DENUMIREA CURSULUI: STATISTICA

TIPUL CURSULUI: OBLIGATORIU

DURATA CURSULUI : UN SEMESTRU
NUMAR DE CREDITE: 5
MANUALUL RECOMANDAT: STATISTICA-Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti,2006, autori:Angela Popescu; Gabriela Neacsu: George Goanta.

OBIECTIVUL CURSULUI:
Statistica are un continut metodologic si pune la dispozitia
studentilor o gama larga de instrumente de masurare a proceselor
economice, de analiza, de comparare, de generalizare si
abstractizare a celor mai diverse aspecte si evenimente din viata
unui popor sau a lumii si in mod deosebit din diversitatea mediului
de afaceri.
MODUL DE STABILIRE A NOTEI FINALE: EXAMINAREA
are loc in sistem electronic pe baza de teste grila cu diferite forme
de raspuns. In teste se gasesc si o serie de probleme cu grade
diferite de dificultate, si cu punctaj diferit.
TITULARUL CURSULUI: conf.univ.dr ANGELA POPESCU

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:
1)Angela Popescu, Gabrilea Neacsu, George Goanta:
STATISTICA, Ed.FRM,Buc.2006.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA:
1)Mariana-Elena Balu: STATISTICA APLICATA IN ECONOMIE.
STUDII DE CAZ-PROBLEME. Editura Fundatiei Romania de
Maine.Bucuresti.2006.

Cap.1. OBIECTUL SI METODA STATISTICII

Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele de
masă(stochastice) sau fenomene de tip colectiv, care prezintă proprietatea de a
fi variabile ca formă de manifestare individuală în timp si spaţiu dar şi sub
raport organizatoric.
Sintetizând, putem spune că fenomenele şi procesele care fac obiectul
de studiu al statisticii prezintă unele particularităţi, şi anume:
• se produc într-un număr mare de cazuri individuale, care permit
desprinderea esenţei lor din punct de vedere statistic;
• se caracterizează prin variabilitate, deoarece sunt rezultatul acţiunii
unui număr mare de factori de influenţă de natură diferită;
• sunt forme individuale de manifestare concretă în timp, în spaţiu şi
sub raport organizatoric;

1
 • acţiunea unor factori de influenţă se compensează reciproc, deoarece ei
se manifestă în sensuri diferite;
• se produc şi se manifestă în condiţii de incertitudine.
Statistica studiază fenomenele sociale şi economice de masă în cadrul
cărora guvernează legile statistice care acţionează ca o tendinţă predominantă
în masa manifestărilor individuale, fără a putea fi identificate la nivelul
fiecărui element al colectivităţii. Legea statistică apare ca o rezultantă medie
a numeroase acţiuni individuale, care se produc intr-un numar mare de
cazuri , astfel incat sa poata intra sub actiunea legii numerelor mari.

Noţiuni fundamentale ale statisticii

Demersul statistic foloseşte în vocabularul de bază următoarele noţiuni şi
concepte: colectivitatea statistică, unitatea statistică, caracteristici statistice,
date statistice, indicatori statistici.
Colectivitatea statistică sau populaţia statistică desemnează
totalitatea elementelor de aceeaşi natură (adică sunt omogene din punct de
vedere al anumitor criterii) care sunt supuse cercetării statistice. Colectivitatea
statistică are un caracter obiectiv şi finit, ceea ce impune delimitarea ei din
punct de vedere al conţinutului, spaţiului şi formei organizatorice. Elementele
unei colectivităţi pot fi fiinţe, lucruri, precum şi fapte sau evenimente
referitoare la acestea.
Colectivităţile statistice pot fi statice sau dinamice; cele statice
exprimă o stare şi o anumită întindere în spaţiu, formând un stoc la un moment
dat, pe când cele dinamice exprimă un flux „o devenire în timp”.
Unităţile colectivităţii statistice sunt purtătoare de informaţii sau
subiecte logice ale informaţiei statistice, deoarece asupra lor se exercită
nemijlocit observarea. Unităţile colectivităţii statistice au un caracter efectiv,
concret (persoane, firme, mijloace materiale sau băneşti), iar numărul lor este
variabil, dar în orice moment are o valoare precisă.
Caracteristicile statistice (variabile statistice) reprezintă acele însuşiri,
proprietăţi, trăsături comune unităţilor unei colectivităţi statistice care sunt
reţinute în programul statistic pentru a fi înregistrate şi care vor defini şi
delimita colectivitatea şi fiecare unitate statistică în parte.
CONCEPTE CHEIE: fenomene de masa, fenomene stochastice, demers
statistic, lege statistica, legea numerelor mari , colectivitate statistica, unitate
statistica, caracteristici statistice, variabile statistice.
MANUAL: pag:11-16.

