a Precambrianului, au avut loc puternice procese de orogeneză, care au dus la
ridicarea mai multor catene muntoase: catena Laurenţiană ale cărei urme se mai pot observa pe
valea fluviului Sf.Laurenţiu din America de Nord, catena Huroniană, urmele ei găsindu-se în
Canada, precum şi orogenezele Svecofennidică şi Karelică în Europa etc. Aceste mişcări
orogenice au fost însoţite de numeroase şi intense manifestări magmatice.
Creaţie
Ziua a doua - CERURILE
1.6 Dumnezeu a zis: “Să fie o întindere între ape, şi să desparta apele de ape.”
1.7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sânt dedesuptul întinderii de
apele care sînt deasupra întinderii. Şi asa a fost.
1.8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a
fost ziua a doua.
Interpretare
O dată cu răcirea, scoarţa terestră ajunge sub temperatura de 100 de grade Celsius, prag sub
care textul biblic admite că pe Pamânt a existat o perioada în care apa se găsea atît sub formă
de vapori cît si sub forma lichidă. Apa nu mai fierbea la contactul cu scoarţa terestră, ci se
depunea sub forma lichidă, intrînd în combinatii chimice si fizice cu roca. Atmosfera ramîne
difuză şi fierbinte, din cauza gazelor şi a condensului de apă. Aceasta a fost ZIUA A DOUA.
Evoluţie
Încadrare geologică
ZIUA A DOUA, se suprapune peste era Proterozoică (Algonkian) din timpul Precambrian. Cel
mai important eveniment din acest timp este apariţia vieţii ca urmare a materializării unor
modele simple. În depozitele sedimentare ale Proterozoicului se găsesc însă resturi de modele
ale unor vieţuitoare cu un grad de organizare din ce în ce mai complexă. Astfel, în depozitele
grafitice şi calcaroase din Proterozaicul inferior se găsesc resturi organice rare şi rău conservate
de modele marine inferioare: foraminifere, radiolari, spongieri şi celenterate. În Proterozoicul
superior şi, în special, în partea lui superioară, în Infracambrian, se cunosc chiar modele de
fosile nevertebrate cu o organizare destul de evoluată: viermi, brahiopode şi chiar artropode
primitive. Aceste modele dovedesc că fauna proterozoică nu reprezintă fauna primitivă a
Pămîntului, ci că viaţa a apărut la sfîrşitul Arhaicului şi că a avut o lungă perioadă de evoluţie în
funcţie de condiţiile terestre de atunci, până s-a ajuns la modelele unei faune de nevertebrate
destul de evoluată ca cea din Proterozoic. Ziua întâi şi Ziua a doua au însemnat împreună
Timpul Precambrian de circa 3.000 milioane de ani.
Creaţie
Ziua a treia - PAMÎNTUL
1.9 Dumnezeu a zis:”Să se strîngă apele cari sînt dedesuptul cerului; şi să se arate uscatul!” Şi
aşa a fost.
1.10 Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut
că lucrul acesta era bun.
1.11 Apoi Dumnezeu a zis:”Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu samînţă, pomi roditori, care să
facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămînta lor pe pamînt.” Şi aşa a fost.
1.12 Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu samînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod după soiul lor.
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
1.13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineată: aceasta a fost ziua a treia.
Interpretare
La temperaturi înalte, dar oricum sub temperatura de fierbere a apei, în cratere începe să se
adune apa, să curgă pe pante. Astfel apare eroziunea, apar primele elemente ale solului.
Memoria biblică mai arată că în această perioadă, cu temperatura solului ridicată, cu ape
fierbinţi, cu trăsnete şi fulgere continue, apar primele forme de viată vegetală, de verdeaţă, de
iarbă cu sământă, de arbori care se înmulteau prin seminte. Această perioadă este denumita
ZIUA A TREIA.
Evoluţie
Incadrare geologică
ZIUA A TREIA coiencide cu prima parte (cam 130 milioane de ani) din Era Paleozoică, este
istoria antică a vieţii pe Pămînt, era animalelor vechi şi este o eră foarte lungă, 330 milioane de
ani.
În îndelungatul timp al acestei ere, au existat două epoci lungi, de intensă activitate orogenică,
care au dus la ridicarea a două catene de munţii: catena Caledoniană, la sfîrşitul Silurianului, ale
cărei urme se mai pot observa în partea de vest şi septentrională a Europei (Munţii
Scandinaviei, Ţara Galilor, Scoţia), prelungindu-se spre vest până în estul şi nordul Groenlandei
şi catena Hercinică, ridicată către sfârşitul erei în partea centrală şi de vest a Europei, inclusiv
Uralul. În acest timp s-au ridicat vaste lanţuri muntoase în centrul şi nordul Asiei, în estul
Americii de Nord, nordul şi sudul Africii şi estul Australiei. Ridicarea acestor catene muntoase,
cu tot cortegiul de fenomene geologice care le-au urmat, au făcut să varieze foarte mult
condiţiile de viaţă. Datorită acestora, modelele de viaţă au evoluat continuu, la baza
paleozoicului trăind forme primitive, predominînd modele de animale din clasele inferioare, care
trec treptat la forme din ce în ce mai evoluate. către mijlocul şi sfîrşitul erei.
Creaţie
Ziua a patra - SOARELE, LUNA si STELELE
1.14 Dumnezeu a zis:”Să fie nişte luminatori în întinderea cerului, ca să despartă ziua de
noapte; ei sa fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
1.15 şi să slujească de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pămîntul.” Şi aşa a fost.
1.16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, şi anume: luminatorul cel mare ca să
stapînească ziua, şi luminatorul cel mic ca să stapîneasca noaptea; a făcut şi stelele.
1.17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
1.18 să stapînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că
lucrul acesta era bun.
1.19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineată: aceasta a fost ziua a patra.
Interpretare
În timp ce temperatura internă proprie Pamîntului scădea (zestrea termica cu care Pamîntul şi-a
început calătoria siderală din momentul exploziei se micsorează în timp respectând legile
Entropiei Universale), o dată cu scăderea temperaturii la nivelul solului şi a apei, scad în
intensitate şi mişcările telurice. Atmosfera se limpezeşte şi apare bolta cerească, pe care la
început se disting Soarele şi Luna şi mai apoi şi celelalte corpuri cereşti. Viaţa este dominată de
vegetatie. Această perioadă este denumită ZIUA A PATRA.
Evoluţie
Incadrare geologică:
Ziua a Patra, începe practic cam după 130 milioane de ani de la debutul erei Paleozoică şi
durează aproape 100 milioane de ani până după apariţia celor două catene muntoase din
Europa şi a lanţurilor muntoase din Asia, Africa, Australia şi America de Nord. La începutul erei
au predominat modelele de animale nevertebrate. Astfel, cea mai mare parte din tipurile de
nevertebrate, care trăiesc astăzi, au existat deja în Era Paleozoică, familiile, genurile şi speciile
fiind, în general, diferite. Au abundat printre modelele de protozoare foraminiferele, printre
spongieri, spongierii silicioşi, printre celenterate, coralii inferiori: tetracoralii şi coralii tabuliţi;
dintre echinoderme, cistoideele şi blastoideele, ca şi palechinidele care sânt proprii acestei ere.
Creaţie
Ziua a cincea - VIETUITOARELE MARII
1.20 Dumnezeu a zis:”Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pămîntului
pe întinderea cerului.”
1.21 Dumnezeu a facut peştii cei mari şi toate vietuitoarele care se mişcă şi de cari mişună
apele, după soiurile lor; a facut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a vazut că
erau bune.
1.22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis:”Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se
înmulţească şi păsările pe pamânt”.
1.23 Astfel a fost o seară, şi apoi o dimineată: aceasta a fost ZIUA A CINCEA
Interpretare
Pe măsura trecerii timpului, temperatura scoarţei terestre, a apei şi a atmosferei scad pâna la
limita în care este posibil ca vegetaţia să trăiască sub apă. Cu timpul, apar vieţuitoarele
subacvatice din care ulterior apar păsarile, care vor popula pământul şi atmosfera. Este
interesant de observat că texctul biblic, arată urmatoarea cronologie a diversificării vieţii:
vegetaţie terestră, vegetaţie subacvatică, vieţuitoare subacvatice şi apoi păsările ca vieţuitoare
terestre. Această perioada de timp este denumită ZIUA A CINCEA.
Evoluţie
Încadrare geologică:
Ultima parte din Era Paleozoică, continuînd în perioadele Cambriană, Ordoviciană, Siluriană,
Devoniană, Carboniferă, Permiană, se suprapune ca timp peste Ziua a Cincea. Modelele de
crinoide marine îşi continuă dezvoltarea. Foarte numeroase şi variate sânt modelele de moluşte
nautiloidee, goniatiţii, precum şi brahiopodele. Printre modelele de artropode abundă trilobiţii şi
gigantrostrociei care nu se mai întâlnesc în erele următoare. În Devonian şi Permian, modelele
de insecte "explodează" într-o mulţime de grupe foarte variate, cu metamorfoză completă.
Apar şi modelele de vertebrate cu ostracodermii şi peştii placodermi, forme modelare primitive,
exclusiv paleozoice, care s-au stins înainte de sfîrşitul erei. Se materializează modele de
batracieni, cu care vertebratele fac un pas decisiv pentru cucerirea uscatului, iar spre sfârşitul
Paleozoicului apar şi modele de reptilele care domină uscatul, liberându-se de viaţa acvatică, de
care amfibienii erau mai strîns legaţi.
Unele grupe de modele au atins apogeul dezvoltării lor în această eră. Aşa sânt modelele de:
brahiopode, nautiloide, crinoide, trilobiţii, amfibienii stegocefali şi unele reptile. La sfîrşitl
Permianului se sting pentru totdeuna numeroase modele de animale care au dat specificul Erei
paleozoice cum au fost: fusulinidele, cea mai mare parte a coralilor tabulaţi, tetracoralii,
palechinidelecistoideele etc. Grupele principale de modele care trec din Permian în Era
mezozoică sânt ceratiţii stegocefali şi reptilele terapside ce se sting la finele Triasicului.
Creaţie
Ziua a şasea - VIETUITOARELE PĂMANTULUI
1.24 Dumnezeu a zis: “Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare
pământesti, dupa soiul lor.” Şi aşa a fost.
1.25 Dumnezeu a făcut fiarele pamîntului dupa soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele
pamîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
1.26 Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastră; el să
stăpînească peste pestii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate
târâtoarele cari se mişcă pe pămînt.”
1.27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte
bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
1.28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul,
şi supuneţi-l; şi stapâniţi peste peşti mării, peste păsările cerului, şi peste orice vietuitoare care
se mişcă pe pămînt.”
1.29 Şi Dumnezeu a zis: “Iată că v-am dat orice iarbă care face samântă şi care este pe fata
întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră”.
1.30 Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietuitoarelor cari se miscă
pe pămînt, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.”
1.31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi a
fost o dimineaţă: aceasta a fost ZIUA A ŞASEA
Interpretatre
După solidificarea şi răcirea suficientă a scoarţei terestre, după o lungă perioadă de timp în
care s-a format solul sub influienţa hotarâtoare a apei şi ale modelelor primitive de vegetaţie,
apar modelele vieţuitoarelor uscatului. La început modelele de: nevertebrate, apoi vertebratele,
cu diverse forme de hrănire şi înmulţire, animale vegetariene în general, mamifere sau
nemamifere etc.. Pe parcursul evoluţiei, apare modelul om, un “fiu al pământului” superior, care
în plus era dotat şi cu inteligenţă suficient de mare pentru a folosi uneltele, armele în lupta
pentru supravieţuire şi supunere a naturii. O data cu apariţia humanoizilor, care au o vechime
considerabilă, poate de milioane de ani după textul biblic, ca “fii şi ficele pămîntului”, se încheie
un lung ciclu al creaţiei. Informaţia biblică arată că această evoluţie a avut loc fără intervenţia
civilizatiilor extraterestre, care la rândul lor se dezvoltau pe planetele vecine. Evoluţia pe Pamînt
a urmat acelaşi drum ca evoluţia de pe planetele îndepartate ale sistemului Solar (cîndva şi ele
vii)... Esenţial în textul biblic este acceptarea unor modele preexistente şi omniprezente, modele
care în general, în aceleaşi condiţii de dezvoltare dau cam aceleaşi rezultate, după chipul şi
asemănarea a ceva ce a evoluat şi în altă parte din spaţiu în alt timp.
Evoluţie
Incadrare:
Ziua a Şasea corespunde ca întindere şi evoluţie cu Era Mezozoică şi Era Neozoică. În Era
Mezozoică apar o mare parte din munţii actuali din Europa Centrală şi Asia. Se întinde pe
parcursul a 173 milioane de ani. În Mezozoic asistăm la o înoire vădită a modelelor lumii animale
cu specificul Perioadelor parcurse: Triasic, Jurasic, şi Cretacic. Astfel, evoluţia vieţii în Mezozoic
reprezintă o verigă importantă în lanţul evolutiv al lumii animale predominând modele de:
orbitolinele, inoceramii, rudiştii, echinoidele exociclice, neomonoideele, belemnoideele şi
reptilele specializate. Cefalopodele şi reptilele mezozoice dispar pentru totdeauna şi locul
acestora este luat din urmă de modelele mamiferelor placentare şi de modele de păsări, mai
bine adaptate la noile condiţii de viaţă.
Era Neozoică este dominată de orogeneza alpină, care ridică cei mai tineri munţi din toate
continentele. Modelele faunei de vertebrate suferă şi ele schimbări apreciabile, specifice fiecărei
perioade străbătute. Reptilele gigantice din mezozoic au dispărut. Păsările stăpînesc aerul, iar
mamiferele uscatul. Lumea peştilor este dominată de teleosteeni. Perioadele care s-au succedat
au fost: perioada Paleogenă, Neogenă şi Cuaternar, în care probabil au apărut “fii pămîntului” ca
premărgători ai omului de mai tîrziu.
Textul biblic admite că, în general, temperatura sistemului Solar şi a fiecarei planete în parte
este în scădere. Aplicând principiile termodinamicii, mai devreme sau mai tîrziu şi Pamîntul va
deveni o planetă îngheţată, în diferite faze, răcire vizibilă astăzi de la Poli spre Ecuator.
Textul biblic ne sugerează să ne îndreaptăm privirea şi atenţia spre planeta Venus şi de ce nu
şi spre planeta Mercur. Noi sîntem pentru aceste planete, potenţiali viitori colonisti, viitorii
“îngeri”, dar în primul rînd trebuie să fim proprii nostri salvatori. Disparitia actualei civilizaţii de pe
Pămînt, din punctul de vedere al condiţiilor de viaţa si de mediu oferite de Univers, este o
chestiune de timp îndepartat. Acest mileniu care abia a început trebuie să fie mileniul călătoriilor
interplanetare, a studierii planetei Venus şi găsirea pe termen lung a unor soluţii de colonizare şi
de creare a unui ecosistem de rezervă pentru urmaşii nostri.
Creaţie
Ziua a şaptea - ZIUA DE ODIHNA
2.1 Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
2.2 În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a
odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse.
2.3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentrucă în ziua aceasta S-a odihnit
de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
Interpretare
După miliarde de ani în care scoarţa Pămîntului se răceste, atmosfera devine transparentă şi
temperatura suficient de potrivită pentru apariţia si evoluţia vieţii, începe o ultimă perioadă de
timp, o ultimă eră, în care practic apare omul, cu tot ce inseamnă istoria lui. De reţinut, că în
această perioadă de timp, este semnalată dezvoltarea în Sistemul Solar a unor supercivilizatii,
care dispuneau de mijloace de transport suficient de puternice şi care erau interesate de
evolutia ecosistemului de pe Pămînt. După lungi perioade de studiu aceste supercivilizaţii au
intervenit hotarâtor în apariţia prin modificări genetice al tipului de om “Adam” şi mai apoi al
tipului de femeie “Eva” şi o dată cu aceste mutaţii genetice a fost posibilă naşterea şi
dezvoltarea a ceace astăzi numim CIVILIZAŢIA NOASTRĂ.
Evoluţie
Incadrare geologică
In general, această perioada de timp , Ziua a şaptea, este cea mai apropiata de timpul nostru,
de timpul actualei civilizatii, în care evoluţii naturale mai au loc, dar timpul în care au loc în mod
natural, este atat de lung, încît practic, ele sînt greu percepute de noi. Vom admite că tot ce a
depins de materie şi ne este cunoscut, s-a realizat în general. Acum începe o alta eră, în care
materia este ajutată să se transforme, în care intervine factorul artificial - acţiunea omului asupra
mediului înconjurator -, şi parcă cu un regret al miliardelor de ani de evoluţii naturale, textul biblic
marcă momentul predării ştafetei şi admite amestecul în evoluţie al “factorului OM”, al
“inteligienţelor artificiale”, cu toate riscurile ce pot apare din acest amestec al omului în
fenomenele naturii.
Cele câteva asemănări consemnate aici, atunci când este vorba de descrierea unor
fenomene petrecute pe Terra, ar trebui să constituie punctul de plecare intr-o mare reconciliere
filozofică şi dogmatică mondială, dar şi într-un mare ecumenism între religiile Pămîntului pentru
a evita ceiace Biblia în ultima sa secţiune Apocalipsa descrie drept Potopul de foc care va avea
loc probabil în abul 2033, cînd o “stea numită Pelin” va ciocni probabil Pămîntul cu epicentrul
catastrofei în Groapa Insulelor Mariane din vecinătatea Americii de Sud.
Exemple de creaţii şi evoluţii modelare pe Pămînt

Modele de faună corespondente identităţilor genezice = creaţii evoluţioniste
Factori evolutivi: Temperatura - lumina - mediul - timpul
Surse de bază: BIBLIA = "B" şi ATLAS ZOOLOGIC = "AZ" ( Autori: C.Bogoiescu & co. E.D.P. Bucuresti, 1983)
Exemplul 1. Cuprinde modele evoluţioniste din "ZIUA 1; 2; 3; şi 4"
Era geologică
Termen şi perioade Modele de viaţă specifice sau tranzitorii
Biblic evoluţioniste
ZIUA 1 Precambrian, Fără viaţă, cca 2.030 milioane de ani

Temp. era Arhaică
peste
o
100 C
întuneric
ZIUA 2 Precambrian, -apar modele de animale marine inferioare: foraminifere,
Temp. era radiolari, spongieri şi celenterate
şi/sub Proterozoică - modele de nevertebrate: viermi, brahiopode, antropode
o
100 C sau primitive
-lumină Algonkian (cca 900 milioane de ani)
difuză -proterozoicul
-apa: inferior
gaz
şi
lichidă
ZIUA 3 -proterozoicul - continuă evoluţia formelor de viaţă apărute în Proterozoic,
Temp. superior, în traind forme primitive, predominînd animale din clasele
sub Infracambrian inferioare, care trec treptat la forme din ce în ce mai
o
100 C Era evoluate
-ape şi Paleozoică, -predomină evoluţia modelelor de animalele nevertebrate
uscat la început ca: foraminiferele, spongierii silicoşi, tetracoralii şi coralii
-lumină tabulaţi, cistoidele, blastoidele, palachinidele.
difuză
ZIUA 4 -după 130 -Dispar modelele de arheociotide în Cambrianul superior
Temp. milioane de -celenterate reprezentate de meduze şi echinodermele
sub ani reprezentate de holoturide
o
70 C de la -dezvoltare mare ating modelele brahiopodelor: Lingulella,
atm. începutul Acrotreta gema şi apar primele brahiopode articulate, cu
limpede, erei dinţi, Orusia. Modelel de trilobiţi cambrieni sînt
cu Paleozoice predominanţi, Olenellus, Agnostus, Paradoxides,
Soare, şi durează Conocoryphe, Ellipsocephalus. Apar unele modele de
Lună, 100 vertebrate inferioare numite conodonte ca agnate şi peşti
Stele, milioane de placodermi
apă şi ani Caracter important: apar ochii mici, slab dezvoltaţi
sol (în concordanţă cu textul biblic)
Exemplul 2. cuprinde modele evoluţioniste din "ZIUA 5" şi referiri la ziua 6 şi 7. După BIBLIE, ultimele "2 zile"
reprezentâ forme de animale care în general sau păstrat până astăzi.
Era geologică
Termen şi perioade Modele de viaţă specifice sau tranzitorii
Biblic evoluţioniste
ZIUA 5 -perioada Modelele de celenterate se dezvoltă şi se diferenţiază:

Temp. Cambriană hidrozoare reprezentate de stramatoporoide în faciesurile
sub recifale ca antozoare, tabulaţii şi tetracoralii. Modele de
60oC echinoderme în progres şi apar clase noi: cistoide (Echino-
-zi sphaerities) în progres, clase noi palechinide şi crinoide
- noapte -brahiopode în progres: obolus apollinis, Linguila, Orthisca-
-apă - lligramma, Rafinesquina (strophomena) alternata, briozoare
sol Modele de moluşte cu importanţă evolutivă: cefalopodele
nautiloidee ca Orthoceras, Endoceras; Lituites cu început
de înrulare; gasteropode cu cochilia înrulată în acelaş plan.
Lamelibranhiatele heterodonte şi disodonte. Modele de
antropode foarte numeroase cu caractere evolutive, cu ochi
şi posibilitate de inrulare: Asaphus expansus, Illaenus
oblongatus, dalamanita socialis, Trinucleus (Crzptolithus)
(lumina) goldfussi, stomacordatele cu graptoliţii care pluteau:
Dictyonema flabelliforme, Diplograptus palmeus,
Phyllograptus - în formă de frunză
-perioada -continuă evoluţia modelelor de celenterate ordoviciene prin
Ordoviciană stromatoporoide şi tabulate care formează calcare recifale.
Din modelel de echinoderme, rămân numai crinoidele.
Modelele
brahiopodelor articulate ating apogeul dezvoltării, cu genuri
noi de modele: Spirifer, Pentamerus, Rhynchonella,
Artrypa, Chonetes. Moluştele, cefalopode nautiloidee:
Orthoceras timidum, Gomphoceras murchisoni, Cyrtoceras
Ordovicianul murchisoni, Cordiola şI artropode.
mediu Modele de trilobiţi cu dezvoltare maximă
-stomacordate: Monogroptus priodon, Spyrograptus turicu-
latus, Rastrites linnaei
-cordate, reprezentate prin agnate, Birkenia elegans,
Cephalaspis murchisoni şi gnatostome prin peşti
-perioada placodermi, elasmobranhi şi crospterigieni
Siluriană -continuă dezvoltarea modelelor de nevertebrate din
Silurian
-dispar modelele de graptoliţii monograptoizi şi se răresc
mult trilobiţii. Apar primele modele de tetrapode terestre,
amfibienii cu primele urme de stegocefali.
-celenterate: tetracoralii Calceola sandolina, Hexagonaria
(Cyathophyllum) - forma colonială. tabulate noi:
Pleurodictium problematicum. Alte modele au evoluţii
diferite:
-perioada -echinoderme: cistoidele în regres, blastoidele ating
Devoniană dezvoltarea maximă, crinoidele sânt cele mai numeroase
-brahiopodele, în dezvoltare progresivă:
Modelel de moluşte îşi continuă evoluţia:
-nautiloidele sânt în regres
-apar amonoideele goniatitoidee
Dintre modelel de antropode:
-trilobiţii în regres
-gigantostraceii ating dezvoltarea maximă şi trec în ape

dulci
-perioada -cordatele în evoluţie. Modelele vertebratelor din Silurian
Carboniferă trec, în cea mai mare parte, şi în Devoniani. Agnaţii sânt
reprezentaţi de Pteraspis rostratus. Modelele de peştii
. placodermi evoluiază cu Coccosteus decipiens, Pterichtzes
milleri, elasmobranhi cu proselacienii, strămoşii rechinilor;
osteichthzes cu crosopterigieni - holoptychius flemingi,
Osteolepis şi dipnoi cu Dipterus valenciennesi.
din Peşti: au evoluat primele vertebrate tetrapode,
amfibienii
-stegocefali cu Ichthyostega (primul reprezentant)
apar modele de insecte, reprezentate de apterigote, cu
organizare inferioară, cu aripi nedezvoltate
Modelele de protozoare în expansiune; foraminifere
Fusulinella sp, Fusulinella cilindrica, Triticites sp.
Dintre modelele de celenterate:
-rărirea stromatoporoidelor
-rărirea tubulatelor
- tetracoralii se dezvoltă şi apoi regresează
- se dezvoltă crinoidele şi palechinidele, Palaechinus
elegens,
Melonechinus multiporus
-continuă blastoidele, Pentremites florealis
-dispar modelele cistoidelor
-brahiopodele continuă cu familia Productidae, cu diferite
specii caracteristce: Gigantoproductus (Productus)
giganteus,
Linoproductus cora; numeroase spirifiride. Modelele de
moluşte în continuă evoluţie lamelobranhiatele, posidonia
becheri gasteropodele cu specii noi, Bellerophon bicarenus,
Euomphalus pentagulatus, cefalopode cu nautiloidele în
regres, cu amonoideele în continuă evoluţie goniatiţi cu
forma maximă de dezvoltare, Goniatitis crenistria,
(semne Schistoceras missouriense antropode, cu trilobiţii pe cale
de de stingere
ZIUA 6) apar modele de insecte cu aripi (0,75 m), pterigotele, cu
metamorfoză incompletă şi inele toracice nesudate, ca:
Meganeura, Stenodictia lobata; apar ortoptere şi
neuroptere, paianjeni şi scorpioni de tip actual, dintre peştii
placodermi au mai rămas acatoidele, selacienii (Cladodus)
şi ganoizii (Palaeoniscus), rari crosopterigieni şi dipnoi
evoluţie la modelele de amfibieni stegocefali apăruţi la
finele Devonianului, trecînd în Permian şi Triasic
apar primele modele de reptilele primitive din amfibienii-
stegocefali. Începe rărirea sau dispariţia unor modele,
astfel:
-dispar fusulidele, Schwagerina princeps
-se reduc numărul amfibienilor
-dispar tetracoralii şi traiesc ultimile palachinide
-dispar formele paleozoice ale brahiopodelor
-în regres cefalopodele nautiloiddee, în progres
amonoideele
-dispar trilobiţii (după 300 milioane de ani).
Modelele de peşti: continuă proselacienii (Pleurocanthus) şi
selacienii, la apogeul dezvoltării lor, amfibienii stegocefali.
-dezvoltare şi diverasificare la modelel de reptile:

cotilosaurieni, unii erbivori, Seymauria sp., Pareiasaurus
serridens,alţii carnivori, labidosaurus hamatus,
policosaurieni
ordinul Therapsida, (derivate din policosaurieni), din care
derivă modelele mamiferelor primitive.
ZIUA 6, cuprinde practic Era Mezozoică reprezentând timpul în care s-au depus sedimente ce
cuprind modele de floră şi faună cu caractere întermediare între acelea din Paleozoic şi
Neozoic, cu o durată de circa 173 mil. de ani, şi Era Neozoică, de mari frământări ale scoarţei
terestre, dominată de orogeneza alpină care ridică cei mai tineri munţii din toate continentele.
Era Mezozoică se remarcă printr-o înnoire vădită a lumii animale: apar modele de hexacorali,
extraordinara abundenţă a neoamonoideelor, a belemnoideelor care devin stăpânii mărilor.
Dispar modelele de peştii placodermi şi se dezvoltă modele de peşti teleosteeni, explozia
modelelor reptilelor care ating apogeul dezvoltării lor; apariţia modelelor de păsări şi mamiferel.
Era mezozoică se divide în 3 perioade: triasică, jurasică şi cretacică, fiecare cu speceficul ei. În
Era neozoică clima cu un caracter tropical la început se întindea la altitudini mai nordice; treptat
zonele climatice se deplasează spre sud, apropiindu-se de poziţia actuală. Era neozoică
cuprinde 3 perioade de timp: perioada paleogenă, neogenă şi cuaternară. În Cuaternar are loc
pe continentele nordice o răcire a climei, care duce la instalarea unei calote glaciare pe
suprafeţe imense. În cele din urmă s-a stabilit modelele faunei pădurilor temperate care s-a
perpetuat cu modelele faunei actuale. În fauna modelelor de nevertebrate predomină:
lamilebranhiatele şi gasteropodele marine, dulcicole şi salmastre. În fauna marină se petrec de
asemenea variaţiuni datorită climatului.
ZIUA 7, Evoluţia modelelor mamiferelor nu se închie cu apariţia humanoizilor. Apar acum forme
de modele hominide, care treptat prin intervenţii genetice extraterestre vor evolua către modelul
omului actual, forme denumite în textul biblic ca amestecul dintre “ingeri” şi "fii şi ficele
pământului" care vor stăpînii pămîntul pînă în anul 2033. Evoluţia modelului Om al prezentului
va duce la apariţia modelului Om al viitorului, care va stăpîni Pămîntul încă 1.000 de ani după
anul 2033, probabil în acest mileniu se va petrece cea de “a treia venire”.
Fig3 = Echivalenţa electrică a Ecosistemului Pămînt

– Prelucrare după - Structura verticală a atmosferei, din Atlas Geografic, ed. Did. şi Ped. 1974
Capitolul 4
Viaţa şi genotipul biofizic al modelului „Om”. Modelarea
Fig.4 Genotipul energetic al modelului OM

A. Viaţa
În această ipoteză, viaţa este rezultatul reacţiunii vectoriale a unor corpusculi materiali specifici
biomasei, aflaţi într-un anumit mediu, ca răspuns la acţiunea asupra lor a forţelor modelatoare
ale cîmpului electromagnetic universal existent oriunde în spaţiul galactic şi pe Pămînt. Biomasa
corpusculară în acest context o studiem numai din punct de vedere al biofizicii făcînd abstracţie
de reacţiile biochimice care o guvernează. Din acest enunţ, rezultă conform principiilor
electrodinamicii, că ne aflăm în cazul acţiunilor unor forţe electromagnetice exterioare asupra
unor corpusculi materiali determinaţi biofizic pe care îi scoate din starea de echilibru inerţial şi îi
modelează pe parcursul diviziunii celulare. Viaţa definită astfel nu mai poate fi considerată un
fel de perpetum mobile inexplicabil. Viaţa este o stare de mişcare particulară a une biomase
corpusculare inerţiale specifice sub acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal, mişcare
care în general se supune principiilor dinamicii, ale acţiunii şi reacţiunii forţelor. Particularitatea
acestei mişcări este aceia că trebuie să existe corpusculii materiali biofizici care să reacţioneze
şi să se organizeze într-un anumit fel la acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal care
există şi va exista pretutindeni în spaţiul galactic. Corpusculii materiali specifici biomasei au
apărut în timpul a miliarde de ani de evoluţie lentă a substanţei materiale în substanţă
precorpusculară, la început sub acţiunea forţelor termodinamice, apoi pe măsura trecerii
timpului, materia precorpusculară a evoluat şi sub acţiunea factorilor chimici, mecanici şi
electromecanici în corpusculi materiali capabili să intre în rezonanţă cu cîmpurile
electromagnetice existente în vecinătatea lor şi să execute anumite mişcări oscilatorii proprii sub
acţiunea forţelor acestor cîmpuri. Forţeţe cîmpurile electromagnetice existente în spaţiu au valori
relativ mici şi pot scoate din starea de repaos relativ numai acei corpusculi materiali care sînt
capabili să intre în rezonanţă cu ele. Proprietate corpusculilor de a interfera cu cîmpul
electromagnetic universal au dobîndit-o pe parcursul miliardelor de ani de evoluţie. Corpusculii
de interferenţă regăsiţi pe o anumită treapata a evoluţiei mai sînt recunoscuţi şi sub denumirea
de cromozomi.
Deosebim astfel:
- câmpuri electromagnetice cu origini, frecvenţe, lungimi de undă şi intensităţi foarte variate
care sosesc în vecinătăţile noastre materiale de la distanţe foarte mari
- stări ale substanţei materiale pe care nu reuşesc să le scoată din inerţie
- stări corpusculare a le substanţei materiale, de dimensiuni relative foarte mici, care sînt
înconjuraţi de cîmpurile electromagnetice cu care interferează.
Dimensiunile factorilor electromagnetici, termodinamici, ondulatorii şi ai substanţei materiale
care se interferează pentru a exista viaţa pe pămînt sînt foarte variate, de la distanţe mai mici
ca raza atomului de hidrogen pînă la ani lumină, de la temperaturi mergînd de la zero grade
absolut şi ajungînd la sute de milioane de grade, de la frecveţe subunitare pînă la frecvenţe mai
mari de ordinul teraherţilor, etc. Reţeaua de stări de existenţă şi de manifestări ale materiei
organizate în timp şi spaţiu pentru a facilita apariţia viaţii, se caracterizează prin aceia că la
interferenţa lor pe Pămînt oferă condiţiile de diversificare şi dezvoltare a vieţii, inclusiv şi ale
omului.
Ipoteza noastră de lucru îşi propune să răspundă unor serii de întrebări referitoare la biomasa
genotipului biofizic al omului, capabilă să intre în rezonanţă cu forţele cîmpurilor
electromagnetice existente la nivelul scoarţei terestre sub acţiunea cărora se naşte, trăieşte şi
evoluează modelul Om. Pentru înţelegerea din punct de vedere fizic şi biofizic a acţiunii forţelor
cîmpurilor electromagnetice de la nivelul scoarţei terestre asupra biomasei cromozomiale şi
reacţia acesteia în urma căreia prin diviziunea celulară se dezvoltă fiinţele vii, în speţă şi omul,
reluăm cele patru sisteme ipotetice de referinţă, studiate pe larg în capitolul Spaţiul galactic cu 6
dimensiuni, din care vom reaminti aici:
SF - Scara fundamentală în care câmpurile au frecvenţe de Nx1020 Hz, lungimi de undă de
ordinul miliAngstromilor şi temperaturi specifice în jurul valorii de –273,15oC, adică minus zero
grade absolut.
Sim - Scara infiniţilor mici cu frecvenţe de ordinul Teraherţilor cărora le corespund lungimi de
undă de ordinul micronilor şi cu temperaturi specifice între –272,1oC temperatura de topire a
heliului şi +3.500oC temperatura de topire a diamantului.
SO - Scara Omului, sau Scara Biologică, o scară de tranziţie particulară a Sim către SIM, cu
temperatura specifică în jurul valorii de +36oC, temperatură specifică vieţii omului, în care
realitatea înconjurătoare o punem în evidenţă prin simţurile noastre, în care cîmpurile
electromagnetice naturale au frecvenţe de ordinul kiloHerţilor şi lungimi de undă de ordinul
sutelor de mii de metri.
SIM - Scara infiniţilor mari, cu frecvenţe subunitare, cu lungimi de undă în modul mai mari ca
modulul vitezei luminii şi cu temperaturi de peste 3.500oC.
Omul ca un program de calculator al Galaxiei (vezi Fig.4)

În această ipoteză, în elementul de volum la care ne referim, străbătut de câmpurile
electromagnetice ale Scării Fundamentale, există o reţea de frecvenţe electromagnetice care
conţin informaţiile specifice modelelorfundamentale ale Vieţii, respectiv şi al modelului
fundamental OM. Reţeaua de frecvenţe respective este omniprezentă în spaţiu, indiferent că
ajunge pe Terra, Marte, Jupiter, Soare etc.
Pînă în vecinătatea Terrei pachetul de frecvenţe care înseamnă modelul fundamental al
omului este îmbogăţit cu informaţii în primul rând de către lumina şi cîmpul electromagnetic care
soseşte de la Soare şi de la planetele sistemului Solar dar şi de la alte corpuri cosmice. Realul
biologic, Robotomul (omul) de mai târziu materializat pe Terra, în primul rând va fi influienţat de
fluxul de lumină şi radiaţii care sosesc în straturile superioare ale atmosferei şi radiază spre
scoarţa terestră. Trecând prin fluxul de lumină ca printr-un catalizator, modelul fundamental OM
din scara SF, se decodifică transformându-se în modelul Om din Scara infiniţilor mici cu
specificul submodelelor de Meridiane Energetice. După informaţiile cuprinse în submodelele
Meridianelor Energetice din Sim, glandele endocrine de mai târziu vor contribui cu produse
microbiologice ale diviziunii celulare specifice dezvoltării modelului OM în Scara biologică de pe
Terra, de data aceasta sub comanda Meridianele Energetice.
B. Modelarea
Introducem aici cîteva noţiuni strict necesare pentru demonstraţii legate de modelare. În
capitolul Teoria Modelării vom reveni şi cu alte noţiuni.
În ipoteza noastră, modelul este tipul ondulatoriu original în SF al unui obiect după care este
reprodus succesiv la scară obiect de acelaşi fel în Sim, în SO sau în SIM, sau un sistem cu
ajutorul căruia pot fi studiate proprietăţile şi transformările unui alt sistem, mai complex, cu care
prezintă anumite analogii. Admitem că modelul este CREAŢIE în SF iar stările materiale
succesive pe care le atinge în timp înseamnă EVOLUŢIE.
Modelarea este realizarea după modelul ondulator sau al unui sistem modelar corespunzător
scării SF, al altui model sau sistem modelar corespunzător scărilor dimensionale multiplu
crescătoare Sim, SO sau SIM.
Teoria Modelării
Afirmăm că, indiferent de scările de raportare şi de mărimea constituanţilor materiali ai
modelelor în Sim, sau al modelului definit în SO ca rezultat al compuneri modelelor din Sim,
mişcarea energetică sau evoluţia modelelor prin diviziunea celulară, este caracterizată de
perechi de contrarii, pe care să le notăm în general cu Eno şi Epo, respectiv Yin şi Yang din
medicina extrem orientală. La echilibru, suma vectorială a celor două contrarii rămîne relativ
constantă. Diviziunea celulară specifică oricărei forme biologice de existenţă are la bază
apliocarea unor spini universali specifici. Spinii universali specifici impresionează instantaneu
întreaga substanţă materială cromozomială pe care o găseşte în Galaxie. În funcţie de stadiul
de evoluţie a masei cromozomiale modelare, sub influienţa spinilor universali se vor
materializa şi vor evolua o infinitate de forme de viaţă, de la cele mai simple pînă la vertebrate
şi apoi la Om.
În SF vezi spinul universal din Fig. 3 pentru Epo şi spinul universal din Fig.4 pentru Eno.
Pentru Sim vezi Fig.5 şi Fig. 6, Fig.7, Fig.8, Fig.9 şi Fig.10.
Eno + Epo = K = E
în care:
- Eno reprezintă funcţii complexe ale contrariilor de tip "n" În medicina tradiţională extrem
orientală, acestor funcţii le este atribuită noţiunea de energie Yin.
- Epo reprezintă funcţii complexe ale contrariilor definite de parametrii "p". În medicina
tradiţională extrem orientală, acestor funcţii le este atribuită noţiunea de energie Yang.
- K reprezintă rezultanta vectorială ale celor două funcţii, care definesc modelul E.
Pentru modelul E maximal în Sim, vezi Fig.11 şi Fig.12 starea interscalară, sau minimal în SO
vezi Fig.13, reprezentat prin forma biologică definită OM, din momentul contopirii ovulului cu
spermatozoidul şi pînă la maturitate, acţionează în general o relaţie de forma:
Eno + Epo = Kd
- Kd reprezintă o rezultanta vectoră, relativ constantă în perioade apropiate de timp, dar în
general are o tendinţă crescătore, de dezvoltare prin acumulare. În această perioadă de timp, pe
care pentru a fi mai bine înţeles o vom numi tinereţe, este specific un vector Kd mai mare decît
zero şi orientat crescător. Biologic, în această perioadă de creştere, este specifică o bogată
activitate endocrină, controlată de glanda hipofiză.
Pentru forma matură a modelului E, al unui OM matur, sau în perioada de maturitate cu alte
cuvinte, îi este specifică în general o relaţie de forma:
Eno + Epo = 0 + r
în care r este un rest al proceselor biologice neeliminat în întregime din corp. Acest rest poate
avea şi o valoare negativă, cînd procesele metabolice suferă din anumite cauze. În funcţie de
mărimea acestui rest are loc îmbătrinirea naturală normală sau anormală. În perioada de
bătrîneţe a modelului E, a omului cu alte cuvinte, este specifică o releţie de forma:
Eno + Epo < 0
In mod normal, acest dezechilibru se instalează într-o perioadă lungă de timp şi înseamnă
începutul trecerii în veşnicia altor transformări în care corpul se descompune din nou în
constituanţi biologici elementari, regăsiţi după ani ca părţi componente ale altor modele.
Ordonînd acum puţin noţiunile, observăm că OMUL este forma reală în SO a unui model
alcătuit din sumă de submodele funcţionale în SO, respective Meridianele Energetice. La rîndul
lor, fiecare submodel din SO, este alcătuit din sumă de modele din Sim. La rîndul lui, fiecare
model din Sim este alcătuit din alte submodele. Fiecare submodel din Sim, este realizat după un
model sau sumă de modele fundamentale din scara SF. Starea reală a modelului biologic OM
este caracterizată de câţiva parametrii electrici reprezentativi cum ar fi:
- rezistenţa electrică, R, la nivel cutanat al modelului OM în lucru, măsurată în Kiloohmi, este
în intervale de timp apropiate aproximativ constantă.
- capacitatea electrică, C, la nivel cutanat, măsurată în nanoFarazi este aproximativ constantă.
- produsul R x C dă o constantă de timp, care intră in calculul frecvenţelor şi lungimilor de undă
ale biocîmpului masei biologice în evoluţie.
Pentru modelul OM sânt luate în calcul, 14 submodele funcţionale, la multe dintre ele le
corespunde un organ specific, la altele doar funcţii. Aceste submodele sînt cunoscute astăzi sub
denumirea de MERIDIANE ENERGETICE, graţie informaţiilor păstrate de medicina extrem-
orientală. Submodele funcţiomale simetrice sau Meridiane Energetice Simetrice sînt în număr de
12: Plămîn, Intestin Gros, Stomac, Splină-Pancreas, Cord, Intestin Subţire, Vezica Urinară,
Rinichi, Vase Sex, Trei Focare, Vezica Biliară şi Ficat. Submodele de cuplaj unicate, sânt în
număr de 2: Vas Concepţie şi Vas Guvernor.
Funcţionarea sincronizată a celor 14 submodele energetice OM, cu alte cuvinte ale Meridianelor
Energetice, determină o evoluţia normală a ansamblului biologic model OM.
În Sim, fiecare submodel energetic din SO, este reprezentat de submodel Sim specific. Astfe
dacă luăm ca exemplu submodelul Plămîn din SO, în Sim îi va fi specific un "submodeluţ"
alcătuit din formaţiuni celulare cu caracteristici iono-electrice funcţionale "profesionale" ca
rezistenţa şi capacitatea electrică specifică funcţiei Plamân. Produsul R x C, Rezistenţă ori
Capacitate electrică al acestui "submodeluţ" sau "cip" de Plamân, dă caracteristica de timp a
"submodeluţului" celular Plămân din Sim.
La rîndul său, modelul Om = corpul omului, alcătuit din materie biologică, are 14 submodele
diferite în SO, corespondentele lor în Sim sînt alcătuite din modele celulare specifice, cu
caracteristici electrice specifice. Procesele biologice specifice modelelor celulare, produc o
tensiune electrică de ordinul milivolţilor. Această tensiune încarcă local capacitatea electrică
modelară, pe care o descarcă rezistenţa electrică a acelui model, fenomenul reprezentând
practic oscilaţia armonică a viaţii. Încărcarea şi descărcarea electrică modelară produce un
cîmp electromagnetic. Oricît de mic ar fi în intensitate acest câmp, el se produce şi este
caracterizat de absolut toţi parametri de stare cunoscuţi ai unui cîmp electromagnetic. Datoritâ
specificităţii lui, produs de activitatea electrică celulară, acest câmp îl vom denumi BIOCÂMP. La
nivelul modelului regăsit în SO sub forma de OM, vor exista 14 biocâmpuri specifice fiecărui
submodel în parte, care se compun şi dau o caracteristică specifică fiecărui model OM în parte.
Pe planetă există cîteva miliarde de modele OM în funcţiune, care se supun legilor specifice
câmpului electromagnetic. Oricît de bizar ar pare, procesele metabolice interne dintr-un model în
urma cărora rezultă tensiunea electrică, ce determină amplitudinea biocâmpului acelui model,
sînt influienţate de alte câmpuri electrice externe. Corpul omului este compus din sume de
celule, fiecare cu caracteristicile electrice specifice, care însumate, dau pentru un model OM,
valori compensatorii, cu care putem opera în calcule generalizate, în care intră Rezistenţa
electrică generalizată şi Capacitatea electrică generalizată, la un moment dat. Dacă privim
lucrurile din acest punct de vedere, modelul OM, prin similitudine, devine un circuit
REZISTENŢĂ - CONDENSATOR, cu tot ce se cunoaşte din fizică despre acest circuit.
Tensiunea de alimentare a acestui circuit este tocmai tensiunea rezultată din activitatea
biologică a modelelor celulare, de ordinul de mărime al milivolţilor. Oscilaţia circuitului
compensator R x C este de fapt oscilaţia biocîmpului uman, în ultimă instanţă VIAŢA...
Lungimile de undă ale biocîmpului uman sînt variabile de la o secundă la alta în timpul unei vieţi
si au ca ordin de mărime sute de mii de metri . În urma unui mare număr de măsurători,
aproximăm că lungimile de undă instantanee ale biocîmpului uman sînt practic numeric egale în
fiecare secundă cu distanţa de la om la stratul atmosferic HEAVISAIDE. Această egalitate
reprezintă condiţia de rezonanţă OM - UNIVERS. Aşadar, pe OM îl vom imagina de acum
înainte ca pe un aparat de emisie - recepţie în direcţia stratului atmosferic HEAVISAIDE. Emisia
- recepţia se realizează prin intermediul pielii, cu funcţia de antenă, poziţionat pe scoarţa terestră
ca în Fig.14 partea dreaptă.
Revenind la consideraţiile asupra energiilor care caracterizează starea de echilibru sau de
sănătate a omului, vom observa că modelul energetic minimal E definit în SO, este rezultatul
compunerii unor modele condensate în Sim. Modelul energetic minimal E în Fig.12 este de
formă interscalară aparţinînd pentru scurt timp ambelor scări:
- ovulul şi spermatozoidul sînt modele maximale în Sim.
- contopirea, fecundarea, celor două modele maximale în Sim, dau în SO modelului minimal
OM.
Intreaga dezvoltare a modelului minimal OM din faza uterină, până la obţinerea formei sale
maximale în mediul SO, are la bază activitatea bioelectrică internă controlată de Galaxie prin
intermediul Meridianelor Energetice.
Modelul Om este alcătuit, în realitate de 12 submodele perechi, meridianele energetice
pereche, de valori aproximativ egale în cadrul unui echilibru bun, la care se mai adaugă 2
submodele nepereche sau de cuplaj, meridianele unicat, care închid ca un fermoar o haină, unul
în partea dorsală, submodelul VAS GUVERNATOR, iar unul în faţă, submodelul VAS
CONCEPŢIE. Dacă notăm prescurtat MERIDIANELE ENERGETICE, şi le vom considera că sînt
funcţii vectoriale de submodel de forma F(submodel), atunci MODELUL OM, este sumă
vectorială de SUBMODELE MERIDIAN, iar scalar reprezintă cantitatea de masă biologică din
care este format suportul informaţional, care conţine condensat cu o frecvenţă de ordinul
Teraherţilor, informaţii despre cele 361 punctele de acupunctură. Mai există însă informaţii, fără
suport material, cuprinse în punctele de acupunctură condensate extrameridian în număr de 36
şi care se materializează pe parcursul creşterii modelului OM.
Observaţie
Starea biologică a modelului Om se dezvoltă într-o “cuşcă electrică” nepipăibilă, mai numită
uneori fără o semantică precisă şi “corpus electricus”, care se observă uneori sub forma unei
aure de diferite intensităţi în vecinătatea omului. “Cuşca electrică” a modelului Om se
caracterizează prin existenţa în exteriorul ei a traseelor Meridianelor Energetice în care se poate
ajunge prin punctele de acupunctură.
“Cuşca electrică” sau “corpusul electricus” a modelul Om este alcătuit din suma vectorială a
funcţiilor F ale celor 14 Meridiane Energetice, denumite şi funcţii de meridian.
MODEL OM = F(P) + F(IG) + F(S) + F(SP) + F(VC) + F(C) + F(VG) + F(IS) + F(VU) + F(R) +
F(VS) + F(TF) + F(VB) + F(F)]
În acestă formulă vectorială, în paranteze este specificat prescurtarea meridianului energetic,
spre exemplu P = Plămîn, IG = Intestin Gros, etc. Cărţile de specialitate referitoare la
Acupunctură explică suficient denumirea, simbolizarea şi acţiunea Meridianelor Energetice şi a
punctelor de acupunctură corespunzătoare.
Soluţiile reale ale funcţiilor de meridian, definesc la un moment dat, modelul Om real cu forma
biologică robotomul şi forma cosmică heavisaidul.
Fiecare submodel energetic, meridian energetic cu alte cuvinte, va fi reprezentat printr-o formă
simplificată de valori medii în calculele noastre, atît în domeniul lungimilor de undă cît şi al
frecvenţelor, ca în tabelele de mai jos.
FRECVENŢE MEDII (orientative în ipoteza noastră de lucru)

