Administrarea oxigenului

Definiție: Administrarea de oxigen pe cale inhalatorie în scopul îmbogățirii aerului

inspirat cu oxigen.

Scop:

Terapeutic

 asigurarea aportului de oxigen necesar

 corectarea hipoxiei şi hipercapniei
 susţinerea funcţiei respiratorii
 pe termen scurt - ameliorează starea pacientului şi calitatea vieţii
 pe termen lung (OLD) - ameliorează evoluţia bolii

Surse de oxigen:

 tuburi sau cilindri cu oxigen

 concentratoare de oxigen
 stații centralizate
 recipiente cu oxigen lichid

Mijloace de administrare:

 mască
 sondă sau cateter nazal
 ochelari
 cort de oxigen
 balon Ruben sau Ambu

Identificarea pacientului

Pregătirea materialelor:

 sursă de oxigen
 manometru
 umidificator
 buton de presiune
 tubulatură
 mască/sondă/cort/ochelari/balon Ruben/Ambu
 mănuși
 Pregătirea psihică: informarea și obținerea acordului informat al pacientului

Pregătirea fizică: se poziționează pacientul într-o poziție semișezândă sau în funcție de

starea sa

Efectuarea tehnicii:

Sondă nazală

 se dezobstruează căile respiratorii aeriene

 se măsoară lungimea sondei pe obraz de la nară la tragus
 se introduce sonda cu mișcări blânde, până în faringe, paralel cu palatal osos și
perpendicular pe buza superioară
 se fixează sonda cu leucoplast
 se fixează debitul la 4 -6 l/min
 oxigenul se va administra umidificat și intermitent pentru a nu irita mucoasa
respiratorie

Ochelari pentru oxigen

 se fixează după urechi și prezintă 2 mici sonde de plastic care pătrund în nări
 se recomandă la copii, pacienți agitați și imunodeprimați

Mască pentru oxigen

 se așează acoperind gura și nasul pacientului și se fixează cureaua în jurul capului

 se verifica scurgerea oxigenului din sursă
 se fixează debitul de 10-12 l/minut

Cortul de oxigen

 nu poate depăși o concentrație de 50 % a oxigenului

 realizează o circulație deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului
 se impune răcirea cu gheață
 folosit mai cu seamă pentru copii

Reorganizarea locului de muncă:

 mănușile se aruncă la cutia galbenă cu materiale contaminate

 ambalajele- la coșul de gunoi

Supravegherea pacientului: asistenta va observa faciesul și comportamentul pacientului

după efectuarea tehnicii.

Incidente și accidente:
 distensia abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag
 emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului prin fisurarea mucoasei=>
pacientul se sufocă
  administrarea timp de 4-16 ore a 70% oxigen, produce acțiune iritativă la nivelul
alveolei: pneumonia de oxigen sau otrăvirea cu oxigen
 în administrările hiperbare (greutate specifică mai mare decât a mediului ambiant) pot
apare: crize convulsive, agitație, sdr. de decompresiune, embolii gazoase în marea circulație
 administrarea de O2 timp îndelungat sau prea concentrat duce la agravarea
hipoxemiei până la comă