CAP.2. METODE DE CERCETARE, PRELUCRARE SI PRZENTARE A

DATELOR STATISTICE
Observarea statistică presupune respectarea unor principii fundamentale
impuse prin lege (Legea nr. 11/1994), principii asemănătoare cu cele impuse
pe plan internaţional. Ele au în vedere: autonomia metodologică,
confidenţialitatea, transparenţa, specializarea, proporţionalitatea şi
deontologia statistică.
Prin programul de observare trebuie să se precizeze câteva elemente fixe,
şi anume:

2
 • scopul observării este subordonat scopului general pentru care s-a
organizat cercetarea statistică şi de exacta lui înţelegere depinde reuşita
acţiunii;
• obiectul cercetării sau colectivitatea cercetată reprezintă mulţimea
unităţilor la care vor fi înregistrate caracteristicile precizate. Obiectul
observării trebuie să fie delimitat ca volum, în timp, spaţiu, cât şi din punct de
vedere organizatoric;
• unitatea de observare ca element component al colectivităţii trebuie să
fie clar definită pentru a obţine date complete, exacte şi comparabile în timp şi
spaţiu. Unităţile de observare pot fi simple sau complexe în funcţie de scopul
cercetării;
• programul observării constă în stabilirea tuturor caracteristicilor care
trebuie înregistrate, a modalităţilor concrete de culegere a datelor, încadrarea
în timp şi spaţiu a activităţii de obţinere a informaţiilor;
• formularele şi instrucţiunile de înregistrare se prezintă sub formă de
fişe (care se completează pentru o singură unitate de observare) şi liste (care se
completează pentru mai multe unităţi). Formularele de înregistrare sunt
însoţite de norme metodologice şi tehnice privind completarea lor, norme ce
pot fi imprimate direct pe formular sau în broşuri anexe.
Metodele şi procedeele de observare statistică sunt în funcţie de natura
fenomenelor studiate, de modul de organizare a activităţii agenţilor economici,
de posibilităţile de înregistrare a fenomenelor şi de mijloacele tehnice de
prelucrare de care se dispune. Gruparea metodelor de înregistrare (observare)
în sisteme are la bază diferite criterii:
a) după modul de organizare a activităţii social-economice deosebim:
• observări permanente, care se efectuează prin intermediul
sistemului informaţional statistic;
• observări special organizate ca: recensăminte, anchete,
monografii;
b) după timpul la care se referă datele, observările statistice pot fi:
• curente, cum sunt rapoartele statistice;
• periodice, care se efectuează la un anumit interval de timp
(recensământul);
• unice (observări speciale), care se fac pentru consemnarea
statistică a unui eveniment nerepetabil;
c) după numărul unităţilor înregistrate, observările pot fi:
• totale, cum sunt recensămintele şi raportările statistice, prin care
se culeg date de la toate unităţile colectivităţii;
• parţiale, cum este sondajul prin care se realizează înregistrări
numai la o parte din unităţile colectivităţii.
Principalele tipuri de lucrări de înregistrare statistică practicate sunt :
recensământul , rapoartele statistice, anchetele prin sondaj, ancheta
statistică, observarea părţii principale, monografia, ancheta integrată în
gospodării, ancheta asupra forţei de muncă în gospodării, ancheta
structurală în întreprinderi, observarea pieţei ţărăneşti.
Sistematizarea datelor se face după un program care cuprinde
metodologii şi procedee de prelucrare specifice proceselor studiate, precum
şi unele măsuri organizatorice. În acest sens, se procedează la efectuarea
unor operaţiuni de centralizare, grupare şi reprezentare a datelor sub
formă de serii, tabele şi grafice.

