1.

Influenta asupra organismului a variatiei presiunii partiale a azotului

Azotul este prezent în aer într - o concentraţie relativ constantă. Este un gaz ce nu participă activ la
schimburile respiratorii, fiind considerat un diluant al oxigenului. La presiune normală nu exercită acţiune
nocivă asupra organismului, dar sub presiune poate produce unele tulburări. Organismul uman poate fi
expus la inhalarea azotului sub presiune în condiţii deosebite reprezentate de: lucrul în chesoane sau la
scafandri. În timpul activităţii sub apă apare o creştere a presiunii cu o atmosferă la fiecare 11 m.

La scafandri apare fenomenul de "narcoză hiperbară" sau de "beţie a adâncurilor". La presiune mare azotul
intră în organism în cantităţi mari şi în perioade scurte de timp. El se solvă în sânge şi apoi este depozitat în
ţesuturile bogate în lipide ( în special la nivelul sistemului nervos). În acest context persoana pierde
contactul cu realitatea, este dezorientată, reflexele sunt exacerbate, prezintă nelinişte, agitaţie, tulburări
senzoriale. În fazele avansate apare adinamie, somnolenţă, bradicardie, bradipnee şi hiperreflectivitate. În
situaţii grave se poate produce decesul.

La muncitorii chesonieri pot apare probleme în situaţia aducerii la suprafaţă, deoarece se pune problema
eliminării azotului solvit în ţesuturi. Dacă decomprimarea se face repede azotul se acumulează în sânge şi
dă naştere la embolii gazoase cu diverse localizări. Consecinţa acestor embolii este infarctul miocardic sau
pulmonar, diverse paralizii sau parestezii. Pentru a evita apariţia acestor probleme coborârea şi ridicarea la
suprafaţă trebuie să se facă lent.

Persoanele ce activează în aceste condiţii trebuie atent selecţionate medical, existând contraindicaţii pentru
persoanele obeze, cu afecţiuni cardiace sau pulmonare.

2. Influenta asupra organismului a variatiei presiunii partiale a dioxidului de carbon

Eliminarea din organism se realizează la nivelul membranei alveolo - capilare prin procese de difuziune.
Presiunea parţială a bioxidului de carbon este de 46 mmHg în sângele venos şi de 40 mm Hg în aerul
alveolar. În eliminare intervine şi coeficientul de difuziune a acestul gaz ce este de 25 de ori mai mare faţă
de cel al oxigenului.

La concentraţii crescute de CO2 tulburările ce apar sunt variabile, ele depinzând de concentraţia realizată:

 1 - 2% - polipnee deoarece CO3 este excitat al centrului respirator , fiind denumit şi "hormon
respirator";
 2 - 3% - creşterea ritmului şi a amplitudinii respiratorii, dispnee;
 4% - dispnee accentuată, senzaţie de constricţie toracică;
 5% - intervin şi manifestări digestive ( greţuri, vărsături);
 6 - 7% se adaugă cefalee, vertije, ameţeli;
 8 - 10% simptomele precedente se agravează, stare depresivă, pierderea cunoştinţei;
 15% - convulsii tonico - clonice, pierderea cunoştinţei;
 20% decesul este posibil în câteva minute prin paralizia centrilor respiratori.
 3. Poluanti iritanti actiunea cronica asupra organismului

În această categorie intră un număr mare de substanţe chimice sub formă de gaze, vapori sau particule
solide în suspensie. Principalii poluanţi iritanţi sunt: oxizii de sulf; oxizii de azot; substaţele oxidante; clorul;
amoniacul; pulberile.

 Efectele acute apar la scurt timp după expunerea la concentraţii mari de substanţ
poluante. În acest context apare:

-intoxicaţia acută - apare în condiţii accidentale şi se manifestă prin leziuni conjunctivale şi corneene;
sindrom traheo-bronşic; edem pulmonar toxic;

-creşterea morbidităţii populaţiei prin agravarea bolilor respiratorii sau cardiovasculare preexistente;

-creşterea mortalităţii ca rezultat al agravării bolilor preexistente sau prim manifestările toxice ce apar în
urma expunerii la concentraţii mari de substanţă poluantă.