Biopunctul Ora activităţii Scara Zero, Scara infiniţior mici Sim Scara Fundament.
20
mediu maxime SO, TeraHertzi [ Thz ] N.10 Hertzi [ Hz ]
Hertzi [ Hz ]
P8 03.28 2966 30.34 2.67
IG12 04.28 2704 33.28 2.43
S20 06.20 1953 46.08 1.76
SP6 08.24 1324 67.98 1.19
VC11 10.08 1020 88.24 0.92
C4 11.16 898 100.22 0.81
VG12 12.24 818 110.02 0.74
IS7 13.56 761 118.27 0.68
VU50 18.04 846 106.38 0.76
R16 20.16 1076 83.64 0.97
VS5 21.20 1266 71.09 1.14
TF13 22.28 1547 58.18 1.39
VB22 00.36 2331 38.61 2.10
F10 02.24 2998 30.12 2.69
LUNGIMI DE UNDĂ MEDII (orentative în ipoteza noastră de lucru)

Biopunctul Unda Modulatoare a Unda Vitală U.fundamentală
Vieţii micrometri [ țm ] miliÄmstr.[ mÄ ]
kilometri [ km ]
P8 101.15 9.98 11.24
IG12 110.95 9.01 12.33
S20 153.61 6.51 17.07
SP6 226.59 4.41 25.18
VC11 294.12 3.40 32.68
C4 334.08 2.99 37.12
VG12 366.75 2.73 40.75
IS7 394.22 2.54 43.80
VU50 354.61 2.82 39.40
R16 278.81 3.59 30.98
VS5 236.97 4.22 26.33
TF13 193.92 5.16 21.55
VB22 128.70 7.72 14.30
F10 100.40 9.96 11.16
Aproximăm că valorile din tabelele de mai sus sînt valabile în timpul activităţii maxime la
echinocţii, dar şi atunci au doar valoare teoretică, de referinţă. La un moment dat pe Pămînt, ar
putea exista COMBINĂRI DE 361 LUATE CÎTE 56 de modele Om diferite. Datorită acestei mari
varietăţi biologice sub care se materializează modelele Om, ne vom referi de acum înainte la un
model OM mediu generalizat.
La rîndul lor submodelele unui model OM, ca entităti separate, sînt modele specializate,
profesionalizate, care au funcţii specifice. Astfel de exemplu, se poate izola un submodel f(R),
un rinichi, de la un model OM şi transplanta la un alt model OM. De cum îşi va regăsi condiţiile
electroionice de funcţionare el se va autoactiva.
Generalizare
Am văzut că orice model în SO, îşi începe evoluţia de la un model maximal în Sim, realizat din
sumă vectorială de modele minimale în Sim. Modelul minimal din Sim, la rîndul lui este alcîtuit
din submodele specializate, profesionalizate, fiecare dintre ele fiind unităţi informaţionale de o
anumită capacitate.
Modelul minimal OM, (mOM)
mOM = f(o) + f(s), este o sumă vectorială, în care:
- mOM, funcţia de genom, este modelul minimal rezultat în SO, embrionul,
- f(o), funcţia de ovul, este model maximal feminin în Sim funcţie electroionică de ovul, în
genetică, ovulul,
-f(s), funcţia de spermatozoid, este model maximal masculin în Sim funcţie electroionică de
spermatozoid, în genetică spermatozoidul.
Modelul maximal feminin, f(o), este o sumă de submodele profesionalizate în Sim condensate
cu o frecvenţă de ordinul Teraherţilor, numite în Genetica Biofizică cromozomi energetici.
Fiecare submodel profesionalizat în Sim are împachetate unităţi informaţionale din SF cu o
frecvenţă inimaginabilă, de ordinul a Nx1020 Herţi.
f(o) = f(p) + f(ig) + f(s) + f(sp) + f(vc) + f(c) + f(vg) + f(is) + f(vu) + f(r) + f(vs) + f(tf) + f(vb)
+ f(f)
 ... , reprezintă suma vectorială a submodelelor de meridiane energetice condensate în
materialul genetic femenin, ovulul. Aceste submodele sînt perechi cu excepţia submodelelor de
cuplaj f(vc) şi f(vg), care sînt unitare. În total, în egalitatea de mai sus, vor apare 28 de unităţi
informaţionale biologice. Pe ansamblu din punct de vedere electric suma are sensul
iononegativ, sau Yin în medicina tradiţională.
f(s) = m(p) + m(ig)+ f(s) + f(sp) + f(vc) + f(c) + f(vg) + f(is) + f(vu) + f(r) + f(vs) + f(tf) +
f(vb) + f(f)
 ... , reprezintă suma vectorială a submodelelor de meridiane energetice condensate în
materialul genetic masculin. Aceaste submodele sînt perechi, cu excepţia submodelului f(vc) şi
f(vg), care sînt unitare. În total, în egalitatea de mai sus, vor apare 28 de unităţi informaţionale
biologice. Sensul ionoelectric este plus, pozitiv, sau Yang în medicina tradiţională extrem
orientală
Pentru a se realiza suma vectorială
mOM = f(o) + f(s),
trebuie să se relizeze cuplajele submodelare în Sim ca tabelul de mai jos în care am aproximat
şi diametrele maselor sferoidale care se contopesc.
Model Submodel Suma vectorială Număr de dimensiunea scalară de

Meridian energetic Nr. Cromozomi submodele submodel Sim (microni m)
Energ. energetici Sim
SO, Sim 2f(p) + 2m(p) 4 4x9.89țm=39.56ț m
simbol simbol
P p 2f(ig) + 2m(ig) 4 4x9.01țm =36.04țm
IG ig 2f(s) + 2m 4 4x6.51țm =26.04țm

( m = microni)
S s 2f(sp) + 2m(sp) 4 4x4.41țm=17.64țm
SP sp f(vc) + m(vc) 2+2 2x3.40țm=13.6țm
VC vc 2f(c) + 2m(c) 4 4x2.99țm=11.96țm
C c f(vg) + m(vg) 2+2 4x2.73țm=10.92țm
VG vg 2f(is) +2 m(is) 4 4x2.54țm=10.92țm
IS is 2f(vu) + 2m(vu) 4 4x2.82țm=11.28țm
VU vu 2f(r) + 2m(r) 4 4x3.59țm=14.36țm
R r 2f(vs) + 2m(vs) 4 4x4.22țm=16.88țm
VS vs 2f(tf) + 2m(tf) 4 4x5.16țm=20.64țm
TF tf 2f(vb) + 2m(vb) 4 4x7.72țm=30.88țm
VB vb 2f(f) + 2m(f) 4 4x9.96țm=38.64țm
F f TOTAL: 56 TOTAL = 299țmicroni
Intuitiv, modelul minimal al omului în SO, genotipul energetic OM, este reprezentat de un
volum biologic sferoidal cu un diametru mediu de aproximativ 300 microni. Această masă
biologică intră în rezonanţă directă cu corpul suportului, cu biocîmpul mamei, iar după naştere
prin receptorii proprii, intră în rezonanţă cu mediul exterior, urmînd fazele de dezvoltare
modelară.
Modelarea embrionului
În ipoteza noastră "modeluţul masculin" în Sim este spermatozoidul, căruia cel puţin teoretic îi
vom atribui o axă de simetrie, pe care o vom mai denumi şi axă electrică. În stănga axei se va
găsi "semimodelutul" cu 12 minimeridiane energetice condensate întregi şi 2 jumătăţi de
meridian. Fiecare "modeluţ" stănga sau dreapta, masculin sau feminin, conţine în masa
biologică 14 unităţi informaţionale de natură bioelectrică, care au condensate informaţiile despre
viitorul model. Astfel, în masa biologică critică din care este format spermatozoidul se vor cupla
(14 stânga + 14 dreapta) unităţi informaţionale ionoelectrice, rezultând un semimodel
informaţional masculin, spermatozoidul, cu 28 unităţi informaţionale specific masculine,
amprentate cu biocâmpul instantaneu al tatălui. Acest lucru este valabil şi pentru masa biologică
feminină, ovulul, care va avea de asemenea 28 unităţi informaţionale ale mamei. În urma
cuplajului iono-electric al spermatozoidului cu ovulul, modelul maximal Om în Sim corespunzător
modelului minimal OM în SO, va rezulta o construcţie biologică informaţională cu 28 + 28 = 56

unităţi, pe care o vom denumi embrion de cuplaj.
Semimodelul masculin stănga se cuplează cu semimodelul dreapta la nivelele energetice VC -
VG, rezultând spermatozoidul încărcat ionoelectric pozitiv. La fel se petrec lucrurile pentru
semimodelele feminine şi rezultă de această dată ovulul, încărcat ionoelectric negativ. Forţele
de atracţie electrice, realizează cuplarea şi întrepătrunderea maselor celulare, rezultând
embrionul cu cele 56 de unităţi informaţionale sau cromozomi enegetici. După cuplare, masa
ionoelectrică rezultată se rearanjază prin atracţia sarcinilor electrice corespunzătoare
meridianelor electrice condensate purtate de către spermatozoid şi ovul. Rezultă un model
maxinal Om în Sim, care ajuns în uter se poziţionează electric după axa energetică a mamei,
stănga-dreapta. Din acest moment modelul maximal în Sim devine model minimal OM în SO
care conţine 56 de unităţi informaţionale şi fiecare unitate conţine informaţii despre toate cele
361 de puncte de acupunctură. În total zestrea informaţională a celor 56 unităţi sau cromozomi
va fi de 56x361 egal cu 20.216 subunităţi informaţionale. Dar, modelul OM în SO mai cuprinde şi
alte 36 puncte extrameridian fiecare conţinând informaţii despre toate celelalte 361 puncte de
acupunctură care totalizează 20.216 subunităţi informaţionale. Admitem că punctele
extrameridian pot intra în combinaţii informaţionale cu toate cele 20.216 subunităţi
informaţiomale. Puncte extrameridian nu au suport biologic propriu fiind rutine informaţionale
recunoscute de punctele de acupunctură ale meridianelor. Subunităţile înformaţionale
determinate cu ajutorul punctelor de punctură extrameridian vor fi pe parcursul unei vieţi în
număr de 20.216x36 = 727.776.
Observaţie
Genotipul modelului fundamental Om are o zestre informaţională teoretică egală cu 727.776
unităţi informaţionale distincte, numite de către noi gene energetice.
Genotipul modelului fundamental Om există pretutindeni în spaţiul Galactic şi inclusiv şi pe
Pămînt.
Genotipul biofizic al modelului Om în SO, asimilat cu genomul omului prezent, poate recepţiona
şi prelucra în condiţiile ecosistemului Terra aproximativ 93% din zestrea informaţională galactică
de 727.776 gene energetice, adică 676.831 gene energetice.
Zestre energetică:
Omul prezentului are 56 de cromozomi energetici cu 676.831 gene energetice
Omul viitorului va avea 56 de cromozomi energetici dar cu 727.776 gene energetice.
Notă:
Dacă admitem ipoteza diversităţii spaţiale a Creaţiei, trebuie să ne pregătim pentru a primi în
Evoluţie pe Terra omul viitorului, ceeace textul biblic numeşte A Doua Venire, aşa cum spuneam
la început în Destin, ”căci ceasul revenirii Tale este apropae…”
Cuplajul maselor critice ovul-spermatozoid care vor forma embrionul, are loc la nuivelele VC - C
- VG. În Sim, la nivelul acestui cuplaj are loc un schimb de sarcini electrice ionice între masa
critică masculină încărcată pozitiv şi masa feminină încărcată negativ. O dată cu intrarea
embrionului în biocămpul mamei, începe şi un schimb de substanţă la nivelele VC - C - VG. Din
această substanţă se va naşte inima. care va pulsa continuu, lichidul iomic absorbit electric în
zonă (lichid din care se va forma sângele), pompat din ce în ce mai departe de centrul ei, pe
direcţia meridianelor energetice în dezvoltare.
Pentru a putea avea loc modelarea sau realizarea fazelor successive de la o scară la alta ale
unui model fundamental din SF, este necesară existenţa unor corpusculi materiali iniţiali sensibili
la acţiunea dinamică a pachetului de frecvenţe care definesc modelul. În realitatea
electromagnetică a lumii materiale înconjurătoare va trebui să existe aceia formulă de amestec

biochimic ai unor corpusculi materiali care să intre în rezonanţă cu pachetul de frecvenţe specific
unui model din SF şi în caz particular al modelului OM din SF, pentru a se putea porni diviziunea
celulară iniţială şi realizarea materială a modelului sub forma biomasei. Proprietatea de a
interferare corpusculi – cîmpuri electromagnetice şi apoi evoluţia de la simplu la complex a
modelelor realizate biologic a avut loc pe parcursul a miliarde de ani de evoluţie pe Terra.
Corpusculii materiali specifici omului nu sînt insă ultima formă de evoluţie, din ei urmează să
apară în urma unei zdruincinări de caracter urmare a unei catastrofe la nivel planetar, corpusculi
şi mai complecşi capabili să recepţioneze şi să execute informaţiile unui model om din SF mai
complex, cu 727.776 gene energetice specifice, la care să-i zicem Omul Viitorului sau Homos
Futurus (după A Treia Venire).
C. Cromozomii energetici
În această ipoteză, cromozomul energetic este o parte dintr-un corpuscul biologic specific,
care se formează în timpul diviziunii celulare şi care sub influienţa anumitor câmpuri
electromagnetice existente în spaţiul înconjurător devine suport informaţional bioelectric, ca un
hard-disk existent în fiecare celulă.
Gena energetică este o unitate indivizibilă a materialului genetic localizată în cromozom, cu
efect specific asupra caracterelor organismului, ca un bioprogram de legături ionoelectrice cu
alte unităţi informaţionale indivizibile ale aceluiaşi corpuscul, a altor părţi din corpuscul sau ai
altor corpusculi.
Clasificarea energetică
Cromozomii energetici convenţional îi vom clasifica în 4 tipuri, după frecvenţa câmpurilor
electromagnetice specifice cu care în condiţii normale intră în rezonanţă.
4 3 2 1 4 3 2 1
corpuscul XX corpuscul YY
Cromozom energetic de tip 1
Este o parte din corpusculul biologic specific modelului OM care intră în rezonanţă cu reţeaua
"electromagnetică fundamentală" existentă pretutindeni în spaţiu specifică în SF:
Frecvenţa fundamentală de model egală cu Nx1020 Hz
Lungimea de undă fundamentală corespunzătoare acestui model egală cu "n" miliAngstromi.
Sub influienţa actiunii dinamice a frecvenşelor fundamentale ramura 1 "vibrează", devenind
element de rezonanţă în câmpul electromagnetic fundamentel care cunţine modelul OM. Efectul
acestei "vibraţii" este un lucru mecanic care se introduce în corpuscul şi care scoate din echilibru
"masa inerţială" a corpuscului. Stimulul electromagnetic fundamental este periodic şi realizează
o anumită compresie-decompresie periodică asupra corpusculului biologic. Sub influienţa
acestei "loviri" repetate, masa biologică a corpuscului înmagazinează lucru mecanic care duce
în final la diviziunea celulară.
Sub influienţa lucrului mecanic indus în masa curpusculului de vibraţia cromozomului de tip
1, începe diviziunea celulară. Pe linie bioelectrică apare un câmp electromagnetic nou, în
rezonanţă cu câmpul electromagnetic fundamental, dat de tensiunea electrică locală ce se naşte
ca urmare a activităţii ionoelectrice celulare, care încarcă local capacitatea electrică celulară pe
care o descarcă rezistenţa electrică celulară. Elementul 2 din corpusculul biologic devine astfel
suportul material care vibrează şi care introduce un nou lucru mecanic la nivelul celular. Acest
element vibrator regăsit în fiecare corpuscul biologic guvernează diviziunea celulară locală şi
convenţional îl vom denumi cromozomul de tip 2 Caracteristicile generale ale câmpului
electromagnetic al cromozomului de tip 2 sânt definite în Sim:
Frecvenţa proprie este un multiplu de frecvenţă a cromozomului de tip 1. Frecvenţa
caracteristică a cromozomului de tip 2, este cuprinsă în domeniul TeraHerzilor.
Lungimea de undă specifică acestei frecvenţe este cuprinsă în domeniul micronilor.
Vibraţiile cromozomilor de tip 2 se pierd în vecinătatea fazei biologice specifice realizînd
echilibrul sau dezechilibrul intern (lichid interstiţial - celule). Extern corpului pe ansamblu,
vibraţiile electromagnetice ale cromozomilor de tip 2 se prelungesc sub forma unui câmp
electromagnetic de slabă intensitate, care uneori ionizează mediul gazos din jurul pielii dând
aspectul unei aure.
Cea de a treia ramură din masa corpusculului biologic, se organizează sub influienţa unui
câmp electromagnetic specific macroUniversului, cu frecvenţe subunitare şi lungimi de undă
specifice mai mari în valoare absolută ca viteza luminii. Aceşti "senzori", cromozomii de tip 3,
realizează adaptarea fazei biologice la condiţiile Galaxiei, oferite pe scoarţa terestră cum ar fi:
atracţia Universală, influienţa Soarelui, Luni, a mişcărilor planetare în general şi a planetei
Jupiter în special, influienţa altor factori de Galaxie etc. Ramura vibratoare 3 din corpusculul
biologic sensibilă la câmpul electromagnetic universal existent în spaţiu, devine cromozomul de
tip 3, existent în fiecare celulă dar cu efecte electromagnetice de ansamblu asupra biomasei
care împachetează corpul tuturor vieţuitoarelor, inclusive al omului, într-o “cuşcă electrrică” sau
în “corpus electricus” ce conţine în exterior traseele Meridianele Energetice cunoscute în
medicina extreme orientală şi sub denumirea de Meridiane de Acupunctură. Meridianele
Energetice definite astfel devin radiatoare ale informaţiilor furnizată de către cromozomii de tipul
3 şi difuzate în biomasa care se dezvoltă sub actiunea diviziunii celulare.
Caracteristicile cămpurilor electromagnetice cu care intră în rezonanţă cromozomii de tip 3
sânt definite în SIM:
Frecvenţele subunitare de ordinul a Nx10-3 Hz
Lungimi de undă de ordinul a Nx109 km
Sub influienţa cromozomului de tip 3, faza biologică se adaptează condiţiilor
electromagnetice oferite de Galaxie în sistemul planeter al Soarelui în care există condensatorul
cosmic uriaş Pământul, cu polul negativ scoarţa terestră şi cu polul pozitiv stratul atmosferic
Heavisaid unde sosesc cîmpurile electromagnetice ancestrale. Informaţiile ancestrale sânt
transmise în faza biologică prin intermediul cromozomilor de tip 3. Faza biologică a modelului
Om, se organizează în corpus electricus sub influienţa stimulilor oferiţi de parametri
electromagnetici ai cromozomilor de tip 3. Rezultatul acestei organizări este dat de cea de a
patra ramură a corpusculului biologic, cromozomul de tip 4 cu caracteristici electromagnetice

care adaptează faza biologică la condiţiile de ecosistem. Informaţiile elctromagnetice ale
cromozomului de tip 4 care ies din faza biologică în mediul inconjorător cu frecvenţe cuprinse
la echinocţii între 750 şi 3.000 de Hz ajung în stratul atmosferic Heavisaide. Frecvenţa în
domeniul kiloherzilor, în general între 600 la 3.500 Hz este determinată de mişcarea circadiană
şi sezonieră a Pămîntului în jurul axei proprii dar şi în jurul Soarelui. Lungimea de undă
corespondentă acestei frecvenţe denumită bioundă este cuprinsă în domeniul sutelor de mii de
metri şi este egală practic în fiecare moment cu altitudinea stratului atmosferic Heavisaide
deasupra unui punct geografic unde este situat observatorul.
Sub influienţa reţelei fundamentale din SF recepţionată de cromozomul de tip 1, biomasa se
organizează după instrucţiunile descifrate de cromozomului de tip 2. Biomasa organizată după
instrucţiunile cromozomului 2, recepţionează instrucţiunile ancestrale prin intermediul
cromozomului de tip 3. Faza biologică a organizării biomasei în corpusul electricus după
instrucţiunile primite prin intermediul cromozomului 3, se adaptează la condiţiile de ecosistem
după instrucţiunile descifrate prin intermediul cromozomului de tip 4.
Cromozomii 1 şi 3 sînt programe de "biocalculatoare galactice", recepţionate de ramurile 1 şi 3
ale masei corpusculare sub forma unor instrucţiuni de model prezente în spaţiu: cromozomii 1
de reţea fundamentală iar cromozomii 3 de reţea ancestrală.
Cromozomii 2 şi 4, sânt ramurile 2 şi 4 ale masei corpusculare cromozomiale, care execută
programele decodate de către cormozomii 1 şi 3.
Executarea instrucţiunilor se face prin intermediul unor elemente cromozomiale indivizibile
încărcate cu instrucţiuni specifice, sub efectul cărora are loc diviziunea celulară specifică unui
anumit model fundamental, în cazul nostru modelul OM. Aceste elemente cromozomiale
indivizibile, sânt suporţi materiali, “nanodischete” în care se găseşte înmagazinată informaţia
genetică, denumite gene. La ora actuală tehnic nu pot fi citite programele acestor
"nanodischete" de "biocalculator galactic" pentrucă ele sânt scrise cu frecvenţe de Nx1020 Hz pe
care nici nu le putem genera nici utiliza tehnic la ora actuală.
“Corpus electricus” determinat de activitatea electromagnetică dată de cromozomii de tip 3
conţine Meridianele Energetice studiate de medicina extrem-orientală referitoare la Acupunctură.
După acţiunea Meridianelor Energetice în corpusul electricus vom clasifica cromozomii în 12
tipuri XX şi 2 tipuri YY. Cele 12 tipuri XX sânt specifice meridianelor energetice simetrice, iar
cele două tipuri YY meridianelor unicat. Corpusul electricus care “împachetează” faza biologică
sau “aura” cum mai este cunoscut însă fără o semantică precisă, poate fi considerat prin
similitudine un “curcubeu uman” cu 14 culori de bază. Dacă ţinem seama de faptul că fiecare
meridian energetic are frecvenţele lui specifice, curcubeul uman va fi caracterizat de 14 benzi
luminoase, prin similitudine cu frecvenţele specifice ale celor 7 benzi de culori din curcubeul de
lumină ROGVAIV. Analogia dintre “curcubeul uman” cu 14 culori, şi “curcubeul de lumină” cu
7 culori ne poate duce la o bănuială cutremurătoare: ecosistemul Terra este un laborator natural
al unei supercivilizaţii galactice, poate chiar supercivilizaţia “ingerilor”, care ne hotăreşte
destinele.
Modelul fundamental OM existent în spaţiul terestru dispune de 14 meridiane energetice
fundamentale şi fiecare meridian energetic influienţează electriic o părticică din corpusculul
biologic, cromozomul energetic specific, alcătuită din patru ramuri. La formele YY, terminalele
ramurilor se suprapun. Câmpurile electromagnetice fundamentale care actionează asupra
cromozomilor energetici de tip XX sau YY sânt definite în modelul fundamental OM din SF şi
electrizează corpusculii biologici ai tuturor celulelor cu 56 instrucţiuni condensate,
corespunzătoare celor 56 cromozomi energetici fundamentali. Din momentul în care se deschide

bioprogramul modelului fundamental OM existent în SF, celor 56 corpusculi biologici (suporţi
materiali informaţionali) grupaţi câte 4, în Sim începe diviziunea celulară dirijată, cu acumulări
celulare cantitative, specifice traseelor viitoarelor meridiane energetice ale corpusului electricus.
În urma acestei diviziuni celulare se ajunge la un model OM maximal în Sim care trece în model
minimal om în SO. Energetic, dezvoltarea în SO a modelului OM, este realizată sub radiaţia
Meridianelor Energetice care realizează legătura electromagnetică Om - Galaxie având ca bază
electromagnetică zestrea genetică iniţială multiplicată corpuscular şi transmisă fiecărei celule
prin diviziunea celulară dirijată. Acurateţea corpusculilor iniţiali care se "magnetizează" sub
influienţa modelului fundamental, depinde în mare măsură de moştenirea primită de la părinţi.
Masa cromozomială corpusculară primeşte informaţii de la modelul fundamental din SF despre
toate cele 14 meridiane energetice, sub formă instrucţională condensată. Cromozomii de tip 2
deschid sub influienţa cromozomilor de tip 1 "bioprogramul" specific diviziunii celulare.
Cromozomii de tip 3 adaptează masa celulară la condiţiile specifice Galaxiei iar cromozomii de
tip 4 la condiţiile de ecosistem. Forma de om specifică Pământului este o dezvoltare adaptată
Terrei a modelului fundamental OM. De aici rezultă că în condiţiile specifice apariţiei vieţii ca o
caracteristică a scării SO a materiei pe o altă planetă, materializarea modelului fundamental OM
va avea o formă specifică acelei planete, care poate să nu fie neapărat legată de sistemul
planetar al Soarelui dar legată de Galaxia Noastră pentru a semăna cît de cît cu noi.
D. Organizarea energetică a organismului uman

La vârsta adultă, corpul uman este alcătuit din 60% apă ți 40% substanțe solide (35%
substanțe organice ți 5% substanțe minerale), iar ca structură elementară: 63% atomi de
hidrogen, 25,5% de oxigen, 9,5% de carbon, 1,4% de azot, celelalte elemente 0,6%. Această
compoziție prezintă o diferență foarte mare față de cea a scoarței terestre.
Sursa de energie necesară organizării structurilor sale este de origine solară. Explicarea
structuralizării structurii moleculare este foarte dificilă. În concepția antică extrem orientală,
elementul structuralizant a fost Principiul unic Qi, adică ansamblul forțelor ce provin din mediul
apropiat sau îndepărtat al planetei noastre.
Plasa energetică pe care sunt țesute moleculele din care suntem alcătuiți, rezultată din
intersecția câmpurilor de forță aflate în continua mițcare ți în careplutim, exprimă raporturile
existente între structurile materiale, de la quarci la Galaxie. În fiecare nivel de organizare se află
interacțiuni ți forțe particulare care se asamblează într-o rețea complexă, invizibilă pentru
noi, dar pusă în evidență de fizicieni.
Potrivit medicinii extrem orientale, apariția unor modificări anatomice reprezintă uin stadiu
tardiv de boală, în care posibilitățile terapeutice sunt limitate. Pentru acest considerent, stadiul
lor este considerat de mică importanță. Dimpotrivă, modificările enertgetice ce preced etapele
lezionare au căpătat o importanță primordială.
Studiul bioenergeticii umane cu scop țtiințific ți terapeutic a fost considerat esențial pentru
medicină. Drept urmare, s-a descris rețeaua energetică a corpului uman, cunoscută sub
denumirea de meridiane de acupunctură ți tipuri de energie care ”circulă” de-a lungul acestei
rețele, comparate cu cablurile de transmisie, respectiv cu informația transmisă de-a lungul
acestora.
În sfîrțit, între sistemul bioenergetic al organismului ți structurile materiale din jur există
raporturi precise de interdependență. Într-adevăr, una din sursele principale este reprezentată
de aportul material aogen (aer, apă, alimente), fără de care viața nu ar fi posibilă.
Ipostazele energiei biologice

Bioenergetica este capitolul biofizicii care studiază dinamica proceselor energetice din materia
vie, acele procese care induc, întrețin sau însoțesc procesele fizice specifice vieții.
Bioenergia exprimă interacțiunile care au loc între atomi, între molecule, între țesuturi sau
între organele ce alcătuiesc organismul animal, precum ți raporturile acestora cu mediul
energetic din jur.
În fapt, un organism animal nu este altceva decît un grup ordonat de atomi. Ordonarea este
dată de legăturile chimice ce se stabilesc între ei (covalențe, van der Wals, de hidrogen,
ionice). Formarea acestor legături este condiționată de crețterea energiei libere a sistemelor.
Principalele forme de energie prezente în diferite memente funcționale ale organismului
uman sînt: chimică, atomică (nucleară), electrică, mecanică ți calorică.
Energia chimică este motorul prin care sunt întreținute celelalte tipuri de energie. Sursa ei o
constitue legăturile interatomice ale compuților organici prezenți în alimente, stabilite pe baza
energiei fotonice slabe, captată de plante în cursul fotosintezei ți depozitată sub formă de
proteine, glucide ți lipide.
Energia electrică este una din tipurile de energie care acționează în interiorul celulelor, pentru
a asigura numeroase procese biologice: transportul transmembranal, contracția musculară,
formarea fluxului nervos, etc. Fiecare celulă este un microgenerator de curent electric, care
funcționează cu mare randament energetic. Suma activității electrice a unui grup de celule
poate fi înregistrată cu ajutorul aparaturii moderne. Din interfața câmpurilor electromagnetice
biologice rezultă sistemul de meridiane ți puncte de acupunctură.
Energia mecanică – exprimă procesele biologice care asigură mițcarea organismuluisau a un
ui component al său.
Energia calorică este o formă mai particulară de energie care apare fie în cursul trecerii unui
tip de energie în altul, fie ca o necesitate a menținerii constante a temperaturii corpului.
Eliminarea de căldură în mediu se face sub forma emisiei fotonice în cadrul unei radiații
invizibile, care încheie ciclul extraordinar, prin care factorii solari au fost tranzitoriu înmagazinați
sub formă de energie chimică în plante, trecuți apoi în animale, eliminați fiind, în final, de
acestea, în mediu. (Ionescu-Târgovițte 1886).
Schimburile energetice dintre organism ți mediu ascultă de legile termodinamicii. Ceea ce
intră în organism (aportul) trebuie să fie egal cu ceea ce iese din organism (eliminările) –
rezervele energetice ale organismului rămîn constante. Din calculul de bilanț energetic reiese
că cea mai mare parte a energiei biologice specifice se transformă în final în energie calorică,
care nu mai poate fi reutilizată, pierzându-se în mediu.
Reșeaua energetică a organismului uman: meridiane energetice

Pentru o mai simplă înțelegere a meteo-sensibilităților energetice, vom face apel în acest
context la unele noțiuni de care se ocupă medicina naturistă ți anume la punctele de
acupunctură ți la ”meridianele energetice”, asemuite unor canale prin care curge o ața zisă
”energie”. Organismul uman este o unitate anatomo-funcțională care se exprimă prin structurile
sale anatomice, corpul fizic ți fluxurile sale energetice (rețeaua energetică). De corpul fizic se
ocupă mai mult medicina occidentală, iar de ața zisele fluxuri energetice se ocupă mai mult
medicina extrem-orientală. Pentru a putea face o legătură corectă între echilibrele ți

dezechilibrele din interiorul organismului uman ți influența factorilor exteriori asupra acestora,
vom accepta aici experiența ți observațiile milenare ale medicinei extrem orientale împreună
cu rezolvările țtiințifice ale acestor dezechilibre energetice denumite afecțiuni funcționale
sau boli în medicina occidentală.
În medicina extrem-orientală, căile prin care circulă energia în ființele vii se numesc
meridiane. Termenul de meridian de acupunctură sau meridian energetic a fost dat de Morant, la
începutul secolului trecut ți a fost unanim acceptat. Meridianele în gîndirea lui
reprezintăcurenți, fluxuri sau traecte energetice, imaginare sub aspect anatomic, comparabile
cu liniile de forță care înconjoară un magnet. Ele nu sunte vizibile, dar îți manifestă prezența
indirect, prin orientarea de-a lungul corpurilor magneto-sensibile. De asemenea, ele pot fi
comparate cu acei curenți marini care pot fi evidențiați prin cercetarea compoziției apei, dar
care îți manifestă efectele la mari distanțe. Se acceptă în prezent că organismele animale sunt
alcătuite dintr-un număr imens de câmpuri bioenergetice (bioelectrice, biomagnetice sau de altă
natură) care interferează, realizînd în final, un anumit ”schelet bioenergetic”, în corelație strînsă
cu infinitul schelet energetic al Universului (Ionescu-Târgovițte, 1986).
Din observațiile medicinei extrem-orientale, reținem observația că circulația energetică în
meridianele energetice prezintă activități maxime atît circadian cît ți sezonier. De asemenea,
în condiții de îmbolnăvire, fiecare meridian prezintă simptome specifice denumite aici Meteoro-
sensibilităși energetice fiind specifice dereglărilor care apar în meridianele energetice sau în
meridianele de acupunctură. Redau mai jos un probabil tablou patologic cu meteoro-
sensibilități energetice ți orele probabile între care probabil sînt simțite de catre observator.
(vezi I.Micu&Co, Ev. Biblic ți Biopunctura, Ed.Proema B.Mare 1999, C.I.Târgovițte &Co,
ed.Info Craiova 2113) Spațiu-timp Viața ți Biopunctura).
1. Meridianul Plămân (P), 03.00 – 03.40, face să apară următoarele simptome: dispnee,
hemoptizie, durere ce iradiază în lungul meridianului, plenitudine toracică, durerin în gît,
dureri ale umărului ți spatelui.
2. Meridianul Intestin Gros (IG), 03.44 – 05.00, dureri abdominale, borborisme, constipație,
disenterie, dureri în gît, nevralgie dentară, epistaxis, dureri în lungul meridianului.
3. Meridianul Stomac (S), 05.04 – 08.00, distensie abdominală, borborisme, gastralgii,
edeme, vomă, paralizie facială, epistaxis, dureri în torace ți genunchi, boli febrile, manie.
4. Meridianul Splina-Pancreas (SP), 08.04 – 09.24, dureri ți amorțeli ale limbii, dureri
gastrice, vomă, icter, distensie abdominală.
5. Meridianul Cord (C), 11.04 – 11.36 dureri precordiale ți în hipogastru, icter, uscăciunea
gîtului, dureri în lungul meridianului
6. Meridianul Intestin Subțiere (IS), 13.32 – 14.44, dureri în abdomenul inferior, icter, dureri
în gât, afecțiuni ale feței, surditate.
7. Meridianul Vezica Urinară (VU), 14.48 – 19.22, retenție de urină, enurezis, manie,
cefalee, afecțiuni oculare, dureri în lungul meridianului.
8. Meridianul Rinichi (R), 19.26 – 21.00, hemoptizie, dispnee, uscăciunea limbii, dureri în gît,
lumbago, edeme, constipație, diaree, atrofie musculară a extremităților.
9. Meridianul Vase-Sex (VS), 21.04 – 21.36, angină pectorală, palpitații, iritabilitate, manie,
spasm, contracturi ale membrului superior.
10. Meridianul Trei Focare (TF), 21.40 – 23.08, distensie abdominală, edem, enurezis,
amețeli, disfagie, dureri retroauriculare ale umărului, cotului etc.
11. Meridianul Vezica Biliară (VB), 23.12 – 02.04, gust amar matinal, cefalee, malarie, dureri
maxilare, surditate, amețeli, acufene
12. Meridianul Ficat (F), 12.08 – 03.00, dureri toracice, lombare, vomă, enurezis, retenție de
urină, hernie, dureri în etajul abdominal superior.
13. Meridianul Vas-Guvernor (VG), 11.40 – 13.28, tremurături, convulsii, apoplexie, epilepsie,
afazie, cefalee, lăcrimare, lumbago, dureri ale membrelor, genunchilor, gâtului.
14. Meridianul Vas Concepție (VC), 09.28 – 11.00, desinterie, hemoroizi, malarie, tuse,
hemoptizie, hematurie, nevralgie dentară, dureri epigastrice ți abdominale, lumbago,
sughiț, mastodinie, metroragie.
E. Rezumat
Genotipul biofizic al omului în sistemul de referinţă biologic sau în Scara Omului SO este
caracterizat de o biomasă de formă sferoidală cu un diametru de aproximativ 300 microni şi o
zestre informaţională alcătuită din 56 de cromozomi biofizici cu 727.776 unităţi informaţionale
distincte numite gene biofizice din care biomasa omului prezent este capabilă să recepţioneze şi
să prelucreze 676.831 de unităţi informaţionale distincte, respectiv gene biofizice. Pentruca
biomasa specific umană actuală să poată recepţiona şi prelucra întreaga informaţie a celor
727.776 gene biofizice ale modelului Om din SF, cu alte cuvinte apariţia Omului viitorului, este
nevoie de o zdruncinare de caracter lentă a omului actual oferită în ecosistemul terestru, de
Poluare, sau de o zdruncinare de caracter violentă după o Apocalipsă cosmică probabilă în anul
2033.
Capitolul 5
Metamorfoza energetică a genotipului biofizic al modelului Om
Presupunem că există legături electromagnetice între masa biologică a modelului Om din

