Techniques for a More Effective
Construction of Family Reality
Tehnici pentru o construcție mai eficientă a
realității familiale
Punctul critic în/Problema critică pentru a înțelege
povestea familiei este o conversație respectuoasă în care
membrii familiei sunt rugați să ia în considerare
credințele și ideile lor despre problema. Terapeutul
trebuie să aibă la îndemână o serie de alternative
care pot fi oferite familiei pentru a vedea dacă o analiză
a acestor idei ar putea oferi noi posibilități.
În măsura în care este posibil, familia trebuie
să participe la crearea unei noi povești. Consider relevant
următorul caz ca și exemplu:
D-na F este deranjată de refuzul soțului ei de a vorbi despre
probleme, iar domnul F este deranjat de
discuția constantă/ vorbirea constantă a soției sale.
Amândoi presupun tot ce e mai rău în legătură cu acest
lucru. Doamna .F îl consideră pe domnul F ca fiind o
persoană rezervată, care restricționează /limitează pe când
acesta din urmă o consideră pe doamna F ca fiind o
persoană exigentă/ dificilă/ care critică
După ce a descoperit că domnul F este din Vestul Mijlociu
Al Statelor Unite și că doamna F este italiancă la origine și
stabilită în New York, terapeutul subliniază faptul că
acestea sunt diferențe etnice și regionale care trebuie să fie
înțelese, mai degrabă decât urâte, și amintește cuplului
faptul că Domnului F i-a plăcut inițial energia doamnei F și
bineînțeles Doamnei F i-a plăcut calmul domnului F la
început. Apoi cuplul a fost angajat într-o discuție despre
modul în ar putea transforma aceste diferențe în avantajul
lor.
Set de tratamente/ Kit de tratamente
The critical issue for understanding the family’s
story is a respectful conversation in which
the family members are asked to consider their
beliefs and ideas about the problem. The therapist
must have on hand a number of alternatives
that can be offered to the family to see if a consideration
of these ideas would offer new possibilities.
To the extent possible the family should
participate in the creation of a new story. Consider
the following case example:
Mrs. F is distressed by her husband’s unwillingness
to talk about problems, and Mr. F is distressed
by his wife’s constant talking. They both
assume the worst—Mrs. F sees Mr. F as withholding,
and Mr. F sees Mrs. F as demanding
After discovering that Mr. F is from the midwestern
United States and that Mrs. F is an
Italian woman from New York, the therapist
points out that these are ethnic and regional differences
that must be understood, rather than
hated, and reminds the couple that Mr. F had
originally liked Mrs. F’s energy and Mrs. F had
liked Mr. F’s calm. The couple was then engaged
in a discussion of how they could turn their differences
to their advantage.

Studiile și munca clinică sugerează că așa-numitul
Pachete/kit de tratament, care conțin
o combinație de tehnici livrate într-o
secvența specificată, sunt eficiente pe populațiile de
pacienți vizate. Aceste pachete includ o
utilizarea prescrisă a diferitelor tehnici din
strategiile majore prezentate în acest capitol. Multe
din aceste pachete/kit-uri au manuale ce includ o
listare abstractă a strategiilor și tehnicilor indicând
obiectivelor generale (medierea și finalul) ale
tratamentului pentru familiile vizate, cu o justificare
pentru calendarul și secvențierea tehnicilor de
intervenție. Multe din cercetările din psihoterapie sunt
axate pe investigarea pachetelor de tratament așa cum
sunt ele aplicate la tulburări specificate.
Indicații pentru utilizare diferențiala
A strategiilor de bază
Stagiarii/Participanții terapiei de familie sunt adesea
nesiguri în ceea ce privește circumstanțele în care
diferite strategii și tehnici urmează să fie utilizate
Scriitorii materialelor destinate psihologiei clinice de
multe ori nu precizează situațiile în care strategiile și
tehnicile lor/ pe care ei le-au propus sunt indicate.
Cercetările clinice care compară o tehnică de terapie cu
o altă tehnică indică faptul că în mare nici o tehnică nu
este în mod clar superioară. Rămâne ca cercetările
viitoare să clarifice aplicarea diferențiată și eficacitatea
tehnicilor
Treatment Packages
Clinical work and research suggest that socalled
treatment packages, which contain
a combination of techniques delivered in a
specified sequence, are effective with targeted
patient populations. These packages include the
prescribed use of various techniques from the
major strategies outlined in this chapter. Many
of these packages have manuals that add to an
abstract listing of strategies and techniques by
indicating the overall goals (mediating and final)
of the treatment for the targeted families, with
a rationale for the timing and sequencing of the
intervention techniques. Much psychotherapy
research is focused on investigating treatment
packages as they are applied to specified disorders.