3
 Etapele sistematizării statistice implică parcurgerea următoarelor
etape:
• centralizarea;
• gruparea sau clasificarea datelor şi calculul indicatorilor statistici
absoluţi;
• calculul indicatorilor derivaţi;
• prezentarea rezultatelor prelucrării sub formă de: serii, tabele şi grafice.
Gruparea statistică este o centralizare pe grupe a unităţilor unei
colectivităţi în care caracteristica de grupare este o variabilă în funcţie de care
unităţile colectivităţii sunt repartizate în grupe distincte cât mai omogene.
Noţiunile de bază folosite de metoda grupării statistice sunt:
• caracteristica de grupare;
• intervalul de grupare.
Intervalele de grupare pot fi:
• intervale egale şi neegale;
• intervale închise şi deschise;
• intervale cu variaţie discretă şi cu variaţie continuă.
Metodele de prezentare a rezultatelor prelucrării primare sau secundare
a datelor statistice sunt:
• tabelele statistice;
• seriile statistice;
• reprezentările grafice.
Tabelul este o reţea de linii orizontale şi verticale care, prin întretăiere,
formează rânduri, coloane, rubrici.
Conţinutul tabelului este format din:
• titlul tabelului sau subiectul tabelului, care redă într-o formă concisă
colectivitatea şi părţile sale componente;
• predicatul tabelului (respectiv titulatura coloanelor) reprezintă
elementele statistice care caracterizează subiectul tabelului, deci este format
din sistemul de caracteristici pentru care s-a făcut centralizarea datelor.
Tipurile tabelelor statistice
1. Tabelele simple
2. Tabelele pe grupe
3. Tabelele combinate
Seria statistică este prezentarea paralelă a două şiruri de date, în care
primul şir prezintă caracteristica de grupare (atributivă, de spaţiu sau de timp),
iar cel de-al doilea, rezultatul centralizării fenomenelor, adică numărul de
unităţi din fiecare grupă.
Reprezentările grafice reprezintă o modalitate expresivă deoarece
vizualizează informaţiile statistice în vederea perceperii sintetice şi globale a
întregului ansamblu de mesaje informaţionale şi permite formarea unei
imagini intuitive şi clare despre evoluţia fenomenelor şi proceselor în timp.
Reprezentările grafice sunt metode rapide de determinare a legăturilor şi
corelaţiilor dintre fenomene şi pun în evidenţă caracteristicile acestora:
structuri, relaţii, tendinţe, regularităţi, precum şi anomalii, erori sau omisiuni în
datele originale.
Elementele de bază ale graficelor :
titlul graficului, scara de reprezentare, reţeaua graficului, legenda ,
sursa datelor, notele explicative , graficul propriu-zis

4
 Principalele tipuri de grafice statistice :
cronogramele şi diagramele polare, histograma, poligonul şi curba
frecvenţelor, cartogramele şi cartodiagramele
Aplicaţii
Pe baza seriilor de date prezentate în tabelul nr. 1 a fost realizta o
aplicaţie practică a principalelor metode cu care operează statistica.
Tabelul nr.1
Valoarea incasarilor si a salariului incasat pe o perioada
de 15 zile dintr-un an pe un esantion de 70de persoane
Per- Varsta Coef. Valoa- Salariul Per- Varsta Coef. Valoa- Salariul
soa- (ani) de rea incasat soa- (ani) de rea incasat
na inte- incasa- (u.m.) na. inte- incasa- (u.m.)
lig. rilor lig. rilor
(mii (mii
u.m.) u.m.)
1. 23 80 15 120 36. 28 105 50 158
2. 30 85 20 130 37 56 80 20 120
3. 52 70 17 118 38 19 85 25 135
4. 35 90 30 150 39. 46 89 30 130
5. 18 75 19 120 40. 28 105 50 160
min
6. 43 80 28 132 41. 37 125 60 200
7. 20 85 20 150 42. 40 110 55 180
8. 33 96 35 145 43. 30 96 45 170
9. 28 70 18 125 44. 22 78 20 110
10. 38 88 29 135 45. 24 90 30 140
11. 47 95 40 139 46. 33 123 60 195
12. 19 86 18 110 47. 37 120 60 200
13. 24 90 36 140 48. 43 105 50 180
14. 37 88 20 128 49. 49 110 55 190
15. 46 100 50 138 50 36 96 47 170
16. 54 90 37 143 51. 59 98 40 150
17. 22 86 24 130 52. 58 90 35 140
18. 28 89 22 139 53. 45 90 35 140
19. 36 95 41 150 54. 36 110 62 206
20. 19 86 28 130 55. 65 89 25 130
max
21. 27 90 30 156 56. 18 89 25 130
22. 32 92 33 130 57. 20 92 30 140
23. 55 96 46 145 58. 19 93 35 145
24. 60 96 36 145 59. 37 125 65 200
25. 58 97 38 140 60. 38 105 55 180
26. 29 80 46 160 61. 42 100 50 180
27. 39 96 49 150 62. 46 90 46 160
28. 43 102 50 160 63. 55 95 50 150
29. 44 96 48 130 64. 55 98 52 152
30. 38 96 48 155 65. 57 110 60 200
31. 40 110 50 160 66. 47 70 30 150
32. 53 115 53 150 67. 42 115 60 202
33. 23 95 40 140 68. 43 89 36 160
34. 27 90 35 130 69. 36 100 58 180
35. 40 115 55 160 70. 35 105 55 190