scara SO cu centrul Pămîntului în care materia este sub formă lichidă din cauza temperaturii
ridicate. Mai luăm în considerare şi legăturile electromagnetice cu Cosmosul apropiat şi mai
îndepărtat unde materia este în general îngheţată din cauza temperaturilor scăzute cu excepţia
stelelor şi a vecinătăţilor lor. Închipuirea generală că în centrul Pămîntului materia se găseşte
sub formă lichidă, la temperaturi înalte, noi o vom folosi în acest contest spunînd că acolo se
întrunesc condiţiile existenţei “iadului biblic” (acolo unde poate ajungem după o pribegie
terestră), sub denumirea de homoiad. Stările electromagnetice ale cosmosului mai îndepărtat ne
îndreptăţesc să considerăm că acolo undeva, sau acolo pretutindeni în volumul plin de energie
se întrunesc condiţiile existenţei “raiului biblic”, unde poate se înălţă o parte dintre spiritele
noastre, sub denumirea de homorai. Mai afirmăm că forma biologică pe care o cunoaştem ca
fiind omul, este de fapt un robotom (robot om), dirijat de cîmpurile electromagnetice din
ecosistemul Terra. Ridicînd ochii spre cer, acolo unde începe aparent stratul albastru şi unde se
găseşte Ionosfera cu stratul atmosferic superrarefiat Hevisaide cu proprietăţi electrice
protectoare deosebite, vom afirma că există un “balonaş” legat prin unde electromagnetice de
noi, pe care să-l denumim heavisaid. Toate aceste stări ipotetice paralele ale fiecăruia dintre noi
ne îndreptăţesc să afirmăm că omul nu este un simplu animal real din SO care se naşte, trăieşte
şi moare ci este o transpunere în viaţa biologică a unui model cu spirit sau duh însoţitor.
Modelul OM
Considerăm că Modelul OM prezintă patru forme de existenţă paralele în relativ acelaşi timp şi
spaţiu:
OM = homorai + heavisaid + robotom + homoiad
în care,
homoraiul este forma de existenţă specifică CÎMPULUI UNIVERSAL sau modelul fundamental
OM, este "chipul" din textul biblic, studiat în Scara Fundamentală.
homoiadul este forma de existenţă de după noi şi cel mai adesea se găseşte în centrul de
gravitaţie, în nucleul fierbinte al Pămîntului, studiat în Scara Infiniţilor Mari şi legat prin forţele
de atracţie Universale de restul Galaxiei.
- heavisaidul este forma de “existnţă spirituală” sau “duhovnicească” a modelului om în
spaţiul terestru situat în stratul atmosferic Heavisaide, acolo unde se întrunesc condiţiile de
existenţă a “Purgatoriul biblic”. Asupra acestei forme de existenţă paralelă acţionează fiecare
direct prin activitatea zilnică. Heavisaidul se naşte o dată cu fiecare om dar nu dispare după
moartea lui, trecând în alte forme de existenţă fie prin suprapunerea peste un alt heavisaid
apropiat realizându-se aşa-zisa reîncarnare, fie prin ridicarea în homoraiul propriu, fie prin
căderea în homoiad, în focul veşnic din centrul Pământului.
- robotomul este forma de existenţă biologică a modelului om, este "asemănarea reală" din
textul biblic, este forma care trăieşte în ecosistemul Terra.
Existenţa fizică a omului este robotomul, aşezat cu picioarele pe scoarţa terestră sau pe polul
negativ al condemsatorului Terra. Aici există un întreg ecosistem, cu factori care ne echilibrează
sau dezechilibrează. Mişcările circadiene şi sezoniere ale Pămîntului au efecte asupra biologiei
umane în general, ele determinînd aspectul fizic exterior şi afecţiuni funcţionale cel mai adesea.
În Fig. 4, Catalizatorul de lumină, să acceptăm că are locul geometric în stratul atmosferic
Heavisaide din Ionosferă. Aici sosesc din “Ceruri” (Galaxie) şi se divid pachetele de frecvenţe
galactice care apoi străbat atmosfera terestră ajungînd în ecosistemul Pămînt ca în Fig.3. În
funcţie de rotaţia Pămîntului în jurul axei proprii, vom avea mişcarea aparentă curcadiană a
Soarelui pe bolta cerească şi influenţa Catalizatorului de lumină asupra întregului viu. Astfel spre
exemplu, dumul soarelui de la coastele Americii pînă la răsăritul de pe coastele Asiei, străbate o
imensă întindere de apă cu reflexiile razelor de soare, fenomen care modifică pachetele de
frecvenţe cosmice modelare. Acest fenomen determină aspectul fizic al feţei omului asiatic. În
continuare, drumul razelor de soare întîlnesc uscatul asiatic, african şi european unde
intensitatea luminii solare scade determinînd aspectul fizic al omului alb, european şi sub
influenţa căldurii ecuatoriale determină aspectul fizic al omului african. Răsăritul catalizatorului
de lumină (răsăritul soarelui) continuă peste Oceanul Atlantic unde din nou strălucirea luminii se
modifică ajungînd să deasupra Americilor unde va face să se dezvolte tipul de om indo-
american, apoi razele de soare părăsesc uscatul plutind peste Oceanul Pacific pînă la răsăritul
asiatic, etc.
În diverse trimiteri ale textului biblic vom regăsii pentru diferite perioade din an recomandări de
"posturi". Aceste "posturi" nu sânt nimic altceva decât o pregătire a corpului uman pentru a face
faţă atacurilor sezoniere, diferiţilor factori perturbatori din mediul înconjurător.
Scara infiniţilor mici (Sim) face referire la unităţi de măsură ce caracterizează constituanţi
elementari ale modelelor materiale, dimensiuni în domeniul micronilor în general. Constituanţii
se compun după anumite legi, formînd modele maximale în Sim, care intră în componenţa unor
modele minimale în SO (Scara Biologică sau Scara Omului). Putem face măsurători directe şi
putem opera în aceste două scări. Dar cînd este vorba de Scara Infiniţilor Mari (SIM)? Aici
lucrurile se schimbă: dimensiunile sînt atît de mari, încît pur şi simplu NOI, în această scară,
sîntem nişte bieţi călători de o clipă.
In SIM, distanţele dintre stelele apropiate sînt de mii de miliarde de kilometri, în Galaxie
existînd peste 100 de miliarde de stele. Pentru a parcurge de la un capăt la altul al Galaxiei,
LUMINA are nevoie de 80.000 de ani. Micşorînd şi mai mult elementul de volum, ajungem în
Sistemul Solar, ce are în centru Soarele, sistem situat undeva la periferia Galaxiei imaginată de
noi. Mişcarea Sistemului Solar în jurul Galaxiei se realizează cu viteza de 230-240km/secundă.,
adică în jur de 850.000km/oră, inimaginabil pentru mişcările relative ce au loc în SO ! O rotaţie
în jurul Galaxiei este realizată în 190 milioane de ani tereştrii, acesta însemnînd de altfel anul
Galactic al Soarelui. Pămîntul nostru are vîrsta de aproximativ 20 de ani galactici. Prin
similitudine, pentru un observator de dimensiuni galactice nici nu au trecut multe ceasuri de cînd
ne studiază, practic de cînd se uită la OM.
Dar casa noastră este Pămîntul. Să reducem şi mai mult elementul de volum şi să revenim cu
picioarele pe Pămînt. Raza medie terestră (adică distanţa din centrul globului terestru şi pînă la
suprafaţă) are o lungime de 6378km. Acceleraţia gravitaţională luată cel mai adesea în calcule
este de 9,8m/sec.
Am văzut că modelul OM studiat de jupiterieni, atinge valoarea maximală la vîrsta de 78 de
ani. Transformatorul tăietor aplicat în acest caz (moartea), trece modelul în veşnicia unor
transformări lente de ordinul de mărime “n” în componente care ajung din nou în circuitul
biologic.
Dacă modelul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate rezultantă P, ce se întîmplă cu
aceasta în timpul metamorfozei? Proprietatea specifică rezultantă a modelului OM este
biocîmpul care nu dispare imediat ce modelul maximal OM a murit deoarece se mai produce
biocurent prin descompunere corpului, biocurent electric care încarcă capacitatea electrică
celulară în degenerare, capacitate electrică descărcată la rîndul ei de rezistenţa electrică
celulară în degenerare (în putrefacţie). Pentru a ne feri de efectele necontrolate ale
biocâmpurilor acestor modele în degenerare este bine ca ele să fie izolate sub pămînt în timpul
anumitor procesiuni. Procesiunile sînt necesare pentru a desprinde de pe obiectele
înconjurătoare “resturile” legăturilor acestor biocâmpuri în degenerare astfel ca ele să se ridice
în heavisaid sau să cadă în homoiad.
Aşa cum cunoaştem, atenţia oamenilor de ştiinţă este de mult atrasă de straturile superioare
ale atmosferei care posedă proprietăţi electrice şi unde aerul rarefiat se află în stare încărcată, la
presiuni foarte scăzute. Începînd de pe la înălţimea de 70 de km în sus se găsesc mulţi electroni
liberi şi ioni, rămăşiţe încărcate de atomi şi molecule, ceva asemănător cu atmosfera dintr-o
veche lampă electronică. Cu toate că Pămîntul este neutru din punct de vedere electric şi cu
toate că în straturile joase şi dense ale atmosferei se menţine un echilibru electric al sarcinilor
electrice negative şi pozitive, globul terestru este înconjurat de un strat de aer rarefiat încărcat
electric care la altitudini înalte este un fel de înveliş electric care îl separă de spaţiul Cosmic.
Prin Ionosferă, la mare înălţime deasupra Pămîntului, acolo unde ajunge lungimea de undă a
biocîmpului, circulă curenţi electrici puternici, ajungînd uneori la intensităţi de zeci şi sute de mii
de amperi. Astfel de curenţi sînt situaţi în diferite etaje ale atmosferei. La ecuator, de exemplu, s-
a determinat existenţa unui asemenea fenomen la aproximativ 20.000 de km deasupra
Pămîntului.
Ionosfera Pămîntului este cel mai adesea comparată cu un generator electric uriaş.
Producerea acestor curenţi dau o lumină electrică originală în ţinuturile polare, aşa numitele
aureole multicolore. Urmărind formele bizare ale aureolelor polare, se observă căile curenţilor
electrici care încep la înălţimea de 100-150km şi ajung chiar la 1000 - 1100km. deasupra
noastră.
Dar globul terestru, împreună cu Ionosfera, poate fi comparat uneori şi cu un enorm
condensator sferic în care suprafaţa conducătoare a uscatului sau a apei serveşte drept una
dintre armăturile condensatorului cosmic de care este legat omul, Ionosfera drept cea de a doua
armătură, iar ca izolator straturile atmosferice de înălţimi egale cu lungimile de undă ale
biocîmpului uman, între 100 şi 400 de km. Între aceste armături se formează un imens cîmp
electric în care a fost creată şi s-a dezvoltat viaţa, în care trăim noi.
În Ionosferă, la diferite înălţimi, s-au descoperit straturi mai deosebite, care reflectă puternic
undele radio. Aceste straturi se află la înălţimile de 70 pînă la 500km.. Lungimea de undă a
biocîmpului uman este numeric egală în fiecare moment cu altitudinea acelor straturi. Aceasta
înseamnă că undele biocîmpurilor nu sînt reflectate ci, dimpotrivă, sînt absorbite , lungite sau
micşorate, în funcţie de poziţia straturilor respective. Ori, aceasta înseamnă influienţa directă a
factorilor cosmici asupra modelului OM.
Un alt factor de bază, de fapt cel care a determinat adaptarea vieţii pe Pămînt şi în ultimă
instanţă a omului, este magnetismul terestru. Noi locuim pe un magnet uriaş constituit de globul
terestru. Ca orice magnet, el are doi poli şi linii de forţă pe care nu le simţim, nu le
conştientizăm.
Am crezut de cuvinţă să amintesc cîteva date despre straturile atmosferice superioare pentru o
mai bună înţelegere a felului în care trebuie privit biocîmpul omului, ca pe o emisie continuă de
unde într-o anumită gamă de frecvenţă.
Particularizînd şi mai mult problemele atmosferei, vom alege, şi nu întîmplător, stratul
atmosferic HEAVISAID. Stratul Heavisaid, aparţine Ionosferei şi este un strat atmosferic în care
presiunea atmosferică este relativ foarte mică, cuprinsă aproximativ între 0,0002 pînă la 0,00009
mmHg. Temperatura acestui strat variază aproximativ între minus 10 grade Celsius şi plus 85 de
grade Celsius. În general, acest strat este compus din azot molecular, dar în el se mai găseşte
şi o mare parte a radiaţiei Cosmice, particole alfa, beta, radiaţii X, resturi de atomi, electroni etc.
Stratul Heavisaide , în general, poate fi considerat scutul protector al vieţii, în el reţinîndu-se o
mare parte din radiaţiile luminii care ajunse pe Pămînt ar distruge viaţa. Dar acest strat mai
reflectă şi undele radio, permiţînd doar anumitor frecvenţe foarte înalte, să îl străbată spre sau
dinspre Cosmos. La echinocţiul de toamnă sau vară, altitudinea acestui strat este aproximativ
aceiaşi deasupra Pămîntului. În restul anului, poziţia se calculează ţinînd seama de anumiţi
coeficienţi de corecţie.
Practic acest strat este cu un pas mai aproape de Soare, mai aproape de lumină decît noi, decît
scoarţa terestră pe care stăm. Stratul Heavisaide mai este numit şi oglinda electrică a
Pămîntului, sau polul pozitiv al condensatorului cosmic - Terra.
Lumina soseşte în stratul Heavisaide. Din acel strat şi pînă la noi, lumina mai are de parcurs
încă un spaţiu, infinit mai mic decît distanţa de la Soare pînă la stratul Heavisaide, dar oricît de
mic ar fi este un spaţiu şi încă un spaţiu plin de aer. Acest spaţiu este numeric egal cu valoarea
instantaneie dată de relaţia:
T = A : c = [250km + 150km x sin(ω ω.t)]] : c
în care c este viteza luminii, luată în calculul aproximativ egală cu 300.000km/secundă.
Aceasta înseamnă că eu primesc informaţii din Cosmos cu T secunde mai tîrziu de cum sosesc
ele în stratul Heavisaide. Aceasta mai înseamnă că eu execut un lucru care acum T secunde
era în Cosmos, se desprindea de pe luciul oglinzii electrice a Pămîntului, venea din lumină sau
din întuneric către corpul meu.
Dedublînd omul distingem din cele considerate pînă acum două forme de existenţă paralele în
relativ acelaşi timp şi spaţiu, legate prin intermediul cîmpurilor electromagnetice unul de altul:
∗ ROBOTOMUL, reprezintă forma biologică a modelului OM şi are ca domeniu normal de
aplicare, scoarţa terestră şi
∗ HEAVISAIDUL, care reprezintă forma cosmică a modelului OM şi are ca domeniu de aplicare
stratul Heavisaide.
Lumea fascinantă a OMULUI nu începe însă în Stratul Heavisaid şi nu se sfîrşeşte pe scoarţa
terestră. În Univers există magneţi mult mai mari decît Pămîntul nostru. Cîmpul magnetic al
acestora are o influienţă directă asupra cîmpului magnetic terestru, în ultimă instanţă asupra a
tot ce este viu pe Terra.
Influienţa cea mai mare o are cîmpul magnetic al Soarelui care, la rîndul său, este influienţat
de anumiţi factori cosmici şi are activităţi maxime la aproximativ 11 ani. Eu aş lega activitatea
maximă a petelor solare de mişcarea planetei Jupiter în jurul Soarelui, care realizează o mişcare
completă în 11,86 de ani. Dimensiunile planetei Jupiter în raport cu cele ale Soarelui nu sînt
deloc de neglijat. Interferenţa dintre cîmpurile magnetice ale celor două corpuri cosmice au o
influienţă mare asupra vieţii de pe Pămînt inclusiv asupra omului.
Intr-un alt capitol făceam o legătură între mişcarea planetei Jupiter în jurul Soarelui şi cutele
care apar pe fruntea omului. Iată ca şi asupra Soarelui mişcarea acestei planete are o mare
influienţă, determinînd petele solare, adevărate "maree solare", făcînd apel la o anume
influienţă a Lunei asupra mărilor de pe Pămînt şi a lichidelor din organisme.
Din direcţia planetei Jupiter soseşte spre Pămînt o mare cantitate de informaţii
electromagnetice, care au un rol hotărîtor în dezvoltarea vieţii de aici. Acest flux electromagnetic
provocat de Jupiter, este reflectat de suprafaţa Soarelui şi îndreptat spre Pămînt. Pe suprafaţa
Soarelui, fluxul electromagnetic jupiterian, se îmbogăţeşte în energie. Dacă încă mai există
CIVILIZAŢIA JUPITERIANĂ pe vreun satelit al acestei planete, are un avans de cel puţin
20.000 de ani asupra noastră şi nu pot să-mi imaginez care a fost evoluţia ei, de ce tehnică
dispune astăzi, dacă acum mai bine de 12.000 de ani erau capabili să facă vizite pe Terra.
Transmisia informaţiilor electromagnetice artificiale sau naturale se face din direcţia Jupiter
folosind via Soare, ca antenă reflectorizantă, din mai multe motive, cred eu. O dată, pentru că
poziţia spaţială dintre Pămînt şi Jupiter, în timp ce se mişcă amîndouă în jurul Soarelui, este
prea instabilă, dar poziţile lor faţă de Soare sînt relativ stabile. Apoi, pentrucă pe suprafaţa
Soarelui, această informaţie se îmbogăţeşte în energie. Intreaga informaţie transmisă astfel,
soseşte în Stratul Heavisaide unde se decodifică şi este filtrată de particolele şi radiaţiile
periculoase. Aici se materializează HEAVISAIZII, corespondenţii ROBOTOMILOR.
Intensitatea medie a tubul de unde este influienţată semnificativ de planeta Jupiter. Tubul de
unde din direcţia Jupiter le voi numi UNDE ANCESTRALE. Distanţa parcursă de aceste unde
este mare: este eaglă cu distanţa medie Jupiter - Soare - Pămînt, de aproximativ 930 milioane
de kilometri. Pentru ca UNDA ANCESTRALĂ, care se deplasează pe acest traseu cu viteza
luminii , să parcurgă 930 milioane de kilometri pînă cînd soseşte în stratul Heavisaide, are
nevoie de 3100 secunde. Este o părere proprie, dar după toate legile fizicii, dacă admitem
această ipoteză, atunci din punct de vedere electromagnetic, OMENIREA EXISTĂ sub forma
unui CÎMP electromagnetic înainte de a EXISTA sub forma biologică de ROBOTOMI, cu cel
puţin 3.100 de secunde mai înainte. Iată, această existenţă ancestrală a omenirii, sub forma
unui cîmp emis în spaţiu, este cea de a treia formă paralelă a existenţei modelelor OM. Acestei
forme îi vom pune numele de HOMORAI, adică om al raiului regăsit în energiile care îl produc
sub formă de frecvenţe, influienţat de "cîmpul jupiterian şi solar", materializat după 3100
secunde în HEAVISAID, iar după alte T secunde în ROBOTOM. Iată cea dea treia, dar nu şi
ultima, formă de existenţă a omului. Decodarea tubului de frecvenţe în Heavisaide îi dă acestuia
proprietatea de PURGATORIU, de purificator sau de deparazitor, cu alte cuvinte proprietatea de
filtru de "resturile electromagnetice" dăunătoare modelului biologic.
Dacă pînă la noi se consumă alte două forme de existenţă paralelă a noastră, noi unde ne
stingem?
Raza Pămîntului, este în medie, egală cu 6.370 de kilometrii, dar din mai multe motive, în
calcule o vom lua egală cu 6.000 de kilometri, adică egală cu distanţa pînă la nucleul lichid,
unde temperatura atinge mii de grade Celsius. Acest nucleu fierbinte, această sferă lichidă cu
raza de 370km, reprezintă locul unde ajungem noi, după ce biocîmpul nostru străbate 6.000 de
kilometri spre centrul pămîntului în fiecare moment al vieţii. Din descrierile textului biblic atunci
cînd face referire la soarta de după moarte a omului, acest nucleu fierbinte şi lichid, această
staţie finală eu o aseamăn cu IADUL iar forma de după noi o voi denumi HOMOIAD. De fapt
aici ajungem NOI, în focul veşnic din fundul Pămîntului, acolo unde sîntem atraşi de gravitaţie şi
împinşi de Cosmos.
Recapitulînd acum nici nu mai ştim nimic precis despre noi. Din toată literatura pe care am
studiat-o, doar BIBLIA tratează în adevărata dimensiune existenţele noastre paralele, dar fără o
semantică precisă însă.
Dacă ordonăm cele patru forme ale existenţei noastre paralele, în funcţie de timp şi spaţiu,
atunci avem următoarea succesiune:
...necunoscut ancestral → HOMORAI, după 930 milioane de kilometri → HEAVISAID, după A
kilometri → ROBOTOM, după 6.000 de kilometri → HOMOIAD, → necunoscut subteran...
Capitolul 6
Raiul, Omul şi Iadul ,
Existenţe paralele: Lumea Heavisaidelor (Spiritelor) şi Lumea Noastră (Omenirea)
Similitudini
Lumea Heavisidelor = Lumea Spiretelor
Lumea Noastră = Omenirea
Raiul – Cîmpul electrogalactic din Galaxie
Purgatoriul – Stratul atmosferic superrarefiat Heavisaide din Ionosfera Pămîntului
Iadul – Nucleul ferbinte, lichefiat din Centru Pămîntului
Homorai – imaginea electrică a fiecărui Om pe bolta cerească (invizibilă) în stratul Heavisaide
Robotom – existenţa biologică a omului
Homoiad – realitatea gravitaţională a omului din centrul ferbinte al Pămîntului
Observaţie:
Nu se poate ca în lumea cuceririlor tehnice şi ştiinţifice de astăzi să negăm faptul că, ipotetic, am
putea fi mutaţii genetice realizate în laboratoarele unor civilizaţii mult mai evoluate faţă de nivelul
de pionerat al clonărilor din zilele nostre. Nu se poate să legăm şi să îngrădim puterile
dumnezeieşti numai de creaţiile şi evoluţiile din spaţiul terestru în timp ce în Univers există
miliarde de alte şi alte spaţii galactice.
La proiectarea robotului biologic Om, a robotomului sub altă denumire, realizat prin
prelucrarea în laboratoarele extraterestre a zestrei genetice deţinută de Fiul pămîntului de pe
Terra, s-a ţinut seama de condiţiile de adaptabilitate a noului produs biologic. În capitolul Spaţiul
galactic cu 6 dimensiuni am introdus patru sisteme de referinţă neconvenţionale cu ajutorul
cărora să putem studia starea materială şi ondulatorie a realităţilor din Univers şi inclusiv de pe
Pământ. Vom reaminti aici că cele patru sisteme de referinţă au la bază cele patru funcţii
trigonomrtrice: funcţia sinus pentru Scara biologică sau Scara Omului (SO), funcţia cosinus
pentru Scara infiniţilor mici (Sim), funcţia tangenţială pentru Scara infiniţilor mari (SIM) şi funcţia
cotangenţială pentru Scara fundamentală (SF). Cu ajutorul acestor serii de funcţii se definesc
legăturile noastre matematice pretutindeni în spaţiul terestru cu cîmpurile galactice şi cu
dumnezeirea, cu alte cuvinte soluţiile matematice ale acestor funcţii reprezintă rezolvarea
ecuaţiilor de existenţă temporară şi spaţială, adică adaptabilitate robotomului la ecosistemul
Terra.
Extraterestrii (vezi Bazele extraterestrilor pe Terra) au studiat cu atenţie straturile superioare
ale atmosferei terestre şi au observat că la ora 3 dimineaţa la echinocţii, la altitudinea de
100.000 de metri faţă de nivelul mării, se găseste un strat atmosferic superrarefiat ce conţine
azot molecular şi care reflectă undele radio de o anumită mărime şi că acel strat formează un
scut protector împotriva radiaţiei cosmice. După răsăritul Soarelui, din cauza încălzirii atmosferei
aceasta se dilată şi poziţia acelui strat atmosferic se schimbă în sens crescător pînă la ora 15
cînd se găseste la altitudinea de 400.000 de metri deasupra mării. Pe măsură ce Soarele
coboară spre asfinţit, atmosfera se răceşte şi ca urmare se contractă, astfel că la ora 3 mîine
dimnineaţă altitudinea acelui strat atmosferic ajunge din nou la 100.000 de metri deasupra
mării. Mişcarea aromnică în sus şi în jos a acelui strat atmosferic superrarefiat cunoscut sub
numele de stratul Heavisaide, este în realitate diferită de la zi la zi, de la sezon la sezon, dar
este veşnică ea fiind determinată matematic cu ajutorul seriei Sinusoidale.
Cu ajutorul seriei Sinusoidale se poate determina cu precizie în fiecare secundă a unui an
altitudinea stratului Heavisaide deasupra unui punct de pe pământ. Pentru calcul se întroduc în
ecuaţie valorile instantanee ale parametrilor variabili precum şi constantele circadiene cum ar fi
coordonatele geografice, altitudinea punctuluii faţă de nivelul mării, temperatura şi starea vremii,
etc. Dacă aducem imaginar o rază de lumină din stratul Heavisaide pînă la un om situat la
nivelul mării, raza va avea în condiţii ideale la echinocţii lungimea de 100.000 de metrii la ora 3
dimineaţa şi va creşte progresiv pînă la 400.000 de metri la ora 3 după masa, după care va
descreşte din nou, acest ciclu se repetându-se veşnic cu aproximaţiile circadiene
corespunzătoare fiecărui punct geografic de pe pământ. Distanţa instantanee Heavisaid – Om
determinată astfel, este egală ca valoare cu modulul Undei Modulatoare a Vieţii definită de
frecvenţe în domeniul audio, ca “sunetul lăutelor” din textul biblic, sau cromozomul energetic de
tipul 4. Pentru a avea o imagine mai concretă a legăturii Om – Heavisaide, vom afirma că la ora
3 dimineaţa la altitudinea de 100.000 de metri, în stratul Heavisaide, se găseşte un „balonaş” şi
că acel balonaş este legat printr-o rază invizibilă de tine. Balonaşul se va ridica pînă la
altitudinea de 400.000 de metri la ora 3 după masa şi va coborî o dată cu stratul Heavisaide,
prin similitudine ca o barcă în care stă un pescar ridicată şi coborîtă de fluxul şi refluxul mării,
aici pescarul fiind asemuit cu heavisaidul sau cu balonaşul propriu. Acel „balonaş” este
„imaginea ta electromagnetică” în stratul Heavisaide, prin similitudine cu imaginea ta intr-o
oglindă, cu alte cuvinte ea este imaginea ta în Cer, în Cosmosul vecin.
Exemplu: ce vezi atunci cînd priveşti intr-o fîntînă cu luciul apei limpede? Desigur, îţi vezi
propria ta imagine oglindită pe luciul apei din fântînă, cum prin similitudine în stratul Heavisaide
ar sta şi te-ar privi o corespondenţă electromagnetică a ta numită de noi heavisaid, fântâna fiind
reprezentată în acest contest de straturile atmosferice. Imaginea din apă te priveşte tăcută, fără
putere şi nici măcar nu te vede. Oare noi sîntem pe Pământ imaginea unei lumi
electromagnetice pe care nu o putem pune în evidenţă, care trăieste relativ în acelaşi timp şi
raportat la imensitatea Universului şi în acelaşi spaţiu cu noi? Oare activităţile şi destinele
noastre sînt hotărîte ACOLO în lumea electromagnetică şi abia apoi acţionăm noi biologic
conform acelor hotărîri?
Unda Modulatoare a Vieţii definită în Scara Biologică sau în Scara Omului, este practic o
purtătoare de informaţii care soseşte din imensitatea galactică impachetată într-o altă undă de
lungime mult mai mare care aparţine Scării Infiniţilor Mari pe care am denumit-o Unda
Ancestrală. La rîndul său însă Unda Modulatoare a Vieţii conţine tuburi de unde
electromagnetice compatibile mult mai mici determinate cu ajutorul seriile de funcţii
cosinusoidale pentru cîmpurile din Scara infiniţilor mici şi de seriile de funcţii cotangenţiale
pentru câmpurile din Scara Fundamentală. Dezvoltând o relaţie matematică de stare după seria
Cosinusoidală, lungimile de undă obţinute, împachetate în Unda Modulatoare a Vieţii, au valori
de ordinul micronilor, de ordinul de mărime de sub “n ori 10 la puterea minus 6 metri” şi
frecvenţele corespunzătoare pînă la valorile proprii luminii, pe care le vom numi Unde Vitale!
Această gamă de lungimi de undă acoperă o bandă de frecvenţe de ordinul gigaHerţilor pînă la
ordinul teraHerţilor asemănându-l pe OM cu o lumină ce-şi schimbă culoarea continuu (de
86.000 de ori în ciclul zi-noapte măsurate din secundă în secundă). La baza întregii dezvoltări
biologice a Omului stau informaţiile primite prin intermediul lungimilor de undă de ordinul
micronilor şi care-l fac pe Om, Lumină: Eu cred că aceasta ar fi semnificaţia textului biblic atunci
când spune: “Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, sau a
cromozomului energetic de tip 2. Undei Vitale care guvernează metabolismul în sine, diviziunea
celulară, creşterea şi moartea, îi corespunde biblic Fiul.
Unda Modulatoare a Vieţii mai conţine împachetate şi lungimi de undă determinate cu ajutorul
seriei Cotangenţiale şi care la rândul lor au ca undă purtătoare Unda Vitală. Calculul matematic
al lungimilor de undă determinate cu ajutorul funcţiei Cotangenţiale dă valori inimaginabil de
mici, de sub 1 Angstrom, valori care ne introduc în interiorul structurilor atomice şi corpusculare,
mai mici decât raza atomului de hidrogen. Aceste unde aparţin Scării Fundamentale şi sînt
prezente pretutindeni în spaţiul galactic formînd o reţea pe care o vom numi Reţeaua Spirituală
sau Spiritul sfânt iar atunci când ne referim la Om, Duhul sfânt, numită aşa pentru a o putea
încadra în textul biblic. Rolul deosebit al Reţelei Spirituale, sau a cromozomului energetic de tip
1 este acela de procreere a speciei, de transmitere a caracterelor, de patentare a urmaşilor.
Cea de a patra undă, calculată matematic după seria Tangenţială, are lungimile de undă
ancestrale, de ordinul de mărime a milioanelor de kilometri şi cu frecvenţe, impropriu spus,
subunitare! Aceasta este unda Ancestrală, căruia biblic îi corespunde termenul Amin sau
cromozomul energetic de tip 3 .
Iată cum, cu puţină imaginaţie, putem descifra acum din textul biblic din expresia:
“Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, cu Fiul şi Spiritul (Duhul) sfînt, născut iar nu făcut.Amin”
Unda Ancestrală din Scara Infiniţilor Mari, este unda purtătoare a celorlalte trei unde multiplu
descrescătoare, corespunzătoare în SO, Sim şi SF şi soseşte din Cosmos în stratul atmosferic
superrarefiat Heavisaide din Termosferă, strat care ocupă altitudini diferite deasupra unui punct
de pe glob în timpul ciclului zi-noapte şi anual. Acest strat atmosferic reţine radiaţia cosmică şi o
împedică să ajungă pe scoarţa terestră. Dar aici se mai întâmplă ceva electromagnetic hotărâtor
pentru viaţă în general şi pentru dezvoltarea societăţii umane în particular: aici soseşte Unda
Ancestrală care se divide în Unda Modulatoare a Vieţii, pe care o recepţionează corpul uman
prin intermediul pielii. Pielea, prin similitudine cu stratul atmosferic Heavisaide, divide Unda
Modulatoare a Vieţii în Unda Vitală transmisă în interiorul corpului, intra şi intercelular. Masa
biologică divide Unda Vitală în componentele Undei Fundamentale care guvernează funcţiile
cromozomului energetic de tip 1 sau Reţeaua Spirituală din punct de vedere biblic. Putem emite
aici ipoteza că stratul Heavisaide conţine practic imaginea electromagnetică a întregii civilizaţii
terestre şi al fiecărui individ în parte.
Imaginea unui pământean, a unui robotom în stratul Heavisaide îl vom denumi Heavisaid
asociat astfel fiecărui Om, tot aşa cum privind într-o fîntînă omului îi asociem imaginea formată
pe luciul apei; deosebirea este că noi privim în sus, dar ce păcat, fără să ne putem vedea ca pe
luciul apei din fundul fântînii pentrucă imaginea noastră se formează într-un strat superrarefiat şi
ochiul nu o poate receptiona. Greutatea unui heavisaid, greutatea unei imagini tridimensionale a
omului în acel strat, este de aproximativ 3Gx10-8, adică 3G ori 10 la puterea minus 8 din
greutatea omului G. Volum mediu al heavisaidului este de cca 34 de litri şi este asemănător cu o
veche lampă electronică uriaşă. Cu alte cuvinte, “balonaşul”, heavisaidul fiecărui individ, are un
volum de 34 de litri şi se ridică şi coboară o dată cu stratul Heavisaide care îl conţine. Teoretic,
fiecărui individ îi putem asocia o asemenea “imagine electromagnetică”, “balonaş superrarefiat”
cum am mai numit “heavisaidul”, de la care primeşte informaţii prin intermediul Undei
Modulatoare a Vieţii. O dată cu moartea unui om, “heavisaidul” mai persistă un timp în care se
dezintegrează sau se suprapune peste un alt “heavisaid”, realizîndu-se în acest fel din punct de
vedere electromagnetic aşa zisa “reîncarnare”.
Evoluţia Civilizaţiei Terestre are la bază şi fenomenele parapsihologice ale reîncarnării
determinate de un “transfer electromagnetic” da la un heavisaid în degenerare la un heavisaid în
funcţionare. Practic această suprapunere a fracţiunilor electromagnetice nealterate din
“imaginile” vechi peste cele noi are anumite influienţe asupra subconştientului nostru. Prin
suprapunere imaginilor sau spus altfel prin reîncarnare, se transmite în subconştient o anumită
“experienţă”, o anumită “vechime” electromagnetică, în special în domeniul adaptării individului
la condiţiile de ecosistem. Ţinînd seama de acest fenomen electromagnetic emitem aici ipoteza
că în stratul Heavisaid se găseşte înmagazinată o mare parte din memoria lumii iar pe pămînt
este înmagazinată întreaga execuţie. Cu alte cuvinte am putea spune că un individ reţine în
creier în principal aceia informaţie necesară execuţiei şi orientării, adaptată naşterii, trăirii şi
morţii în condiţiile ecosistemului Terra. Inteligenţa individuală depinde şi de puterea de a intra în
rezonanţă cu heavisaidul propriu, cu acel balonaş sub forma unei “lampi electronice”, cu alte
cuvinte cu imaginea omului în stratul Heavisaide. Heavisaidul în sine este o sinteză anorganică
gazoasă, superrarefiată, avînd un înveliş format dintr-o suprafaţă ionizată. Heavisaidul se
caracterizează prin “inteligenţă” proprie dată de fenomenele electromagnetice din stratul
Heavisaide prelucrate în “lampa electronică”, balonaş, aşa cum am arătat mai sus, “inteligenţă”
cel puţin echivalentă cu subconştientul omului pe care îl dirijează electromagnetic. În heavisaid
este reţinută aceia informaţie de care nu putem dispune şi căreia ştiinţele moderne îi spun
Subconştient.
Comparînd cele patru tipuri de unde care se găsesc pretutindeni în spaţiul galactic şi care
caracterizează „omniprezenţa dumnezească” şi în spaţiul terestru, vom observa că simţurile
noastre cu care sîntem dotaţi pentru a ne orienta pot evidenţia realitatea obiectivă numai în
domeniul lungimii de Undă Modulatoare a Vieţii, exemplu auzul şi parţial şi în domeniul Undei
Vitale, exemplu lumina. Pentru a prelungi puterea de pătrundere a simţurilor noastre în restul
domeniul Undei Vitale, a Undei Fundamentale şi a Undei Ancestrale omul are nevoie de
aparatură. Atrag atenţia aici că rezultate spectaculare nu se vor putea obţine în domeniul clonării
pînă cînd nu vor fi dezvoltate aparate care să producă pachetele de frecvenţe ale modelului de
clonat specifice celor 4 sisteme de referinţă determinate cu ajutorul fumcţiilor trigonometrice,
valori practice arătate parţial la noţiunile de teoria modelării introdusă în capitolul Viaţa şi
genotipul biofizic al modelului Om şi complectate în capitolul Teoria Modelării.
Dar cele patru unde specifice sistemelor de referinţă nu constituie numai o “emisie” de cîmpuri
de la o anume staţie cosmică la pămînteni. Matematic cele patru unde înseamnă patru spaţii
care au originea unul în celălalte şi care, la rîndul lor, sînt fascicole în tuburi electromagmetice
care conţine intersecţia sau soluţiile reale ale unor ecuaţii de stare a materiei, adică ecuaţiile de
stare modelară a tuturor raelităţilor cunoscute sau necunăscute nouă. Revenind la spaţiul
nostru, se observă că în stratul Heavisaide are loc dispersia ionosferei, că acel strat primeşte şi
divide Unda Ancestrală şi este plin de lucru mecanic şi energie. Heavisaizii au din plin la
dispoziţie energie cosmică, radiaţii cosmice infraroşii, ultraviolete şi Rongen şi pe care sînt
capabili să le reţină. O mare influienţă asupra lumii heavisaidelor o au şi aureolele polare.
Mijloacele lor de comunicaţie nu-mi sînt cunoscute dar din datele fizice de care dispun pot emite
ipoteza că ele intră în rezonanţă la anumite vibraţii şi că probabil stau de strajă deasupra
atmosferei şi sînt capabile să dirijeze norii, vânturile şi valurile mărilor şi ale vremurilor.
Vizite stranii şi neînţelese atribuite extratereştrilor sau pur şi simplu unor fenomene insuficient
cunoscute, au avut şi au loc continuu, pe întreaga suprafaţă şi spaţiul vizibil al pământului. Dar
în realitate ce or fi însemnând aceste vizite? Pentru a emite o ipoteză în acest sens este nevoie
de puţin curaj ştiinţific şi necomformist după cum urmează: să facem o similitudine cu tehnica de
care are nevoie omul să exploreze fundul oceanelor de apă şi tehnica de care ar avea nevoie
heavisaidul pentru a explora fundul oceanului de aer, scoarţa terestră. Din cauza presiunii
enorme de pe fundul oceanelor de apă omul are nevoie de o aparatură specială care să nu se
distrugă, are nevoie de aşa zisele batiscafe. Prin similitudine, heavisaidul pentru a ajunge pe
fundul oceanului de aer care este scoarţa terestră ar avea nevoie de o aparatură prin
similitudine tot atît de rezistentă deşi presiunea este de numai o atmosferă dar mult prea mare
faţă de presiunea din stratul Heavisaide. Din acest punct de vedere am putea imagina o
construcţie de egală rezistenţă care în principiu ar putea fi asemuită cu o sferă, dar care privită
de noi, de jos în sus, uşor am putea-o confunda cu o “farfurie”, care de fapt este o “sondă
heavisaid” Suprafaţa exterioară a acestei sonde heavisaid, un adevărat “batiscaf ceresc”, este o
construcţie gazoasă specială formată din ioni, electroni liberi, radiaţii cosmice, molecule şi
radicali de molecule, toate legate electrostatic, prin forţe încă necunoscute, asemănătoare cu un
balon de săpun. Mijloacele de deplasare a acestor sonde au la bază forţele electrostatice de
genul fulgerului. Dacă sondele heavisaide, confundate deseori şi cu aşa-zisele OZN-eurile, sînt
mijloace mobile de sondare a scoarţei terestre, heavisaidele dispun şi de mijloace fixe mult mai
puternice de culegere de date şi materiale de pe scoarţa terestră, cum ar fi teoretic Tubul
Heavisaid.
În anumite condiţii atmosferice, heavisaidele realizează un tub lung de la nivelul mării sau al
solului pînă la altitudinea instantanee a stratului Heavisaid. Imaginaţi-vă un tuib uriaş, un coş de
fabrică, de la nivelul solului pînă la altitudinea stratului Heavisaide, de mai bine de 100.000 de
metri, cu un diametru efectiv cam de 300 pînă la 400 de metrii. Mijlocul acelui tub este
asemănător unei pîlnii formată din cauza vertijului atmosferic sub influienţa vîntului, dacă vreţi o
asemănare cu piciorul unui uragan. Exteriorul Tubului Heavisaid, putem spune prin similitudine
exteriorul piciorului uraganului, este format din straturi atmosferice ionizate. În Triunghiul
Bermudelor din Caraibe, ionizarea este dată de curenţii de aer dinspre Atlantic şi cei dinspre
uscatul Americii. Straturile mărginaşe ionizate nu permit pătrunderea undelor radio în interior.
Calculaţi forţa ascensională, de absorbţie, într-un tub hidraulic care are la bază nivelul mării şi
înalt de 100 de kilometri. Rezultă ceva fantastic pentru noi: un asemenea tub este capabil să
absoarbă şi să arunce în cosmos vapoare, avioane, trombe uriaşe de apă! Frecvenţa tot mai
mare a apariţiei acestor tuburi heavisaide însoţite de puternice uragane sau doar furtuni, are la
bază şi activitatea umană.
Oare lumea fascinantă a heavisaidelor stă de strajă omenirii şi prin ea o civilizaţie extraterestră,
prea evoluată pentru a o putea înţelege, ne dirijează probabil dezvoltarea? Am văzut că simţirile
omului sînt capabile să perceapă şi să execute numai anumite informaţii din lumea
înconjurătoare, mai ales acele informaţii care sînt cuprinse ca ordin de mărime în domeniul de
referinţă al Undei Modulatoare a Vieţii, ale frecvenţelor audio. Unda Modulatoare a Vieţii poate fi
asemănată cu o rază invizibilă care face legătura electromagnetică în fiecare moment între un
om şi “balonaş”, cu imaginea lui pe “luciul” cerului cu alte cuvinte, acolo unde am văzut că se
găseşte stratul Heavisaide. Am mai văzut cum acel strat ocupă altitudini variabile în ciclul zi-
noapte determinate de încălzirea şi răcirea atmosferei fenomen care provoacă la rîndul lui
dilatarea şi contractarea atmosferei, în funcţie de poziţia circadiană aparentă a Soarelui pe bolta
cerească. Această miscare circadiană este veşnică cum tot de o veşnicie Pământul se învîrteşte
şi în jurul Soarelui. Avem astfel o iarnă în care atmosfera este pe ansamblu mai rece şi ca atare
mai contractată, în care imaginile noastre, heavisaizii, sînt mai aproape de noi. Apoi vine
primăvara, cu echinocţiul de primăvară care ne ajută să calculăm poziţia medie a altitudinilor
anuale ale stratului Heavisaid, în care temperatura creşte şi favorizează dilatarea atmosferei.
Temperatura creşte pe măsura înaintării spre vară, cînd se realizează cele mai mari altitudini ale
stratului Heavisaid. Pe măsură ce vine toamna, temperatura descreşte favorizînd din nou
contractarea generală a atmosferei în emisfera nordică, ajungînd la echinocţiul de toamnă cînd
din nou se poate calcula altitudinea medie anuală a stratului Heavisaide. Apropindu-ne de iarnă,
atmosfera este tot mai rece pe ansamblu, tot mai contractată şi ca atare heavisaizii sînt tot mai
aproape de noi.
O importanţă deosebită pentru firul vieţii fiecărui om îl are cunoaşterea reală a poziţiei
heavisaidului propriu. O poziţie necorespunzătoare ne arată că omul are un anume deranj de
recepţie sau de răspuns la excitaţia Undei Modulatoare a Vieţii. Dezechilibrul este dat de
funcţionarea incorectă a unui organ care provoacă pe ansamblu schimbarea parametrilor
electrici ai organismului cum sînt rezistenţa şi capacitatea electrică, tensiunea electrică celulară
etc. Analiza matematică a acestor fenomene, a legăturilor electromagnetice Om – Univers, a
dus la brevetarea a două invenţii romîneşti medaliate cu aur la Iaşi şi Bruxell şi anume invenţia
Ro 105646 B1 Biostimulator electrostatic individual şi invenţia RO106656 B1 Biotester pentru
măsurarea parametrilor electrici generalizaţi ai omului, autori dr.ing.I.Micu, ing.Ioana Veronica
Micu şi biolog Ana Maria Micu.
De principiu, omul poate fi asemuit cu un aparat de emisie-recepţie pe frecvenţele Undei