Indications for Differential Use
of the Basic Strategies
Family therapy trainees are often uncertain
about the circumstances in which various strategies
and techniques are to be used
Clinical writers often do not
specify the situations in which their proposed
strategies and techniques are indicated. Clinical
research that compares one therapy technique
with another indicates that by and large no
one technique is clearly superior. It remains for
future research to clarify the differential application
and effectiveness of the techniques.
În interimare, deciziile clinice cu privire la puterea/forța/calitatea
Strategiilor în intervenția de familie trebuie să fie făcute în fiecare
caz și în fiecare sesiune.
Pentru a alege o strategie, terapeutul
trebuie să ia în considerare atât motivația cât și stilul de
familie/familial. Familiile care se bucură atunci când discută și
analizează, de exemplu, pot prefera un model dinamic,
întrucât/în schimb familiile orientate spre acțiune ar putea dori
teme specifice și un model comportamental.
Multe, dacă nu chiar majoritatea, familiilor își doresc
unele/câteva intervenții educaționale- familiile își doresc și au
nevoie de informație. De asemenea,terapeutul trebuie să ia în
considerare rapiditatea/viteza. De exemplu, familiile care au o
motivație scăzută au nevoie mai repede de o intervenție, astfel
tehnicile de terapie succinte/scurte sunt adesea primele care
sunt încercate. Multor familii aparent cu motivație scăzută le
crește motivația atunci când văd rezultate
și încep să aibă încredere în terapeut. Terapeutul
ar trebui să își amintească întotdeauna următoarea regulă de
bază: Mai întâi, încercați cel mai simplu lucru.
De obicei, cel mai simplu lucru este o explicație
a problemei și unele sugestii pentru a face
mai bine. Înainte ca terapeutul să ofere o discuție elaborată
asupra problematici și anume: De ce un cuplu a devenit mai
distant? este util să prescrie 15 minute de discuție cu partenerul
în fiecare noapte și să vedem ceea ce se întâmplă. Uneori este
tot ceea ce ai nevoie. Dacă nu, terapeutul va aduna o mulțime de
informații, observând modul în care cuplul a evitat sau a sabotat
sarcina.
In
the interim, clinical decisions about the thrust of
strategies in family intervention must be made
on every case and in every session.
In order to choose a strategy, the therapist
must consider both motivation and family
style. Families that enjoy talking and analyzing,
for example, may prefer a dynamic model,
whereas action-oriented families may want
specific homework and a behavioral model.
Many, if not most, families want some educational
interventions—families want and need
information. The therapist also must consider
speed. For example, low-motivation families
need intervention more quickly, so that brief
therapy techniques are often the first ones to
try. Many apparently low-motivation families
increase their motivation when they see results
and begin to trust the therapist. The therapist
should always remember the following basic
rule: try the simplest thing first.
The simplest thing is usually an explanation
of the problem and some suggestion for making
it better. Before the therapist offers an elaborate
discussion of why a couple has become more distant,
it is helpful to prescribe 15 minutes of talking
to each other every night and see what happens.
Sometimes it’s all that’s needed. If not, the
therapist will gather a lot of information from
observing how the couple avoided or sabotaged
the task.
 Problemele de diagnostic ale pacienților au
început/încep atunci când se ia în considerare
recomandările pentru tipul de tehnici de terapie de
familie pentru a fi utilizate. De exemplu,
pacienții cu boli mintale grave, cum ar fi
schizofrenia sau tulburarea bipolară, atât ei cât și familiile
lor ar trebui să primească psiho-educație în ceea ce
privește boala și cum să-i facă față.
Ceea ce familia își dorește este un aspect important.
Cu toate acestea cel mai critic lucru, este
sensul bolii, pe care membrii familiei l-au auzit, înțeles,
și respectat și că /dar și că terapeutul consideră că
problema este rezolvabilă sau cel puțin se poate face mai
ușor de suportat.