5
 Gruparea simplă
a) Distribuţia salariaţilor pe grupe în funcţie de vârstă (tabelul nr. 2).
x max − x min
Se foloseşte relaţia Sturgers: K =
1 + 3,322 lg n
unde: K – mărimea intervalului de grupare
xmax – valoarea maximă a caracteristicii de grupare (65 ani)
xmin – valoarea minimă a caracteristicii de grupare (18 ani)
x – caracteristica de grupare, adică vârsta salariaţilor
n – numărul de persoane din eşantion (70)
65 − 18 47 47
K= = = = 6,59
1 + 3,322 lg 70 1 + 3,322 ⋅ 1,845 7,129
Pentru uşurinţa calculelor se rotunjeşte rezultatul de la 6,59 la 7. Deci,
mărimea intervalului de grupare va fi de 7 ani.
Tabelul nr. 2
Gruparea salariaţilor în funcţie de vârstă
Grupe de salariaţi după Număr de Structura
vârstă (ani) salariaţi (n) Coeficienţi Procente (%)
18-25 14 0,20 20
25-32 10 0,14 14
32-39 16 0,23 23
39-46 14 0,20 20
46-53 5 0,07 7
53-60 10 0,14 14
60-67 1 0,02 2
Total 70 1,00 100
14:70=0,20 (14:70)100=20
10:70=0,14 (10:70)100=14
1:70=0,02 (1:70)100=2

b) Gruparea salariaţilor după coeficientul de inteligenţă (tabelul nr. 3).

x max − x min 125 − 70 55
K= = = = 7,71 ≈ 8.
1 + 3,322 lg 70 1 + 3,322 ⋅ 1,845 7,129

Se porneşte de la valoarea minimă a caracteristicii de grupare la care se

adaugă mărimea intervalului de grupare (K = 8)
70 + 8 = 78; 78 +8 = 86; 86 + 8 = 94. Se continuă raţionamentul până se
ajunge la valoarea maximă a caracteristicii de grupare
d) Distribuţia salariaţilor după salariul încasat (tabelul nr. 4)
x − x min 206 − 110 96
K = max = = = 13,466 ≈ 14.
1 + 3,322 lg n 1 + 3,322 lg 70 7,129
Mărirea intervalului de grupare va fi de 14 u.m.
110 + 14 = 124; 124 + 14 = 138; 138 + 14 = 152…

6
 Tabelul nr. 3
Gruparea salariaţilor după coeficientul de inteligenţă
Grupe de salariaţi după Număr de Structura
coeficientul de salariaţi (n)
inteligenţă Coeficienţi Procente (%)
70-78 5 0,07 7
78-86 10 0,14 14
86-94 19 0,27 27
94-102 19 0,27 27
102-110 10 0,14 14
110-118 3 0,05 5
118-126 4 0,06 5
Total 70 1,00 100

Tabelul nr. 4
Distribuţia salariaţilor după salariul încasat
Grupe de salariaţi după Structura
Număr de
salariul încasat
salariaţi (n) Coeficienţi Procente (%)
(mii u.m)
110-124 6 0,09 9
124-138 15 0,21 21
138-152 23 0,33 33
152-166 10 0,14 14
166-180 7 0,10 10
180-194 2 0,03 3
194-208 7 0,10 10
Total 70 1,00 100
În grupa cu cele mai mici salarii se găsesc 9% din numărul persoanelor
cuprinse în eşantion, iar în grupa cu salarii cele mai mari se situează 10% din
salariaţi.
În funcţie de datele din tabelul nr. 2 s-a reprezentat prin histogramă
distribuţia pe grupe a salariaţilor (graficele nr. 1, 2, 3).
Graficul nr. 1
Distribuţia salariaţilor după vârstă (prin histogramă)
Nr. salariaţi
(pers)

16 16
14 14 14
12
10 10 10
8
6 5
4
2 Grupe de
1 salariaţi după 7
18 25 32 39 46 53 60 67 vârstă
 Graficul nr. 2
Distribuţia salariaţilor pe grupe în funcţie de salariul încasat
(poligonul frecvenţelor)
Nr. de salariaţi (persoane)
25 23
20
15 15

10 10
7 7
6
5 2

110 124 138 152 166 180 194 208

Grupe de salariaţi după salariul încasat (u.m.)

Grupa cea mai numeroasă, care cuprinde 33% din eşantion, o reprezintă
grupa cu salarii cuprinse între 138-152 u.m pe un interval de 15 zile.
În grupa cu cele mai mici salarii încasate se situează 9,0% din
persoanele din eşantion, iar în grupa cu cele mai mari salarii încasate sunt
cuprinse 10% din persoanele care formează eşantionul.
Gruparea combinată
Tabelul nr. 5

Gruparea combinată a salariaţilor în funcţie

de coeficientul de inteligenţă şi de salariul încasat
Salariul
110-124

124-138

138-152

152-166

166-180

180-194

194-208

încasat
Total

Coef. de
inteligenţă
70-78 **** 0 * 0 0 0 0 5
78-86 *** **** * * 0 0 0 9
86-94 0 **** ***** 0 *** 0 0 20
**** ****
94-102 0 * ***** * *** * 0 18
*****
**
102-110 0 0 0 **** * ** 0 7
110-118 0 0 0 ** 0 ** *** 7
118-126 0 0 0 0 0 0 **** 4
Total 7 13 23 11 4 5 7 70

8
 Graficul nr. 3
Gruparea combinată a salariaţilor în funcţie de coeficientul de inteligenţă
şi de salariul încasat (histogramă)

În grupele de salariaţi care depăşesc coeficientul normal de inteligenţă

se găsesc 18 salariaţi.
În grupele de salariaţi cu cele mai mari salarii încasate (180-208 U.M.)
se găsesc numai 9 salariaţi. Aceasta dovedeşte că salariul încasat nu este în
directă corelaţie cu coeficientul de inteligenţă.
CUVINTE CHEIE:clasificare statistica, recensamant, sonda, ancheta
statistica, monografie, centralizarea datelor, sistematizarea datelor, gruparea
datelor, varianta, amplitudinea variatiei, relatia Sturgers, diagrame,
stereograme, corelograma.
MANUAL:pag:17-47.