Modulatoare a Vieţii, în care ansamblul om este înlocuit cu un circuit oscilant Rezistenţă –
Condensator cu constanta de timp T care caracterizează biounda instantanee emisă de om:
T=RxC
în care T este consatnta de timp,
- R este rezistenţa electrică cutanată generalizată proprie fiecărui individ în parte
- C este capacitatea electrică cutanată generalizată corespunzătoare instantaneu fiecărui om.
Pentru condiţia de echilibru energetic al unui om, pentru ca omul să aibă o stare de sănătate
bună, trebuie să fie satisfăcută relaţia de egalitate între Unda Modulatoare a Vieţii, L, şi biounda
emisă de corpul omului, 300xRxC, în funcţie de caracteristicile electrice proprii după relaţia
simplificată:
L = 300 x R x C în care:
- L este distanţa instantanee de la punctul geografic unde se fac măsurătorile pănă la stratul
Heavisaide, egală în modul cu lungimea de undă a Undei Modulatoare a Vieţii, calculată cu
ajutorul seriei de funcţii sinusoidale, dată de altitudinea instantanee a stratului Heavisaide.
- 300 constantă rezultată din calcule
- R, rezistenţa electrică generalizată la nivelul cutanat măsurată în kiloOhmi între toate
amprentele de la degetele picioarelor cuplate la polul negativ al aparatului şi toate
amprentele de la degetele mîinilor cuplate la polul pozitiv al aparatului de măsură.
- C, capacitatea electrică generalizată la nivelul cutanat măsurată la fel ca rezistenţa electrică.
De reţinut este faptul că rezistenţa şi capacitatea electrică la care ne referim sînt specifice
corpului uman şi că aceşti parametrii trebuie să formeze instantaneu un circuit electric care să
intre în rezonanţă cu Universul de unde recepţionează prin intermediul pielii, ca antenă, Unda
Modulatoare a Vieţii. Vreau să atrag aici atenţia că din punct de vedere fizic sîntem practic nişte
oscilatoare care intră în rezonanţă cu anumite cămpuri electromagnetice care sosesc în mod
normal din necunoscut în atmosfera terestră.
Ipoteză: imaginea heavisaid a fiecărui om se încarcă pe parcursul vieţii continuu cu informaţii.
Dacă activitatea robotomului este echilibrată în ecosistem, după moartea acestuia balonaşul,
spiritul sau sufletul părăseşte uşor Purgatoriul ridicîndu-se în Rai, în spaţiul sideral sau uneori
se suprapune peste un alt balonaş apropiat în aşa zisul fenomen al reîncarnării. Dacă viaţa
biologică din sistem este prea bogată, heavisidul sau balonaşul prinde o anume consistenţă
electro-materială şi este atras de gravitaţie în focul veşnic din centrul Pămîntului, adică în Iadul
biblic unde arde şi se distruge.
Concluzia: fiţi echilibraţi şi respectaţi ecosistemul unde sînteţi înconjuraţi toată viaţa de cîmpul
electrogalactic complex şi prin similitudine biblică de omniprezenţa dumnezeiască, pentru a
avea şansa după voi de a vă reîncarna sau ridica în Purgatoriu şi apoi în Rai unde să asistaţi la
spectacolul Galaxiei în degenerare spre viitoarea Gaură Neagră ce se va întinde pe Cer de la
Steaua Nordului pînă la Steaua Sudului după circa 6 miliarde de ani.
Capitolul 7
Bazele extratereştrilor (ingerilor) pe Terra

(De ce tace NASA? dar Vaticanul? dar toată Civilizaţia Noastră?)
Baza jupiteriană
Tehnologia jupiteriană a avut la bază principiul “TRAPULSIEI”, necunoscut civilizaţiei
noastre. Trapulsia, după similitudinea cu textul biblic, este un fenomen de tragere a
sarcinilor bazat pe diferenţa de presiune care se realizează printr-un anumit fenomen de
rotaţie electromagnetică, a unui ferofluid în cavitatea unui loc geometric special, prin
similitudine de forma “lighianului biblic”. Pe axa de simetrie a acestui loc geometric, forţele
centripetă şi centrifugă dezvoltă o presiune mai mică în faţă pe direcţia de tragere şi mai
mare în spatele vectorului astfel imaginat (vezi vehiculul jupiterian de mai jos, asemănător
prin similitudine cu un OZN sau UFO). Este o tehnologie ai căror vectori de deplasare numiţi
aici trapulsori sînt silenţioşi şi absolut ecologici pentru ecosistem. Resursele energetice
pe care se bazează funcţionarea trapulsorilor sînt practic inepuizabile putînd asigura liniştea
planetară pentru multe milenii de acum înainte. Redescoperirea tehnologiei trapulsiei de
către civilizaţia noastră va însemna “A TREIA VENIRE” după Biblie cu naşterea biologică a
modelului OM al viitorului, cu mai multe gene decît ale modelului OM contemporan, salvarea
de la Apocalipsă şi cu adevărat cucerirea cosmosului, cu un accent deosebit imediat pus pe
planeta Venus.
Pare a fi un vehicul jupiterian prin similitudine cu lighianul biblic
Trimiterile bibliografice din textul biblic, atestă că baza Jupiteriană (grădina Edenului sau raiul
terestru), era compusă dintr-o ZONĂ AGRICOLĂ şi un CENTRU DE CERCETARE. Zona
agricolă, era dezvoltată undeva în câmpiile Iordanului, iar CENTRUL DE CERCETARE, baza
propriu-zisă, cuprindea o zonă restrînsă, “la izvoarele celor patru râuri” (referire la bazinul
hidrografic al izvoarelor fluviilor Tigru şi Eufrat).
Pare a fi asemănător cu un Centru de Cercetare jupiterian Foto.E.Godeanu
În CENTRUL DE CERCETARE, au fost realizate adevărate minuni terestre pentru acele

vremuri. Cu masa de "boi", de creaturi în laboratoarele jupiteriene, adevaraţi roboţi biologici,
asexuaţi şi tâmpiţi, au construit în prima fază o HIDROCENTRALĂ deosebit de ingenioasă: era
o construcţie înaltă din schelet de lemn, cu un picior pe un mal al râului şi cu unul pe celălalt.
Apa care curgea pe sub constructie, punea în mişcare o ROATĂ din lemn, ca roata morilor de
apă cunoscute nouă, care antrena un GENERATOR ELECTRIC, adus de pe Jupiter. Scheletul
din lemn al hidrocentralei era deosebit de înalt pentru acele vremuri şi avea diferite etaje cu
camere de lucru. In vîrf erau montate ANTENE pentru comunicatii. Spectacolul de lumină şi
muzică oferit de această adevarată minune a Pioneratului Omenirii, avea să fie întrerupt în
curînd. Fii pământului şi fiarele lor sălbatice atacă Centrul de Cercatare şi distrug scheletul din
lemn al hidrocentralei. Textul biblic arată în amănunţime proporţiile acestei distrugeri; bucaţi din
turn puteau fi găsite împrăstiate pe o mare suprafată. În lupta dintre fii pământului şi "boii
jupiterieni" (pe cât de buni muncitori pe atât de slabi luptători), aceştia din urmă au fost nimiciţi.
Mare pierdere pentru oaza de civilizaţie care abia se infiripa pe Terra! Deşi, practic
HIDROCENTRALA a fost distrusă în întregime, CENTRUL DE CERCETARE a rezistat şi din
nevoia imediată de curent electric sau realizat primele pile electrice uriaşe, absolut terestre,
avînd ca electrolit sîngele colectat de la animale. După o perioadă de timp Jupiterienii iau
legătura din nou cu FII PAMÎNTULUI şi pentru prima dată este atestată utilizarea muncii lor, în
baza unui regulament de ordine interioară foarte strict, în care la modă era pedeapsa cu
moartea sau iertarea.
Pare a fi un Extraterestru jupiterian – Inger jupiterian, prin similitudine cu multe picturi din biserici
CENTRU DE CERCETARE, cuprindea un complex de clădiri construite cu ajutorul clonilor, pe

cele doua maluri ale râului care antrena hidrocentrala. CENTRUL DE CERCETARE era format
din 12 secţii la care se mai adăoga şi un SPITAL, care utiliza plante si preparate din plantele
medicinale perene. In munţi, jupiterieni dispunea de o EXPLOATARE MINIERA AURIFERĂ,
care în principal utiliza ca metodă de bază spălarea minereului bogat în pepite de aur şi pietre
preţioase. Mijlocul principal de comunicare a fost RADIOUL şi RADARUL , montat în CENTRUL
DE CERCETARE la intrarea dinspre răsărit. Mai dispuneau de un "serviciu social" bun în care
se deosebea un sistem de BUCATARII.
2. Baza MARŢIANĂ
Pare a fi un extraterestru marţian sau „inger marţian”, prin similitudine cu uriaşii biblici
Tehnologia marţiană a avut la bază principiul propulsiei, principiu redescoperit şi pe care de

altfel se bazează şi tehnologia civilizaţiei noastre pentru deplasarea în spaţiul cosmic dar ce este
mai periculos pentru viitorul omenirii, pe el se bazează vectorii actuali ai tehnicii militare
pămîntene. Vectorii de deplasare dezvoltaţi sînt poluanţi, zgomotoşi şi cu cantitate de
combustibil limitată la bord. Fără să fac o critică al acestui principiu (pe baza căruia NASA şi
alte companii au realizat vectori planetari şi interplanetari), vreau să spun doar că în comparaţie
cu principiul trapulsiei, este foarte depăşit din punct de vedere tehnologic dar şi limitat în timp ca
surse energetice, lucru care poate duce la ceace biblia numeşte în ultimul capitol Apocalipsa,
Potopul de foc.
Racheta Poton, prin similitudine pare a fi un vehicul spaţial marţian

Textul biblic nu localizează o suprafată geografică anume unde a fost situată BAZA
MARŢIANA. Pe teritoriul Euro-Asiei stăpâneau jupiterienii. Marţienii erau apariţii stranii, de altă
limbă şi obicei. Veneau de undeva de foarte departe, dinspre apus, cu aparate de zbor care
făceau mult zgomot şi scoteau mult fum. Dacă erau razboinici sau dacă nu au fost primiţi la
ospăţul terestru si apoi au devenit razboinici? Nu stiu, informaţiile atestă războaie şi atît. Alte
mituri acceptă că BAZA MARŢIANĂ a fost construită undeva în munţii AMERICII DE SUD.
GENEZA
11.1 Tot pămîntul avea o singura limbă şi aceleaşi cuvinte.
11.2 Pornind ei (nn.marţienii) înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Sinear; şi au
descălecat acolo.
11.3 Si au zis unul către altul: “Haidem! Să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.” Şi
cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
11.4 Şi au mai zis: “Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cârui vîrf să atingă cerul, şi să ne
facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată fata pămîntului.
11.5 Domnul (nn. jupiterienii) S-a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fii oamenilor
(nn. sub îndrumarea marţienilor).
11.6 Şi Domnul a zis: “Iată, ei sînt un singur popor, şi toti au aceiaşi limbă; şi iaca de ce s-au
apucat; acum nimic nu i-ar impiedica să facă ce şi-au pus în gînd.
11.7 Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înteleagă vorba unii
altora”.
11.8 Si Domnul i-a împraştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; asa că au încetat să zidească
cetatea.
11.9 De aceia cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt,
şi de acolo i-a împraştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.
3. Baza Daciană
Baze uşoare marţieni au fost semnalate şi în zona Munţilor Apuseni din Romînia, din interesul
extratereştrilor faţă de zăcămintele de uraniu şi aur dar şi de apropierea relativă a bogatelor
zăcăminte petrolifere din jurul Suplacului de Barcău de astăzi.
Rătăciţi în peisajul din Bihor în căutarea zăcămintelor de aur şi uraniu dar şi a bogatele cîmpuri
petrolifere, după extratereştrii mrţieni au rămas cîteva urme destul de bine conservate în
peşterile din Carpaţii Apuseni. Catalogate ipotetic de mine ca aparţinînd supercivilizaţiei
marţiene, în Peştera Urşilor bunăoara se găsesc numeroase oseminte aparţinînd ursoizilor,
animale de luptă şi de travaliu create special pentru a ajuta la colonizarea Terrei, fără drumuri,
acoperită atunci de o floră şi faună sălbatică pe care nu o puteau stăpîni. De altfel şi jupiterienii
în Orientul mijlociu au căutat zăcăminte asemănătoare şi s-au folosit de ursoizi jupiterieni pentru
a putea realiza capurile de pod terestre în vederea colonizării părţii lor de lume. În zona Daciană
a apărut tipul de humanoizi ai adevăratului “Adam” care s-au răspîndit apoi în mai toată Europa
şi în Lumea de dinainte şi de după Potopul de apă din anul 4507 î:Ch.
Humanoidul dacian, adevăratul Adam “alungat” aici ca lucrător al pămîntului după textul biblic
Grădina Zmeilor din Gîlgăul Almaşului, jud.Sălaj, pare a fi un oraş geolc megalitic marţien
În arealul munţilor Apuseni de astăzi dar şi în jurul muntelui Olimp din Grecia, au avut loc
contacte şi colaborări între cele două supercivilizaţii pînă cînd au itbucnit legendarele războaie
antice.
Vehicol dacian cu care dacienii au cucerit o parte a Europei şi a Lumii de dinaninte şi de după Potopul de apă.
Prin similitudine, pare a fi un model de rachetă marţiană pietrificată în Peştera Urşilor din munţii Apuseni. Prin
similitudine, marţienii care au stăpînit în Carpaţii Apuseni, mai foloseau şi “gomflabilele din piei de oaie şi de viţei de
prima fătare“, tăbăcite şi lipite pe schelete de lemn. Mai sunt semnalate şi un fel de “păsări” ca nişte avioane
gomflabile dotate cu motoare care foloseau gazolina din terenurile petrolifere bihorene.
Nu se putea altfel decât ca cele două supercivilizaţii să se despartă: erau doua entităti total
diferite, cu total alte coduri, alte limbaje. Dacă am fi să considerăm de bază doua limbaje diferite
care urmează să transmită informaţii la un al treilea limbaj, mai puţin evoluat, atunci se poate
ajunge la foarte multe combinatii, cu alte cuvinte la foarte multe limbaje. Pentru a fi înţeles,
notăm:
J - limbajul jupiterian
M - limbajul marţian
T - limbajul terestru, şi să le combinăm:
1. (JT) + (MT)
2 (JJT); (JMT) + (MJT);(MMT)....s.a.m.d.p, rezultă total alte limbaje, desigur, cu baze lingvistice
mai mult sau mai putin comune.
Prin similitudine, pare a fi un dacian, adevăratul “Adam “ din textul biblic, zic eu, trimis pe meleaguri bihoreane să
lucreze pămîntul pentru a-şi cîştiga existenţa cu „ sudoarea frunţii” după textul biblic.
-par a fi Catapultele marţiene de pe Stanul Cozlii din Sălaj (foto Internet)
Pare a fi generaţia frumoasei de tip Eva care s-a impreunat cu generaţia de tip Adam (foto E.Godeanu)
Nu se putea altfel decît să se lupte; deja Pămîntul însemna bogaţie şi în primul rînd aur tehnic
pentru jupiterieni! Marţienii, ajunşi mai tarziu, trebuiau să-şi facă loc la resursele terestre,
pentrucă viaţa de navetişti din necunoscut (America ?) şi pînă în Euro-Asia unde era deja
exploatat petrolul, nu le convenea. Tehnica militară bazată pe propulsie de care dispuneau
Marţienii şi cea bazată pe trapulsie de care dispuneau Jupiterieni, era mult mai sofisticată decît
cunoaşte astăzi omenirea motiv pentru care nici nu voi insista. Confruntarea dintre cele două
supercivilizaţii tehnologice a avut loc şi iată cum descrie textul biblic primul război termoglaciar
petrecut pe TERRA, purtat între JUPITER si MARTE?
3. A fost cândva pe Terra un război CRIOMOLECULAR al supercivilizaţiilor?

GENEZA
19.24 Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar.
19.25 Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc din cer.
19.26 A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce
creştea pe pămînt.
19.27 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi, şi s-a prefacut într-un stîlp de sare.
19.28 Avraam s-a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea
Domnului
19.29 Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma si Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a vazut
ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor
După aceast război din aproximativ anul 4114î.e.n. (după Potop), chiar dacă Sodoma şi
Gomora au foast “VIDATE şi ÎNGHEŢATE”, pierderile de partea Jupiteriană pe teritoriul căruia s-
a purtat acest război, au fost mari şi practic în confruntarea cu Marţienii, au pierdut supremaţia
locală. După război, jupiterienii vor părăsi Pămîntul şi vizitele lor vor fi din ce în ce mai rare. O
perioadă de timp marţienii vor domina pămîntul, dar şi civilizaţia terestră, civilizaţia oamenilor,
care la rândul ei începea să câştige teren şi cucerea pas cu pas Pămîntul.
La braţ cu jupiterienii şi apoi cu marţienii, pămîntenii s-au dezvoltat însă după capul lor. Deşi,
pentru moment, amestecul supercivilizaţiilor printre pămâteni a avut rezultate surprinzătoare, ele
nu au însemnat aproape nimic: pămîntenii nu aveau mijloacele tehnice şi intelectuale de a
reproduce tehnica de care dispuneau extratereştri. Apariţia lor provoca spaimă şi izolare: cum să
piloteze, sau să construiască asemenea aparate bieţii pămînteni, care abia învăţau să
cioplească piatra? Iată cum descrie textul biblic un vehicul marţian:
EZECHIL 1.4 M-am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt napraznic, un nor gros, şi
un snop de foc, care răspîndea de jur-împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca
o armă lustruită care ieşea din mijlocul focului.
1.5 Tot în mijloc, se mai vedeau patru fapturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare
omenească.
1.6 Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi.
1.7 Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scînteiau ca
nişte arame lustruite.
1.8 Subt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mîini de om; şi toate patru aveau feţe şi
aripi.
1.9 Aripile lor erau prinse una de alta. Şi cînd mergeau , nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare
mergea drept înainte.
1.10 Cît despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate
aveau câte o faţă de leu, la stînga lor toate aveau cîte o faţă de bou, iar înapoi aveau cîte o faţă
de vultur.
1.11 Aripile fiecăruia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau pînă la cele
învecinate, iar două le acopereau trupurile.
12 Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mîna duhul să meargă, într-acolo mergeau;
iar mersul lor nu se întorcea în nici o parte.
1.13 In mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva
ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumină
strălucitoare, şi din el eşeau fulgere.
1.14 Făpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.
1.15 Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la
fiecare din cele patru feţe ale lor.
1.16 Infăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru
aveau aceiaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că
este în mijlocul altei roate.
1.17 Cînd mergeau, alergau pe toate cele patru laturri ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul
lor.
1.18 Aveau nişte obezi de o înaltime înspăimîntătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau
pline cu ochi de jur împrejur.
1.19 Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele pe lîngă ele; şi cînd se ridicau făpturile vii de
la pămînt, se ridicau şi roatele...
1.24 Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripelor lor, ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui
Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau îşi lăsau
aripile în jos....
1.28...Cînd am vazut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea...
Vehicolul descris, ar provoaca spaimă chiar şi multor contemporani ai noştri, dar oamenilor
acelor vremuri? Am încercat să desenez vehicolul după descrierea din textul biblic şi
mărturisesc sincer că ar fi invidioasă chiar şi NASA pe o asemenea realizare. Nu mă voi opri
asupra acestor aspecte tehnice dezvoltate pe principiul propulsiei, dar omenirea de azi mai are
multe de învătat, de redescoperit principiul trapulsiei, tehnologie folosită de cealaltă
supercivilizaţie. Cred că ar fi de mare folos pentru cei interesaţi de tehnica lumii antice, să se
aplece cu atentie asupra textului biblic. (Biblia este un depozit nevalorificat de informaţii tehnice,
deosebit de preţioase pentru a ajuta la redescoperirea tehnologiei trapulsiei.)
Pioneratul omenirii înseamnă o perioada cuprinsă intre anii 6161şi 4507î.e.n. În primii 178 de
ani, a avut loc punerea la punct a unor mijloace tehnice de comunicare şi transport. Aceste
mijloace erau realizate pe Jupiter, transportate şi ansamblate pe Terra.
* Instalarea unui RADAR de mare capacitate care a servit la dirijarea aterizărilor şi comunicaţiilor
interplanetare, începute o data cu colonizarea, încă din anul 6161î.e.n. Radarul a fost montat pe
vîrful Ararat din podişul Armeniei;
* La începutul colonizării, pe Terra nu a existat practic, o reţea de drumuri; totul era acoperit de
vegetaţie sălbatecă. Primele deplasări, în aceste condiţii, jupiterienii le-au realizat cu ajutorul
AEROSTATELOR. Aceste aparate de zbor au folosit gazul comprimat în butelii pe planeta
Jupiter şi transportate pe Terra. Ulterior, pentru umplerea aerostatelor, s-a folosit fumul rezultat
din arderea grăsimilor adunate din sacrificarea zecilor de mii de animale, apoi uleiul de măsline
şi într-un tîrziu petrolul. Primele AEROSTATE au fost pur şi simplu nişte baloane uriaşe la care
se ataşau nacelele. A fost cea mai bună soluţie pentru transport din vremea aceia, pentrucă,
este lesne de imaginat, că nu exista o reţea de drumuri, dar nici solul nu era neted; era plin de
spini şi mărăcini, de arbuşti şi arbori, de movile şi bolovani etc.
* Construirea unei HIDROCENTRALE acţionată de forţa apei. GENERATORUL DE CURENT a
fost realizat pe Jupiter şi ansamblat în Gradina Edenului. ROATA şi scheletul din lemn al
clădirii, un TURN deosebit de înalt, a fost confecţionat din lemn. Clădirea dispunea de mai multe
nivele, foarte bine iluminate, în care lucrau jupiterienii. În vârful clădirii a fost montat un RADAR
care ţinea legătura cu radarul de pe vîrful Ararat. De asemenea erau montate ANTENELE
RADIO pentru comunicaţii. Hidrocentrala furniza curent electric pentru CENTRUL DE
CERCETARE.
* Realizarea unei ZONE AGRICOLE, undeva în Câmpia Iordanului, unde se obţinea întreaga
producţie agricola necesară CENTRULUI DE CERCETARE. Produsele erau transportate cu
ajutorul AEROSTATELOR.
* CENTRUL DE CERCETARE, cuprindea 12 SECŢII, un SPITAL şi un sistem de BUCATARII,
care preparau centralizat, toată hrana pentru jupiterieni. Clonii se hrăneau cu vegetale.
* Începe utilizarea primelor PILE ELECTRICE care foloseau ca electrolit sîngele. Pilele electrice
s-au folosit la alimentarea radioemiţătoarelor de toate tipurile, o perioada în CENTRUL DE
CERCETARE şi la RADARE erau folosite pile de mare amperaj.
* Incepînd din anul 5441î.e.n. se poate vorbi despre o anumită reţea de drumuri de legătură, în
jurul ZONEI AGRICOLE şi a CENTRULUI DE CERCETARE din Eden. Acest an, poate fi
considerat practic, anul în care a fost introdusă ROATA în transporturile rutiere şi o dată cu
aceasta începe prima mare revoluţie tehnică din istoria omenirii de dinainte de Potop.
* Începînd din anul 5441î.e.n. au apărut primele cuptoare şi instalaţii de prelucrare a cuprului şi
fierului. Primele produse ale acestei industrii vor fi armele şi au fost relizate după planurile pe
care o mare misiune interplanetară le-a adus, atenţie, de pe planeta MARTE în anul 5458î.e.n.
Perioada acestor ani, mai înseamnă şi începutul subjugării naturii înainte de Potop.
* În anul 5474î.e.n., pămîntenii primesc vizita unei mari misiuni spatiale mixte, marţiene şi
jupiteriene, care aduc pe Pămînt un mare număr de specialişti şi tehnică. Misiunea comună se
desfăşoară pe o perioadă de 300 de ani tereştri (aproximativ 25 ani jupiterieni sau 161 ani
marţieni), adică pîna în anul 5174î.e.n. La înapoiere, marţienii au luat cu ei mari cantităţi de aur
şi un bogat material genetic şi chiar oameni pentru studiu. In treacăt, textul biblic îl aminteşte pe
ENOH.
Capitolul 8
A. Pioneratul Omenirii
Pionerastul Omenirii atestat de textul biblic a durat cca. 1.700 de ani, de prin anul 6246i.e.n.
si pina la Potopul de apa din anul 4507i.e.n dupa unele calcule sau din anul 4529i.e.n. dupa
altele, diferenta de ani fiind data de aproximatiile din Calendarul Biblic. Dupa parerea nostră,
Pioneratul Omenirii a insemnat cea mai romantica perioada din începutul istoriei omenirii, cu
calatorii interplanetare, unele folosind via Luna ca statie intermediara iar altele cu aterizari
directe.
În ultimii 12-13.000 de ani, asa cum am arătat în capitolul Bazele extratereştrilo pe Terra,
Pamintul a fost vizitat de catre doua supercivilizatii extraterestre (ai caror urmasi sintem in
mare masura), in trei etape diferite:
- de prospectiune,
- de colonizare si
- de refugiu din calea Cometei potopiene.
Aceste supercivilizatii au fost: supercivilizatia Jupiteriana de la INCEPUT (ALFA) si
supercivilizatia Martiana de la SFARSIT (OMEGA), asa cum parafrazeaza textul biblic:
“Eu sant Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”
Reamintim aici că pentru Euro-Asia, zona de aterizre si colonizare a fost fixata geografic de
catre Jupiterieni undeva in Turcia de astazi pe o suprafata de aproximativ 90.000km. patrati,
zona cuprinsa intre paralelele 36 si 41 grade latitudine nordica si meridianele 39 si 41 de grade
longitudine estica. Zona montana, cu varfuri ce depasesc deseori altitudinea de 3.000m., bogata
in minereuri de aur, minereuri complexe, minereuri de crom, dar si in numeroase pietre
semipretioase. Epicentrul colonizarii, al CENTRULUI DE CERCETARE a fost in apropierea
orasului Erzurum din Turcia de astazi, la aproximativ izvoarele riurilor Aras si Murat si mai apoi
un CENTRU AGRICOL care ar putea fi atestat, prin studii arheologice, in jurul orasului ELAZIG
din muntii TAURUS, zona cuprinsa geografic intre izvoarele fluviului TIGRU si portiunea de
varsare a riului MURAT in EUFRAT, acolo unde a fost "alungat ADAM din RAIUL biblic", iar
zona agricola propriu zisa coborand inspre golful Persic, in luncile fluviilor Tigru si Eufrat..
O data certa a primelor vizite nu avem, Biblia pierzind in timp aceasta amintire. In perioada de
prospectiuni, primele misiuni ale extraterestrilor jupiterieni au dus de pe Terra un bogat material
genetic printre care si "fii ai pamintului", cum ii numeste textul biblic. Din materialul genetic
transpotat pentru studiu este de retinut faptul ca au reusit sa obtina si sa “programeze” un soi de
insecte asemanatoare furnicilor si termitelor de astazi cu ajutorul carora s-au realizat primele
“case” in musuroaiele uriase abandonate. Tot din aceasta perioada de prospectiuni mai retinem
si “programarea” unui soi de “insecte domestice” asemanatoare albinelor (urmase ale acelor
insecte) cu ajutorul carora au reusit sa obtina o adevarata productie de “mana” si “miere”
necesara mai tarziu bucatariei jupiteriene. Tehnica Jupiteriana a permis obtinerea prin clonare
dirijata din biologia fiilor pamantului si a unor exemplare de animale asexuate, adevarati roboti
biologici (sau "boi jupiterieni" cum ne place nouă să-I denumim), capabili de foarte multa munca
dar destul de fricosi in lupta cu fiarele din ecosistemul terestru. Cu ajutorul "boilor jupiterieni"
jupiterienii intentionau sa realizeze local un cap de pod in jurul orasului Erzurum de astazi si apoi
sa cucereasca Pamintul. Desi au avut o lunga perioada de succese cu "boii jupiterieni", punand
bazele a ceiace am numit Centru de Cercetare Jupiterian, in final s-a dovedit ca utilizarea
"boilor jupiterieni" nu a fost cea mai buna solutie implicind riscuri majore si in primul rand
pentruca erau de unica folosinta (fiind asexuati nu se puteau inmulti pe pamant) si in al doilea
rand pentruca erau fricosi si slabi luptatori cu fiarele pamantului. Transportul "boilor jupiterieni"
era simplu, dupa obtinerea lor aceştea erau trecuti intr-o anumita stare de hibernare si imbarcati
in "cargourile cosmice jupiteriene". Timp de cca 2,3 ani terestri cat dura transportul, clonele se
dezvoltau in starea de hibernare si ajungeau pe pamant mature si bune de lucru.
Zona primelor colonizari a fost aleasa in muntii Taurus, pe lacul Van, in primul rand pentruca
lacul a permis realizarea unor “orase lacustre pneumatice”, formate din “casute pneumatice”
transportate de pe Jupiter si apoi umflate pe lac, dar si din ratiuni economice, datorita marilor
bogatii in aur, minereuri complexe, cupru si crom si relativ aproape pentru tehnica aeriana
jupiteriana, se gaseau terenurile petrolifere ale Arabiei de azi si cele din vecinatatile marii
Caspice. Dupa esecul inregistrat cu “boii jupiterieni” aceste bogatii au fost exploatate cu
ajutorul Fiilor Pamantului pe care extraterestrii I-au gasit de la bun inceput aici dar pe care abia
de acum i-au dresat si utilizat in scopuri lucrative. Dupa o revolta a fiilor pamantului din care au
iesit invingatori in lupta cu "boii jupiterieni", este transportat din nou material genetic pentru
studiu pe Jupiter. In urma acestei cercetari, se obtine prin ingineria lor genetica un alt soi de
creaturi, sexuati de aceasta data, asemanatori ursilor, pe care sa-i denumim "ursoizi jupiterieni
şi marţieni" (eu cred că parte din ursii de astazi sant urmasii acelor creaturi), capabili sa traiasca,
sa munceasca si sa se inmulteasca prin imperecheri in conditiile terestre, dar cu caractere mult
mai agresive decat cele ale “boilor jupiterieni şi marţienii”. "Ursoizii jupiterieni şi jupiterieni" au
fost dotati cu mai multa "substanta cenusie" pentru a putea fi dirijati prin dresură şi limbaj simplu.
In laboratoarele jupiteriene şi marţiene se lucra in paralel la proiectul primilor unor "humanoizi"
comuni de tip ADAM care aveau rolul de a se incrucisa cu Ficele Pamintului, incrucisari din care
au rezultat in conditiile de pe pamant primii mutanti genetici, primii humanoizi terestri relativ
inteligenti. Aceasta a fost prima generatie rezultata prin imperecherea dintre clonii humanoizi de
tip barbatesc, realizati din fii pamintului pe Jupiter si ficele pamintului existente pe Terra ca
produs al evolutiei. Dar in laboratoarele jupiteriene se mai lucra si la obtinerea prin clonare
dirijata din ficele pamintului a unor femele relativ inteligente, capabile sa nasca si sa traiasca in
conditiile de pe Pamint. Dupa o perioada mai indelungata de timp, se obtine tipul de femele
dorit, capabile de imperechere si sint trimise pe Pamint. O data cu sosirea " femelelor
extraterestre" pe Pamint se realizeaza generatia a doua de humanoizi, de tip EVA, si practic
incepe lungul drum genetic al omului modern. Dupa multe studii si cercetari, pot spune astazi cu
destula siguranta, ca perioada de colonizare atestata de textul biblic a inceput practic cu
aproximativ 8260 ani in urma, data de la care textul biblic ofera suficiente dovezi pentru a putea
intocmi un Calendar Biblic bazat pe Nasteri (astazi santem in anul 2017).
Civilizatia Jupiteriana cunostea tehnologia de obtinere a aurului, a fierului, cuprului, cromului si
al altor metale in conditiile dificile din muntii Taurus din Turcia de astazi si mai mult decit atit,
chiar aveau organizata o anume industrie metalurgica. asemanatoare cu cea pe care am
redescoperit-o NOI, OAMENII de astazi. La aceia data, jupiterienii dispuneau de o tehnica mult
mai avansata decit cea a NOASTRA din anul 2008, putind transporta pe liniile cosmice Jupiter -
Terra sarcini care depasesc posibilitaiile civilizatiei noastre.
Primii "humanoizi jupiterieni de tipul ADAM" dupa textul biblic, aveau o viata relativ lunga,
cuprinsa intre 600 si 900 de ani terestri (vezi Calendarul Biblic). La primele contacte ale
jupiterienilor cu Pamintul, acesta era populat de un regn animal si vegetal de proportii mult mai
mari decit cunoastem noi astazi. La vremea aceia, pe Pamint exista un FIU al Pamintului,
rezultat al evolutiei de aici atestat de textul biblic încă de la sfîrşitul celei de a şasea zile biblice,
aceasta însemnînd milioane de ani în urmă, si care dispunea de un anumit grad de inteligenta
dar fara o dezvoltare tehnologica.
Durata de viata in ani paminteni ai "humanoizilor jupiterieni " era in medie de 10...12 ori mai
mare decit cea ai fiilor pamantului de atunci. Din acest raport se poate trage concluzia ca
originea civilizatiei extraterestre era pe o planeta sau satelit al acestei planete, care se invirte in
jurul Soarelui in raportul aproximativ:
1 (AN EXTRATERESTRU) = (10...12) x 1 (AN TERESTRU)
Aceasta planeta sau satelit al ei, din punctul de vedere al orbitei cosmice, al rotatiei in jurul
Soarelui, este planeta Jupiter sau un satelit al acesteia. Argumente in acest sens sint
numeroase, dar ma voi margini sa dau doar un singur exemplu: CUTA DE PE FRUNTE, o
amprenta jupiteriana, pe care o purtam fiecare dintre noi. Fiecare din NOI purtam pe frunte urma
trecerii anilor sub forma unor cute care apar la aproximativ 10...12 ani, mai pronuntate sau mai
putin pronuntate, in functie de adaptabilitatea la conditiile terestre a fiecarui arbore genealogic
uman. In regnul vegetal cutele de pe fruntea omului le asemanam cu inelele anuale din tulpina
copacilor. Distingem deci un "an jupiterian" marcat de cuta de pe fruntea omului si un "an
terestru" marcat de inelul anual din tulpina copacului.
Se poate concluziona asadar, ca sintem urmasii unor incrucisari intre extraterestrii cloni si fii
pamintului atestati de textul biblic, incrucisari care au dus la primii humanoizi cu un grad de
inteligenta deja avansat. De la inceputul colonizarii si pina in zilele noastre, OMUL s-a adaptat
perfect NASTERII si MORTII proprii Pamintului.
De prin anul 5476i.e.n. (5548i.e.n.?) la ospatul terestru, la inceput cu acordul jupiterienilor, in
zona Euro-Asiatica isi fac aparitia si martienii. Martienii erau aparitii stranii, de alta limba si obicei
si veneau de undeva de departe, dinspre apus, pilotand aparate de zbor zgomotoase,
“gomflabile” cu geometrie variabila si aterizare – decolare verticala. Dupa acest an textul biblic
atesta satbilirea unei tabere martiene tampon in muntii Olimp din Grecia, reusind inainte de
potop sa introduca civilizatia Zeilor in randul populatiilor europene.
Perioada de la inceputul colonizarii si pina la POTOP o vom denumi PIONIERATUL
OMENIRII, in care au loc aterizari masive ale extraterestrilor, calatorii interplanetare, contacte cu
Pamintenii. Incepe o perioada de colaborare foarte dificila, in care extraterestrii sint nevoiti sa
recurga la distrugeri in masa de populatii si in primul rind dintre cele clonate de ei, distrugeri de
valori materiale care nu vor mai fi reproduse niciodata. PIONERATUL OMENIRII dureaza cam
1654 ani pina cind a avut loc o catastrofa la nivel planetar, adica ceiace textul biblic numeste
Potopul de apa.
Datorita climei mult mai calde de pe Pamint, jupiterienii au gasit un regn animal si vegetal de
proportii gigantice fata de ce cunoastem noi astazi, o clima mult mai calda. Racirea climei s-a
datorat in mare parte cantitatii enorme de gheata cosmica adusa de Cometa potopiana in
momentul ciocnirii, materie cosmica rece care, in opinia noastra, a provocat ceace se numeste
MAREA GLACIATIE de pe TERRA. Am luat in considerare si ipoteza unei orbite a Pamintului
ceva mai apropiata de Soare pina in momentul ciocnirii, parcursa intr-un an terestru probabil de
doar 235,48 zile, ipoteza insa nu rezista in intregime numai daca Luna pana in momentul
ciocnirii Pamintului de catre Cometa potopiana era si ea o planeta adevarata, mai apropiata de
Terra, dar care gravita pe orbita ei proprie in jurul Soarelui.
ATENTIE STIINTE SI FILOZOFII: Toate acelete evenimente se petreceau pe Pamant cu mai
putin de 6500 de ani in urma (noi traind astazi in anul 2008) !
Din calculele extraterestrilor a reiesit ca Pamintul se va ciocni cu o Cometa potopiana, al carei

nume textul biblic, ca o razbunare, nici macar nu-l pomeneste. S-au luat multe masuri
cunoscute de salvare a unor parti din civilizatia care abia avea o vechime de un mileniu si
jumatate:
- flotile, adevarate “submarine de suprafata din lemn”, pe care Biblia le numeste simplu, Arca
Lui Noe;
- constructii pe care Istoria le denumeste Piramide, Statuile din Insula Pastelui care au fost
orientate in directia din care se apropia Cometa potopiana, etc.
- La randul lor, martienii Olimpului au amenajat in zona Europei adaposturi subterane oferite de
pesteri.
Ciocnirea care a avut loc a provocat o catastrofa la nivel planetar, presupun ca a produs o
rearanjare planetara in sistemul Solar daca intr-adevar pana atunci Luna era o planeta. Sub
beneficiul de ipoteză, din momentul ciocnirii Pamintul s-a indepartat de Soare, probabil prinzind
Luna ca satelit. Clima a inceput sa se raceasca, in primul rand ca urmare a aportului de gheata
cosmica adusa pe Pamant in momentul ciocnirii. Dupa catastrofa, regnul animal si vegetal s-a
reasezat dimensional noilor conditii climaterice, in general fiind cel cunoscut de noi astazi.
B.Tehnica Pioneratului Omenirii