 Efectele cronice apar la expunerea timp îndelungat la concentraţi mici de

substanţe poluante, situaţie în care sunt prezente modificări funcţionale şi morfologice la nivelul aparatului
respirator.

Din punct de vedere funcţional apare fenomenul de suprasolicitare a mecanismelor de clearence pulmonar.
În acest context se manifestă creşterea secreţiei mucoase (fixează elementele străine prin impact) şi
mişcarea cililor vibratili (deplasează mucusul spre faringe). Procesul mecanic de clearece pulmonar este
primul afectat în expunerea la substanţe iritante. Iniţial secreţia mucoasă este exacerbată, dar la expunere
prelungită apare scăderea secreţiei, însoţită de reducerea mişcării cililor vibratili. În timp apare şi scăderea
cantităţii de lizozim şi imunoglobulină A ( factori cu rol de apărare).

Modificările morfologice sunt reprezentate de hipertrofia glandelor mucoase şi hiperplazia celulelor

caliciforme.

Mecanismele de clearence mecanic sunt mai puţin eficiente pentru poluanţii ce ajung în alveola pulmonară.
Aici intervin procesele imunitare şi mecanismele de detoxifiere celulară.

Suspensiile sunt poluanţii iritanţi asupra cărora mecanismele de clearece mecanic sunt foarte eficiente.
Eliminarea pulberilor reţinute pe mucus sau pe surfactantul pulmonar este diferită. Pulberile reţinute în
căile aeriene sunt deplasate cu mucusul către faringe unde sunt expectorate sau înghiţite. La nivel alveolar
pulberile solubile trec în circulaţia generală şi se fixează selectiv pe anumite ţesuturi sau organe. Cele
insolubile sunt: fagocitate de celule specializate în înglobarea pulberilor; traversează peretele alveolar
ajungând în interstiţiu pulmonar de unde trec în căile limfatice şi se cantonează în ganglionii intrahilari –
proces de fibrozare; nu părăsesc alveolele, trec în pereţii acestora şi dau fibroză.

Bolile aparatului respirator - expunerea cronică la poluanţi iritanţi se însoţeşte de apariţia bronşitei cronice,
a astmului bronşic şi a emfizemului pulmonar la care se adaugă creşterea frecvenţei infecţiilor pulmonare
acute. Bronşita cronică, astmul bronşic şi emfizemului pulmonar particularizează Bronhopneumopatia
cronică obstructivă afecţiune multifactorială în care mediul are o contribuţie majoră la creşterea frecvenţei
şi gravităţi bolii. Infecţiile respiratorii acute au o frecvenţă şi o gravitate mare în zonele intens poluate. O
problemă deosebită apare la populaţia infantilă unde infecţiile repetate se însoţesc de discrete modificări
ale aparatului respirator ceea ce duce la apariţia în timp a afecţiunilor cronice.

Alte efecte: perturbarea dezvoltării fizice a copiilor; apariţia fenomenelor de iritaţie oculară, hipersecreţie
lacrimară, jenă respiratorie la concentraţii mici; rol de favorizare a apariţiei cancerului pulmonar;
favorizează declanşarea conjunctivitei cronice.

4. Poluanti asfixianti: actiunea asupra organismului

În această categorie intră substanţele ce produc hipoxie sau anoxie. Este vorba de monoxidul de carbon,
hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric şi cianurile, nitriţii. Efectul lor asupra organismului este diferit:
monoxidul de carbon şi nitriţii se combină cu hemoglobina; cianurile interferă utilizarea oxigenului la nivel
tisular, hidrogenul sulfurat blochează centrul respirator.

Monoxidul de carbon apare din procesele de ardere incompletă de la nivelul motoarelor cu ardere internă,
industriei, procese fotochimice, combustiilor casnice, fumat. El reacţionează cu hemoglobina formând
carboxihemoglobină, compus reversibil ce se descompune rapid la scăderea concentraţiei de monoxid de
carbon din aer. Afinitatea monoxidului de carbon pentru hemoglobină este de 200 de ori mai mare faţă de
cea a oxigenului. Efectele asupra organismului uman sunt acute şi cronice.