CAP.3.. INDICATORII STATISTICI

Variabilitatea formelor individuale de manifestare în timp şi spaţiu a

proceselor şi fenomenelor economice a determinat pe statisticieni să elaboreze
metodologii şi tehnici specifice acestor determinări cantitative numite
indicatori. Aceşti indicatori trebuie să asigure compatibilitatea informaţiilor
atât pe plan naţional, cât şi internaţional, deoarece aceştia au un conţinut real,
obiectiv determinat, o formulă proprie de calcul şi o formă specifică de
exprimare.
Funcţiile indicatorilor statistici sunt multiple şi complexe în
concordanţă cu mesajul pe care trebuie să-l transmită. În literatura de
specialitate s-au evidenţiat mai multe funcţii ale indicatorilor:
Funcţia de comparare, care derivă din cunoaşterea modificărilor
intervenite în nivelul de dezvoltare sau în structura fenomenelor. Această
funcţie se realizează prin respectarea câtorva reguli:
• între termenii comparaţi trebuie să existe o legătură obiectivă, reală,
de condiţionare, de cauzalitate etc;

9
 • termenii incluşi în modelele de comparaţie trebuie să fie pe deplin
comparabili (ca metodologie de calcul, ca preţuri de exprimare, ca sferă de
cuprindere, ca perioade de referinţă etc);
• baza de comparaţie să fie semnificativă pentru ca indicatorul rezultat
din comparaţie să aibă o valoarea de cunoaştere.
Funcţia de măsurare se realizează prin observarea directă la nivelul
fiecărei unităţi, operaţie în urma căreia se obţin indicatori absoluţi exprimaţi
cantitativ sau valoric, şi ocupă un loc bine determinat în sistemul de indicatori
care caracterizează în final colectivitatea. Aceşti indicatori, numiţi şi
indicatori primari, sunt supuşi în continuare unui proces de prelucrare cu
ajutorul unor modele de calcul şi analiză statistică.
Funcţia de analiză provine din faptul că statistica operează cu variabile
complexe care se găsesc în diferite relaţii de cauzalitate şi acţionează între
„parte şi întreg” sau între „factor şi rezultat”. Necorelarea unor elemente duce
la repetarea calculelor şi descoperirea greşelilor apărute datorită unor calcule
eronate sau unor metodologii greşit aplicate.
Funcţia de sinteză este cea prin care se evidenţiază ceea ce este esenţial,
tipic, pentru întreaga masă de fenomene de acelaşi fel, omogene şi apare sub
formă de valori medii sau agregate complexe.
Funcţia de estimare se manifestă prin măsurarea tendinţei de dezvoltare
a fenomenului în aceleaşi condiţii de evoluţie, dar variabile în timp.
Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor
indicatori calculaţi, fapt ce se impune datorită folosirii mai multor ipoteze de
calcul cu privire la posibila evoluţie în timp, spaţiu, dar şi din punct de vedere
managerial, a fenomenului studiat.

Mărimile relative
Mărimile relative exprimă rezultatul comparării, sub formă de raport, a
doi indicatori statistici şi arată câte unităţi din indicatorul de la numărător revin
la o unitate a indicatorului considerat ca bază de raportare.
Pentru ca obiectivul urmărit prin cercetare să fie atins, adică să se obţină
informaţii corecte şi o imagine reală asupra fenomenului, în cazul folosirii
mărimilor relative, se cer a fi parcurse următoarele etape:
• alegerea bazei de comparare, care trebuie să fie în funcţie de gradul de
interdependenţă dintre caracteristici;
• asigurarea comparabilităţii datelor care formează raportul, din punctul
de vedere al gradului de cuprindere a elementelor, cât şi al metodologiei de
culegere şi prelucrare;
• alegerea formei de exprimare a mărimilor relative, care trebuie să
corespundă scopului cercetării şi care se poate concretiza sub formă de:
coeficienţi, procente, promile, prodecimile.
Coeficientul arată câte unităţi din indicatorul raportat revin unei singure
unităţi a indicatorului bază de raportare.
Procentul este forma cea mai obişnuită de exprimare a mărimilor
relative şi arată câte unităţi din indicatorul raportat revin la 100 unităţi ale
indicatorului bază de raportare.
Promilele se folosesc când indicatorul comparat este mult prea mic faţă
de indicatorul bază de comparare.