Pioneratul omenirii inseamna o perioada cuprinsa intre anii 6246 si 4592i.e.n.. Din această
perioadă vom enumera numai acele realiizari tehnice pe care le-am putut decripta din textul
biblic cu ajutorul calculatoarelor. Aceste realizări pot fi reproduse astazi si de asemena le-am
putut data dupa un Calendar Biblic, bazat pe nasteri, calendar dupa care intreaga istorie a
Civilizatiei Noastre pre si postpotopiana atestată biblic are o vechime de 8254 de ani, noi traind
astazi in anul 2008. Un alt criteriu de selectare a realizarilor tehnice din pionerat a fost principiul
de functionare.
In primii 178 de ani a avut loc punerea la punct a unor mijloace tehnice de comunicare si
transport. Aceste
mijloace au fost realizate pe Jupiter, transportate si ansamblate apoi pe Terra la inceput la baza
din Centrul de Cercetare, mai apoi in Zona Agricola si ceva mai tarziu si in alte locatii, ajungand
sa faca agricultura si in campia Nilului.
- Instalarea unui RADAR de mare capacitate care a servit la dirijarea aterizarilor si comunicatiilor
interplanetare, incepute o data cu colonizarea propriu zisa, inca din anul 6161i.e.n. (6233i.e.n.?)
Radarul a fost montat pe virful Ararat din podisul Armeniei;
- Realizarea primelor “rafinarii capilare” formate din tuburi de vase capilare paralele de diferite
inaltimi si sectiuni in functie de fractiunea dorita din titei, scufundate cu un capat in balta de
petrol iar la capatul de sus tuburile fiind dotate cu captatoare . Jupiterienii au realizat aceste
rafinarii usoare direct pe terenurile petrolifere ale Arabiei, iar martienii la inceput direct pe
terenurile petrolifere ale Boliviei de astazi si mult mai tarziu, dupa instalarea in Olimp si
realizarea minibazei martiane din muntii Carpatii Apuseni au realizat rafinarii capilare direct pe
terenurile petrolifere ale actualelor Suplace bihorene.
- La inceputul colonizarii pe Terra nu a existat practic, o retea de drumuri; totul era acoperit de
vegetatie salbateca. Primele deplasari, in aceste conditii, jupiterienii le-au realizat cu ajutorul
AEROSTATELOR. Aceste aparate de zbor au folosit gazul comprimat in butelii pe planeta
Jupiter si transportate pe Terra. Ulterior, pentru umplerea aerostatelor, s-a folosit fumul rezultat
din arderea grasimilor adunate din sacrificarea zecilor de mii de animale, apoi uleiul de masline
si intr-un tirziu petrolul. Primele AEROSTATE au fost pur si simplu niste baloane uriase la care
se atasau nacelele. A fost cea mai buna solutie pentru transport si pentru constructii din vremea
aceia, pentruca, este lesne de imaginat, ca nu a existat o retea de drumuri, dar nici solul nu era
neted pentru a putea fi folosită Roata
- Construirea unei HIDROCENTRALE actionata de forta apei. GENERATORUL DE CURENT
ELECTRIC a fost realizat pe Jupiter si ansamblat pe raul Karas din Turcia. ROATA si scheletul
cladirii, un TURN deosebit de inalt, au fost confectionate din lemn. Cladirea dispunea de mai
multe nivele, foarte bine iluminate, in care lucrau jupiterienii. In varful cladirii a fost montat un
RADAR care tinea legatura cu radarul de pe virful Ararat. De asemenea erau montate
ANTENELE RADIO pentru comunicatii. Hidrocentrala furniza curent electric şi pentru CENTRUL
DE CERCETARE.
- Realizarea unei ZONE AGRICOLE, localizată geografic incepand de pe la varsarea raului
Murat in Eufrat si departe pana la golful Persic, undeva prin Campia Iordanului. Aici se obtinea
intreaga productie agricola necesara Centrului de Cercetare. Ceva mai tarziu au ajuns cu zona
agricola in campiile manoase ale Nilului. Produsele erau transportate cu ajutorul
AEROSTATELOR.
- CENTRUL DE CERCETARE, cuprindea 12 SECTII, un SPITAL si un sistem de BUCATARII,
care preparau centralizat, toata hrana pentru jupiterieni. Clonii se hraneau cu vegetale.
- Incepe utilizarea primelor PILE ELECTRICE care foloseau ca electrolit singele. Pilele electrice
s-au folosit la alimentarea radioemitatoarelor de toate tipurile, o perioada in CENTRUL DE
CERCETARE, iar la RADARE erau folosite pile de mare amperaj.
- Incepind din anul 5441i.e.n. (5513?) se poate vorbi despre o anumita retea de drumuri de
legatura, in jurul ZONEI AGRICOLE si a CENTRULUI DE CERCETARE din Eden. Acest an,
poate fi considerat practic, anul in care a fost introdusa ROATA in transporturile terestre si o
data cu aceasta incepe prima mare revolutie tehnica din istoria omenirii de dinainte de Potop.
- Incepe exploatarea de suprafata a zacamintelor auro-argintifere din muntii Taurus folosind o
tehnologie de separatie prin cernere in rau si de aglomerare folosind o tehnologie bazată pe
insecte. Martienii infiinteaza exploatari miniere de suprafata la inceput in Muntii Anzi iar mai
tarziu si in muntii Carpatii Apuseni, folosind cam aceiasi tehnologie. De retinut este faptul ca
undeva in dealurile din Bihor, martienii incep prima exploatare a minereurilor de uraniu folosind o
tehnologie de imbogatire bazata pe “mana de albine”.
- Incepind din anul 5441i.e.n. (5513i.e.n.?) au aparut primele cuptoare si instalatii de prelucrare
a cuprului si fierului. Primele produse ale acestei industrii vor fi armele si au fost relizate dupa
planurile pe care o mare misiune interplanetara le-a adus, atentie, de pe planeta MARTE, in anul
5458i.e.n. Perioada acestor ani, mai inseamna si inceputul subjugarii naturii de dinainte de
Potop.
- In anul 5474i.e.n. (5546i.e.n.?), pamintenii primesc vizita unei mari misiuni spatiale mixte,
martiene si jupiteriene, care aduc pe Pamint un mare numar de specialisti si tehnica. Misiunea
comuna se desfasoara pe o perioada de 300 de ani terestri (aproximativ 25 ani jupiterieni sau
161 ani martieni), adica pina in anul 5174i.e.n. (5246?). La inapoiere, martienii au luat cu ei mari
cantitati de aur si un bogat material genetic si chiar oameni pentru studiu. In treacat, textul biblic
il aminteste pe ENOH.
Prin acesti ani de colaborare infloritoare dintre cele 2 supercivilizatii in vederea colonizarii
Pamantului, este atestata documentar, destul de slab insa si Baza Martiana, instalata undeva în
muntii Anzi, atestare facuta dupa surse de din afara Bibliei. Prin asemanare cu Baza
Jupiteriana, vom spune că marţienii în Anzi aveau doua complexee principale si anume un
Centru de Cercetare si o Baza Agricola.
Centrul de Cercetare marţian a fost construit in apropiere lacului Titicaca, probabil mai tarziu
vechiul oras Tiahuanaco, din care conduceau calatoriile interplanetare cu Radarul montat pe
varful de 6550 metri din muntii Illampu, marginas al lacului Titicaca.
Prin simetrie cu Baza Jupiteriana, vom considera ca la gura de varsare in lacul Titicaca a
pârîului care îl leagă de lacul Poopo, a fost montat un Generator de curent electric, asemanator
Generatorului de curent jupiterian.
Vom mai afirma ca din conditia de aterizare a navetelor spatiale martiene bazate pe propulsie a
fost necesara construirea unui imens cosmodrom, al carui desen trebuia sa fie vizibil de la mari
inaltimi pentru orientarea suplimentara a aterizarilor in caz de necesitate.
Desi sant atestate numeroase alte constructii vechi, nu le vom enumera aici, ele nefiind
atestate de textul biblic.
Incepand din anul 5107i.e.n. (5179i.e.n.?) extraterestrii afla din calcule ca in anul 4507î.e.n
(4592i.e.n.?) va avea loc o catastrofa la nivel planetei, ceiace Biblia numeste Potopul de apa.
Din acel an incepe construirea unor adaposturi pentru salvarea abia aparutei mutatii genetice
Omul precum si a cat mai multe elemente vii din mediul lui dar si ale unor documente necesare
relansarii vietii de dupa Potop.
- Piramidele si multe alte adaposturi din Lumea Araba, au fost create special, sub formă de
pene, pentru a rezista caderilor de materie cosmica, constructii realizate cu ajutorul aerostatelor.
Populatiile nascute dupa Potop din aceste centre de salvare si relansare a vietii nu au mai
acceptat sa colaboreze cu extraterestri, caracter izolationist mostenit pana in zilele noastre.
- Complexe navale carora biblia le spune simplu Arca lui Noe, adevarate “submarine de
suprafata” realizate pe lacurile Van si Sevan din podisul Armeniei dar si pe Marea Caspica si
alte lacuri, locatii de unde dupa Potop au inceput sa se formeze popoarele migratoare si care la
origini au fost colaborationisti cu extraterestrii, urmand anumite trasee de migrare.
- Amenajarea unor pesteri de interior, cum au fost spre exemplu pesterile din Muntii Carpatii
Apuseni, de unde a coborat stramosul nostru dupa Potop pentru a repopula o mare parte a
Europei.
La brat cu jupiterienii si apoi cu martienii, pamintenii s-au dezvoltat insa dupa capul lor. Desi,
pentru moment, amestecul supercivilizatiilor printre pamateni a avut rezultate surprinzatoare, ele
nu au insemnat aproape nimic: pamintenii nu aveau mijloacele tehnice si intelectuale de a
reproduce tehnica de care dispuneau extraterestri. Aparitia extraterestrilor printre oameni
provoca spaima si izolare: cum sa piloteze, sau sa construiasca asemenea aparate, bietii
paminteni, care abia invatau sa ciopleasca piatra? Iata cum descrie textul biblic un vehicul
martian:
EZECHIL 1.4 M-am uitat, si iata ca a venit dela meaza-noapte un vint napraznic, un nor gros, si
un snop de foc, care raspindea de jur-imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca
o arma lustruita care iesea din mijlocul focului.
1.5 Tot in mijloc, se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare
omeneasca.
1.8 Subt aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste miini de om; si toate patru aveau fete si
aripi.
1.9 Aripile lor erau prinse una de alta. Si cind mergeau , nu se intorceau in nicio parte, ci fiecare
mergea drept inainte.
1.13 In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi, care ardeau; si ceva
ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumina
stralucitoare, si din el eseau fulgere.
1.15 Ma uitam la aceste fapturi vii, si iata ca pe pamint, afara de fapturile vii, era o roata la
fiecare din cele patru fete ale lor.
1.16 Infatisarea acestor roate si materialul din care erau facute, pareau de hrisolit, si toate patru
aveau aceiassi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incit fiecare roata parea ca
este in mijlocul altei roate.
1.18 Aveau niste obezi de o inaltime inspaimintatoare, si pe obezile lor cele patru roate erau
pline cu ochi de jur imprejur.
1.24 Cind umblau, am auzit vijiitul aripelor lor, ca vijiitul unor ape mari, si ca glasul Celui
Atotputernic. Cind mergeau, era un vuiet galagios, ca al unei ostiri; iar cind se opreau isi lasau
aripile in jos....
Vehicolul descris, ar provoaca spaima chiar si multor contemporani ai nostri, dar oamenilor
acelor vremuri? Am incercat să generez cu animatia unui calculator vehicolul dupa descrierea
din textul biblic şi credem sincer ca ar fi invidioasa chiar si NASA pe o asemenea realizare
tehnică, adică aparat de zbor cu geometrie variabila si elemente gomflabile: atentie pamanteni,
aparate de zbor inca neexperimentate pe Terra, in anul 2008! Nu ma voi opri asupra acestor
aspecte tehnice, dar omenirea de azi mai are multe de invatat, avand o ramanere in urma de cel
putin 10.000 de ani!.
Cred ca ar fi de mare folos pentru cei interesati de tehnica de care dispuneau extraterestrii in
perioada Pioneratului Omenirii si in cea a Lumii Antice, sa se aplece cu atentie asupra
informatiilor codate din textului biblic. Vă asigur că Biblia este un depozit nevalorificat inca de
informatii tehnice deosebit de pretioase si canonic pastrate destul de nealterate, Biblia fiind nu
numai un codice de bune moravuri ci si un depozitar al secretelor unor energii necunoscute inca
pe Pamint.
Ingerii ştiau …
Încă din anul 5107î.e.n., jupiterienii şi marţienii, ingerii după textul biblic, ştiau din calcule
astronomice că de planeta Marte şi apoi ocolind Soarele, de Terra şi de Lună atunci şi acest
astru o planetă, se apropia Cometa potopului.
Din anul 5107î.e.n. ingerii biblici, extratereştrii, cunoşteau dezastrul pe care îl va provoca
contactul cozii Cometei cu planetele Marte şi Luna dar şi ciocnirea cu Terra. Acesta ar fi un
argument să credem într-o catastrofă naturală nu într-o dirijare a catastrofei. Oricum însă,
marţienii erau interesaţi să transfere de pe Marte pe Terra o cât mai multă avuţie pentru a fi
salvată de stihia cerului pentrucă încă mai aveau la dispoziţie 600 de ani tereştri sau 322 de ani
marţieni şi fără îndoială aici exista deja un ecosistem care le convenea, cunoscând că Potopul
va avea totuşi efecte limitate pe Terra. Fără îndoială, putem crede că în 322 de ani marţieni,
având în vedere tehnica de care dispuneau, ar fi putut face adevărate oraşe submarţiene în care
poate mai trăiesc şi astăzi la un nivel tehnologic inimaginabil şi pur şi simplu nici nu ne bagă în
seamă. Dacă ipoteza că se foloseau de Lună ca staţie intermediară este adevărată, atunci şi în
adâncurile acesteia există astăzi elemente sublunare hibride ale acelei supercivilizaţii.
După textul biblic apare o variantă, aproape incredibilă, dar sursa lasă să se înţeleagă că ar fi
putut avea loc şi aşa ceva. Marţienii erau foarte bine puşi la punct cu tehnica militară şi
tehnologia spaţială bazată pe propulsie, revendicând supremaţia asupra Terrei. Jupiterienii

depăşiseră de mult faza confruntărilor militare, erau în general mult mai paşnici, dar dispuneau
de o tehnologie spaţială mult mai avansată bazată pe trapulsie. Deşi au fost perioade de
colaborări între cele două supercivilizaţii tehnologice, jupiterienii "supăraţi" pe colaborarea dintre
oameni şi marţieni, vor să nimicească Pămîntul cu tot ce era rău pentru ei. Prilejul îl oferă
apropierea de Terra şi de Marte a unei Comete. Realizează "vectori trapulsori" de schimbare a
traiectoriei Cometei către Marte pentru ai absorbi atmosfera şi apoi spre Terra pentru ceace
Biblia numeşte Potopul. In urma impactului, au apărut deşerturile din centura tropicală, exemplu
SAHARA, dar din nefericire a avut loc şi distrugerea totală a BAZEI JUPITERIENE. Zona Sud
Americană, unde se presupune că au avut marţienii baza, a fost mai puţin afectată direct,
aceştia putând relua destul de repede unele activităţi pe Pămănt, cu tehnica pe care au
transportato aici înainte de Potop. Planeta Marte şi Luna erau deja pustii şi fără atmosferă
propice ecosistemelor, după Potop.
Începând cu anul 5107î.e.n., se dezvoltă adevărate şantiere navale, care încă de la început ,
vor construi nave destul de mari, ajungînd înainte de POTOP la dimensiuni apreciabile, de 45
metri lungime, 18 metri lăţime şi 11 metri înălţime, dispuse pe trei nivele şi închise ermetic.
Scopul acestor "submarine de suprafaţă", (Arca lui Noe) era acela de a salva omenire şi vietăţi.
Geneza Cap.6
...6.15. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi
s-o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară
6.16. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şI
treizeci de coţi în înălţime.
6.16. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în laturea corabiei; şi să faci un
rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
O dată cu POTOPUL din anul 4507î.e.n. a dispărut întreaga tehnică a PIONERATULUI
OMENIRII. Singurul lucru esenţial care s-a păstrat după POTOP a fost mutaţia genetică OMUL.
* PIRAMIDELE, care sînt construcţii ale Pioneratului, au devenit morminte abia în şi după
momentul ciocnirii Pămîntului cu Cometa. PIRAMIDELE au fost construcţii realizate special sub
formă de “pene” pentru acest eveniment, pentru a rezista Potopului, ciocnirii cu Cometa. }n
Piramide au fost salvate materiale genetice, omenire şi biblioteci cu informaţii ale vremii. La
construirea PIRAMIDELOR şi al altor minuni antice a fost folosită tehnică extraterestră dar şi
“ridicătoare” construite pe pămînt sub forma unor baloane din pielea animalelor de prima fătare
al căror piei erau tăbăcite şi apoi lipite pe schelete de lemn, baloane cu ajutorul cărora puteau
ridica şi transporta sarcini mari chiar si pentru zilele noastre.
Piramida, construcţie cu pereţi înclinaţi pentru a ricoşa componentele cosmice din Cometa în momentul ciocnirii
* În scopul salvării vieţi au fost construite vase speciale pe cîteva lacuri, adevărate "submarine de suprafaţă" care
puteau fi închise ermetic, la adăpost de marile furtuni şi cutremure care au precedat Potopul. Cea mai mare flotilă a
fost cea construită de jupiterieni pe lacul Van din Podişul Armeniei, căreia Biblia îi spune simplu ARCA LUI NOE.
Alte flotile au fost construite şi pe lacurile Rizaeh din Iran şi Sevon din Armenia şi în jurul Mării Caspice..
* Viaţa a fost salvată şi in adăposturile naturale oferite de peşteri. Pentru zona Carpaţilor şi Balcanilor, unul dintre
cele mai puternice centre de salvare şi relansare a vieţii a fost oferit de peşterile din munţii Carpaţii Apuseni.
Aşadar, pe strămoşul nostru îl vedem cu ochii amintirilor străvechi ieşind din peşterele Carpaţilor Apuseni începînd
cu anul 4507î.e.n.. Strămoşul nostru a relansat viaţa pentru o mare parte a Europei de azi şi din acest punct de
vedere, sîntem unul dintre cele mai vachi popoare din ISTORIA pre şi post POTOPIANĂ.
POTOPUL a însemnat o mare masă de materie cosmică adusă pe Pămînt, la temperaturi foarte scăzute, mult sub
temperatura de îngheţ a apei. Cantitatea de materie cosmică a fost atît de mare, încît, nivelul oceanelor şi mărilor a
crescut cu 10,5 metri în 150 de zile. Materia cosmică a însemnat 320 de miliarde de tone masă suplimentară
îngheţată ajunsă pe Pămînt!
Geneza Cap 6....
6.13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfârşitul" oricărei făpturi este hotărât inaintea Mea, fiindcă au umplut
pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
6.17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ , ca să nimicească orice făptură de supt cer, care
are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Capitolul 8
A. Pioneratul Omenirii
Pionerastul Omenirii atestat de textul biblic a durat cca. 1.700 de ani, de prin anul 6246i.e.n.
si pina la Potopul de apa din anul 4507i.e.n dupa unele calcule sau din anul 4529i.e.n. dupa
altele, diferenta de ani fiind data de aproximatiile din Calendarul Biblic. Dupa parerea nostră,
Pioneratul Omenirii a insemnat cea mai romantica perioada din începutul istoriei omenirii, cu
calatorii interplanetare, unele folosind via Luna ca statie intermediara iar altele cu aterizari
directe.
În ultimii 12-13.000 de ani, asa cum am arătat în capitolul Bazele extratereştrilo pe Terra,
Pamintul a fost vizitat de catre doua supercivilizatii extraterestre (ai caror urmasi sintem in
mare masura), in trei etape diferite:
- de prospectiune,
- de colonizare si
- de refugiu din calea Cometei potopiene.
Aceste supercivilizatii au fost: supercivilizatia Jupiteriana de la INCEPUT (ALFA) si
supercivilizatia Martiana de la SFARSIT (OMEGA), asa cum parafrazeaza textul biblic:
“Eu sant Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”
Reamintim aici că pentru Euro-Asia, zona de aterizre si colonizare a fost fixata geografic de
catre Jupiterieni undeva in Turcia de astazi pe o suprafata de aproximativ 90.000km. patrati,
zona cuprinsa intre paralelele 36 si 41 grade latitudine nordica si meridianele 39 si 41 de grade
longitudine estica. Zona montana, cu varfuri ce depasesc deseori altitudinea de 3.000m., bogata
in minereuri de aur, minereuri complexe, minereuri de crom, dar si in numeroase pietre
semipretioase. Epicentrul colonizarii, al CENTRULUI DE CERCETARE a fost in apropierea
orasului Erzurum din Turcia de astazi, la aproximativ izvoarele riurilor Aras si Murat si mai apoi
un CENTRU AGRICOL care ar putea fi atestat, prin studii arheologice, in jurul orasului ELAZIG
din muntii TAURUS, zona cuprinsa geografic intre izvoarele fluviului TIGRU si portiunea de
varsare a riului MURAT in EUFRAT, acolo unde a fost "alungat ADAM din RAIUL biblic", iar
zona agricola propriu zisa coborand inspre golful Persic, in luncile fluviilor Tigru si Eufrat..
O data certa a primelor vizite nu avem, Biblia pierzind in timp aceasta amintire. In perioada de
prospectiuni, primele misiuni ale extraterestrilor jupiterieni au dus de pe Terra un bogat material
genetic printre care si "fii ai pamintului", cum ii numeste textul biblic. Din materialul genetic
transpotat pentru studiu este de retinut faptul ca au reusit sa obtina si sa “programeze” un soi de
insecte asemanatoare furnicilor si termitelor de astazi cu ajutorul carora s-au realizat primele
“case” in musuroaiele uriase abandonate. Tot din aceasta perioada de prospectiuni mai retinem
si “programarea” unui soi de “insecte domestice” asemanatoare albinelor (urmase ale acelor
insecte) cu ajutorul carora au reusit sa obtina o adevarata productie de “mana” si “miere”
necesara mai tarziu bucatariei jupiteriene. Tehnica Jupiteriana a permis obtinerea prin clonare
dirijata din biologia fiilor pamantului si a unor exemplare de animale asexuate, adevarati roboti
biologici (sau "boi jupiterieni" cum ne place nouă să-I denumim), capabili de foarte multa munca
dar destul de fricosi in lupta cu fiarele din ecosistemul terestru. Cu ajutorul "boilor jupiterieni"
jupiterienii intentionau sa realizeze local un cap de pod in jurul orasului Erzurum de astazi si apoi
sa cucereasca Pamintul. Desi au avut o lunga perioada de succese cu "boii jupiterieni", punand
bazele a ceiace am numit Centru de Cercetare Jupiterian, in final s-a dovedit ca utilizarea
"boilor jupiterieni" nu a fost cea mai buna solutie implicind riscuri majore si in primul rand
pentruca erau de unica folosinta (fiind asexuati nu se puteau inmulti pe pamant) si in al doilea
rand pentruca erau fricosi si slabi luptatori cu fiarele pamantului. Transportul "boilor jupiterieni"
era simplu, dupa obtinerea lor aceştea erau trecuti intr-o anumita stare de hibernare si imbarcati
in "cargourile cosmice jupiteriene". Timp de cca 2,3 ani terestri cat dura transportul, clonele se
dezvoltau in starea de hibernare si ajungeau pe pamant mature si bune de lucru.
Zona primelor colonizari a fost aleasa in muntii Taurus, pe lacul Van, in primul rand pentruca
lacul a permis realizarea unor “orase lacustre pneumatice”, formate din “casute pneumatice”
transportate de pe Jupiter si apoi umflate pe lac, dar si din ratiuni economice, datorita marilor
bogatii in aur, minereuri complexe, cupru si crom si relativ aproape pentru tehnica aeriana
jupiteriana, se gaseau terenurile petrolifere ale Arabiei de azi si cele din vecinatatile marii
Caspice. Dupa esecul inregistrat cu “boii jupiterieni” aceste bogatii au fost exploatate cu
ajutorul Fiilor Pamantului pe care extraterestrii I-au gasit de la bun inceput aici dar pe care abia
de acum i-au dresat si utilizat in scopuri lucrative. Dupa o revolta a fiilor pamantului din care au
iesit invingatori in lupta cu "boii jupiterieni", este transportat din nou material genetic pentru
studiu pe Jupiter. In urma acestei cercetari, se obtine prin ingineria lor genetica un alt soi de
creaturi, sexuati de aceasta data, asemanatori ursilor, pe care sa-i denumim "ursoizi jupiterieni
şi marţieni" (eu cred că parte din ursii de astazi sant urmasii acelor creaturi), capabili sa traiasca,
sa munceasca si sa se inmulteasca prin imperecheri in conditiile terestre, dar cu caractere mult
mai agresive decat cele ale “boilor jupiterieni şi marţienii”. "Ursoizii jupiterieni şi jupiterieni" au
fost dotati cu mai multa "substanta cenusie" pentru a putea fi dirijati prin dresură şi limbaj simplu.
In laboratoarele jupiteriene se lucra in paralel la proiectul primilor "humanoizi jupiterieni" de tip

ADAM care aveau rolul de a se incrucisa cu Ficele Pamintului, incrucisari din care au rezultat in
conditiile de pe pamant primii mutanti genetici, primii humanoizi terestri relativ inteligenti.
Aceasta a fost prima generatie rezultata prin imperecherea dintre clonii humanoizi de tip
barbatesc, realizati din fii pamintului pe Jupiter si ficele pamintului existente pe Terra ca produs
al evolutiei. Dar in laboratoarele jupiteriene se mai lucra si la obtinerea prin clonare dirijata din
ficele pamintului a unor femele relativ inteligente, capabile sa nasca si sa traiasca in conditiile de
pe Pamint. Dupa o perioada mai indelungata de timp, se obtine tipul de femele dorit, capabile de
imperechere si sint trimise pe Pamint. O data cu sosirea " femelelor extraterestre" pe Pamint se
realizeaza generatia a doua de humanoizi, de tip EVA, si practic incepe lungul drum genetic al
omului modern. Dupa multe studii si cercetari, pot spune astazi cu destula siguranta, ca
perioada de colonizare atestata de textul biblic a inceput practic cu aproximativ 8254 ani in
urma, data de la care textul biblic ofera suficiente dovezi pentru a putea intocmi un Calendar
Biblic bazat pe Nasteri (astazi santem in anul 2008).
Civilizatia Jupiteriana cunostea tehnologia de obtinere a aurului, a fierului, cuprului, cromului si
al altor metale in conditiile dificile din muntii Taurus din Turcia de astazi si mai mult decit atit,
chiar aveau organizata o anume industrie metalurgica. asemanatoare cu cea pe care am
redescoperit-o NOI, OAMENII de astazi. La aceia data, jupiterienii dispuneau de o tehnica mult
mai avansata decit cea a NOASTRA din anul 2008, putind transporta pe liniile cosmice Jupiter -
Terra sarcini care depasesc posibilitaiile civilizatiei noastre.
Primii "humanoizi jupiterieni de tipul ADAM" dupa textul biblic, aveau o viata relativ lunga,
cuprinsa intre 600 si 900 de ani terestri (vezi Calendarul Biblic). La primele contacte ale
jupiterienilor cu Pamintul, acesta era populat de un regn animal si vegetal de proportii mult mai
mari decit cunoastem noi astazi. La vremea aceia, pe Pamint exista un FIU al Pamintului,
rezultat al evolutiei de aici atestat de textul biblic încă de la sfîrşitul celei de a şasea zile biblice,
aceasta însemnînd milioane de ani în urmă, si care dispunea de un anumit grad de inteligenta
dar fara o dezvoltare tehnologica.
Durata de viata in ani paminteni ai "humanoizilor jupiterieni " era in medie de 10...12 ori mai
mare decit cea ai fiilor pamantului de atunci. Din acest raport se poate trage concluzia ca
originea civilizatiei extraterestre era pe o planeta sau satelit al acestei planete, care se invirte in
jurul Soarelui in raportul aproximativ:
1 (AN EXTRATERESTRU) = (10...12) x 1 (AN TERESTRU)
Aceasta planeta sau satelit al ei, din punctul de vedere al orbitei cosmice, al rotatiei in jurul
Soarelui, este planeta Jupiter sau un satelit al acesteia. Argumente in acest sens sint
numeroase, dar ma voi margini sa dau doar un singur exemplu: CUTA DE PE FRUNTE, o
amprenta jupiteriana, pe care o purtam fiecare dintre noi. Fiecare din NOI purtam pe frunte urma
trecerii anilor sub forma unor cute care apar la aproximativ 10...12 ani, mai pronuntate sau mai
putin pronuntate, in functie de adaptabilitatea la conditiile terestre a fiecarui arbore genealogic
uman. In regnul vegetal cutele de pe fruntea omului le asemanam cu inelele anuale din tulpina
copacilor. Distingem deci un "an jupiterian" marcat de cuta de pe fruntea omului si un "an
terestru" marcat de inelul anual din tulpina copacului.
Se poate concluziona asadar, ca sintem urmasii unor incrucisari intre extraterestrii cloni si fii
pamintului atestati de textul biblic, incrucisari care au dus la primii humanoizi cu un grad de
inteligenta deja avansat. De la inceputul colonizarii si pina in zilele noastre, OMUL s-a adaptat
perfect NASTERII si MORTII proprii Pamintului.
De prin anul 5476i.e.n. (5548i.e.n.?) la ospatul terestru, la inceput cu acordul jupiterienilor, in
zona Euro-Asiatica isi fac aparitia si martienii. Martienii erau aparitii stranii, de alta limba si obicei
si veneau de undeva de departe, dinspre apus, pilotand aparate de zbor zgomotoase,
“gomflabile” cu geometrie variabila si aterizare – decolare verticala. Dupa acest an textul biblic
atesta satbilirea unei tabere martiene tampon in muntii Olimp din Grecia, reusind inainte de
potop sa introduca civilizatia Zeilor in randul populatiilor europene.
Perioada de la inceputul colonizarii si pina la POTOP o vom denumi PIONIERATUL
OMENIRII, in care au loc aterizari masive ale extraterestrilor, calatorii interplanetare, contacte cu
Pamintenii. Incepe o perioada de colaborare foarte dificila, in care extraterestrii sint nevoiti sa
recurga la distrugeri in masa de populatii si in primul rind dintre cele clonate de ei, distrugeri de
valori materiale care nu vor mai fi reproduse niciodata. PIONERATUL OMENIRII dureaza cam
1654 ani pina cind a avut loc o catastrofa la nivel planetar, adica ceiace textul biblic numeste
Potopul de apa.
Datorita climei mult mai calde de pe Pamint, jupiterienii au gasit un regn animal si vegetal de
proportii gigantice fata de ce cunoastem noi astazi, o clima mult mai calda. Racirea climei s-a
datorat in mare parte cantitatii enorme de gheata cosmica adusa de Cometa potopiana in
momentul ciocnirii, materie cosmica rece care, in opinia noastra, a provocat ceace se numeste
MAREA GLACIATIE de pe TERRA. Am luat in considerare si ipoteza unei orbite a Pamintului
ceva mai apropiata de Soare pina in momentul ciocnirii, parcursa intr-un an terestru probabil de
doar 235,48 zile, ipoteza insa nu rezista in intregime numai daca Luna pana in momentul
ciocnirii Pamintului de catre Cometa potopiana era si ea o planeta adevarata, mai apropiata de
Terra, dar care gravita pe orbita ei proprie in jurul Soarelui.
ATENTIE STIINTE SI FILOZOFII: Toate acelete evenimente se petreceau pe Pamant cu mai
putin de 6500 de ani in urma (noi traind astazi in anul 2008) !
Din calculele extraterestrilor a reiesit ca Pamintul se va ciocni cu o Cometa potopiana, al carei

nume textul biblic, ca o razbunare, nici macar nu-l pomeneste. S-au luat multe masuri
cunoscute de salvare a unor parti din civilizatia care abia avea o vechime de un mileniu si
jumatate:
- flotile, adevarate “submarine de suprafata din lemn”, pe care Biblia le numeste simplu, Arca
Lui Noe;
- constructii pe care Istoria le denumeste Piramide, Statuile din Insula Pastelui care au fost
orientate in directia din care se apropia Cometa potopiana, etc.
- La randul lor, martienii Olimpului au amenajat in zona Europei adaposturi subterane oferite de
pesteri.
Ciocnirea care a avut loc a provocat o catastrofa la nivel planetar, presupun ca a produs o
rearanjare planetara in sistemul Solar daca intr-adevar pana atunci Luna era o planeta. Sub
beneficiul de ipoteză, din momentul ciocnirii Pamintul s-a indepartat de Soare, probabil prinzind
Luna ca satelit. Clima a inceput sa se raceasca, in primul rand ca urmare a aportului de gheata
cosmica adusa pe Pamant in momentul ciocnirii. Dupa catastrofa, regnul animal si vegetal s-a
reasezat dimensional noilor conditii climaterice, in general fiind cel cunoscut de noi astazi.
B.Tehnica Pioneratului Omenirii

Pioneratul omenirii inseamna o perioada cuprinsa intre anii 6246 si 4592i.e.n.. Din această
perioadă vom enumera numai acele realiizari tehnice pe care le-am putut decripta din textul
biblic cu ajutorul calculatoarelor. Aceste realizări pot fi reproduse astazi si de asemena le-am
putut data dupa un Calendar Biblic, bazat pe nasteri, calendar dupa care intreaga istorie a
Civilizatiei Noastre pre si postpotopiana atestată biblic are o vechime de 8254 de ani, noi traind
astazi in anul 2008. Un alt criteriu de selectare a realizarilor tehnice din pionerat a fost principiul
de functionare.
In primii 178 de ani a avut loc punerea la punct a unor mijloace tehnice de comunicare si
transport. Aceste
mijloace au fost realizate pe Jupiter, transportate si ansamblate apoi pe Terra la inceput la baza
din Centrul de Cercetare, mai apoi in Zona Agricola si ceva mai tarziu si in alte locatii, ajungand
sa faca agricultura si in campia Nilului.
- Instalarea unui RADAR de mare capacitate care a servit la dirijarea aterizarilor si comunicatiilor
interplanetare, incepute o data cu colonizarea propriu zisa, inca din anul 6161i.e.n. (6233i.e.n.?)
Radarul a fost montat pe virful Ararat din podisul Armeniei;
- Realizarea primelor “rafinarii capilare” formate din tuburi de vase capilare paralele de diferite
inaltimi si sectiuni in functie de fractiunea dorita din titei, scufundate cu un capat in balta de
petrol iar la capatul de sus tuburile fiind dotate cu captatoare . Jupiterienii au realizat aceste
rafinarii usoare direct pe terenurile petrolifere ale Arabiei, iar martienii la inceput direct pe
terenurile petrolifere ale Boliviei de astazi si mult mai tarziu, dupa instalarea in Olimp si
realizarea minibazei martiane din muntii Carpatii Apuseni au realizat rafinarii capilare direct pe
terenurile petrolifere ale actualelor Suplace bihorene.
- La inceputul colonizarii pe Terra nu a existat practic, o retea de drumuri; totul era acoperit de
vegetatie salbateca. Primele deplasari, in aceste conditii, jupiterienii le-au realizat cu ajutorul
AEROSTATELOR. Aceste aparate de zbor au folosit gazul comprimat in butelii pe planeta
Jupiter si transportate pe Terra. Ulterior, pentru umplerea aerostatelor, s-a folosit fumul rezultat
din arderea grasimilor adunate din sacrificarea zecilor de mii de animale, apoi uleiul de masline
si intr-un tirziu petrolul. Primele AEROSTATE au fost pur si simplu niste baloane uriase la care
se atasau nacelele. A fost cea mai buna solutie pentru transport si pentru constructii din vremea
aceia, pentruca, este lesne de imaginat, ca nu a existat o retea de drumuri, dar nici solul nu era
neted pentru a putea fi folosită Roata
- Construirea unei HIDROCENTRALE actionata de forta apei. GENERATORUL DE CURENT
ELECTRIC a fost realizat pe Jupiter si ansamblat pe raul Karas din Turcia. ROATA si scheletul
cladirii, un TURN deosebit de inalt, au fost confectionate din lemn. Cladirea dispunea de mai
multe nivele, foarte bine iluminate, in care lucrau jupiterienii. In varful cladirii a fost montat un
RADAR care tinea legatura cu radarul de pe virful Ararat. De asemenea erau montate
ANTENELE RADIO pentru comunicatii. Hidrocentrala furniza curent electric şi pentru CENTRUL
DE CERCETARE.
- Realizarea unei ZONE AGRICOLE, localizată geografic incepand de pe la varsarea raului
Murat in Eufrat si departe pana la golful Persic, undeva prin Campia Iordanului. Aici se obtinea
intreaga productie agricola necesara Centrului de Cercetare. Ceva mai tarziu au ajuns cu zona
agricola in campiile manoase ale Nilului. Produsele erau transportate cu ajutorul
AEROSTATELOR.
- CENTRUL DE CERCETARE, cuprindea 12 SECTII, un SPITAL si un sistem de BUCATARII,
care preparau centralizat, toata hrana pentru jupiterieni. Clonii se hraneau cu vegetale.
- Incepe utilizarea primelor PILE ELECTRICE care foloseau ca electrolit singele. Pilele electrice
s-au folosit la alimentarea radioemitatoarelor de toate tipurile, o perioada in CENTRUL DE
CERCETARE, iar la RADARE erau folosite pile de mare amperaj.
- Incepind din anul 5441i.e.n. (5513?) se poate vorbi despre o anumita retea de drumuri de
legatura, in jurul ZONEI AGRICOLE si a CENTRULUI DE CERCETARE din Eden. Acest an,
poate fi considerat practic, anul in care a fost introdusa ROATA in transporturile terestre si o
data cu aceasta incepe prima mare revolutie tehnica din istoria omenirii de dinainte de Potop.
- Incepe exploatarea de suprafata a zacamintelor auro-argintifere din muntii Taurus folosind o
tehnologie de separatie prin cernere in rau si de aglomerare folosind o tehnologie bazată pe
insecte. Martienii infiinteaza exploatari miniere de suprafata la inceput in Muntii Anzi iar mai
tarziu si in muntii Carpatii Apuseni, folosind cam aceiasi tehnologie. De retinut este faptul ca
undeva in dealurile din Bihor, martienii incep prima exploatare a minereurilor de uraniu folosind o
tehnologie de imbogatire bazata pe “mana de albine”.
- Incepind din anul 5441i.e.n. (5513i.e.n.?) au aparut primele cuptoare si instalatii de prelucrare
a cuprului si fierului. Primele produse ale acestei industrii vor fi armele si au fost relizate dupa
planurile pe care o mare misiune interplanetara le-a adus, atentie, de pe planeta MARTE, in anul
5458i.e.n. Perioada acestor ani, mai inseamna si inceputul subjugarii naturii de dinainte de
Potop.
- In anul 5474i.e.n. (5546i.e.n.?), pamintenii primesc vizita unei mari misiuni spatiale mixte,
martiene si jupiteriene, care aduc pe Pamint un mare numar de specialisti si tehnica. Misiunea
comuna se desfasoara pe o perioada de 300 de ani terestri (aproximativ 25 ani jupiterieni sau
161 ani martieni), adica pina in anul 5174i.e.n. (5246?). La inapoiere, martienii au luat cu ei mari
cantitati de aur si un bogat material genetic si chiar oameni pentru studiu. In treacat, textul biblic
il aminteste pe ENOH.
Prin acesti ani de colaborare infloritoare dintre cele 2 supercivilizatii in vederea colonizarii
Pamantului, este atestata documentar, destul de slab insa si Baza Martiana, instalata undeva în
muntii Anzi, atestare facuta dupa surse de din afara Bibliei. Prin asemanare cu Baza
Jupiteriana, vom spune că marţienii în Anzi aveau doua complexee principale si anume un
Centru de Cercetare si o Baza Agricola.
Centrul de Cercetare marţian a fost construit in apropiere lacului Titicaca, probabil mai tarziu
vechiul oras Tiahuanaco, din care conduceau calatoriile interplanetare cu Radarul montat pe
varful de 6550 metri din muntii Illampu, marginas al lacului Titicaca.
Prin simetrie cu Baza Jupiteriana, vom considera ca la gura de varsare in lacul Titicaca a
pârîului care îl leagă de lacul Poopo, a fost montat un Generator de curent electric, asemanator
Generatorului de curent jupiterian.
Vom mai afirma ca din conditia de aterizare a navetelor spatiale martiene bazate pe propulsie a
fost necesara construirea unui imens cosmodrom, al carui desen trebuia sa fie vizibil de la mari
inaltimi pentru orientarea suplimentara a aterizarilor in caz de necesitate.
Desi sant atestate numeroase alte constructii vechi, nu le vom enumera aici, ele nefiind
atestate de textul biblic.
Incepand din anul 5107i.e.n. (5179i.e.n.?) extraterestrii afla din calcule ca in anul 4507î.e.n
(4592i.e.n.?) va avea loc o catastrofa la nivel planetei, ceiace Biblia numeste Potopul de apa.
Din acel an incepe construirea unor adaposturi pentru salvarea abia aparutei mutatii genetice
Omul precum si a cat mai multe elemente vii din mediul lui dar si ale unor documente necesare
relansarii vietii de dupa Potop.
- Piramidele si multe alte adaposturi din Lumea Araba, au fost create special, sub formă de
pene, pentru a rezista caderilor de materie cosmica, constructii realizate cu ajutorul aerostatelor.
Populatiile nascute dupa Potop din aceste centre de salvare si relansare a vietii nu au mai
acceptat sa colaboreze cu extraterestri, caracter izolationist mostenit pana in zilele noastre.
- Complexe navale carora biblia le spune simplu Arca lui Noe, adevarate “submarine de
suprafata” realizate pe lacurile Van si Sevan din podisul Armeniei dar si pe Marea Caspica si
alte lacuri, locatii de unde dupa Potop au inceput sa se formeze popoarele migratoare si care la
origini au fost colaborationisti cu extraterestrii, urmand anumite trasee de migrare.
- Amenajarea unor pesteri de interior, cum au fost spre exemplu pesterile din Muntii Carpatii
Apuseni, de unde a coborat stramosul nostru dupa Potop pentru a repopula o mare parte a
Europei.
La brat cu jupiterienii si apoi cu martienii, pamintenii s-au dezvoltat insa dupa capul lor. Desi,
pentru moment, amestecul supercivilizatiilor printre pamateni a avut rezultate surprinzatoare, ele
nu au insemnat aproape nimic: pamintenii nu aveau mijloacele tehnice si intelectuale de a
reproduce tehnica de care dispuneau extraterestri. Aparitia extraterestrilor printre oameni
provoca spaima si izolare: cum sa piloteze, sau sa construiasca asemenea aparate, bietii
paminteni, care abia invatau sa ciopleasca piatra? Iata cum descrie textul biblic un vehicul
martian:
EZECHIL 1.4 M-am uitat, si iata ca a venit dela meaza-noapte un vint napraznic, un nor gros, si
un snop de foc, care raspindea de jur-imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca
o arma lustruita care iesea din mijlocul focului.
1.5 Tot in mijloc, se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare
omeneasca.
1.8 Subt aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste miini de om; si toate patru aveau fete si
aripi.
1.9 Aripile lor erau prinse una de alta. Si cind mergeau , nu se intorceau in nicio parte, ci fiecare
mergea drept inainte.
1.13 In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi, care ardeau; si ceva
ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumina
stralucitoare, si din el eseau fulgere.
1.15 Ma uitam la aceste fapturi vii, si iata ca pe pamint, afara de fapturile vii, era o roata la
fiecare din cele patru fete ale lor.
1.16 Infatisarea acestor roate si materialul din care erau facute, pareau de hrisolit, si toate patru
aveau aceiassi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incit fiecare roata parea ca
este in mijlocul altei roate.
1.18 Aveau niste obezi de o inaltime inspaimintatoare, si pe obezile lor cele patru roate erau
pline cu ochi de jur imprejur.
1.24 Cind umblau, am auzit vijiitul aripelor lor, ca vijiitul unor ape mari, si ca glasul Celui
Atotputernic. Cind mergeau, era un vuiet galagios, ca al unei ostiri; iar cind se opreau isi lasau
aripile in jos....
Vehicolul descris, ar provoaca spaima chiar si multor contemporani ai nostri, dar oamenilor
acelor vremuri? Am incercat să generez cu animatia unui calculator vehicolul dupa descrierea
din textul biblic şi credem sincer ca ar fi invidioasa chiar si NASA pe o asemenea realizare
tehnică, adică aparat de zbor cu geometrie variabila si elemente gomflabile: atentie pamanteni,
aparate de zbor inca neexperimentate pe Terra, in anul 2008! Nu ma voi opri asupra acestor
aspecte tehnice, dar omenirea de azi mai are multe de invatat, avand o ramanere in urma de cel
putin 10.000 de ani!.
Cred ca ar fi de mare folos pentru cei interesati de tehnica de care dispuneau extraterestrii in
perioada Pioneratului Omenirii si in cea a Lumii Antice, sa se aplece cu atentie asupra
informatiilor codate din textului biblic. Vă asigur că Biblia este un depozit nevalorificat inca de
informatii tehnice deosebit de pretioase si canonic pastrate destul de nealterate, Biblia fiind nu
numai un codice de bune moravuri ci si un depozitar al secretelor unor energii necunoscute inca
pe Pamint.
Ingerii ştiau …
Din anul 5107î.e.n., jupiterienii şi marţienii, ingerii după textul biblic, ştiau din calcule
astronomice că de planeta Marte şi apoi ocolind Soarele, de Terra şi de Lună atunci şi acest
astru o planetă, se apropia Cometa potopului.
Din anul 5107î.e.n. ingerii biblici, extratereştrii, cunoşteau dezastrul pe care îl va provoca
contactul cozii Cometei cu planetele Marte şi Luna dar şi ciocnirea cu Terra. Acesta ar fi un
argument să credem într-o catastrofă naturală nu într-o dirijare a catastrofei. Oricum însă,
marţienii erau interesaţi să transfere de pe Marte pe Terra o cât mai multă avuţie pentru a fi
salvată de stihia cerului pentrucă încă mai aveau la dispoziţie 600 de ani tereştri sau 322 de ani
marţieni şi fără îndoială aici exista deja un ecosistem care le convenea, cunoscând că Potopul
va avea totuşi efecte limitate pe Terra. Fără îndoială, putem crede că în 322 de ani marţieni,
având în vedere tehnica de care dispuneau, ar fi putut face adevărate oraşe submarţiene în care
poate mai trăiesc şi astăzi la un nivel tehnologic inimaginabil şi pur şi simplu nici nu ne bagă în
seamă. Dacă ipoteza că se foloseau de Lună ca staţie intermediară este adevărată, atunci şi în
adâncurile acesteia există astăzi elemente sublunare hibride ale acelei supercivilizaţii.
După textul biblic apare o variantă, aproape incredibilă, dar sursa lasă să se înţeleagă că ar fi
putut avea loc şi aşa ceva. Marţienii erau foarte bine puşi la punct cu tehnica militară şi
tehnologia spaţială bazată pe propulsie, revendicând supremaţia asupra Terrei. Jupiterienii
depăşiseră de mult faza confruntărilor militare, erau în general mult mai paşnici, dar dispuneau
de o tehnologie spaţială mult mai avansată bazată pe trapulsie. Deşi au fost perioade de
colaborări între cele două supercivilizaţii tehnologice, jupiterienii "supăraţi" pe colaborarea dintre
oameni şi marţieni, vor să nimicească Pămîntul cu tot ce era rău pentru ei. Prilejul îl oferă
apropierea de Terra şi de Marte a unei Comete. Realizează "vectori trapulsori" de schimbare a
traiectoriei Cometei către Marte pentru ai absorbi atmosfera şi apoi spre Terra pentru ceace
Biblia numeşte Potopul. In urma impactului, au apărut deşerturile din centura tropicală, exemplu
SAHARA, dar din nefericire a avut loc şi distrugerea totală a BAZEI JUPITERIENE. Zona Sud
Americană, unde se presupune că au avut marţienii baza, a fost mai puţin afectată direct,
aceştia putând relua destul de repede unele activităţi pe Pămănt, cu tehnica pe care au
transportato aici înainte de Potop. Planeta Marte şi Luna erau deja pustii şi fără atmosferă
propice ecosistemelor, după Potop.
Începând cu anul 5107î.e.n., se dezvoltă adevărate şantiere navale, care încă de la început ,
vor construi nave destul de mari, ajungînd înainte de POTOP la dimensiuni apreciabile, de 45
metri lungime, 18 metri lăţime şi 11 metri înălţime, dispuse pe trei nivele şi închise ermetic.
Scopul acestor "submarine de suprafaţă", (Arca lui Noe) era acela de a salva omenire şi vietăţi.
Geneza Cap.6
...
6.15. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o
tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară
6.16. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şI
treizeci de coţi în înălţime.
6.16. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în laturea corabiei; şi să faci un
rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
...
O dată cu POTOPUL din anul 4507î.e.n. a dispărut întreaga tehnică a PIONERATULUI
OMENIRII. Singurul lucru esenţial care s-a păstrat după POTOP a fost mutaţia genetică OMUL.
* PIRAMIDELE, care sînt construcţii ale Pioneratului, au devenit morminte abia în şi după
momentul ciocnirii Pămîntului cu Cometa. PIRAMIDELE au fost construcţii realizate special sub
formă de “pene” pentru acest eveniment, pentru a rezista Potopului, ciocnirii cu Cometa. }n
Piramide au fost salvate materiale genetice, omenire şi biblioteci cu informaţii ale vremii. La
construirea PIRAMIDELOR şi al altor minuni antice a fost folosită tehnică extraterestră dar şi
“ridicătoare” construite pe pămînt sub forma unor baloane din pielea animalelor de prima fătare
al căror piei erau tăbăcite şi apoi lipite pe schelete de lemn, baloane cu ajutorul cărora puteau
ridica şi transporta sarcini mari chiar si pentru zilele noastre.
* În scopul salvării vieţi au fost construite vase speciale pe cîteva lacuri, adevărate "submarine
de suprafaţă" care puteau fi închise ermetic, la adăpost de marile furtuni şi cutremure care au
precedat Potopul. Cea mai mare flotilă a fost cea construită de jupiterieni pe lacul Van din
Podişul Armeniei, căreia Biblia îi spune simplu ARCA LUI NOE. Alte flotile au fost construite şi
pe lacurile Rizaeh din Iran şi Sevon din Armenia şi în jurul Mării Caspice..
* Viaţa a fost salvată şi in adăposturile naturale oferite de peşteri. Pentru zona Carpaţilor şi
Balcanilor, unul dintre cele mai puternice centre de salvare şi relansare a vieţii a fost oferit de
peşterile din munţii Carpaţii Apuseni. Aşadar, pe strămoşul nostru îl vedem cu ochii amintirilor
străvechi ieşind din peşterele Carpaţilor Apuseni începînd cu anul 4507î.e.n.. Strămoşul nostru a
relansat viaţa pentru o mare parte a Europei de azi şi din acest punct de vedere, sîntem unul
dintre cele mai vachi popoare din ISTORIA pre şi post POTOPIANĂ.
POTOPUL a însemnat o mare masă de materie cosmică adusă pe Pămînt, la temperaturi
foarte scăzute, mult sub temperatura de îngheţ a apei. Cantitatea de materie cosmică a fost atît
de mare, încît, nivelul oceanelor şi mărilor a crescut cu 10,5 metri în 150 de zile. Materia
cosmică a însemnat 320 de miliarde de tone masă suplimentară îngheţată ajunsă pe Pămînt!
Geneza Cap 6....
6.13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfârşitul" oricărei făpturi este hotărât inaintea Mea, fiindcă
au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
6.17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ , ca să nimicească orice făptură
de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Capitolul 9
Potopul de apă
Pe planeta Marte era sfârşitul verii, pe Terra era sfârşitul toamnei. Din Cosmos se îndrepta spre
Marte Cometa potopiană care avea să-i absoarbă întreaga atmosferă. În data de 13 Novembrie
4508î.e.n., înainte cu numai o zi marţiană, Cometa a intersectat traiectoria planetei Marte,
lăsând în urma ei pulberea din coada care o urma. După o zi, Marte intră în acest "nor" şi după
numai 7 zile marţiene iese din el fără atmosferă propice vieţii, în timp ce Cometa îşi urma
traiectoria de ocolire a Soarelui. După alte zile de drum cosmic, traiectoria Cometei a fost
curbată, viteza frânată de atracţia Soarelui şi apoi influienţată de atracţia Terrei. Forţa de atracţie
a Terrei asupra Cometei, datorită distanţei relativ din ce în ce mai mici dintre acestea, devine
atât de puternică încăt, începând din 10 februarie 4507 î.e.n., Cometa începe o mişcare de
urmărire cosmică a Terrei. Din cauza reflexiei razelor solare de către coada Cometei, pe Terra
dispare practic noaptea. Această urmărire cosmică apropiată, a durat 7 zile, până în data de 17
februarie.
Aşa cum arată textul biblic, Cometa a lovit Terra în data de 17 februarie 4507 î.e.n. Cu o
noapte mai înainte însă, Luna intră în "norul" din coada Cometei, de unde va ieşi fără atmosferă
precum planeta Marte...
... Emisfera Nordică în seara zilei de 17 Februarie 4507 î.e.n.. Deasupra actualului deşert Gobi
s-a abătut Potopul: capul Cometei în flăcări, aprins de frecarea cu atmosfera, atinge tangenţial
Pământul măturând totul în cale lui până la poalele munţilor Himalaia. Mingea de gheaţă
cosmică în interior şi de foc în exterior în rostogolirea ei loveşte munţii Himalaia şi ricoşează ca
de pe o trambulină, într-o mişcare ascensională, care se înalţă la mare altitudine deasupra
Pământului, trecând în zbor peste podişul Iranian, golful Persic, peninsula Arabia şi marea
Roşie, deasupra căreia atinge altitudinea maximă. De aici începe o mişcare bruscă de cădere
liberă ciocnind Africa în locul unde astăzi regăsim deşertul Sahara, suprafaţă pe care a fost
distrus întreg relieful ca urmare a presiunii enorme de contact din momentul ciocnirii, părţi din
cometa spartă întinzându-se pe o mare suprafaţă, ajungând în mările apropiate şi în oceanul
Atlantic. Prăbuşirea cozii Cometei continuă toată noaptea deasupra Terrei, ajungând după 18
ore în sensul de rotire a Pământului în jurul axei proprii, să se prăbuşească în final peste
actualul podiş Colorado, deşertul Mojave dispărând apoi în oceanul Pacific.
La contactul cu apa mărilor şi a oceanelor, din cauza temperaturii de sub zero grade a materiei
cosmice ajunse pe Terra, s-a atins punctul triplu critic al apei când s-a evaporat o mare cantitate
de apă, începând ploile descrise în textul biblic:
Geneza cap.7...7.11.
În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua
aceia s-au rupt izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
7.12. Ploaia a căzut patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Anul 4507î.e.n., reprezintă anul în care s-a schimbat faţa Pămîntului, cu tot ce a conţinut ea de
la ÎNCEPUTURI şi pînă atunci. Torenţii acelui an au acoperit cu nămol tot ce a construit omul
înainte de POTOP, în anii lui de pionerat terestru.
Pe plan psihologic a avut loc o zdruncinare de caracter. Pentru toate generaţiile de după
Potop şi până în zilele noastre, s-a păstrat întipărită frica faţă de noapte, de cerul nopţii, din care
"s-a desprins o Stea şi a ucis o Lume"! Cu şapte zile înaintea ciocnirii, pe măsură ce Cometa se
apropia de Terra, din cauza strălucirii cozii ce reflecta razele Soarelui, noaptea a dispărut.
Plutea în aer SFÎRŞITUL. În acele şapte zile şi şapte nopţi de teroare cosmică luminoasă, în
întreaga fiinţă umană s-a produs o zdruncinare de caracter, apărînd orbirea nocturnă şi frica faţă
de cosmos, frică şi orbire nocturnă ce s-a transmis genetic din generaţie în generaţie pînă în
zilele noastre. În momentul intrării Cometei în atmosferă, din cauza frecării uriaşe, aceasta s-a
aprins parţial. Presiunea atmosferică în faţa Cometei care se prăbuşea, a provocat o nudă de
şoc ca un megatzunami atmospheric care a culcat totul la pămînt.
POTOPUL reprezintă o mare enigmă, nu prin fenomenul ciocnirii în sine. Sînt formule de
calcul foarte bine puse astăzi la punct de către fizică şi este suficient să introducem valoarea
maselor şi viteza corpurilor care s-au ciocnit, pentru a pute obţine toate rezultatele fizice ale
impactului. Dar enigma este alta: DE CE? De ce Cometa a pustiit planeta Marte, Luna şi a lovit
Pămîntul? Dar iată varianta biblică:
Geneza cap.6
...
6.3 Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămîne pururea în om, căci omul nu este decît
carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani".
Aici textul biblic face referire la omenire născută şi crescută din încrucişare dintre pământeni şi
marţieni, pentrucă 120 de ani înseamnă de fapt o medie aproximativă între durata de viaţă a
humanoizilor marţieni şi ai celor tereştri. Această colaborare să fi produs oare atâta mânie
jupiterienilor?
Şi mai departe din aceiaşi sursă:
...
6.4 Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar după ce s-au împreunat fii lui Dumnezeu
cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştea erau vitejii cari au fost în vechime, oameni
cu nume.
Studiat cu multă atenţie textul biblic, deducem că uriaşii erau marţienii care se amestecau tot
mai mult în treburile noilor pământeni care deja au obţinut copii cu fetele oamenilor şi care
aveau rezultate vitejeşti în cucerirea Terrei.
Şi mai departe din aceiaşi sursă:
6.5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din
inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6.6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S`a mîhnit în inima Lui.
6.7 Şi Domnul a zis: Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, de la om
pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului; căci îmi pare rău că i-am făcut".
Cu vreo şase sute de ani mai înainte de POTOP, adică de prin anul 5107î.e.n., o misiune
spaţială marţiană, intră în conflict cu jupiterienii şi cu abia apăruta civilizaţie a omului. Textul
biblic pledă spre o ciocnire dirijată a Cometei cu Pămîntul, dar eu încă nu pot să-mi închipui ce
tehnologie stăpâneau atunci jupiterienii pentru a putea deturna un bolid cosmic de 320 miliarde
de tone la o viteză de zeci de mii de km pe oră, numai pentru a absorbi atmosfera planetei
Marte, a Lunei şi a provoca catastrofa inimaginabilă, POTOPUL. Poate conoaşterea acestei
tehnologii ne-ar face să putem stăpâni ce a mai rămas promiţător pentru viaţă în sistemul nostru
solar planetele VENUS şi MERCUR, care, prin similitudine, abia străbat Ziua întîi .
Pentru a rezista ciocnirii, oamenii au construit PIRAMIDELE, adevărate pene ridicate cu vîrful
spre cer. Dacă vreţi o comparaţie pe înţelesul toturor, împlântaţi un cuţit (piramida) cu mânerul
în pământ şi apoi aruncaţi un bostan în el; cuţitul (piramida) va rezista, dar bostanul (cometa) se
va sparge.
Cu mult timp înaintea celor şapte zile şi nopţi de teroare cosmică luminoasă, nopţile au început
să fie din ce în ce mai luminoase, lumina zilei din ce în ce mai arzătoare. In acele zile şi nopţi de
aşteptare a morţii cu ochii deschişi, strămoşii noştri ne-au lăsat amintire direcţia din care venea
Cometa, cioplind şi orientînd complexul de Statui din Insula Paştelui cu faţa spre direcţia din
care venea aceasta.
Lumea Antica
Strămoşii noştri au făcut eforturi deosebite pentru a salva de stihia cerului o oază de viaţă care
a repopulat Pământul. După 191 de ani de la Potop, adică de prin anul 4316î.e.n., se poate
vorbi din nou de o organizare a unor cetăţi în apropierea lacului Van din Podişul Armeniei, sub
conducerea lui Nimrad. Biblia atestă organizarea şi a altor cetăţi: la început Babel, Erec, Acod şi
Canel. Intrând in Asiria, au zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi, cea mai puternică Resen. Migraţia
a continuat de-a lungul fluviului Tigru, răspândindu-se în întreaga Mesopotamie.
Timp de 389 de ani după potop, societatea s-a dezvoltat după baza ştiinţifică care a fost
salvată în flotile, piramide şi peşteri. Din păcate, posibilitatea reproducerii tehnicii era foarte
slabă, în timp ce problema de bază era supravieţuirea pe un pământ înnămolit şi sălbăticit.
Acestea au fost condiţiile în care omul a revenit din nou la primitivism, utilizând doar efortul fizic
imediat pentru câştigarea hranei.
În anul 4116î.e.n., jupiterienii revin din nou pe Pămînt. Aici găsesc o societate ostilă şi pe care
nici una dintre supercivilizaţii nu vor reuşi să o mai subjuge vreodată pe deplin deşi au avut
perioade interesante de colaborare. Începînd din acest an, jupiterienii construiesc două staţii de
reîncărcare a aerostatelor în munţii Koterina din peninsula Sinai. Cu ajutorul acestor aparate de
transport aerian, jupiterienii vor domina, o perioadă, o parte a lumii antice. Cu ajutorul
aerostatelor sânt localizate, pe râul Iordan, cetăţile Sodoma şi Gomora.
În Egipt s-au dezvoltat, în paralel, numeroase cetăţi sub conducerea unor faraoni, descendenţi
din omenirea salvată în piramide. Conducătorii acestor cetăţi au refuzat colaborarea cu
extratereştrii.
A treia staţie de reîncărcare a aerostatelor a fost realizată lîngă vechiul Hebron.
Evoluţie de la Fiul omului patruped la humanoid de tip Adam biped, imprimată de artistul jupiterian cu pensula
termică laser, cu diferite temperaturi pentru diferite culori, în aceasta ipoteză
Începînd din anul 4109î.e.n. se exploatează bogăţiile petrolifere din jurul Mării Roşii, astăzi
undeva în Arabia Saudită, Irak şi Iran, zonă care a prezentat un interes deosebit pentru
vehicolele "terestre" ale marţienilor, stabiliţi şi venind acum din America de Sud.
Împăraţii cetăţilor prezentau datorită educaţia lor, un mare pericol pentru jupiterieni. Dar şi
marţienii, stabiliţi pe Terra unde s-au salvat de stihia cerului, le rămîn aceiaşi rivali de
neînduplecat. Astfel, în anul 4102î.e.n., jupiterienii sînt forţaţi să părăsească precipitat pămîntul.
Lansarea are loc după apusul Soarelui. Următoarea vizită va avea loc abia după 400 de ani
tereştri, adică după 33 de ani jupiterieni, în anul 3702î.e.n..
De remarcat că începînd cu anul 4102î.e.n., în vizetele lor, jupiterienii vor folosi Luna ca staţie
intermediară. După acest an, civilizaţia jupiteriană, va căuta alte metode de dirijare a dezvoltării
societăţi pe Terra, metode cunoscute de noi astăzi prea puţin cum ar fi parapsihologia
ancestrală, cu acţiune asupra subconştiientului nostru.
După Potop, marţienii , încearcă din nou încrucişări între ei şi pămînteni, dar unicatele au fost
sortite pieirii pentrucă OMUL începuse deja dezvoltarea lui proprie.
După Potop se disting trei principale centre de relansare a vieţii şi anume:
* În jurul lacurilor pe care au fost construite flotilele, spre exemplu Arca lui Noe. Din oamenii
salvaţi aici, se vor naşte în timp, popoare şi o cultură pe care o vom denumi CULTURA
COLABORAŢIONISTĂ, pentru motivul că au acceptat să colaboreze cu extratereştrii jupiterieni