 Efectele acute depind de concentraţia gazului din aer şi implicit de cantitatea de

carboxihemoglobină formată:

-la concentraţii de carboxihemoglobină ce ajung până la 2% nu apar modificări;

-la 2 – 10% apar fenomene de hipoxie însoţite de tulburări senzoriale şi psihomotorii (scăderea acuităţii
vizuale, a dexterităţii manuale, a randamentului intelectual), aceste fenomene sunt accentuate la
persoanele cu afecţiuni pulmonare, cardiovasculare sau la femeia gravidă;

-10 – 20% se adaugă cefalee, dispnee, modificări de ritm cardiac şi respirator;

-20 – 40% apar fenomene de intoxicaţie gravă manifestate prin cefalee, greţuri, ameţeli, adinamie
ajungându-se până la pierderea cunoştinţei;

-60% deces.

 Efectele cronice apar frecvent la gospodine, la agenţii de circulaţie şi la populaţia

ce trăieşte în zone intens poluate. În intoxicaţia cronică iniţial apare oboseală, cefalee, iritabilitate,
ameţeli. Monoxidul de carbon are afinitate pentru mioglobină, astfel că poate produce declanşarea unui
infarct şi decompensarea unei cardiopatii; la valori de 5 - 10% favorizează ateroscleroza prin apariţia unor
modificări enzimatice şi de permiabilitate vasculară ceea ce produce condiţii favorabile depunerii de
ateroame pe pereţii vaselor. Trece bariera foeto-placentară şi determină naşterea unor copii subdezvoltaţi
sau cu malformaţii congenitale ( în special la mamele fumătoare).
 5. Poluanti alergizanti: tipuri si actiunea asupra organismului

În această categorie intră elemente de natură biologică, chimică sau fizică ce determină apariţia unor reacţii
alergice. După natura lor aceşti poluanţi pot fi vegetali, animali sau industriali.

-Poluanţi vegetali sunt reprezentaţi de polen şi particule de origine vegetală. Polenul conţine principiul
alergizant şi produce polinoze mai ales primăvara. Arborii puternic alergizanţi sunt plopul, teiul, arţarul şi
salcâmul ( martie – mai). Există şi arbori puţin alergizanţi cum este mesteacănul, arinul, stejarul, castanul
sau frasinul. Plantele furajere – lucernă, trifoi sunt tot intens alergogene, în timp ce plantele de pădure ( pin,
tuia, tisa) sunt puţin alergogene. Mucegaiurile sunt plasate la limita dintre plante şi animale şi au efecte
alergizante, incidenţa alergiilor produse de mucegaiuri este mare primăvara. Particulele de origine vegetală
cu efecte alergizante sunt reprezentate de fibrele textile, praful de lemn, făinuri.

-Poluanţii animali sunt reprezentaţi de perii din blănurile animalelor sălbatice şi domestice ( produc
sensibilitate la persoanele ce convieţiuesc cu animalele, la contactul cu blana acestora), descuamările
epidermice, fulgii păsărilor domestice ( folosiţi la perne, plăpumi, saltele). Reacţiile apar frecvent la
combinarea agenţilor alergogeni, în acest sens cel mai cunoscut este praful de casă ce conţine elemente
vegetale şi animale: fulgi; peri; scuame de la animale; fibre de bumbac, lână, in cânepă; fragmente de
bacterii, mucegai, acarieni.

-Alergenii de natură industrială sunt reprezentaţi de diferitele substanţe chimice folosite în industrie şi care
dau o serie de reachii al căror mecanism este uneori necunoscut ( mercur, beriliu, azbest, hidrocarburi,
bioxid de sulf).

Efectele asupra organismului sunt de două tipuri: - la contactul cu organismul uman ele declaşează reacţii
spontane de tip imediat ( reacţii atopice) ce determină sinteza de anticorpi de tipul Ig E la contactul cu
antigenele; în acest context apare rinita alergică, astmul bronşic, urticaria, conjunctivita alergică, dermatita
atopică;

- substanţele din industrie se

comportă ca haptene care la contactul cu proteinele organismului uman formează anticorpi specifici şi dau
reacţii alergice.