10
 În analiza statistică se utilizează diferite tipuri de mărimi relative, cum ar
fi:
• mărimile relative de structură;
• mărimile relative de intensitate;
• mărimile relative de coordonare;
• mărimile relative ale dinamicii;
• mărimile relative ale prevederilor (programului de dezvoltare).
Mărimile medii
Mărimile medii sunt instrumente statistice care exprimă în mod sintetic
şi generalizat ceea ce este normal, esenţial, tipic şi general în evoluţia
fenomenelor.
Felurile mărimilor medii
( )
Media aritmetică x a este cea mai utilizată formă sub care se
calculează valoarea medie a unei caracteristici şi se foloseşte în general când
fenomenul supus cercetării înregistrează modificări aproximativ constante în
progresie aritmetică.
Media aritmetică după tehnica de calcul este de două feluri: simplă şi
ponderată.
( )
Media armonică x h este o variantă cu aplicaţii speciale a mediei
aritmetice. Se foloseşte în cazul în care avem de calculat o medie generală din
medii parţiale Aceasta este mărimea inversă a mediei aritmetice, calculată din
mărimile inverse ale valorilor individuale ale caracteristicii.
Media armonică este de două feluri: simplă şi ponderată
( )
Media pătratică x p este o mărime medie calculată prin extragerea
rădăcinii pătrate din media aritmetică a pătratelor termenilor seriei. Aceasta
este de două feluri: simplă şi ponderată.
( )
Media geometrică x g se bazează pe relaţia de produs a termenilor
seriei şi se mai numeşte şi medie logaritmică. Cu ajutorul acestei medii se
calculează: ritmurile medii de creştere a populaţiei, a producţiei, venitului
naţional etc.
Media cronologică este indicată pentru determinarea nivelului mediu al
seriilor cronologice de moment.

Indicatori calculaţi pe baza frecvenţelor

Frecvenţa sau ponderea reprezintă numărul de apariţii care corespund
grupelor de unităţi în urma centralizării statistice.
Frecvenţele absolute (ni) reprezintă unităţi concrete de măsură, ce
corespund fiecărei grupe. Totalizarea frecvenţelor absolute corespunde cu
numărul de unităţi din colectivitatea studiată (ni).
Frecvenţele relative (ni) sunt mărimi relative de structură şi se obţin
prin raportarea frecvenţei fiecărei grupe (ni) la totalul frecvenţelor relative.
Prin totalizarea frecvenţelor relative se obţine 1 sau 100 (dacă se lucrează cu
coeficienţi se obţine 1, dacă se lucrează cu procente se obţine 100).

11
 Frecvenţele cumulate se calculează atât pentru frecvenţele absolute, cât
şi pentru cele relative. Cumularea se face succesiv pornind de sus în jos şi se
obţin frecvenţe cumulate crescător, sau pornind de jos în sus şi se obţin
frecvenţe cumulate descrescător.
Indicatorii medii de poziţie, denumiţi şi medii de structură sunt:
• Mediana este valoarea centrală a unei serii statistice, după ce termenii
acesteia au fost aranjaţi în ordine crescătoare sau descrescătoare. Mediana va fi
egală cu valoarea termenului central într-o serie simplă formată dintr-un
număr impar de termeni centrali dacă seria este formată dintr-un număr par de
termeni. În concluzie, mediana depinde de numărul termenilor ordonaţi după
mărimea lor, nu după valoarea absolută a termenilor.
• Quartilele sunt în număr de trei (Q1, Q2, Q3) şi se definesc ca valori de
caracteristici care împart volumul colectivităţii în patru părţi egale.
• Decilele împart seria în zece părţi egale şi se determină la fel ca
mediana, ţinând cont de locul pe care-l ocupă.
• Mediala (Md) este un indicator de poziţie egal cu acel nivel al
caracteristicii care împarte suma termenilor seriei (∑xini) în două părţi egale.
Mediala nu se confundă cu mediana, care reprezintă acel nivel al caracteristicii
ce împarte efectivul total (∑ni) al unei serii în două părţi egale.
• Valoarea modală sau dominantă este valoarea caracteristicii cea mai
frecvent observată într-o distribuţie, adică valoarea ce corespunde frecvenţei
dominante.
Aplicaţii
Indicatorii de frecvenţă
Tabelul nr. 6

1) Media aritmetică (tabelul nr. 7.)