şi marţieni.
* În jurul piramidelor, a fost salvată omenire din care se vor naşte popoare care nu au acceptat
să colaboreze cu extratereştrii. Cultura dezvoltată de ei o vom denumi CULTURA
NECOLABORAŢIONISTĂ.
* Omenire salvată în peşteri şi mai cu seamă în peşterile din Munţii Apuseni. Specifică
popoarelor născute din această omenire, a fost CULTURA IZOLAŢIONISTĂ.
Populaţia colaboraţionistă, provenită din salvările în flotilele de pe cele trei lacuri, încet, pe
măsura înmulţirii lor, a migrat pe văile fluviilor Tigru şi Eufrat, au cuprins o parte a Asiei şi Euro-
Asiei. Mult mai tîrziu în istorie, din aceşti oamenii care au populat Euro-Asia şi o parte a Asiei
după Potop, s-au format popoarele migratoare.
Necolaboraţioniştii provin din punctele de salvare situate în piramide şi care au dezvoltat
întreaga cultură antică egipteană şi parţial mediteraniană.
Izolaţioniştii erau departe de lumea dezlănţuită a extratereştrilor şi au dezvoltat o cultură
proprie, o tehnică liniştită, necesară doar supravieţuirii şi autoapărării cerute de acele vremuri.
Începînd din anul 4112î.e.n., se pun bazele unei şcoli tehnice în Mesopotamia, fondată de
jupiterieni. Tot în acest an, jupiterienii, hotărăsc distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora, care
erau sub ocupaţie marţiană. Astfel, cum Pămîntului nu i-ar fi fost de ajuns Potopul, în anul
4114î.e.n., se înregistrează primul război “termoglaciar” pe Terra, folosind bombele cu “vid”,
tehnologie nedescoperită încă de actuala civilizaţie. Acest eveniment va izola şi mai mult cele
două lumi.
Şcoala mesopotamiană realizează primele staţii de umplere a aerostatelor precum şi primele
aerostate confecţionate în exclusivitate în condiţiile de pe Pămînt. Aerostatele mesopotamiene
erau nişte baloane uriaşe confectionate din piei de animale de prima fătare, care erau sacrificate
cu zecile de mii, aşa cum atestă textul biblic. Ca principiu, pieile necesare pentru confecţionarea
aerostatelor, erau tăbăcite şi prelucrate în bucăţi dreptunghiulare sau pătrate. Bucăţile se lipeau
laolaltă, formînd o suprafaţă uriaşă, care apoi se trăgea şi fixa pe un schelet special şi rezulta un
balon uriaş sub formă unui “stomac” aşa cum le descrie textul biblic. Pentru încărcarea cu gaze,
aerostatele se racordau iniţial la coşul unui cuptor special în care se ardeau grăsimi de animale.
După ridicarea de la sol, arderea grăsimilor era făcută într-o instalaţie simplă, montată în nacelă,
şi care a însemnat primul "MOTOR TERMIC" realizat in exclusivitate pe Pămînt şi cu materiale
ale civilizaţiei terestre!
În anul 4057î.e.n., jupiterienii via Luna, revin pe Pămînt şi iau contact cu cultura mesopotană.
Începînd din anul 4017î.e.n., jupiterienii împreună cu mesopotamienii, dezvoltă o întreagă
industrie de armament. Acest an mai înseamnă şi reînceperea folosirii aerostatelor în construcţii
şi războaie. De remarcat un alt fapt: cu ajutorul aerostatelor s-au ridicat marile constructii ale
antichităţii şi cele de dinainte de Potop, pentru care s-au folosit aerostate fabricate pe Jupiter.
Aerostatele au fost folosite şi în scopuri geografice, din nacelele lor oamenii deosebiţi ai timpului
catalogînd relieful, desenînd hărţi ale mărilor şi uscatului. În acest fel, aerostatul a devenit cea
mai evoluată tehnică terestră a antichităţii. Aerostatul a mai însemnat şi prima legătură între
culturile dezvoltate în bazinele fluviilor Tigru şi Eufrat, cu zonele Mării Roşii şi Mării
Mediteraneiene, dar şi cu cea din bazinul Nilului. După anul 4000î.e.n., se montează o staţie de
reîncărcare a aerostatelor şi pe malul Mării Mediteraniene. Dacă agentul de încărcare a
aerostatelor mesopotamiene era fumul rezultat de la arderea grăsimilor animaliere,
mediteranienii foloseau gazul rezultat din arderea uleiului de măsline foarte bine rafinat. În
paralel se dezvoltă şi tehnica de transport bazată pe ROATĂ şi PÎRGHII şi care peste un timp va
înlocui complet tehnica aerostatelor.
După anul 4000î.e.n., şcoala mesopotamiană dezvoltă mult ştiinţele şi mai cu seamă,
astronomia. În această epocă a ştiintei spargerii pietrei, se cunoşteau cu precizie
matemmmatică mişcarea planetelor, mai cu seamă a Soarelui şi Lunii, şi ce este mai important,
se facea referire la o vreme de dinainte de Potop cînd pe cer erau 11 planete şi Soarele. De aici,
speculînd conjunctura în care a avut loc Potopul, am dat peste ipoteza, că poate o dată şi Luna
a fost un satelit al Soarelui, cu o orbită destul de apropiată de cea a Pămîntului, dar mai
îndepărtată de astru.
O dată cu anul 3947î.e.n., începe o adevărată inflorire a culturii egiptene, impăraţii Egiptului
cumpărînd masiv tehnică de la civilizaţia mesopotamiană. Aceşti ani, sînt consideraţi cei mai
transparenţi ani ai culturii necolaboraţioniste. Astfel, după reţeta extratereştrilor, cumpărată de la
mesopotamieni, egiptenii aplică îmbălsămarea începînd din anul 3947î.e.n.. Trebuie să
mentionez aici, că jupiterienii cunoşteau cu cel puţin 2500 de ani mai înainte, tehnica
îmbălsămării şi hibernării. Nici nu ştii ce să mai crezi astăzi despre mumii: că au fost
îmbălsămate sau că au fost trecute în "hibernare", pînă cînd tehnica va permite trezire lor la
viaţă sau clonarea pentru a vedea “mărtori vii asemănători” ale acelor vremuri..
Încurajaţi de acest început de colaborare, în anul 3802î.e.n., în timp ce puterea militară a
faraonilor era în creştere, revine pe Pămînt o misiune spaţială jupiteriană. Misionarii nu au reuşit
să intre în relaţii normale cu Faraonul care conducea atunci Egiptul antic şi căruia, ca un
blestem, Biblia nu-i pomeneşte numele. Nava - bază a acestei misiuni a avut o formă cilindrică şi
o mişcare pe o traiectorie geostaţionară, vizibilă ziua şi noaptea. Nu ştiu de ce, poate datorită
unei defecţiuni tehnice, nava a exploadat, acoperind în zona geostaţionară timp de trei zile şi trei
nopţi cerul. Înaintea exploziei, echipajele au transportat pe Pămînt, cu ajutorul navetelor spaţiale
de care dispuneau, tehnica uşoară de la bordul Navei. Jupiterienii naufragiaţi au cerut
pămîntenilor construirea unor încăperi cu atmosferă controlată, bogată în fum de tămîie, bogată
în dioxid de carbon. Aceste fiinţe erau jupiterieni şi speculînd, tragem concluzia că aveau un
metabolism invers, în care inspirau bioxid de carbon şi eliminau oxigen. În colaborare cu
pămîntenii, jupiterienii naufragiaţi, realizează, antene parabolice din cupru, dar tehnica terestră a
acelor locuri şi vremuri, nu a permis realizarea unui puternic generator de semnale
interplanetare pentru a fi detectaţi şi salvaţi. Acest naufragiu a avut loc pe un teritoriu acoperit de
cultura colaboraţionistă. Un recensămînt al anului 3800î.e.n., atestă 603.550 bărbaţi de peste 20
de ani în slujba culturii colaboraţioniste.
Naufragiul jupiterian a durat mai bine de 130 ani tereştri, pînă cînd în anul 3672î.e.n. sînt găsiţi
de o populaţie războinică. În războiul care a urmat, îşi găsesc moarte14.700 de pămînteni şi toţi
jupiterienii, încheindu-se astfel o mare odisee spaţială.
Textul biblic mai atestă că în anul 2367î.e.n., via Luna, Pămîntul primeşte o nouă vizită. De
această dată, pămîntenii consimt colaborarea, realizînd:
* două mari antene parabolice din cupru pentru comunicaţii interplanetare;
* o reţea de antene pentru comunicaţii terestre; un mare generator de curent electric continuu;
* incinte cu bioxid de carbon controlat pentru atmosfera jupiterienilor, în “Cortul întălnirii”.
Pregătirea acestei colaborări începe o dată cu domnia împăratului David şi se sfîrşeşte sub
domnia împăratului Solomon. Din păcate, oricît de fructuoasă a fost această colaborare, ea se
sfîrşeşte la numi 40 de ani după moartea împăratului Solomon, toate marile realizări ale acelor
ani s-au distrus în timp. În anul 1327î.e.n., este atestată ultima misiune jupiteriană. Din acest an
şi pînă la naşterea lui Cristos, nu mai sînt atestate alte vizite extraterestre. Civilizaţia jupiteriană
la rândul ei s-a dezvoltat atât de mult încât pur şi simplu nu au mai avut nevoie de contacte
directe cu pământenii, având la dispoziţia lor alte metode, ca parapsihologia ancestrală, pentru
dirijarea dezvoltării civilizaţiei terestre.
Reamintim că pe planeta lor jupiterienii au realizat, probabil din gaze la mari altitudini în
atmosferă, un "scut de lumină difuză", ca o cupolă uriaşă deasupra planetei, care are "efect de
lentilă", cu focarul pe solul jupiterian unde se realizează o căldură de “focar”. Acestă "lentilă"
uriaşă oferă la sol, deşi la sute de milioane de kilometri de Soare, o temperatură constantă,
propice vieţii în ecosistemul jupiterian. Gazul din care este formată "lentila" poate induce în
eroare toate observaţiile de la distanţă asupra acestei planete. Propunem realizarea unui
asemenea "scut de lumină difuză" cu efect termic aici, pe pămţnt, dar cine să-l realizeze, dacă
celor puternici nu la pasă nici de pericolele cosmice sau pămîntene care pîndesc Civilizaţia
Noastră?
Dacă ar fi să căutăm astăzi civilizaţiile extraterestre pe sau în vecinătatea Terrei, atunci le-am
putea găsi probabil astfel:
-urme vechi ale extratereştrilor care s-au perindat prin zonele Euro-Afro-Asiatice
-cosmodromul marţian la sol şi urme sub forma unor depozite marţiene în adâncurile subterane
din munţii Americii de Sud sau în munţii Plimp din Europa şi urme ale culturii izolaţioniste
influienţată de către marţieni în peşterile din munţii şi dealurile Bihorului
-sub forma unor depozite pe Lună, la mari adâncimi în subsolul lunar, realizate de către
civilizaţia marţiană refugiată aici din calea Cometei
-Civilizaţia Marţiană, refugiată din calea Cometei la mari adâncimi în subsolul planetei Marte
-Civilizaţia Jupiteriană sub "scutul de lumină difuză" al planetei Jupiter sau pe sateliţi ai acestei
planete.
-Urme ale civilizaţiei jupiteriene în m-ţii Taurus şi în jurul lacurilor Van şi Sevan din podişul
Armeniei, în jurul mării Caspice şi în zona afro-asiatică indentificată în capitolul Bazele
extratereştrilor pe Terra
-Mutaţia genetică Omul prezent pe întreaga planetă Pămînt
Pentru omenire, Potopul de apă a însemnat o rămînere în urmă faţă de civilizaţiile

extraterestre, care acum tac sau nu le ştim noi pipăi prezenţa, de cel puţin 8.000 de ani!
Capitolul 10
Calendarul biblic şi Omul prezentului
În lume circulă multe profeții despre sfîrțitul lumii. Toate profețiile sînt ipoteze, mai mult sau
mai puțin comerciale. Vă supun atenției o ipoteză care vă propune o cu totul altă viziune
asupra trecutului, prezentului ți viitorului omenirii.
Calendarul biblic pe care vi-l propun este alcătuit după succesiunea naşterilor semnalate în
textul biblic. Datoria Istoriei, Religiei și știinșei este aceia de a indentifica impreuna
evenimentele atestate de textul biblic cu cele recunoscute de istorie şi a le raporta la timpii
Calendarului biblic pentru a putea rescrie, fără patimă doctrinară, adevărata istorie a omenirii ți
a trage concluziile corespunzătoare pentru a salva Civilizația Noastră de la pericolele care o
pîndesc din Ceruri ți de pe Pământ. Pentru întocmirea Calendarului biblic am admis ipoteza
amestecului a două supercivilizații extraterestre în genetica umană: civilizația jupiteriană ți
civilizația marțiană.
Corespondente: 1 an jupiterian = 11,86 ani terestri,1 an martian = 1,87 ani terestri,
Consemnare din Istoria viitoare: “dinozaurii din metal” ai Civilizaţiei Noastre care au poluat atmosfera
Convenţie ad-hoc: Prima Venire

Anul 1 al Civilizaţiei Noastre atestat de textul biblic, debutează cu popularea grădinei Edenului
cu clonele humanoide jupiteriene de tipul Adam, cu o durată de viaţă genetic indusă după anul
jupiterian, în medie de 930 de ani pămînteni. Anul 1 al Civilizaţiei Noastre mai înseamnă şi
începutul Primei Veniri a omului pe Terra.
Anul 130 După 130 de ani de adaptabilitate a clonelor jupiteriene la condiţiile de pe pămînt, are
loc prima naştere de succes a humanoidului vechi de tip Set. Textul biblic spune că Set a fost un
fiu al lui Adam pe care l-a născut la vîrsta de 130 de ani. Durata de viaţă a humanoidului vechi
Set a fost de 912 ani pămînteni. Micşorarea duratei de viaţă a însemnat un mare succes, a
însemnat adaptarea clonelor la anul pămîntean, la naşterea şi moartea specifică Terrei.
Anul 235 Din selecţia humanoizilor vechi de tip Enos se nasc humanoizi de tip Cainan cu o
medie de viaţă de 905. ani. Adaptabilitatea continuă.
Anul 395 Se naşte generaţia Mihalaleel cu durata de viaţă de 910 ani, un mic incident de
parcurs al adaptări. După corecţiile necesare, pentru generaţia următoare adaptarea este ţinută
sub control.
Anul 460 Se naşte Iared, generaţie de humanoizi vechi de tipul Iared, cu durata de viaţă de 895
de ani. Adaptabilitatea este aproape de nesesizat.
Anul 620 Se naşte generaţia Enoh, bolnavă, a cărei adaptabilitate este pierdută de sub control,
cu o durată medie de viaţă de 960 de ani. Se intervine brutal în genetica humanoizilor pentru ca
experimentul să nu eşueze.
Anul 685 Pe Terra îşi face simţită supercivilizaţia marţiană, cu humanoizii ei şi astfel este
atestată naşterea lui Metusala a cărei durată de viaţă a fost de 365 de ani. Din acest an se
poate vorbi de apariţia oamenilor vechi pe Terra.
Anul 872 Se naşte Lameh, un fiu nereuşit din punctul de vedere al adaptabilităţii, cu o durată
de viaţă de 969 ani.
Anul 1054 Se naşte Noe, un produs al rodului colaborării genetice dintre supercivilizaţia
jupiteriană şi cea marţiană. Vîrsta medie de viaţă de 595 de ani arată faptul că gradul de
adaptabilitate este bun.
Anul 1554 Aparent, lumea veche este dominată de humanoizi jupiterieni cu o durată medie de
viaţă de 930 de ani, ca la începuturi. Textul biblic mai arată că la vîrsta de 500 de ani, Noe a
născut pe Sem, Ham şi Iafet, generaţii din care se vor naşte oamenii de după Potopul de apă.
Anul 1654 Anul Primei Morţi sau anul Potopului de apă, ciocnirea Pământului cu o Cometă
potopiană, care corespunde cu anul 4593îCh. Noe avea 600 de ani după textul biblic, cînd a fost
Potopul pe pămînt. În 13 noiembrie 4594îCh, a avut loc Potopul de gaze pe planeta Marte, cînd
coada Cometei ia absorbit atmosfera. În 17 Februarie 4593îCh Potopul de apă a atins Pămîntul
şi a absorbit întreaga atmosferă de pe Lună. 27 Februarie 4592îCh, a însemnat data relansării
vieţii pe Pămîntul distrus de apele şi noroailele Potopului de apă.
Convenţie ad-hoc: A doua venire

Anul 1656 Anul începutului celei de A doua Veniri. Textul biblic ne arată că în acest an, Sem a
născut pe Arpasacad, prima generaţie de oameni atestată după Potop. Generaţia Arpascad
purta amprenta genetică atît marţiană căt şi jupiteriană şi era destul de bine adaptată pe Pămînt
, cu o durată medie de viaţă de 438 de ani.
Anul 1691 Se naşte Selah cu o durată medie de viaţă de 433 de ani, cu influienţe mixte,
jupiteriene şi marţiene , cu o durată medie de viaţă de 433 de ani.
Anul 1722 Generaţia Eber, cu o durată de viaţă de 464 de ani, are aceleaşi influienţe mixte, cu
o uşoară predominanţă jupiteriană.
Anul 1755 Se naşte Peleg, prima generaţie de oameni aproape adaptaţi pămîntului, cu o durată
medie de viaţă de 239 de ani. În această perioadă s-a petrecut ceva deosebit între cele două
supercivilizaţii care le-a despărțit, cea marţiană refugiată pe Terra din cauza Potopului marțian
şi cea jupiteriană care a făcut progrese tehnice deosebite pe planeta lor.
Simbolic, A doua venire a omului în aceasta ipoteză, dominată de era Isus Hristos şi Civilizaţia Noastră
Anul 1785 Se naşte Reu, cu o durată de viaţă de 239 de ani.

Anul 1817. Din generaţia Reu se naşte Serug, cu o durată de viaţă de 230 de ani.
Anul 1847 Se naşte Nahor, o generaţie de pămînteni, care la braţ cu marţienii, aproape că nu
mai au nimic în comun cu jupiterianii. Durata medie de viaţă, de 148 de ani arată, o puternică
adaptabilitate a omului pe pămînt..
Anul 1876 Se naşte Terah, adevăratul strămoş al omului modern. Are o durată medie de viaţă
de 205 ani.
Anul 1946 Terah a născut pe Avram, Nahor şi pe Haran. Are o durată medie de viaţă de 175 de
ani. După Terah, pămîntul se va umple de oameni bine adaptaţi naşterii şi morţii de aici.
Anul 2044 Avram era în vîrstă de 100 de ani la naşterea fiului său Isaac. Durata de viaţă medie
a generaţiilor care au urmat după Avraam a fost de 100 de an. După acest an, textul biblic
continuă numărarea anilor în alt mod şi iată cum:
Matei cap.1.17 “ De la Avraam pînă la David, sînt 14 neamuri de toate; de la David pînă la
strămutarea în Babilon sînt 14 neamuri; şi pînă la Hristos sînt 14 neamuri”
Din calcul reiese că pe parcursul celor 42 de neamuri cu o durată medie de viaţă de 100 de ani
s-au scurs 4.200 de ani. De la începuturi, de la Adam şi pînă la Hristos s-au scurs 2044+4200 =
6244 de ani.
Anul 6244, anul nașterii lui Cristos, este anul 1 al erei noastre (sau anul împlinirii celei de A
doua veniri o dată cu naşterea lui Isus Cristos).
“Apocalipsa cap.20.2 El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi
Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani”.
Este perioada din anul 6244 şi pînă în anul 7244 sau din anul 1 de la națterea lui Cristos pînă
în anul 1.000.
După 1.000 de ani de la naşterea lui Cristos, adecă pînă în anul 1.000 cînd începe în Europa
migraţia popoarelor. Această perioadă de 1.000 de ani, o vom denumi Mileniul întunecat.
“Apocalipsa 20.4 … sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturie lui Isus şi din pricina
cuvîntului … au înviat, şi au împărţit cu Hristos o mie de ani…Cînd se vor împlini cei 1.000 de
ani, Satana va fi deslegat”
Această perioadă este din anul 7244 şi pînă în anul 8244 (din anul 1.000 şi pînă în anul 2.000)
Perioada istorică de după anul 1.000 şi pînă în anul 2.000 o vom denumi convenţional Mileniul
iluminat.
În capitolul Apocalipsa, Biblia prevede că la 2.000 de ani după Cristos, adică în anul 2033
dacă acesta a trăit 33 de ani, o stea numită ”Pelin” va ciocni Pămîntul în ziua de Pațti în
oceanul Pacific, în groapa insulelor Mariane. Catastrofa ar fi devastatoare, dar omenire tot se va
salva natural sau prin proiecte pentru acel an.
Convenţie ad-hoc: A treia venire (VA FI după zdruncinarea de caracter de la viitoarea

Apocalipsă)
“Apocalipsa Cap.20.6 Fericiţi şi sfinţi ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte
n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărţi cu el o mie de
ani”
Perioada este cuprinsă din anul 8277 pînă în anul 9277, adică din anul 2033 pînă în anul 3033.
Următoarea perioadă de 1.000 de ani o vom denumi Mileniul luminat, dominat de omul
viitorului. Omul viitorului va fi un om de tip nou, care va stăpîni pămîntul încă 1.000 de ani, adică
pînă în anul 3033, după care Biblia nu mai face nici o profeție. Apariţia omului viitorului
însemnînă inceputul celei de A treia veniri care, după cum arată textul biblic, nu va fi urmat de A
treia moarte.
A doua moarte, va avea loc la o distanţă de 2.000 de ani după moartea lui Cristos, probabil în
anul 2.033 sau poate niciodată!
Calendarul biblic poate fi întradevăr un semnal de alarmă pentru puternicii tehnologiei spațiale
a Pămîntului în sensul reorientării tehnologice a Civilizației Noastre pentru salvarea ei de la
pieire, timp ar mai fi, aproape un sfert de secol! Datoria Istoriei si Religiei este aceia de a
indentifica impreuna evenimentele atestate de textul biblic cu cele recunoscute istoric şi a le
raporta la timpii Calendarului Biblic pentru a putea rescrie, fără patimă doctrinară, adevărata
istorie a omenirii.
Corespondente: 1 an jupiterian = 11,86 ani terestri,1 an martian = 1,87 ani terestri
Numărare Memoria biblică Vîrsta Tipul Sîntem în anul 2008 care

ani medie influientei corespunde anului 8254 sau
Geneza 5.3 La vîrsta de 130 de ani, 930 ani anului 6246îCh
0+130= ADAM a născut un fiu după chipul si -formula de calcul: 6246 – 130 = 6116î.Ch
130 asemănarea lui, si i-a pus numele în anul 6116îen s-a născut SET
SET. - influienţă jupiteriană
AN î.e.n - vîrsta la care “părintele naşte
130+105= Geneza 5.6 La vîrsta de 105 ani, 912 - formula:AN 6116 – 105 = 6011 î.Ch (î.e.n.)
235 SET a născut pe ENOS. jupiteriană în anul 6011 îen s-a născut Enos
-formula se repetă:
235+90= Geneza 5.9 La vîrsta de 90 de ani, 905 jupiteriană anul 5921îen
325 ENOS a născut pe CAINAN
325+70= Geneza 5.12 La vîrsta de saptezeci 910 jupiteriană anul 5851îen

395 de ani, CAINAN a născut pe
MAHALALEEL
395+65= Geneza 5.15 La vîrsta de sasezeci 895 jupiteriană anul 5786îen

460 si cinci de ani, MIHALALEEL a
născut pe IARED.
460+160= Geneza 5.18 La vîrsta de o suta 960 jupiteriană anul 5626îen

620 sasezeci de ani, IARED a născut pe
ENOH.
620+65= Geneza 5.21 La vîrsta de sasezeci 365 mixtă anul 5561îen

685 si cinci de ani, ENOH a născut pe -apar marţienii în colaborare cu jupiterienii
METUSALA
685+187= Geneza 5.25 La vîrsta de o sută opt 969 jupiteriană anul 5374îen
872 zeci si sapte de ani, METUSALA a
născut pe LAMEH.
872+182= Geneza 5.28 La vîrsta de o sută 595 mixtă anul 5192îen

1054 optzeci si doi de ani, LAMEH a
născut un fiu, NOE.
1054+500 Geneza 5.32 La vîrsta de cinci sute 930 jupiteriană anul 4692îen
= de ani, NOE a născut pe SEM,
1554 HAM, IAFET
mixtă
Geneza 7.6 Noe era de 600 de ani, 600 13 Noiembrie 4593î.e.n. Potopul pe Marte
1054+600 cînd a venit POTOPUL pe PAMÎNT.
= 17 Februarie 4592î.e.n. Potopul de apă
1654 pe Pămînt şi de gaz pe Lună
27 Februarie 4591î.e.n Relansarea vieţii pe
Terra după Potopul de apă
Marele pericol pentru toate trei civilizatiile de pe Terra era însă aparitia din depărtări astrale a
unei Comete potopiene care avea să ciocnească inevitabil Pămîntul, producînd ceace textul
biblic numeşte Potopul de apă. Nu pot ca să nu redau în acest sens regretul marţianului Lameh
exprimat în textul biblic cu ocazia naşterii “mitului NOE” …
Geneza Cap.5.29
”Acesta ne va mîngăia pentru osteneala şi truda mîinilor noastre, cari vin din acest pămînt, pe
care l-a blestemat Domnul” făcînd referire simbolică prin Domnul la civilizaţia jupiteriană.
Prescurtări: mixta J.= influientă majora jupiteriană; mixta M.= influientă major martiană.
Numărarea Memoria biblica Vîrsta Tipul Corespunde cu anul
anilor medie Influientei
1654+2= Geneza 11.10 La vîrsta de 100 438 mixta J. anul 4590îen
1656 de ani, SEM a născut pe
ARPASCAD, la doi ani după
POTOP
1656+35= Geneza11.12 La vîrsta de treizeci 433 mixta J. anul 4555îen

1691 si cinci de ani, ARPACSAD a
născut pe SELAH.
1691+30= Geneza 11.14 La vîrsta de 464 mixta J. anul 4525îen

1721 treizeci de ani, SELAH a născut
pe EBER
1721+34= Geneza 11.16 La vîrsta de 239 mixta J. anul 4491îen

1755 treizeci si patru de ani, EBER a
născut pe PELEG.
1755+30= Geneza 11.18 La vîrsta de 239 mixta M. anul 44461îen

1785 treizeci de ani, PELEG a născut
pe REU.

1817 treizeci si doi de ani, REU a
născut pe SERUG.

1847 treizeci de ani, SERUG a născut
pe NAHOR
1847+29= Geneza 11.24 La vîrsta de 205 martiana anul 4370îen

1876 douazeci si noua de ani, NAHOR
a născut pe TERAH.