Unele strategii de terapie de familie au primit
sprijin de cercetare pentru eficacitatea lor, în timp ce
altele au fost în centrul atenției/s-a pus accentul foarte
puțin de orice cercetare. Deoarece multe din cercetările
legate de terapie au găsit un efect diferențial redus
pentru diferite strategii și tehnici de tratament, noi
credem
că elementele comune ale diferitelor strategii
sunt cele mai importante. Aceste elemente includ o
evaluare atentă, accentul pus pe ceea ce s-a negociat de
către terapeut, o justificare/dozare rezonabilă pentru
începerea terapiei, generarea de speranța că intervenția
va fi de ajutor și orientarea către un scop. Din acest punct
de vedere, abordarea organizată a terapeutului de
familiei este mai importantă decât
strategiile și tehnicile specifice. O utilizare/aplicare clinică
a acestei noțiune este că terapeutul de familie
nu ar trebui să fie eclectic în strategiile în momentul în
care trece în mod constant de la un set de strategii la
altul
Patient diagnostic issues are beginning
to factor into recommendations for the type of
family therapy techniques to be used. For example,
patients with serious mental illness, such as
schizophrenia or bipolar disorder, and their families
should receive psychoeducation about the
illness and how to cope with it.
What the family wants is an important consideration.
Most critical, however, is the
family members’ sense that they are heard,
understood, and respected and that the
therapist believes the problem is solvable or
at least can be made more tolerable.
Some family therapy strategies have received
research support for their effectiveness, whereas
others have been the focus of very little if any
research. Because most therapy research has
found little differential effect for the various
treatment strategies and techniques, we believe
that elements common to the various strategies
are most important. These elements include
careful assessment, focus as negotiated by the
therapist, a reasonable rationale for proceeding,
the generation of hope that intervention will
help, and orientation to a goal. From this point
of view, the organized approach of the family
therapist is more important than the specific
strategies and techniques. One clinical application
of this notion is that the family therapist
should not be eclectic in strategies to the point
of shifting constantly from one set of strategies
to another.
Un accent clar pe problemele centrale
ale familiei cu o combinație a unui set limitat
de strategii este, probabil, mai eficientă, mai puțin confuz
familiei, și mai eficient decât este
o abordare mai puțin concentrată. Acest lucru este
congruent cu
faptul că rezultatele negative în terapia de familie
sunt asociate cu lipsa de structurare și ghidarea de sesiuni
timpurii a terapeutului precum și cu
utilizarea unor confruntări frontale cu un material înalt cu
încărcătură emoțională mare la începutul tratamentului
(Gurman și Kniskern 1978).
Implicații clinice practice
S-a observat cu înțelepciune că un terapeut, la fel ca și un
artist, petrece ani de practică laborioasă
achiziționând și îmbunătăți tehnici. O data
dobândite, aceste tehnici devin relativ
invizibile. Pe parcursul ultimelor trei decenii,
Terapia de familie a înregistrat o cantitate mare de
rezultate ale cercetărilor, din care multe manuale au fost
scrie. „Manualele încearcă cu atenție să
descrie tratamente și terapeuți sunt învățați să acționeze
așa cum manualele descriu că ar trebui să fie. Și totuși,
cu această atenție la rigoarea științifică,
cercetătorii au observat că aceeași tehnică
în mâinile unui „pro“ și un „novice“
(În ciuda anilor de practică) poate să aibă efecte destul de
diferite asupra pacienților“ (M. Weissman)
A clear focus on the central family
problems with a combination of a limited set
of strategies is probably more efficient, less confusing
to the family, and more effective than is
a less-focused approach. This is congruent with
the fact that negative outcomes in family therapy
are associated with a lack of therapist structuring
and guiding of early sessions and with
the use of frontal confrontations of highly affective
material early in treatment (Gurman and
Kniskern 1978).
Clinical Practice Implications
It has been wisely noted that a therapist, not
unlike an artist, spends years of hard practice
acquiring and honing techniques. Once
acquired, these techniques become relatively
invisible. During the last three decades, family
therapy has seen a great deal of outcome
research, from which many manuals have been
written. “The manuals attempt to carefully
describe treatments, and therapists are taught
to perform as the manuals describe. And, yet,
with this careful attention to scientific rigor,
researchers have noted that the same technique
in the hands of a “pro” and a “neophyte”
(despite years of practice) can have quite different
effects on the patients” (M. Weissman, personal
communication).