12
 xa =
∑ xini =
10584
= 151,20 u.m./salariat/15 zile
∑ ni 70
2) Media armonică (tabelul nr. 6.)

xh =
∑ ni =
70
= 147,92 u.m./salariat
1 0,4732
∑ ni
xi
3) Media pătratică (tabelul nr. 6.)

xp =
∑ x i2 n i =
1638182
= 152,97 u.m./salariat
∑ ni 70
4) Media geometrică (tabelul nr. 6.)

x g = Σni Πx ini = log x g =

∑ n i log x i =
152,205
= 2,174
∑ ni 70
Se procedează prin antilogaritmare din 2,174.
Se tastează (pe calculator de buzunar):
10 yx 2,174 = 149,279
x g = 149,279 u.m./salariat
Între medii există următoarea relaţie:
xh ≤ xg ≤ xa ≤ xp
147,92 < 149,279 < 151,20 < 152,97
Tabelul nr. 7
Algoritmul necesar calculării mediilor

13
 CUVINTE CHEIE: verificare a ipotezelor statistice, marimi relative,
marimi absolute, marime medie, coeficient, procent, promile,
prodecimile,frecvente cumulate, mediana, quartila, decila.
MANUAL: pag: 48-61.

CAP . 4. VARIATIA SI ASIMETRIA

Indicatorii de variaţie aduc un plus de cunoaştere şi informare asupra:

• verificării reprezentativităţii mediei ca valoare tipică a unei serii
de repartiţie;
• verificării gradului de omogenitate a seriei;
• comparării în timp sau spaţiu a mai multor serii de repartiţie după
caracteristici independente sau interdependente;
• cunoaşterii gradului de influenţă a cauzelor după care s-a făcut
gruparea unităţilor statistice înregistrate şi separării cauzelor esenţiale de
cauzele întâmplătoare. După gradul de generalitate se disting:
• indicatori simpli ai variaţiei;
• indicatori sintetici ai variaţiei;
Indicatori simpli ai variaţiei
Indicatorii simpli ai dispersiei măsoară câmpul de împrăştiere al
caracteristicii, precum şi împrăştierea fiecărui nivel individual al caracteristicii
faţă de nivelul lor mediu.
• Amplitudinea absolută a variantei (A) se obţine ca diferenţă între
valoarea maximă (x max) şi valoarea minimă (xmin) a seriei şi are rolul de a
măsura intervalul de împrăştiere în interiorul căruia se distribuie unităţile
colectivităţii:
• Amplitudinea relativă a variaţiei (A%) se exprimă în coeficient sau
în procente şi se calculează, de obicei, ca raport între amplitudinea absolută a
variaţiei (A) şi valoarea medie a caracteristicii.
• Abaterile individuale absolute (di) se calculează ca diferenţă între
fiecare variantă înregistrată şi media aritmetică a acesteia.
• Abaterile individuale relative (di%) se calculează ca raport între
abaterile individuale absolute şi nivelul mediu al caracteristicii.

Indicatorii sintetici ai variaţiei (ai împrăştierii)

Indicatorii sintetici ai variaţiei caracterizează gradul de variaţie, luând în
consideraţie toţi termenii seriei. Aceştia caracterizează într-o singură expresie
numerică întreaga variaţie a unei caracteristici din colectivitatea analizată.
În funcţie de metodologia de calcul, de încărcătura informaţională, în
statistică se calculează următorii indicatori sintetici ai împrăştierii:
abaterea medie; abaterea mediană; diferenţa medie Gini; abaterea medie
pătratică (deviaţia standard); dispersia (varianţa); coeficientul de variaţie.

14
Aplicaţii

Indicatorii de variaţie

Indicatorii simpli ai variaţiei

Servesc pentru a caracteriza gradul de împrăştiere al unităţilor
colectivităţii faţă de medie.
Indicatorii simpli ai variaţiei sunt (tabelul nr. 8.):
• amplitudinea absolută a variaţiei (Ax)
Ax = xsup – xinf = 208 – 110 = 96 u m
• amplitudinea relativă a variaţiei (Ax%)
x sup − x inf 208 − 110
Ax % = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 63,5
x 151,2
x a = 151,2

Tabelul nr. 8
Algoritmul de calcul pentru indicat. de variatie.

Indicatorii sintetici ai variaţiei (tabelul nr. 8.)

Caracterizează gradul de variaţie lunară luând în consideraţie toţi
termenii seriei . Aceştia sunt:
()
- abaterea medie liniară d ;
- dispersia (σ2);
- abaterea medie pătratică sau abaterea standard sau abaterea tip (σ);
- coeficientul de variaţie (Vx).