1946 saptezeci ani, TERAH a născut
pe AVRAM, NAHOR si pe
HARAN.
1946+100= Geneza 21.5 AVRAAM era în media martiană anul 4200îen

2044 vîrsta de o sută de ani la nasterea 98,3
fiului său ISAAC.
calcul Matei 1.17 De la AVRAAM pînă la mixta, anul 000 al Erei Noastre
3 X 14 = 42 DAVID, sînt patrusprezece martiană si
42 X 100*= neamuri de toate; dela DAVID terestră
~4200 pîna la strămutarea în BABILON
4200+392= sînt patrusprezece neamuri; si terestră
4592 ani de dela stramutarea în BABILON
la Potopul pînă la HRISTOS, sînt
de apă patrusprezece neamuri după care
până la începe Era Noastră..
naşterea lui
Cristos
Apocalipsa Cap.20.2 El a pus -după 1000 de ani de la naşterea lui Cristos şi
mâna pe balaur, pe şarpele cel până în anul 1000e.n.începe în Europa migraţia
vechi, care este Diavolul şi popoarelor. Această perioadă o vom mai
Satana, şi l-a legat pentru o mie denumi convenţional mileniul întunecat.
de ani
Apocalipsa 20.4 Şi am văzut nişte perioada istorică de după anul 1000 şi până în
scaune de domnie; şi celorce au anul 2000 o vom mai denumi convenţional
şezut pe ele, li s-a dat judecata. mileniul iluminat.
Şi am văzut sufletele celorce li se
tăiase capul din pricina mărturiei
lui Isus şi din pricina Cuvântului
lui Dumnezeu, şi al celorce nu se
închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi
nu primiseră semnul ei pe frunte
şi pe mână. Ei au înviat, şi au
împărăţit cu Hristor o mie de ani.
Apocalipsa Cap.21.7 Când se vor intrarea în mileniul III, mileniul luminat dominat
împlini cei o mie de ani, Satana de Omul Prezentului
va fi deslegat
Apocalipsa Cap.20.6 Fericiţi şi 2000Ani + 33Ani cît a trăit Cristos = Anul 2033!!!
sfinţi ceice au parte de întâia anul 2033 poate însemna sfârşitul Civilizaţiei
înviere! Asupra lor a doua moarte Noastre, cînd steaua biblică numită „Pelin” va
n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ciocni probabil Pămîntul, an după care va domni
ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, pe pămînt Omul Viitorului încă 1000 de ani.
şi vor împărăţi cu el o mie de ani.
Memoria bilică nu se mai ocupă în amănunţime de marcarea timpului de la perioada

AVRAAM şi pînă la CRISTOS. Cu titlu general aminteşte că au fost 3 seminţii a 14 neamuri
fiecare. Păstrand ultimele informaţii din Geneza21.5 şi corectînd cu un coeficient dedus din alte
surse, durata medie corectă a unui neam de atunci era, de 98,3 ani. Corectia introdusă în calcul
dă o diferenţă de calendar de aproximativ 72 de ani în minus, astfel că de la începutul atestării
biblice şi pînă în anul 2008 în loc de 8254 de ani ar putea fi numai 8182 ani. Numai verificarea
prin suprapunerea evenimentelor istorice peste cele biblice ar putea însă să facă lumină în acest
caz. Perioadele primelor doua seminţii au fost deosebit de marcate de colaborarea cu
extratereştri. În prima perioadă, de la AVRAAM pînă la DAVID, civilizatia jupiteriană se pierde în
necunoscut. În a doua perioadă, de la DAVID pîna la strămutarea în BABILON a fost prezentă
numai civilizatia marţiană refugiată pe Terra. Încă nu ştim de ce, dar în ultima perioadă, de la
strămutarea în BABILON şi pînă la CRISTOS, parcă supunîndu-se unui blestem cosmic,
dispare şi civilizaţia marţiană, în timp se pierde aproape totul şi pe pământ pentru milenii
omenirea va fi mai mult preocupată de lupta pentru existenţă. De la Cristos şi pînă astăzi,
timpul este marcat în primii 1000 de ani de o anume adormire istorică şi apoi de începutul
migraţiei popoarelor, cea mai importantă pentru istoria noastră fiind joncţiunea din regiunea
munţilor Carpaţii Apuseni dintre populaţia autohtonă de sorgintet marţiană şi populaţia ungară
de sorginte jupiterianâ cu care se încheie practic perioada. Următorii 1000 de ani sânt marcaţi
de frământările istorice europene cu preponderenţă de cele dogmatice. Intrarea în mileniul III
este marcată de transferul de inteleigenţă biologică naturală către inteligenţa artificială şi de
apariţia unui tip de om nou, omul viitorului cu 33.212 gene faţă de omul prezentului cu numai
32.000 de gene.
B. Omul prezentului
Să reamintim că Modelul OM regăsit astăzi în fiecare din noi aşa cum arătam în capitolul
Existenţele paralele ale genotipului biofizic al modelului Om, prezintă patru forme de existenţă
paralelă în acelaşi timp şi spaţiu:
OM = homorai + heavisaid + robotom + homoiad în care:
- homoraiul este forma de existenţă specifică Câmpului Galactic sau modelul fundamental OM,
este "chipul" din textul biblic, studiat în Scara Fundamentală în care dimensiunile sânt de ordinul
miliAngstromilor iar frecvenţele de Nx1024Hz şi temperaturi în jurul valorii de –273,15oC, model
din care materia noastră biologică poate recepţiona şi executa numai 676.831 înformaţii
fundamentale din zestrea informaţională de 727.776 unităţi pe care le are. Acestei locaţii textul
biblic îi atribuie numele de Rai.
- homoiadul este forma de existenţă de după noi şi cel mai adesea ajunge în nucleul fierbinte al
Pămîntului, studiat în Scara Infiniţilor Mari în care frecvenţele sânt subunitare, dimensiunile de
ordinul anilor lumină iar temperaturile încep de pe la 3.500oC, şi este legat prin forţele de atracţie
universale de restul Galaxiei. Acestei locaţii textul biblic îi atribuie numele de Iad.
- heavisaidul este forma de existnţă spirituală a modelului om în spaţiul terestru. Heavisaidul
este o imaginee electrică pe bolta cerească a fiecăruie dintre noi corespunzătoare uni “balonaş
electrizat” de 34 litri care conţine gaz superrarefiat. Balonaşul sau heavisaidul see găseşte în
stratul atmosferic Heavisaide din Ionosferă, acolo unde presupunem noi că ar fi locaţia
Purgatoriul biblic. Asupra acestei forme de existenţă paralelă acţionăm fiecare dintre noi direct,
prin activitatea zilnică pe care o desfăşurăm la sol. Semnificaţia biblică a purgatoriului este aceia
de aşteptare pentru purificare şi întradevăr, heavisidul legat electormagnetic de robotom,
aşteaptă o viaţă întreagă de om pămîntean încărcarea şi descărcarea informaţiei
electromagnetice, mai mare prin exces sau mai mică prin inactivitatea omului propriu.
Heavisaidul se naşte o dată cu fiecare om dar nu dispare după moartea lui, trecând în alte forme
de existenţă, fie prin suprapunerea peste un alt heavisaid apropiat realizându-se aşa-zisa
reîncarnare, fie prin ridicarea în homoraiul propriu, fie prin căderea în homoiad, în focul veşnic
din centrul Pământului.
- robotomul este forma de existenţă biologică a modelului om în Scara Omului unde realitatea
înconjorătoare este pusă în evidenţă de simţurile noastre, este "asemănarea" din textul biblic.
Existenţa fizică a omului este robotomul, aşezat la sol, pe polul negativ al condemsatorului
Terra. Aici există un întreg ecosistem, cu factori care ne echilibrează sau dezechilibrează.
Mişcările circadiene şi sezoniere ale Pămîntului au efecte asupra biologiei umane în general, ele
determinînd afecţiuni funcţionale cel mai adesea,
Dacă modelul M este dotat pe ansamblu cu o proprietate rezultantă P, ce se întîmplă cu
aceasta? Proprietatea specifică rezultantă vectorial a modelului OM este biocîmpul. Biocîmpul
produs de activitatea electrică internă a masei biologice, nu dispare imediat ce modelul maximal
OMUL a murit. Pentru a ne feri de efectele necontrolate ale biocîmpurilor acestor modele Om în
degenerare, este bine ca ele să fie izolate sub pămînt timp în care sânt necesare anumite
procesiuni, însoţite de vibraţii acustice, pentru a se desprinde de pe obiectele înconjurătoare
resturile acelor biocâmpuri pentru ca acestea să se ridice în heavisaid sau să cadă în homoiad..
Paranormal?
Dedublînd omul distingem din cele considerate pînă acum două forme de existenţă paralele în
relativ acelaşi timp şi spaţiu:
∗ ROBOTOMUL, reprezintă forma biologică a modelului OM şi are ca domeniu normal de
aplicare, scoarţa terestră şi
∗ HEAVISAIDUL, care reprezintă forma ionizată a modelului OM şi are ca domeniu de aplicare
stratul Heavisaide.
Lumea fascinantă a OMULUI nu începe însă în Stratul Heavisaid şi nu se sfîrşeşte pe scoarţa
terestră. În Univers există magneţi mult mai mari decît Pămîntul nostru. Cîmpul magnetic al
acestora are o influienţă directă asupra cîmpului magnetic terestru, în ultimă instanţă asupra a
tot ce este viu pe Terra.
Influienţa cea mai mare o are cîmpul magnetic al Soarelui care, la rîndul său, este influienţat
de anumiţi factori cosmici şi are activităţi maxime la aproximativ 11 ani. Legînd activitatea
maximă a petelor solare de mişcarea planetei Jupiter în jurul Soarelui, care realizează o mişcare
completă în 11,86 de ani, putem spune că aceasta este durata unui an jupiterian exprimată în
ani tereştri. Dimensiunile planetei Jupiter în raport cu cele ale Soarelui nu sînt deloc de neglijat.
Interferenţa dintre cîmpurile magnetice ale celor două corpuri cosmice au o influienţă mare
asupra vieţii de pe Pămînt inclusiv asupra omului. De altfel noi legăm apariţia cutelor pe fruntea
omului chiar de anul jupiterian.
Din direcţia planetei Jupiter soseşte spre Pămînt o mare cantitate de informaţii
electromagnetice, care au un rol hotărîtor în dezvoltarea vieţii de aici. Fluxul electromagnetic
care soseşte din Galaxie, este curbat de Jupiter, reflectat de suprafaţa Soarelui şi îndreptat spre
Pămînt. Pe suprafaţa Soarelui, acel flux electromagnetic, se îmbogăţeşte în energie. Transmisia
principală a informaţiilor electromagnetice galactice curbate de Jupiter, folosind via Soare ca
antenă reflectorizantă, se face majoritar triunghiular. Poziţia spaţială dintre Pămînt şi Jupiter în
timp ce se mişcă amândouă în jurul Soarelui este relativ instabilă şi foarte variată dar poziţile lor
faţă de Soare sînt relativ stabile. Pe suprafaţa Soarelui informaţia electromagnetică galactică se
îmbogăţeşte în energie. Intreaga informaţie transmisă astfel, soseşte în Stratul Heavisaide, unde
este decodată şi filtrată de particolele şi radiaţiile periculoase. Aici se materializează
HEAVISAIZII de pe Cer corespondenţii ROBOTOMILOR de pe Pământ.
Distanţa medie parcursă de către tubul de unde, curbate de planeta Jupiter, pe care le voi
numi UNDE ANCESTRALE este mare, este eaglă cu distanţa medie Jupiter - Soare - Pămînt,
de aproximativ 930 milioane de kilometri. Pentru ca UNDA ANCESTRALĂ care se deplasează
teoretic pe acest traseu cu viteza luminii , să parcurgă 930 milioane de kilometri pînă cînd
soseşte în stratul Heavisaide, are nevoie de 3100 secunde. Este o părere proprie, dar după
toate legile fizicii, dacă admitem ipoteza informaţiilor electromagnetice galactice care definesc şi
modelul fundamental Om, din punctul de vedere informaţional OMENIREA EXISTĂ sub forma
unui CÎMP înainte de a EXISTA sub forma biologică de ROBOTOMI, cu cel puţin 3.100 de
secunde! Iată, această existenţă ancestrală a omenirii, sub forma unui cîmp existent în spaţiu,
este cea de a treia formă paralelă a existenţei modelelor OM. Acestei forme îi vom pune
numele de HOMORAI, adică om al raiului regăsit în energiile care îl produc sub formă de
frecvenţe, influienţat de "antena jupiteriană" materializat după 3100 secunde în HEAVISAID, iar
după alte T secunde în ROBOTOM. Iată cea dea treia, dar nu şi ultima, formă de existenţă
paralelă a omului. Decodarea tubului de frecvenţe în stratul atmosferic Heavisaide îi dă acestui
strat proprietatea de PURGATORIU, de purificator sau de deparazitor, cu alte cuvinte
proprietatea de filtru de "resturi electromagnetice" dăunătoare modelului OM pe Terra.
Dacă pînă la noi se consumă alte două forme de existenţe paralele, a noastră fiind cea de a
treia şi cea reală, noi unde ne stingem? Aşa cum se cunoaşte, raza Pămîntului, este în medie
egală cu 6.370 de kilometrii, dar din mai multe motive, în calcule o vom lua egală cu 6.000 de
kilometri, adică egală cu distanţa pînă la nucleul lichid, unde temperatura atinge mii de grade
Celsius. Acest nucleu fierbinte, această sferă lichidă cu raza de 370km, sau Dumnezeu ştie
precis de cît, reprezintă locul unde ajungem noi, după ce biocîmpul nostru străbate 6.000 de
kilometri spre centrul pămîntului. Din descrierile textului biblic atunci cînd face referire la soarta
de după moarte a omului, acest nucleu fierbinte şi lichid, această staţie finală eu o aseamăn cu
IADUL. Acestei forme de după noi, o vom denumi HOMOIAD. De fapt aici ajungem o mare
parte dintre NOI, în focul veşnic din fundul Pămîntului, acolo unde sîntem atraşi de gravitaţie şi
împinşi de Cosmos. Aşa cum am mai văzut, dacă ordonăm cele patru forme ale existenţei
noastre paralele, în funcţie de timp şi spaţiu, atunci avem următoarea succesiune:...necunoscut
ancestral → HOMORAI, (SF), după 930 milioane de kilometri → HEAVISAID, (Sim), după A
kilometri → ROBOTOM, (SO), după 6.000 de kilometri → HOMOIAD, (SIM) → necunoscut
subteran... Iată, cu certitudine, aceata este Omul Prezentului, Ecce Homo, un necunoscut încă.
Capitolul 11
Apocalipsa biblică şi Omul viitorului
A. Apocalipsa biblică
Semnalele cuprins în ultima parte a Bibliei, Apocalipsa, fac referire la un timp fatal în care
generaţia Civilizaţiei Noastre va fi înlocuită de generaţia celei de A Treia Venirii. Nu ştiu ce să
facem, să rîdem de bucuria schimbării de generaţii pe Terra sau să plîngem de mila noastră, al
celor care vom fi înlocuiţi. Multe din semnalele cuprinse în Apocalipsă le vom relua aici unde
sugerăm unirea în faţa pericolelor cosmice şi pămîntene care duc inevitabil la schimbarea de
generaţii pe Terra: putem să ne transformăm chiar noi şi să contribuim la A Treia Venire,
pentrucă textul biblic acceptă acest lucru cpunind că “dacă veţi fi răi sfîrşitul se apropie, dacă
veţi fi buni sfîrşitul se îndepărtează”
Făcînd o legătură între textele biblice decriptate cu ajutorul calculatoarelor, filozofia idealistă
sau materialistă şi realitatea zilelor noastre, îndrăznim să vă supunem atenţiei semnalele
cuprinse în Apocalipsa biblică pe care prea puţină lume le interpretează realist şi lucrările care
se întîmplă azi pe Terra sau se vor întîmpla în viitorul apropiat. Apocalipsa biblică tratează
probabilitatea „sfîrşitului” pe de o parte din punct de vedere cosmic, Apocalipsa cosmică, iar pe
de altă parte din punct de vedere al activităţii umane sau a poluării, Poluarea.
Alertaţi lumea pînă încă nu este pre tîrziu: în faţa unei hotărîri cosmice, Politica indentificată
drept Curva cea mare în textul biblic, trebuie să-şi spună cuvîntul dincolo de interesele de
moment şi să întindă o mînă salvatoare Planetei Albastre pentrucă Biblia lasă să se înţeleagă că
este hotărît, după NOI pe Terra sosesc EI, care vor stăpîni pămîntul pînă în anul 3033!
a. Apocalipsa cosmică
Apocalipsa biblică (cap.8.10) semnalează o situaţie cosmică ipotetică ce nu depinde de
activitatea umană şi anume apariţia din „cer” a unei stele (citat: „steaua se numea Pelin”), care
probabil va ciocni Pămîntul în iarna anului 2033 după Calendarul biblic, epicentrul acestei
ciocniri va fi în oceanul Pacific, în „groapa” insulelor Mariane. De altfel astronomii moderni au
calculat traiectoria unui meteorit care se va apropia de Terra cam în aceia perioadă (să fie oare
„steaua biblică Pelin”?). Dacă (teoretic posibil) ciocnirea va avea loc în ocean, urmările ar fi
catastrofale pentru Planeta Albastră, calculînd şi numai efectul prăbuşirii în ocean a bolidului
cosmic aprins de frecarea cu atmosfera, ştiut fiind faptul că de pe la 700 de grade Celsius apa
se descompune în oxigen şi hidrogen la care se adăugă presiunea enormă de impact şi
scufundarea „bolovanului” încins în apă. Dacă ciocnirea va avea loc, catastrofa planetară va
duce la o zdruncinare de caracter a indivizilor care se vor salva făcînd posibilă apariţia
genomului uman cu 50.945 de gene biofizice mai multe decît cele ale genomului actual, adică
apariţia omului viitorului sau A doua venire biblică, care va trăi încă 1.000 de ani după noi
conform Calendarului biblic.
b. Poluarea
Apocalipsa biblică (cap.16.1) face referire la pericolul pe care îl prezinză activitatea umană
pentru ecosistemul Terra, indentificînd 7 mari factori poluanţi asemuiţi cu cei „7 ingeri” din textul
biblic. Dezvoltarea Civilizaţiei Noastre se bazează pe foc şi vibraţii în urma cărora rezultă fum,
praf, coloizi şi câmpuri electromagnetice ale căror efecte însumate la scara planetară nu sânt
controlabile. Politica economică a întregii omeniri de care depinde sfîrsitul lumii ar trebui să se
schimbe pentru a înlătura factorul om din această ecuaţie.
1.Influienţa rachetelor asimilată de textul biblic cu cel dintîi înger
(vezi fig.15),
(Apocalipsa cap.16.2)
Atenţia oamenilor de ştiinţă este de mult atrasă de straturile superioare ale atmosferei care
posedă proprietăţi electrice şi unde aerul rarefiat se află în stare încărcată, la presiuni foarte
scăzute. Începând de pe la înălţimea de 70 de km în sus se găsesc în mod natural mulţi
electroni liberi şi ioni, rămăşiţe încărcate de atomi şi molecule, ceva asemănător cu atmosfera
dintr-o veche lampă electronică. Compoziţia fizico-chimică naturală a acestor straturi superioare
ale atmosferei este influienţată direct de resturile de combustibil ars ale rachetelor care le
străbat, prin aceia că modifică local, pe verticală, presiunea aerului superrarefiat crescând
numărul de particole pe metru cub care se ciocnesc şi care vin în contact cu radiaţia cosmică.
Modificarea compoziţiei fizico-chimice duce la naşterea în acele straturi a unor energii
suplimentare ca urmare a ciocnirii particolelor induse prin poluarea de către rachete, energii
care se transformă în primul rând în căldură şi în al doilea rând în energie electrostatică
suplimentară. Creşterea uşoară a temperaturii în straturile superioare ale atmosferei este
transmisă către scoarţa terestră, ridicând încet dar sigur, pe măsura poluării, temperatura
globală la nivelul solului. Energia electrostatică suplimentară modifică echilibrul relativ dintre
sarcinile electrice negative şi pozitive existent în mod natural în straturile superioare ale
atmosferei, cu efecte transmise înspre straturile mai joase ale atmosferei, mărind intensitatea
descărcărilor electrice în timpul ploilor, cu efecte directe asupra stratului de ozon.
2.Influienţa fumului, prafului şi a coloizilor asimilat celui de al doilea inger

(vezi Fig.23)
Ionosfera Pămîntului este cel mai adesea comparată cu un generator electric uriaş. Producerea
curenţilor ionosferici dă o lumină electrică originală în ţinuturile polare, aşa numita aureolă
multicoloră. Urmărind formele bizare ale aureolelor polare, se observă căile curenţilor electrici
care încep la înălţimea de 100-150km şi ajung chiar la 1000 - 1100km. deasupra noastră. Dar
globul terestru împreună cu Ionosfera, poate fi comparat uneori şi cu un enorm condensator
sferic în care suprafaţa conducătoare a uscatului sau a apei poluate cu coloizi, serveşte drept
una dintre armăturile condensatorului cosmic de care este legat omul, Ionosfera drept cea de a
doua armătură, iar ca dielectric, ca izolator, straturile atmosferice de înălţimi egale cu lungimile
de undă ale biocîmpului uman, între 100 şi 400 de km. Între aceste armături se formează un
imens cîmp electric în care a apărut şi s-a dezvoltat viaţa, în care trăim noi. Activitatea
Civilizaţiei Noastre, prin emisia unei cantităţi mari de particole în atmosferă, dezechilibrează
constanta dielectrică naturală a izolatorului atmosferic. Norii rezultaţi din evapoarrea apei
poluate cu coloizi ca un component local al izolatorului atmosferic, se încarcă electric

suplimentar acaparând şi particolele de fum şi praf ionizat. Acest fenomen duce la un
dezechilibru atmosferic din ce în ce mai accentuat, cu fenomene meteorologice imprevizibile, cu
furtuni ce pot degenera în tornade şi descărcări electrice de mare intensitate.
3.Influienţa câmpurilor electromagnetice artificiale, al treilea înger (Apocalipsa cap.16.4,5,6,7)

undele radio dar care reţin şi radiaţia cosmică să nu ajungă pe scoarţa terestră. Aceste straturi
se află la înălţimile de 70 pînă la 400km. Dezvoltarea necontrolată a telecomunicaţiilor şi mai
ales a telefoniei mobile, duce la mărirea energiei electromagnetice reflectată spre pământ, dar
induce în straturile atmosferice superioare şi un lucru mecanic suplimentar datorită undelor
electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă care ajung la sateliţii de telecomunicaţii şi care apoi
sânt reflectate spre pământ. Energia suplimentară indusă prin acest fenomen în straturile
superioare ale atmosferei este din ce în ce mai mare şi capătă un caracter dominant printre
ceilalţi factori poluanţi prin aceia că dă o caracteristică electromagnetică de ansamblu a
atmosferei care favorizează intrarea ei în rezonanţă cu vânturile magnetice galactice care
străbat sistemul Solar şi inclusiv scoarţa terestră, fenomenul care provoacă marile dezechilibre
climaterice pe care deja le simţim, vânturi magnetice care pot absorbi în vidul cosmic cantităţi
mari de aer “magnetizat”, cu efecte imprevizibile pentru viitorul vieţii pa Terra.
4. Influienţa vibraţiilor, al patrulea înger în ordinea dezastrelor (Apocalipsa cap.16.8,9)

terestru. Ca orice magnet, are doi poli şi linii de forţă pe care nu le simţim, nu le conştientizăm.
Polul magnetic pentru emisfera Nordică se află în peninsula Bootia (lîngă ţărmul Canadei), la
peste 100km de polul geografic. Polul Sud este situat în Antartica. Pe scoarţa terestră, urmare a
activităţii umane, au apărut vibratori încastraţi cum ar fi totalitatea utilajelor, vibratori mobili cum
ar fi vehicolele de orice fel de pe străzi şi autostrăzi, dar şi un alt fel de vibratori, bazaţi pe
reacţie, bunăoară avioanele iar pentru cucerirea Cosmosului sânt utilizate rachetele care
dezvoltă forţe de împingere uriaşe. Oricât de bine echilibrat ar fi Pământul pe orbită, la nivelul
scoarţei terestre, unde funcţionează utilajele încastrate sau mobile şi de unde decolează
avioanele sau se lansează rachetele, energia vibraţiilor este absorbită şi înmagazinată
influienţând poziţia axei magnetice faţă de axa geografică. Vibraţiile sumate înspre interiorul
pământului duc şi la apariţia unor fenomene geologice imprevizibile cum ar fi cutremurele de
mari intensităţi însoţite de valuri de apă uriaşe.
5. Creşterea demografică asimilată cu cel de al cincilea înger (Apocalipsa cap16.10,11).

Ipoteza Micu, o ipoteză ca multe altele, arată că omul este un aparat de emisie-recepţie prin
intermediul pielii cu rol de antenă, a unor câmpuri electromagnetice produse instantaneu de
constantele bioelectrice ale propriului corp (biocâmpul uman de fapt), cu lungimi de undă foarte
mari, cuprinse între 70 şi 500km, undă absorbită şi reflectată spre pământ de către stratul
atmosferic Heavisaide. Nimeni încă pe pământ nu a calculat ce înseamnă mărirea necontrolată
a numărului acestor staţii de emisie-recepţie (adecă a miliardelor de oameni de pe pămînt), ce
influienţă electromagnetică ancestrală pot avea asupra ecosistemului Terra, când în mod nomal,
fără a provoca dezechilibre electromagnetice, pot funcţiona instantaneu maxim 666 milioane
de asemenea staţii (nuărul fiarei din textul biblic), astăzi numărul lor fiind de zece ori mai mare.
6. Poluarea politică, al şaselea înger (sau „Curva cea Mare”, vezi şi Apocalipsa cap.17.1,2, etc.),
(Apocalipsa cap.16.12.13.14.15.16)
Se poate lua în calcul un cataclism nuclear provocat sau nu de terorişti, provocat sau nu de
state sau cine ştie, poate de accidente, poluare asupra căruia nu voi insista pentrucă sînt bine
cunoscute diversele scenarii politice care desbină şi stăpînesc popoarele în numele cine ştie
cărei teorii sau economii, ameninţînd cu războaie din ce în ce mai sofisticate.
7. Efectul global, al şaptele înger şi posibil şi îngerul de final de lume (Apocalipsa

cap.16.17,18,19,20,2),
Particularizînd şi mai mult problemele atmosferei şi ecosistemului vom alege şi nu întîmplător,
stratul atmosferic HEAVISAID. Reamintim că Stratul Heavisaid, seamănă cu o cupolă deasupra
pământului (cerul) şi aparţine Ionosferei. Este un strat atmosferic de altitudini variabile în ciclul
zi-noapte, de la 100km dimineaţa la ora 3 la cca. 400km după masă la ora 15. În acel strat
presiunea atmosferică este relativ foarte mică, cuprinsă aproximativ între 0,0002 pînă la 0,00009
mmHg. Temperatura stratului Heavisaide este variabilă aproximativ între -10 grade Celsius şi
+85 de grade Celsius. În general, acel strat este compus din azot molecular, dar în el se mai
găseşte şi o mare parte a radiaţiei Cosmice, particole alfa, beta, radiaţii X, resturi de atomi,
electroni etc. Stratul Heavisaide în general, poate fi considerat scutul protector al vieţii, în el
reţinîndu-se o mare parte din radiaţiile luminii care ajunse pe Pămînt ar distruge viaţa. Dar acel
strat mai reflectă şi undele radio, permiţînd doar anumitor frecvenţe foarte înalte, să îl străbată
spre sau dinspre Cosmos. Prin forma fizică de “cer”, de “cupolă” deasupra pământului sau de
“lentilă cerească”, în condiţii nepoluante asigură o protecţie termică, electromagnetică şi radiantă
propice unui ecosistem normal, în care trăim şi poluăm noi. Sumarea factorilor poluanţi
enumeraţi mai sus duce la deteriorarea compoziţiei atrmosferei terestre de la sol pînă la
stratului atmosferic Heaviside şi o dată cu aceasta la accentuarea “efectului de seră” şi a
factrorilor electromagnetici perturbatori. Încălzire în sine nu ar fi un fenomen periculos dacă nu
ar intra în contradicţie cu factorul cosmic, Entropia galactică cu gradientului de temperatură în
scădere, aşa cum se observă în Fig.1, punând în pericol chiar existenţa biologică a Civilizaţiei
Noastre.
Legăturile dintr Religie şi Relitate descries mai sus ar trebui să schimbe politica lumii de azi
pentrucă, adevăr sau ficţiune, trebuie să luptăm împotriva “sfîrşitului”, atît cei care ştiu “citi” cît şi
cei care “ascultă”, aşa cum ne îndeamnă în final Biblia, pentru a ne putea ralia hotărîrilor
cosmice care nu ştim deocamdată de sub cerul cărei planete vin.
Apocalipsa lui Ioan
Cap.1.3
“Ferice de cine citeşte , şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorociri, şi păzesc lucrurile scrise
în ea! Căci vremea este aproape”
2. Omul Viitorului
În lume îşi face loc destul de greu, din lipsa unei aparaturi care să opereze cu frecvenţe şi
lungimi de undă inimaginabile practic, încă o ramură a ştiinţei care va duce în viitorul apropiat la
o adevărată revoluţie în ingineria genetică, Genetica Biofizică pe care este deja un ajutor
nemijlocit în studierea genotipului Om al Viitorului cu 727.776 gene energetice faţă de genotipul
Om al Prezentului cu cu 676.831 de gene energetice.
Vom reaminti cîteva notiuni despre Sistemele de referinţă introduse şi tratate mai în detaliu în
capitolul Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni, anume:
SF - Scara fundamentală în care câmpurile au frecvenţe de Nx1020 Hz, lungimi de undă de
ordinul miliAngstromilor şi cu temperaturi specifice în jurul valorii de –273,15oC, adică minus
zero grade absolut.
Sim - Scara infiniţilor mici cu frecvenţe de ordinul Teraherţilor cărora le corespund lungimi de
undă de ordinul micronilor şi cu temperaturi specifice între –272,1oC temperatura de topire a
heliului şi +3.500oC temperatura de topire a diamantului.
SO - Scara Omului sau Scara Biologică, o scară de tranziţie particulară a Sim către SIM, cu
temperatura specifică în jurul valorii de 36oC, temperatură specifică vieţii omului, scară în care
realitatea înconjurătoare o punem în evidenţă prin simţurile noastre, în care cîmpurile
electromagnetice naturale au frecvenţe de ordinul kiloHerţilor şi lungimi de undă de ordinul
sutelor de mii de metri.
SIM - Scara infiniţilor mari, cu frecvenţe subunitare, cu lungimi de undă în modul mai mari ca
modulul vitezei luminii şi cu temperaturi de peste 3.500oC.
Din capitolul Viaţa şi genotipul biofizic al modelului Om vom reaminti aici:
Cromozomul energetic în Genetica Biofizică este o parte dintr-un corpuscul biologic specific şi
sensibil electromagnetic, care se formează în timpul diviziunii celulare şi care sub influienţa
anumitor câmpuri electromagnetice existente în spaţiu devine suport informaţional bioelectric, ca
un hard-disk existent în fiecare celulă.
Gena energetică în Genetica Biofizică este o unitate indivizibilă a materialului genetic localizată
în cromozom, cu efect specific asupra caracterelor organismului, ca un bioprogram de legături
ionoelectrice cu alte unităţi informaţionale indivizibile ale aceluiaşi corpuscul sau ai altor părţi din
corpuscul.
Cromozomii energetici în Genetica Biofizică, convenţional îi vom clasifica în 4 tipuri, după
frecvenţa câmpurilor electromagnetice specifice cu care în condiţii normale intră în rezonanţă:
Sub influienţa parametrilor de model definiţi în SF ramura sau rădăcina electromagnetică
fundamentală din corpuscul "vibrează", devenind element de rezonanţă în câmpul
electromagnetic galactic care cunţine modelul OM. Efectul acestei "vibraţii" este un lucru
mecanic care se introduce în corpuscul şi care scoate din echilibru "masa genetică inerţială" a
corpuscului. Stimulul electromagnetic fundamental este periodic de Nx1020Hz şi realizează
asupra corpusculului biologic o anumită “compresie şi decompresie” cu această perioadă. Sub
influienţa "loviri" repetate, de Nx1020Hz, masa biologică a corpuscului înmagazinează lucru
mecanic care duce în final la o diviziune celulară dirijată modelar şi la organizarea masei
biologice în toate realităţile pe care la cunoaştem şi pe care nu le cunoaştem, culminînd cu
modelul Om capabil să receptioneze parte din inteligenţa materiei
Acţiune energetică:
Executarea instrucţiunilor se face prin intermediul unor elemente cromozomiale indivizibile
încărcate cu instrucţiuni specifice, sub efectul cărora are loc diviziunea celulară specifică unui
anumit model fundamental, în cazul nostru al modelului OM. Aceste elemente cromozomiale
indivizibile, sânt suporţi materiali (“minidischete”) în care se găseşte înmagazinată informaţia

genetică, denumite gene energetice. La ora actuală tehnic nu pot fi citite programele acestor
"minidischete" de "calculator galactic" pentrucă ele sânt scrise cu frecvenţe de Nx1020 Hz pe
care nici nu le putem genera nici recepţiona tehnic la ora actuală. Un alt neajuns este acela de
limbaj, Genetica Clasică studiind problemele biomasei mai mult din punct de vedere biochimic.
Pentru a depăşi acest impas de aparatură şi limbaj, am făcut apel la termenii folosiţi de
medicina Tradiţională Extrem-Orientală cu referire la Meridianele Energetice şi astfel, forţat de
aceste împrejurări, vom clasifica cromozomii energetici în 12 forme XX şi 2 forme YY. Cele 12
forme XX sânt specifice meridianelor energetice simetrice, iar cele două forme YY meridianelor
unicat.
Modelul fundamental OM existent şi în spaţiul terestru, are împachetate frecvenţele a 14
meridiane energetice fundamentale şi fiecare meridian energetic fundamental impresionează o
părticică din corpusculului biologic alcătuit din patru ramuri. La formele YY, terminalele ramurilor
se suprapun. Câmpurile electromagnetice fundamentale din SF, XX sau YY, sânt cuprinse în
modelul spaţial OM şi electrizează corpusculii biologici ale tuturor celulelor cu 56 instrucţiuni
condensate, corespunzătoare celor 56 cromozomi energetici fundamentali. Din momentul în
care se deschide bioprogramul modelului fundamental OM asupra materialului biologic, transmis
din SF prin cele 56 instrucţiuni condensate, în Sim începe diviziunea celulară dirijată, cu
acumulări celulare cantitative, specifice viitoarelor meridiane energetice. În urma acestei
diviziuni celulare se ajunge la un model OM maximal în Sim care trece în model minimal om în
SO. Energetic, dezvoltarea în SO a modelului OM, este realizată sub comanda meridianelor
Energetice care realizează legătura Om – Galaxie, având ca bază electromagnetică individuală
zestrea genetică parentală iniţială multiplicată corpuscular şi transmisă fiecărei celule prin
diviziunea celulară dirijată. Acurateţea corpusculilor iniţiali care se "magnetizează" sub influienţa
frecvenţelor modelului fundamental, depinde în mare măsură de moştenirea genetică primită de
la părinţi, de zestrea energetică genetică cu alte cuvinte, care la rândul ei am văzut că poate
recepţiona maximum 676.831 de instrucţiuni din cele 727.776 existente în spaţiu, nu sânt
excluse excepţiile care duc la genii sau rămân la handicapaţi.
Masa cromozomială corpusculară primeşte informaţii despre toate cele 14 meridiane
energetice, sub formă instrucţională condensată. Cromozomii de tip 2 deschid sub influienţa
cromozomilor de tip 1 "bioprogramul" specific diviziunii celulare. Cromozomii de tip 3 adaptează
masa celulară la condiţiile specifice Universului iar cromozomii de tip 4 la condiţiile de
ecosistem. Modelul de om specific Pământului este o dezvoltare adaptată Terrei a modelului
fundamental OM existent în Galaxie. De aici rezultă că în condiţiile apariţiei vieţii ca a patra
dimensiune a spaţiului pe o altă planetă, materializarea modelului fundamental OM va avea o
formă specifică acelei planete.
Din punctul de vedere al Geneticii Biofizice care studiază fenomenele biologice mai mult prin
prisma constantelor biofizicii, genotipul uman existent în elemenul de volum ocupat de Galaxia
Noastră, are o zestre informaţională cuprinsă în 727.776 gene energetice. Genotipul uman
evoluat pe Pământ şi studiat de Genetica actuală, are capacitatea de a recepţiona şi executa
instrucţiunile electromagnetice cuprinse în maximum 676.831 de gene energetice, cu alte
cuvinte materialul biologic actual din care este format OMUL nu este capabil să recepţioneze
întreaga gamă de frecvenţe ale modelului fundamental Om existent în spaţiul galactic. Diferenţa
este prea mare şi aceasta poate însemna ori că Genetica actuală nu a ajuns la perfecţiune, ori
că întradevăr biologia modelului om adaptată pe Terra nu este ultima formă a evoluţiei omului
pe pământ. Trebuie să ne obişnuim cu realitatea că în Galaxie există modelul fundamental OM
cu 50.945 unităţi informaţionale (gene energetice) mai multe decât poate recepţiona şi executa
astăzi forma biologică a modelului OM evoluată în condiţiile de pe Terra. Semnalăm aşadar
omenirii că noi pămîntenii în aceste condiţii sântem strămoşii biologici primitivi al unui Homos
Futurus care va evolua din noi cu un material genetic capabil să recepţioneze şi să execute
toate cele 727.776 instrucţiuni galactice existente şi în spaţiul terestru.
Pentru a face pasul următor în evoluţia de la modelul omului present la modelul omului
viitorului, este nevoie de un fenomen fundamental care cel mai adesea se numeşte o
zdruncinarea de character în urma căreia se vor activa cele 50.945 de gene energetice
suplimentare existente în masa corpusculară. Zdruncinarea de character deja se realizează lent
asupra omului de tip diabetic prin Apocalipsa poluării sau se va realiza violent asupra biologiei
tuturor supravieţuitorilor dacă se va ajunge în anul 2033 la Apocalipsa cosmică.
Indiferent prin ce catastrofă vine, trebuie să salutăm sosire Omulul Viitorului şi să-i predăm
Planeta Albastră vie, pe care o va stăpîni încă 1.000 de ani după care textul biblic nu mai face
nici o profeţie.
Capitolul 12
Salvarea Omenirii – Internaţionala Pămîntului
Vă supunem atenţiei un proiect cu cîteva idei pentru salvării Omenirii, sub denumirea de
Internaţionala Pământului. Proiectul oferă punctele comune pentru realizarea unei reconciliere
ştiinţifice, filozofice şi ecumenice mondiale în cadrul Internaţionalei Pământului.
Nevoia Internaţionalel Pământului rezultă din aceia că la nivelul planetei nu există un
organism care să planifice viitorului Civilizaţiei Noastre. Este nevoie de o ideologie realistă
ştiinţifică, filozofică şi religioasa al probabilului sfîrşit de drum din cauze cosmice sau
pămîntene. Organismele internaţionale actuale ca reuniunile şi acordurile interstatale, nu
prezintă garanţia asigurării unei politici de viitor ci doar corectarea unor deficienţe punctuale,
cel mai adesea politice, economice, monetare sau teritoriale, chiar dacă ele se extind ca
durată de aplicabilitate pe parcursul mai mulor ani.
Platforma ideologică a Internaţionalei Pământului

Platforma ideologică a Internaţionalei Pământului este cea mai nouă filozofie unificatoare de
pe planetă şi rezultată din decriptatrea parţială a Bibliei şi a marilor mituri ale omenirii cu
ajutorul calculatoarelor şi compararea datelor obţinute prin similitudine cu elemente furnizate
de Ştiinţele moderne şi de realităţile sociale ale zilelor noastre.
Scopul propus al Internaţionalei Pământului este acela de a indentifica pericolele care pîndesc
Omenirea, din ceruri sau de pe Pămţnt, a propune soluţii de înlăturarea ameninţărilor de sfîrşit
de drum cosmic. Pentru a indentifica pericolele care pîndesc Omenirea din Cosmos sau de pe
Pămînt , am avut ca punct de plecare Biblia şi învăţămintele desprinse din descifrarea parţială a
textului biblic cu ajutorul calculatoarelor.
Făcînd o legătură între textele biblice şi realităţile cotidiene actuale, îndrăznim să vă supunem
atenţiei semnalele cuprinse în Apocalipsa biblică referitoare la “lucrările” care sau petrecut, se
petrec azi sau se vor petrece în viitorul apropiat pe Terra. Apocalipsa biblică tratează
probabilitatea „sfîrşitului” pe de o parte din punct de vedere al unei ameninţări cosmice, a.
Apocalipsa cosmică, iar pe de altă parte din punct de vedere al unei ameninţări subiective dată
de activitatea umană sau b. Poluarea, ameninţări la care Internaţionala Pămtntului este
proiectată să propună omenirii soluţii.
Politica actuală, indentificată drept Curva cea mare în textul biblic, trebuie să-şi spele
păcatele intereselor mercantile de pînă acum, întinzînd mîinile către salvarea Civilizaţiei
Noastre pe Planeta Albastră. Biblia lasă să se înţeleagă că NOI sîntem trecători pe Terra, iar
după noi sosesc EI, care vor stăpîni Pămîntul pînă în anul 3033!
a.Apocalipsa cosmică
Apocalipsa biblică (cap.8.10) semnalează o situaţie cosmică ipotetică ce nu depinde de
activitatea umană şi anume apariţia din „cer” a unei stele (citat: „steaua se numea Pelin”), care
probabil va ciocni Pămîntul în iarna anului 2033 după Calendarul biblic, epicentrul acestei
ciocniri va fi în oceanul Pacific, în „groapa” insulelor Mariane. De altfel astronomii au calculat şi
confirmat traiectoria unui meteorit care se va apropia de Terra cam în aceia perioadă (să fie
oare „steaua biblică Pelin”?). Dacă, teoretic posibil, ciocnirea va avea loc în ocean, urmările ar fi
oricum catastrofale pentru Planeta Albastră. Calculînd efectul prăbuşirii în ocean a meteorutului
aprins de frecarea cu atmosfera, ştiut fiind faptul că de pe la 700 de grade Celsius apa se
descompune în oxigen şi hidrogen la care se va adăugă presiunea enormă de impact şi
scufundarea „bolovanului” încins în apă, avem imaginea Potopului de foc. Dacă ciocnirea va
avea loc, catastrofa inimaginabilă va duce la o zdruncinare de caracter a indivizilor care se vor
salva, făcînd posibilă apariţia genomului uman cu 50.945 de gene energetice mai multe decît
cele ale genomului actual, adică apariţia omului viitorului sau A Treia Venire biblică a omenirii,
care va trăi încă 1.000 de ani după noi conform Calendarului biblic.
Soluţii propuse în Internaţionala Pămîntului:
1.Energetice. Cine poate proiecta şi realiza în actualele condiţii tehnologice ale Civilizaţiei
Noastre un vector cosmic care să fie capabil să scoată din inerţia de mişcare meteoritului
“Pelin” către direcţia Terra? Credem noi că nimeni avînd în vedere cunoştiinţele şi potenţialul
energetic actual dar şi timpul prea scurt cît a mai rămas pînă în anul 2033. Noi vă propunem o
variată de salvare, o nouă formă de energie denumită Trapulsia cu efect de tragere. Încă
nestudiată sub această denumire pe Terra, Trapulsia ar fi capabilă să salveze Terra. Trapulsia
se naşte ca urmare a acţiunii forţelor centripete şi centrifuge a vîrtejurilor şi ar putea asigura
producerea unor cămpuri electromagnetice rotitoare, care să provoace în vecinătatea
meteoritului o mişcare de rotire al acestuia în jurul axei proprii. Rotirea ar favoriza ca meteoritul
să fie atras de Soare unde să se prăbuşească şi să ardă în focul solar, sau să fie captat ca
satelit natural de către Terra, o nouă Lună. Cît priveşte Trapulsia şi principiile ei ca sistem
energetic nou, necunoscut pămîntenilor aşa cum rezultă din descifrarea textului biblic şi
comparaţia cu sistemele energetice cunoscute pe Terra, vă stăm la dispoziţie cu ceeia ce
cunoaştem noi pînă acum în premieră mondială. Trapulsia va însemna în viitor salvarea
Civilizaţiei Noastre de pericolul cosmic. Trapulsia va înlocui motoarele cu combustie internă ale
actualului sistem energetic bazate pe consumuri de combustibili fosili epuizabili.
2.Fireşti, Resemnarea. Determinînd cu precizie epicentru ciocnirii s-ar putea asigura, dincolo
de o anume rază critică, adăposturi subterane, echivalente cu “Arca lui Noe” sau cu marile
construcţii ale antichităţii care au salvat vieţi şi documente în baza cărora a fost posibilă
relansarea vieţii pe Terra după Potopul de apă din anul 4507î.e.n.. Inconvenientul de bază al
Resemnării este principiul “scapă cine poate”, cu toate dezavantajele lui morale. Optăm pentru
dezvoltarea Trapulsiei ca principiu de bază al salvării, înlocuitor al Propulsiei, fără să negăm
importanţa realizării adăposturilor şi buncărelor anticosmice ca cel de la Casa Poporului din
România, dar cîţi oameni se pot salva în ele?
b. Poluarea, ameninţarea umană

Apocalipsa biblică (cap.16.1) face referire la pericolul pe care îl prezinză activitatea umană
pentru ecosistemul Terra, indentificînd 7 mari factori poluanţi asemuiţi cu cei „7 ingeri” din textul
biblic. Dezvoltarea Civilizaţiei Noastre se bazează pe foc şi vibraţii în urma cărora rezultă fum,
praf, coloizi şi câmpuri electromagnetice ale căror efecte însumate la scara planetei nu sânt
controlabile.
1. Influienţa rachetelor asimilată de textul biblic cu cel dintîi înger (Apocalipsa cap.16.2)
Atenţia oamenilor de ştiinţă este de mult atrasă de straturile superioare ale atmosferei care
posedă proprietăţi electrice şi unde aerul rarefiat se află în stare încărcată, la presiuni foarte
scăzute. Începând de pe la înălţimea de 70 de km în sus se găsesc în mod natural mulţi
electroni liberi şi ioni, rămăşiţe încărcate de atomi şi molecule, ceva asemănător cu atmosfera
dintr-o veche lampă electronică uriaşă. Compoziţia fizico-chimică naturală a acestor straturi
superioare ale atmosferei este influienţată direct de resturile de combustibil ars ale rachetelor
care le străbat, prin aceia că modifică local, pe verticală, presiunea aerului superrarefiat
crescând numărul de particole pe metru cub care se ciocnesc şi care vin în contact cu radiaţia
cosmică. Modificarea compoziţiei fizico-chimice duce la naşterea în acele straturi a unor energii
suplimentare ca urmare a ciocnirii particolelor induse prin poluarea de către rachete, energii
care se transformă în primul rând în căldură şi în al doilea rând în energie electrostatică
suplimentară. Creşterea uşoară a temperaturii în straturile superioare ale atmosferei este
transmisă către scoarţa terestră, ridicând încet dar sigur, pe măsura poluării, temperatura
globală la nivelul solului. Energia electrostatică suplimentară modifică însă echilibrul relativ
dintre sarcinile electrice negative şi pozitive existent în mod natural în straturile superioare ale
atmosferei. Modificările electrostatice transmise înspre straturile mai joase ale atmosferei,
măresc prin acest fenomen intensitatea descărcărilor electrice în timpul ploilor. Mărirea
intensităţii descărcărilor electrice, peste pragul natural, duce la apariţia unor “găuri
electrostatice” pe verticală ce se întind pînă la altitudinea aureolelor polare, cu efecte
dezastruoase asupra stratului de ozon care este atras în aceste găuri şi apoi se pierde în vidul
cosmic.
Soluţii:
a.Renormalizarea rachetelor. Cea mai simplă soluţie ar fi desigur oprirea lansărilor rachetelor
de oricefel spre cosmos, lucru imposibil deocamdată datorită nevoii tehnologice de sateliţi şi de
cercetare a spaţiului cosmic. Pentru micşorarea influienţelor rachetelor asupra straturilor
superioare ale atmosferei noi propunem două soluţii practice la care Dumneavoastră puteţi
adăuga şi altele. În primul rînd trebuie emise norme de construcţie a rachetelor şi în funcţie de
masa de transport să se realizeze prima treaptă a rachetei astfel ca ea să funcţioneze numai în
straturile dense ale atmosferei. După ieşirea din straturile dense ale atmosferei şi pînă la
depăşirea straturilor atmosferice superrarefiate din Ionosferă şi în special şi în special după
depăşirea altitudinii maxime posibile al stratul ionosferic superrarefiat Heavisaide, arderea
combustibilului să fie oprită, vehicolul cosmic să străbată spaţiul acesta cu motoarele oprite,
numai din inerţie, după care să se iniţializeze a doua treaptă a rachetei, care să asigure
transportul pînă la destinaţie a vehicolului cosmic. În al doilea rînd pentru străbaterea straturilor
dense ale atmosferei este necesară emiterea unor norme de combustibil de tipul normelor Euro
de la autoturisme. Dacă deţinătorii de tehnologie spaţială bazată pe rachete sînt responsabili
faţă de ecosistemul Terra, ar trebui să iniţializeze imediat, din proprie iniţiativă, studii pentru
eleiminarea influienţei negative ale funcţionării motoarelor rachetelor asupra straturilor dense
joase, sau superrarefiate de altitudini superioare, ale atmosferei.
b. Înlocuirea rachetelor cu trachete. Dicţionarul limbi romîne sau al limbilor altor popoare nu
conţine termenul de trachetă. Tracheta, termen introdus aici ca un neologism al l.române, va fi
considerată în viitor ca fiind un vector de tracţiune de forma unui anumit loc geometric,
asemănător cu “farfuriile zburătoare”, care funcţionează ca urmare a acţiunii de compunere a
forţelor centripete şi centrifuge în timpul desfăşurării unor vîrtejuri rotitoare. Trachetele şi
Trapulsia ca principiu de funcţionare nu sînt încă cunoscute pe Terra, dar din decriptarea textului
biblic cu ajutorul calculatoarelor vă asigurăm că alte civilizaţii extraterestre le-au folosit cu
succes în cucerirea spaţiului Cosmic. Nu dorim ca descoperirea Trapulsiei să fie o nouă cursă a
distanţărilor statale, pe principiul că cel care va realiza primii trapulsori va stăpîni lumea. Doresc
ca Omenirea asta prin sistemul energetic nou al Trapulsiei să salveze Civilizaţia Noastră de la
pieire cosmică sau de la autodistrugere pămînteana.
2. Influienţa fumului, prafului şi a coloizilor asimilat celui de al doilea inger (vezi fig.11)
Ionosfera Pămîntului este cel mai adesea comparată cu un generator electric uriaş.
Producerea curenţilor ionosferici dă o lumină electrică originală în ţinuturile polare, aşa numita
aureolă multicoloră. Urmărind formele bizare ale aureolelor polare, se observă căile curenţilor
electrici care încep la înălţimea de 100-150km şi ajung chiar la 1000 - 1100km. deasupra
scoarţei terestre. Globul terestru împreună cu Ionosfera, poate fi comparat uneori şi cu un
enorm condensator sferic în care suprafaţa conducătoare a uscatului sau a apei poluate cu
coloizi, serveşte drept una dintre armăturile condensatorului cosmic de care este legat omul,
Ionosfera drept cea de a doua armătură, iar ca dielectric foloseşte straturile atmosferice, de
altitudini egale cu lungimile de undă ale biocîmpului uman cuprinse în general între 100 şi 400
de km. Între aceste armături se formează un imens cîmp electric în care a apărut şi s-a dezvoltat
viaţa, în care trăim noi. Activitatea tehnologică a Civilizaţiei Noastre, duce la emisia unei
cantităţi mari de particole în atmosferă care dezechilibrează constanta dielectrică naturală a
izolatorului atmosferic. Norii rezultaţi din evapoarrea apei poluate cu coloizi ca un component
local al izolatorului atmosferic, se încarcă electric suplimentar acaparând şi particolele de fum şi
praf ionizat. Acest fenomen duce la un dezechilibru electric al atmosferei din ce în ce mai
accentuat, cu fenomene meteorologice imprevizibile, cu furtuni ce degenerează în tornade şi
uragane dar şi cu descărcări electrice de mare intensitate din cauza electricităţii electrostatice
care însoţeşte particolele poluante.
Soluţii:
La ora actuală sînt reglementate multe norme antipoluare, cel mai adesea cînd ne referim la
poluare avem în vedere emisiile de fum, praf şi coloizi, norme care se respectă sau nu. Numai
emisia cantitativă ca atare în atmosferă a fumului şi prafului sau al coloizilor în apă poate fi
calculată şi reglementată prin norme antipoluare. Principala problemă al acestui tip de poluare
care nu poate fi stabilită şi respectată deocamdată prin norme este factorul însoţitor,
electricitatea electrostatică sau poluarea electrostatică. Nu cunosc în lume că ar fi impuse norme
în acest scop, nu am văzut încă lîngă coşurile de fabrică funcţionînd electroscoape care să
măsoare valoarea columbiană a acestui agent poluant emis în atmosferă. Propunerea noastră
este aceia de a fi studiată poluarea electrostatică însoţitoare introdusă în atmosferă de către
fum, şi de către coloizi în apă şi eleborarea în baza acestui studiu a unor norme şi tehnologii de
reducere pînă sub valoarea pragului critic al poluării electrostatice.
3.Influienţa câmpurilor electromagnetice artificiale, al treilea înger (fig.8) (Apocalipsa
cap.16.4,5,6,7)
undele radio dar care reţin şi radiaţia cosmică să nu ajungă pe scoarţa terestră. Aceste straturi
se află la înălţimile de 70 pînă la 400km şi sînt puternic şi direct influienţate de dezvoltarea
necontrolată a cîmpurile electromagnetice datorate telecomunicaţiilor şi mai ales a telefoniei
mobile, prin aceea că duc la mărirea energiei electromagnetice reflectată natural spre pământ.
Poluarea cu cîmpuri electromagnetice induce în straturile atmosferice superioare şi un lucru
mecanic suplimentar datorită undelor electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă care ajung la
sateliţii de telecomunicaţii şi care apoi sânt reflectate spre pământ. Energia suplimentară sumată
la nivel planetei indusă prin acest fenomen în straturile superioare ale atmosferei este din ce în
ce mai mare şi capătă un caracter dominant printre ceilalţi factori poluanţi. Apare o caracteristică
electromagnetică de ansamblu a atmosferei care favorizează, dincolo de anumite valori critice,
intrarea ei în rezonanţă cu vânturile magnetice galactice care străbat sistemul Solar şi inclusiv
scoarţa terestră, a vînturilor solare proprii ajunse în vecinătatea Pămîntului, fenomene care
provoacă marile dezechilibre climaterice pe care deja le simţim, vânturi magnetice care pot
absorbi în vidul cosmic cantităţi mari de aer “magnetizat”, cel mai adesea cantităţi mari de Ozon
care se pierd în spaţiul sideral, cu efecte imprevizibile pentru viitorul vieţii pa Terra.
Soluţii:
Soluţiile în cazul acestui tip de poluare ar fi simple: oprirea emisiilor de cîmpuri
electromagnetice în spaţiu şi împachetarea echivalentelor lor de transmisie numai prin cabluri
de conducţie informaţională, lucru imposibil ţinînd seama de actualul nivel de dezvoltare al
Civilizaţiei noastre. Pentru găsirea soluţiilor practice ar trebui iniţiat un studiu de ansamblu al
atmosferei terestre şi a determina gradul de suportabilitate electromagnetică şi pragul critic al
valorii acesatui tip de poluare. O dată stabilită valoarea pragului critic se pot lua măsuri de
reducere a agenţilor poluanţi şi repartizarea unor cote de cîmpuri electromagnetice statale peste
care să nu se mai emită autorizaţii de funcţionare radio, televiziune, telemobile, etc.
4. Influienţa vibraţiilor, al patrulea înger în ordinea dezastrelor (Apocalipsa cap.16.8,9)
terestru. Ca orice magnet, are doi poli şi linii de forţă pe care nu le simţim, nu le conştientizăm.
Polul magnetic pentru emisfera Nordică se află în peninsula Bootia (lîngă ţărmul Canadei), la
peste 100km de polul geografic. Polul Sud este situat în Antartica. Pe scoarţa terestră, urmare a
activităţii umane, au apărut vibratori încastraţi cum ar fi totalitatea utilajelor, vibratori mobili cum
ar fi vehicolele de orice fel de pe străzi şi autostrăzi, dar şi un alt fel de vibratori, bazaţi pe
reacţie, bunăoară avioanele iar pentru cucerirea Cosmosului sânt utilizate rachetele care
dezvoltă forţe de împingere uriaşe. Oricât de bine ar fi echilibrat Pământul pe orbită, la nivelul
scoarţei terestre, unde funcţionează utilajele încastrate sau mobile şi de unde decolează
avioanele sau se lansează rachetele, energia vibraţiilor este absorbită şi înmagazinată,
influienţând chiar poziţia axei magnetice faţă de axa geografică prin aceia că intră în rezonanţă
cu acţiunea forţelor atracţiei universale care are tendinţa de a torsiona spaţiul. Vibraţiile sumate
înspre interiorul pământului duc şi la apariţia unor fenomene geologice imprevizibile cum ar fi
cutremurele de mari intensităţi însoţite de valuri de apă uriaşe.
Soluţii:
Nu este posibilă la ora actuală reducerea substanţială a vibratorilor artificiali decît o dată cu
epuizarea combustibilor fosili, lucru nedorit şi care ar aduce Civilizaţia Noastră din acel moment
la un fel de primitivism imobil, după care în timp am ajunge amintiri istorice la fel ca vechile
civilizaţii. Şi totuşi, ca o primă soluţie ar fi încurajarea transportului în comun care să fie mai ieftin
şi mai plăcut decît transportul individual. Aici un rol important ar avea factorul de socializare
umană care să depăşească conştient pragul de comoditate şi individualitate actual. A doua
soluţie ar fi realizarea trapulsorilor ca motoare asincrone verticale electrofluidice, nepoluante,
fără consum de combustibili fosile, cu funcţionare relativă nevibratoare pe autostrăzi cu covor de
rulaj electromagnetic. Trebuie să credem într-un asemenea viitor dacă ne unim forţele şi scăpăm
de pericolul cosmic din anul 2033!
5. Densitatea demografică cu cel de al cincilea înger (Apocalipsa cap16.10,11).
Ipoteza Micu, o ipoteză ca multe altele, arată că omul este prin similitudine un aparat de
emisie-recepţie prin intermediul pielii cu rol de antenă, a unor câmpuri electromagnetice produse
instantaneu de constantele bioelectrice ale propriului corp (biocâmpul uman de fapt). Lungimile
de undă ale biocîmpurilor sînt foarte mari, cuprinse între 70 şi 500km, undele sînt absorbite şi
apoi reflectate spre pământ de către stratul atmosferic Heavisaide. Constantele bioelectrice prin
similitudine sînt date de circuitul Rezistenţă-Condensator al masei biologice, care dă constanta
de timp şi de către tensiunea electrică de ordinul milivolţilor rezulttată în urma diviziunii celulare
şi care alimentează circuitul propriu Rezistenţă-Condensator. Nimeni încă pe pământ nu a
calculat ce înseamnă mărirea necontrolată a numărului acestor staţii de emisie-recepţie (adecă
a miliardelor de oameni de pe pămînt), ce influienţă electromagnetică ancestrală pot avea

asupra ecosistemului Terra, când în mod nomal, fără a provoca dezechilibre electromagnetice,
pot funcţiona instantaneu maxim 666 milioane de asemenea staţii (nuărul fiarei din textul
biblic), astăzi numărul lor fiind de zece ori mai mare.
Soluţii:
Venim şi aici şi spunem că cel mai simplu ar fi să reducem staţiile de emisie denumite în acest
contest oameni. Nu se poate, reducerea a fost testată în secolul trecut, în cel de al doilea război
mondial şi nu pentrucă reducerea nu ar putea fi realizată, condiţii tehnice şi cuţite sînt, ci
pentrucă vărsarea sîngelui pe pămînt induce o tensiune electromagnetică suplimentară care
provoacă cîmpuri electromagnetice biologice rebele cu efecte necontrolabile asupra psihicului
uman, sau mai simplu păcate care aduc blesteme sau ilegalitatea, cum vreţi dumneavoastră să
acceptaţi. Desigur pentru viitor o soluţie educativă ar fi pleningul familial, încurajarea lui prin
oferirea de către stat a unor gratuităţi informaţionale sau pecuniare. Soluţia educativă de viitor
este posibilă numai împreună cu o soluţie dogmatică. Conceptele religioase dealungul
vremurilor şi-au făcut datoria şi au asigurat cadrul moral în care specia umană a ajuns astăzi la
6,6 miliarde de indivizi pe care îi suportă ecosistemul Terra. Intervenţia violentă şi credibilă a
dogmelor în politica demografică a omeniri astăzi dăunează Pămîntului, deşi au avut rolul istoric
de păstrătoare a moralei. Credem noi că este nevoie de înţelegere şi binecuvîntare de către
religiile lumii a posibilităţilor de suportabilitate umană a ecosistemului Terra în încurajarea
pleniningului familial.
Din alt punct de vedere, al tensiunii bioelectrice care alimentează circuitul rezistenţă-
condensator care prin similitudine este Omul, ea este produsă în timpul diviziunii celulare,
consumatoare în ultimă instanţă de hrană şi elemente ale confortului.
Ţinînd seama de acest consum individual, vă prezentăm un breviar de calcul pentru România
iar dumneavoastră, după statistici, veţi constata singuri unde ne situăm pe o scară mondială a
bunăstării şi ce ar trebui făcut. Calculul poate fi extins şi asupra populaţiei oricărei ţări sau
asupra întregii omeniri.
Date iniţiale:
- Romînia are rotunjit 22.000.000 circuite biologice RxC sau prin similitudine locuitori.
- un circuit echivalent RxC sau un om cu alte cuvinte are o nevoie zilnică de 3 kg. de necisităţi
standard. Necisitatea standard este compusă din cantitatea de combustibil biologic, respectiv
din cantitstea de mîncare şi utilităţi pentru preparare ei, cheltuieli de mediu, cheltuielile cu
educaţia, îmbrăcămintea, în general cu asigurarea unei dotări minime de supravieţuire decentă
a unui individ.
- valoarea unui kilogram de necesităţi standard este în medie de 5 dolari USA, indiferent de locul
unde se consumă pe glob.
Calcul cantitativ şi valoric pentru un individ
Necesar zilnic:
1 x 3kg = 3kg necisităţi, cantitativ
3kg x 5$/kg = 15 $ necesităţi, valoric
Necesar lunar
3kg x 30zile = 90 kg, cantitativ
90kg x5$/kg = 450$, valoric
Necesar anual
3kg/zi x 365 zile = 1095 kg/an, cantitativ
1095kg/an x 5$ = 5475$/an, valoric.
Calculul pentru un individ din cei 22 de milioane nu ţine seama că acel individ trăieşte în
România sau într-o altă ţară. Vrem să admitem sau nu, prin competivitate aceasta este cifra
medie anuală care caracterizează consumul necesar cantitativ şi valoric al unui om care trăieşte
astăzi pe Terra ori şi noi trăim aici. Pentru calculul necesarului cantitativ şi calitativ mediu a unei
populaţii de 22 de milioane nu trebuie decît să înmulţim cifrele consumului individual cu numărul
populaţiei şi vom avea cifre reale de referinţă a consumului necesar, astfel:
Necesar global pentru 22 milioane de locuitori:
1095kg/an x 22milioane = 24.009.000.000kg consum anual de necesitţi (24 miliarde de kg
anual)!
24.009.000.000kg x 5$ = 120.004.500.000$ USA, consum valoric annual (120 miliarde de dolari
annual).
Vă rugăm să comparaţi acest consum mediu normat cu oricefel de alte date statistice şi să
trageţi Dumneavoastră concluziile care se pot trage, pentrucă realitatea nevoii anuale de un
consum cantitativ de cca 24 de miliarde de kg în ţară este reală şi majoritar ar trebui produsă în
ţară şi nu importată. La costul valoric normat de 120 de miliarde de dolari cît consumă anual o
populaţie de 22 de milioane, credem noi că nimeni pe Terra sau în Galaxie nu te poate ţine fără
să produci intern majoritar produsul consumabil sau echivalentul lui la schimb pe piaţa
internaţională.
6.Poluarea politică, al şaselea înger (sau „Curva cea mare”, vezi şi Apocalipsa cap.17.1,2, etc.),
(Apocalipsa cap.16.12.13.14.15.16)
În descifrarea textului biblic şi asemănarea lui cu realităţi ale zilelor noastre, am ajuns la
concluzia că interesul economic şi politic de a oferi o repartizare corectă şi proporţională a
produsului intern brut pe cap de locuitor este scăzut. În această repartizare există mari diferenţe
determinate, de aplicarea în soocietatea umană a teoriei darwiniste după care “peştele mare
înghite peştele mic sau a supravieţuirii celui mai puternic”, lucru care duce inevitabil la
contradicţii sociale şi revolte interne, la războaie şi la apariţia terorismului şi a anarhiei.
Se poate lua în calcul chiar un cataclism nuclear provocat sau nu de terorişti, provocat sau nu
de state sau cine ştie, poate de accidente, poluare asupra căruia nu voi insista pentrucă sînt
bine cunoscute diversele scenarii politice care desbină şi stăpînesc popoarele în numele cine
ştie a cărei teorii sau economii, ameninţînd cu războaie din ce în ce mai sofisticate.
Soluţii:
Este foarte greu de emis soluţii de valoare atunci cînd economicul determină politicul naţional,
transnaţional sau internaţional, pentrucă vedeţi Dumneavoastră, depinde de care parte priveşti
lucrurile într-un conflict determinat biblic de “ochiul dracului” sau social de “bani”. Bine ar fi ca să
se poată realiza o societate ideală, în care toată lumea să muncească, să rîdă sau să plîngă de
prea mult bine, dar oare s-a proiectat o asemenea societate, în afara comunismului care vedem
bine cum a sfîrşit?
7. Efectul global, al şaptele înger şi probabill şi îngerul de final de lume (Apocalipsa

cap.16.17,18,19,20,2),
Particularizînd şi mai mult problemele atmosferei şi a ecosistemului vom alege şi nu
întîmplător la stratul atmosferic HEAVISAID. Stratul Heavisaid, ca o cupolă deasupra pământului
(cerul), aparţine Ionosferei şi este un strat atmosferic de altitudini variabile în ciclul zi-noapte, de
la 100km dimineaţa la ora 3 la cca. 400km după masă la ora 15. În acest strat presiunea
atmosferică este relativ foarte mică, cuprinsă aproximativ între 0,0002 pînă la 0,00009 mmHg.
Temperatura acestui strat variază aproximativ între -10 grade Celsius şi +85 de grade Celsius.
În general, acest strat este compus din azot molecular, dar în el se mai găseşte şi o mare parte
a radiaţiei Cosmice, particole alfa, beta, radiaţii X, resturi de atomi, electroni etc. Stratul
Heavisaide în general, poate fi considerat scutul protector al vieţii, în el reţinîndu-se o mare
parte din radiaţiile luminii care ajunse pe Pămînt ar distruge viaţa. Dar acest strat mai reflectă şi
undele radio, permiţînd doar anumitor frecvenţe foarte înalte, să îl străbată spre sau dinspre
Cosmos. Prin forma fizică de “cer”, de “cupolă” deasupra pământului sau de “lentilă cerească”,
în condiţii nepoluante asigură o protecţie termică, electromagnetică şi radiantă propice unui
ecosistem normal, în care trăim şi poluăm noi. Sumarea factorilor poluanţi enumeraţi mai sus
duce la deteriorarea compoziţiei stratului atmosferic Heaviside şi o dată cu aceasta la
accentuarea “efectului de seră”, punând în pericol chiar dezvoltarea pe mai departe a Civilizaţiei
Noastree.
Soluţii:
a.Realizarea sub egida Internaţionalei Realiste a unei reconcilieri între curentele filozofice de
sorginte idealistă cu realităţile lor conceptuale dogmatice şi cele de sorginte materialistă cu
realităţile lor conceptuale ştiinţifice, pentru a permite Civilizaţiei Noastre să inventarieze
adevăratele pericole morale sau tehnice distructive care o urmăresc din ceruri sau de pe
Pământ, aşa cum spune Biblia sau aşa cum constată Ştiinţa.
b.Urmare a reconcilierii filozofice mondiale trebuie înţeles şi înfăptuit un ecumenism global,
indiferent de ideologie sau confesiune, care cuprinde o forţă uriaşă de mase umane căora să le
fie transmis suportul moral al necesităţii luptei pentru salvarea Civilizaţiei Noastre.
c. Respectarea condiţiilor de mediu descrise la factorii poluanţi specifici, cu alte cuvinte
respectul faţă de condiţiile de viaţă pe care le oferă ecosistemul Tera într-un Univers ori prea
rece ori prea cald pentru pielea noastră.
Capitolul 13
Megademografiile - noua ordine mondială pînă în anul 2033
Ipoteza unei catastrofe cosmice sau pămîntene în urma căreia să dispară Civilizaţia Noastră,
este adusă tot mai mult în actualitate atît prin descifrarea şi reinterpretarea textelor biblice cît şi
prin observaţiile făcute asupra Cerului şi Pămîntului după efectele poluării la nivelul
ecosistemului terestru.
Studiind cu atenţie parapsihologică şi sociologică tendinţele de grupare şi regrupare a
populaţiilor Pămîntului sub influienţa banilor ca “panaceu universal”, şi comparînd fenomenul
grupării şi regrupării populaţiilor, prin similitudine, cu “descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a
dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întîmple în curînd…” descoperire
făcută public în Apocalipsa biblică de către “Ioan celor şapte Biserici”, vom observa că, cel puţin
din punct de vedere demografic a fost prevăzută apariţia Megademografiilor către “sfîrşitul biblic
al omenirii”.
Citat din BIBLIE, în APOCALIPSA LUI IOAN, cap.1.3:
“Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise
în ea! Căci vremea este aprope”.
Şi întradevăr, “vremea este apropae”, pentrucă, în Calendarul Biblic se arată că la, ATENŢIE!,
2.000 de ani după Isus Hristos, adică în anul 2033, dacă Isus a trăit 33 de ani aşa cum rezultă
din înţelegerea textelor biblice cu ajutorul calculatoarelor,, o stea numită ”Pelin” se va desprinde
din Ceruri şi va ciocni Pămîntul în groapa insulelor Mariane, din Pacificul de sud.
Oricît de fanatici credincioşi sau păgîni am putea să fim unii dintre noi, cu toţii trerbuie să
pricepem că Biblia este în primul rînd un “manual de sociologie” unic în felul lui şi că în paginile
acestui manual găsim referiri la pieirea omenireii “asteia” dar şi la şanse de supravieţuirea ei,
dar cum anume?!
Fără patimă şi fără polemică Ştiinţele, Religiile şi Filozofiile de pretutindeni trebuie să ofere
decidenţilor politici ai Civilizaţiei Noastre datele teoretice de care dispun, acum cînd încă nu este
prea tîrziu, pentru a se putea face totul pentru salvarea ei!
Definiţii
Megademografia, ca fenomen demografic, este un neologism introdus în premieră mondială în
acest context pentru a da un sens real şi actual celor “şapte Biserici” biblice.
Megademografia este formată din toată flora şi fauna, inclusiv oamenii, care trăiesc şi
activează cu caracteristicile lor dinamice, cantitative şi calitative, alcătuind împreună
ecosistemul Pământ.
Megademografia regională este alcătuită la un moment dat din existenţa socială, cu
specificităţile ei, de pe o regiune întinsă a scoarţei terestre, aflată în baza unui cvasicon descris
de o dreaptă elastică, cu un capăt în punctul fix din stratul atmosferic Heavisaide (reprezentînd
vîrful cvasiconului, la altitudinea medie de 250.000de metri), şi care se deplasează cu celălalt
capăt sprijinindu-se pe o curbă închisă la sol sau pe ape, generic denumită graniţă regională.
Fără o semantică precisă, Megaemografia poate fi asemănată cu Globalizarea.
Tendinte megademografice
Din punctul de vedere regional, vom deosebi cel mai adesea o tendinţă de rearanjare
demografică megalitică, prin similitudine cu cele “şapte biserici” din textul biblic, după cum
urmează:
Megademografiile regionale, cuprind o suprafaţă mare din teritoriul planetaei, cu populaţie

eterogenă numeroasă, alcătuită din suma naţiunilor reprezentate de comunităţile umane din
unităţile teritoriale integrate, în care au avut, în general, aceiaşi conştiinţă a identităţii istorice ,
culturale, religioase şi lingvistice.
În Megademografiile regionale interesele economice comune ale populaţiilor, vor determina ca
naţiunile să devină Condemografii locale, integrate în regiune.
Megademografia Euro – Rusă este formată din populaţiile naţionale şi apartrite care trăiesc în
Europa şi Rusia europeană şi se caracterizează prin aceia că dispune de o tehnologie crio-
nucleară avansată, de resurse energetice clasice suficiente pentru a continua modul de
producţie tehnologic şi economic din prezent, chiar şi în varianta revenirii la primitivism (probabil
după anul 2033).
Megademografiaa Euro - Rusă nu este sensibilă ameninţărilor termo-nucleare externe
pentrucă, la rîndul ei, dispune de forţă termo-nucleară suficientă pentru descurajare. Un război
cu această Megademografie este absurd, riscînd distrugerea parţială a formelor de viaţă de pe
Pământ. În general este închisă investiţiilor străine, tehnologia proprie fiind suficientă. Tendinţă
de disociere de acţiunile Megademografiei Nord – Americane.
Moneda viitoare: Euro, în creştere.
Megademografia Asiatică, este formată din populaţiile, în general de rasă galbenă sau derivată,
din Rusia asiatică, Asia, Oceania şi Australia şi se caracterizează prin aceia că dispune de forţă
de muncă manufacturiară suficientă pentru a rezista în cazul revenirii societăţii umane la
primitivism în urma unei catastrofe mondiale, de origine cosmică sau umană.
Megademografia Asiatică, în plină dezvolatre manufacturieră la nivelul începutului de mileniu,
este mare consumatoare de resurse energetice clasice şi dispune de tehnologie termo-nucleară
clasică suficientă pentru descurajare. Supraaglomerarea demografică duce la accentuarea
migraţiei apărînd aşa zisul “pericol galben”. Producţia de bunuri materiale clasice este
excedentară. Prezintă siguranţă investiţionară clasică şi este deschisă investiţiilor străine,
orientîndu-se, în acest sens, tot mai mult spre colaborare cu Megademografia Euro – Rusă. Are
o mare afinitate absorbantă pentru resursele energetice ale Megademografiei Musulmane.
Tendinţă de îndepărtare de Megademografia Nord - Americană.
Moneda viitoare: acumulări de aur şi euro, în creştere.
Megademografia Musulmană, formată din pupulaţiile musulmane indo-arabe, africane,
malaeziene şi peloponeziene, se caracterizează prin resurse energetice excedentare suficiente
pentru a fi folosite ca arme economice de autoapărare concomitent cu armele termo-nucleare
clasice de care dispun. Prezintă tendinţe de independenţă şi dezvoltare economică piramidală
specializată pe tehnologia specifică bogăţiei în hidrocarburi. Deschisă investiţiilor în domeniul
hidrocarburilor, prezintă tendinţa de colaborare excesivă cu Condemografia Asiatică şi de
colaborare normală cu Condemografiaa Euro – Rusă, cu tendinţa de izolare faţă de politica
actuală a Megademografiei Nord-Americane.
Moneda viitoare: petrolul şi Euro în creştere, Dolarul în staţionare.
Megademografia Africană, - formată din populaţiile africane stabile sau cvasistabile, populaţiile
cvasi-migratoare şi apatrite, resturi de populaţii indiene istorice de pe întreg mapamondul, - se
caracterizează prin tendinţa spre migrare şi emancipare excesivă involuntară, trecînd peste
etape istorice de dezvoltare, direct din cvasiprimitivism în era calculatoarelor, cu consum mare
de resurse în detrimentul producţiei şi productivităţii muncii, fenomen care duce la conflicte
clasice locale sau interstatale. Nu dispune deocamdată de tehnologie nucleară proprie sau de o
tehnologie clasică de vîrf specifică. Deschisă investiţiilor de orice fel, rămîne deocamdată în
adormire tehnologică, neinteresantă global investitorilor datorită “vampirismului” de resurse

proprii. Moneda viitoare: Euro şi Dolarul, în staţionare.
Megademografia Nord - Americană, formată din populaţiile SUA, Canada şi vecinătăţile lor
directe, se caracterizează prin resurse energetice şi bogăţii naturale limitate pentru nivelul de
dezvolatare tehnologic propriu. Dispune de tehnologie termo-nucleară clasică avansată, care a
permis, pentru o bună perioadă istorică, să-şi impună o politică internaţională dominantă, cu
mari consumuri financiaro-economice fără acoperire, care se resimt din plin în zilele noastre pe
întreg mapamondul. Nu dispune de tehnologie crio-nucleară avansată, cauza pierderii
supremaţiei mondiale, preluată de către Megademografia Euro-Rusă şi Megademografia
Asiatică. Intrarea în criza economico-financiară manifestată în Megademocaţia Nord-Americană
se resimte parţial în toate domeniile Megademografiilor mutuale cu ea. Revenirea economico-
financiară a Megademografei Nord – Americane este în strînsă legătură cu schimbarea radicală
a politicii şi strategiei de apărare prin descurajare, cu lovituri de democratizare la distanţă,
extrem de costisitoare şi insuportabile pe cap de locuitor. Păstrarea actualei strategii de apărare,
datorită împovărării excesive pe cap de locuitor, ar putea duce la disoluţia puterii centrale şi la o
federalizare excesivă, atingînd chear posibilitatea desmembrării statale şi pierderea zonelor de
influienţă americane actuale.
Moneda viitoare: Dolarul, în scădere.
Megademografia Sud-Americană, formată din populaţiile americane din sudul SUA, din Mexic
pînă în Ţara de Foc, se caracterizează prin resurse energetice suficiente şi pentru export.
Megademgrafie închisă istoric, prezintă riscul de derapare în forme de organizare economico-
financiare de sorginte populistă. Nu dispune de tehnologii avansate. Este deschisă investiţiilor
de orice fel. Prezintă afinităţi hispanice faţă de Megademografia Euro – Rusă, cu posibilitatea
unei colaborări exagerate cu aceasta, care ar duce în final la izolarea totală faţă de
Megademografia Nord – Americană, cu probabilitatea apariţiei unui conflict intermegademografic
american devastator. Este de reţinut probabilitatea apariţiei conflictului Intermegademografic
American ca răspuns la politica loviturilor de democratizare Nord – Americane în zonele de
manifestare a Megademografiei Euro – Ruse şi a celei Musulmane. Conflictul va fi întreţinut şi
purtat de puterea armelor financiare imense a celor din urmă, penetrate economic şi bancar la
nivelul întregii lumi, conflict pentru care Megademografia Nord – Americană nu este pregătită.
Moneda viitoare: acumulări de aur, Dolari şi Euro
Megademografiia Globală, se formează prin fenomenul de globalizare a tuturor
Megademografiilor regionale şi se caracterizează prin sumare de tehnologii clasice avansate
împreună cu tehnologiile termo- şi -crio-nucleare, tehnologiile militare transformîndu-se în
tehnologii de menţinere a ordinei publice locale .
Megademografia Globală, formată prin globalizarea Megademografilor regionale, deşi nu are
încă un statut propriu, traversează o criză de sistem prin aceia că nici o Megademografie, Euro
– Rusă, Asiatică, Musulmană, Africană sau Sud-Americană, din raţiuni economice şi datorită
acumulărilor de tehnologii şi producţii militare interne capabile să distrugă fiecare în parte
Pămîntul , nu mai este dispusă să recunoască superioritatea niciunei alte Megademografii,
respectiv a celei Nord – Americane, impusă prin politici de descurajare şi lovituri de democraţie
la distanţă. Nivelul tehnologic existent într-o parte sau alta a Megademografiei Globale face
absurdă ameninţarea cu forţa şi/sau revendicarea de superiorităţii admiţînd numai coexistenţa
paşnică şi colaborarea. Se impune ca o necesitate înţeleasă regîndirea şi restructurarea
substanţială a tuturoar organismelor internaţionale şi regionale, mai ales cea a O.N.U.
Moneda viitoare: Euro, Aurul, Dolarul şi mixtă, în staţionare.
Megademografiile locale integrate, sînt comunităţi umane coexistente în cadrul

Megademografilor regionale, comunităţi indentificate cel mai adesesea sub denumirea de
naţiuni, caracterizate prin unităţi teritoritoriale specifice, numite ca atare state, cu amintirea
conştiinţei identităţii istorice şi culturale, prin unitatea lingvistică de comunicare, şi cu o credinţa
religioasă predominantă în propriul teritoriu.
Observaţie:
În contextul integrării Megademografiilor locale în cadrul Megademografiei regionale proprii, se
manifestă o tendinţa de reconciliere după următoarele 4 principii de bază:
1. Unitatea teritorială specifică Megademografiei locale, devine o zonă de tranziţie şi de
interferenţă demografică şi economică cu vecinătăţile teritoriale locale precum şi cu cele de la
distanţă.
2. Amintirea conştiinţei identităţii istorice şi culturale se transformă în multiculturalism pentru a
îndepărta inerţia naţională provocatoare de conflicte interumane.
3. Unitatea lingvistică se transformă în multilingvism pentru a înlesni comunicarea locală şi
universală.
4. Unitatea religioasă predominantă să accepte ecumenismul global, pentru a înlătura pericolele
conflictelor interconfesionale, recunoscînd universalitatea şi omniprezenţa dumnezeirii ca
principiu al existenţei şi al ordinii universale, dezlegată de egocentrismul revendicat la nivelul
confesional.
Exemplu:
Megandemografia locală ROMÂNIA
Este o unitate teritorială specifică situată pe suprafaţa descrisă de o generatoare cu punctul fix
situat în stratul atmosferic Heavisaide, aproximativ deasupra oraşului Sighişoara, la altitudinea
medie de 250km., care se mişcă cu celălalt capăt pe curba formată de graniţele teritoriale
actuale.
Problema istorică nerezolvată: curba formată de graniţele actuale este o curbă convenţională,
păstrînd în interiorul ei elemente de intersecţie demografică al altor Megademografii locale, ca
cea magheară, ucraineană, sîrbă, etc., interferenţe care pot duce la conflicte politice specifice
megademografice.
Rezolvare: acceptarea conştientă a aplicării celor 4 principii reconciliante, aşa cum sînt
enumarate în observaţia de mai sus.
Concluzii:
Datorită acumulării tehnologice suficiente, de tehnologie termo- sau –crio-nucleară, este
absurd ca cineva pe glob să mai fie impresionat de ameninţări cu ordinea impusă în interiorul, în
exteriorul sau între Megademografii, pentrucă orice acţiune cu forţa duce la dilema de a fi sau a
nu mai fi omenire pe Terra. Noile forme de război au specific global şi teritorial, cum ar fi
războiul financiar, războiul resurselor energetice, meteorologic, psihologic, războiul migraţional,
războiul armatelor fără uniforme, etc.
Cine investeşte în atributele războaielor clasice, din start este un perdant, pentrucă războiul
clasic distruge numai teritorial şi cîştigă numai fabricanţii de tehnică militară, ori în tendinţa noii
ordini mondiale - Megademografiile, avînd un caracter regional, dispun de o forţă prea mare ca
să poată fi învinse, fără pericolul nimicirii în masă a populaţiilor.
Investiţiile în tehnologii militare, peste pragul critic atins astăzi pe glob, sînt absurde şi sînt bani
pierduţi care pot duce la catastrofe de sistem iremediabile. Învestiţiile în tehnologii militare
trebuie să se limiteze la producţia de arme de menţinere a ordinii interne în Megademografii.
Noii şi marii duşmani, fără ţară şi fără graniţe, a oricăror forme de organizare socio-economică
sînt formele de populism, terorism şi anarhism şi acestea trebuie considerate crime la adresa
umanităţii. Din punct de vedere tehnologic este nevoie urgentă de descoperirea unor motoare
noi care să înlocuiască motoarele cu ardere internă consumatoare de combustibili fosili,
epuizabili şi poluanţi.
Este necesară, o regîndire globală a tuturor necesităţilor mondiale de producţie şi de consum.
În contextul Megademografiilor să fie îngheţate cheltuielile militare absurde, întreg efortul global
să fie îndreptat pentru salvarea Civilizaţiei Noastre de la pericolele care o pîndesc din Ceruri şi
de pe Pământ pînă în anul 2033, ltfel, vom pieri cu toţii.
La multă vreme după Apocalipsa de foc, 2033dCh, primele vehicule ale celei de a III-a Veniri
- o ipoteză ca multe altele
Ioan Micu, micun@yahoo.com

AdevaruriBiblice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AdevaruriBiblice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Ioan Micu, Adevăruri biblice: Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa

2 Ioan Micu, Adevăruri biblice: Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa

- în loc de CV: Ioan Micu, loc.Săcădat 441b / jud.Bihor, 0744953000, micun@yahoo.com

Adevăruri biblice (Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa)

ADEVĂRURI BIBLICE (Ingeri şi Oameni, Potopul şi Apocalipsa)

Capitolul 1 Vechimea Lumii

Capitolul 2 Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni - Apocalipsa galactică

Capitolul 3 Creaţia şi Evoluţia regnului animal şi vegetal

Capitolul 4 Viaţa, Modelarea şi Genomul biofizic al modelului OM

Capitolul 5 Metamorfozele genotipului biofizic al modelului OM

Capitolul 6 Raiul, Omul şi Iadul

Capitolul 7 Bazele extratereştrilor (ingerilor) pe Terra

Caoitolul 8 Pioneratul şi tehnica Pioneratului Omenirii

Capitolul 9 Potopul de apă şi Lumea antică

Capitolul 10 Calendarul biblic şi Omul prezentului

Capitolul 11 Apocalipsa biblică şi Omul viitorului

Capitolul 12 Salvarea Omenirii

Capitolul 13 Noua ordine mondială pînă în anul 2033

Creatia si Evolutia regmului animal si vegetal pe Pămînt

Viata si Modelarea Genotipului biofizic al modelului OM

Metamorfozele genotipului biofizic al modelului Om

Raiul, Omul şi Iadul

Bazele extraterestrilor (ingerilor) pe Terra

Pioneratul si tehnica Pioneratului Omenirii

Potopul de apa si Lumea Antica

Calendarul Biblic si Omul Prezentului

Apocalipsa Biblica si Omul viitorului

Capitolul 1 Vechimea Lumii

Fig.1 Diagrama mtt (Materie – Timo – Temperatura)

Sisteme de referinţă neconvenţionale (adhoc)

Diagrama Materie – Timp – Temperatură

ce se intindea pe Cer de la Steaua Nordului şi pînă la Steaua Sudului), cu gradientul de

Spaţiul galactic cu 6 dimensiuni. Apocalipsa galactică

electromagnetice cu frecvenţe de N ori 10 la puterea +20Hz şi a căror imagine nici măcar nu

b. Sistemul de referinţă al microcosmosului sau Scara infiniţilor mici (Sim).

d. Sistemul de referinţă a macrocosmosului sau Scara Infiniţilor Mari (SIM) Dimensiunile

caracteristica celei de a cincea dimensiune a materiei, respectiv spaţiul scalar integrator de

Torsionarea spaţiului integrator. Apocalipsa galactica

Fig.2 Straturile atmosferice la echinocţii

Prima parte a zilei întîi

Ziua întâi, partea a doua

Exemple de creaţii şi evoluţii modelare pe Pămînt

ZIUA 1 Precambrian, Fără viaţă, cca 2.030 milioane de ani

ZIUA 5 -perioada Modelele de celenterate se dezvoltă şi se diferenţiază:

-gigantostraceii ating dezvoltarea maximă şi trec în ape

-dezvoltare şi diverasificare la modelel de reptile:

Fig3 = Echivalenţa electrică a Ecosistemului Pămînt

Fig.4 Genotipul energetic al modelului OM

Omul ca un program de calculator al Galaxiei (vezi Fig.4)

FRECVENŢE MEDII (orientative în ipoteza noastră de lucru)

LUNGIMI DE UNDĂ MEDII (orentative în ipoteza noastră de lucru)

Model Submodel Suma vectorială Număr de dimensiunea scalară de

IG ig 2f(s) + 2m 4 4x6.51țm =26.04țm

SP sp f(vc) + m(vc) 2+2 2x3.40țm=13.6țm

VC vc 2f(c) + 2m(c) 4 4x2.99țm=11.96țm

C c f(vg) + m(vg) 2+2 4x2.73țm=10.92țm

VG vg 2f(is) +2 m(is) 4 4x2.54țm=10.92țm

IS is 2f(vu) + 2m(vu) 4 4x2.82țm=11.28țm

VU vu 2f(r) + 2m(r) 4 4x3.59țm=14.36țm

R r 2f(vs) + 2m(vs) 4 4x4.22țm=16.88țm

VS vs 2f(tf) + 2m(tf) 4 4x5.16țm=20.64țm

TF tf 2f(vb) + 2m(vb) 4 4x7.72țm=30.88țm

VB vb 2f(f) + 2m(f) 4 4x9.96țm=38.64țm