Abaterea medie liniară d x( )

15
 ∑ x i − x n i 1301,6
dx = = = ±18,59 u. m.
∑ ni 70
Abaterea medie liniară arată în medie cu cât se abat termenii seriei de la
media lor. Prezintă dezavantajul că nu ţine seama de semnul algebric şi acordă
aceeaşi importanţă atât abaterilor mici, cât şi abaterilor mari. Acest indicator
este un indicator concludent numai dacă seria prezintă un grad mare de
omogenitate.
În exemplul dat, salariile nete ale persoanelor din eşantion se abat în
medie cu 18,59 u. m, în plus sau în minus faţă de media eşantionului (151,2
u.m).
Dispersia σ 2x este un indicator care înlătură neajunsurile abaterii medii
liniare, este un indicator abstract, nu are formă concretă de exprimare şi arată
modul în care valorile caracteristicii gravitează în jurul mediei. Dispersia
măsoară variaţia totală a caracteristicii studiate datorită cauzelor esenţiale şi
întâmplătoare.
∑ (x i − x ) n i = 37881,11 = 541,16
2

δ =
2

∑ ni
x
70
Acest indicator se foloseşte în verificarea ipotezelor statistice şi în
calculul altor indicatori.
Abaterea medie pătratică numită şi abaterea standard sau abaterea tip
( )
σ x , este un indicator care acordă fiecărei abateri importanţa cuvenită, prin
ridicarea la pătrat a abaterilor. Abaterea medie pătratică este mai mare decât
abaterea medie liniară .
Formula de calcul a abaterilor medii pătratice sau abaterii standard sau
abaterii tip este:
σ x = σ 2x
σ x = 541,16 = 23,26 u m
Coeficientul de variaţie (Vx) propus de Perason se calculează:
dx
- ca raport între abaterea medie liniară şi nivelul mediu: Vx = ⋅ 100
x
(media calculată);
- ca raport între abaterea medie pătratică şi media calculată:
σx
Vx = ⋅ 100 .
x
Coeficientul de variaţie înlătură toate neajunsurile celorlalţi indicatori de
variaţie.
Acest indicator arată câte unităţi din abaterea medie liniară sau pătratică
revin la 100 de unităţi de medie.

16
 δx dx
Totdeauna: 100 〉 ⋅ 100
x x
Coeficientul de variaţie ia valori de la 0 – 100%.
0 ≤ Vx ≤ 100%.
Dacă: Vx = 0, înseamnă lipsă de variaţie, valorile sunt egale între ele şi
egale cu media lor;
Vx → 0 variaţia caracteristicii este mică;
Vx → 100% variaţia caracteristicii este mare.
Intervalul de valori al coeficientului de variaţie (Vx) se poate interpreta
astfel:
0 < Vx ≤ 35% - variaţie mică;
- media este semnificativă;
- colectivitatea este omogenă;
- gruparea este bine realizată.
35% < Vx ≤ 50% - variaţie relativ mare;
- media calculată şi gruparea realizată
sunt discutabile.
50% < Vx ≤ 100% - variaţie foarte mare;
- media calculată nu este semnificativă;
- colectivitatea cercetată este eterogenă;
- se impune refacerea grupării.

Coeficientul de variaţie poate fi folosit ca test de semnificaţie a

reprezentativităţii mediei astfel:

0 < Vx ≤ 17% - media este strict reprezentativă;

17% < Vx ≤ 35% - media este moderat semnificativă;
35% < Vx ≤ 50% - media este relativ reprezentativă;
Vx > 50% - media nu este reprezentativă.

În exemplul dat coeficientul de variaţie este:

dx 18,59
Vx = 100 = 100 = 12,29%
x 151,2
σ 23,26
Vx = x 100 = 100 = 15,38%
x 151,2
σx dx
100 > 100; 15,38% > 12,29%
x x

Valorile coeficientului de variaţie se situează sub 17% şi se pot

concluziona: media calculată este strict reprezentativă; colectivitatea este
omogenă; gruparea este bine realizată.

17
CUVINTE CHEIE: abaterea medie liniara, dispersia, abaterea medie
patratica, coeficientul de variatie, regula de adunare a dispersiilor,, grad de
omogenitate, imprastiere, simetrie,asimetrie, concentrare.
MANUAL: pag:62-82.

CAP. 5. SONDAJUL STATISTIC

Cercetarea selectivă, selecţie sau sondaj este o noţiune amplă, care

cuprinde culegerea, prelucrarea, analiza şi extinderea rezultatelor asupra
întregii colectivităţi. Pentru aceasta se parcurg două etape distincte:
• descrierea statistică, ce presupune culegerea şi prelucrarea
informaţiilor referitoare la eşantion şi calculul indicatorilor care-l definesc:
media, dispersia etc.;
• inferenţa statistică sau extinderea datelor obţinute asupra
întregii colectivităţi.
Cercetarea prin sondaj presupune confruntarea a două tipuri de
colectivităţi: colectivitatea totală pe care vrem să o cunoaştem şi eşantionul pe
care-l înregistrăm. Prin urmare, ca să le putem compara trebuie să cunoaştem
o serie de termeni perechi, care au acelaşi conţinut metodologic, dar diferă din
punctul de vedere al informaţiei, astfel:
• colectivitatea generală -  colectivitatea de selecţie;
• media colectivităţii generale - media colectivităţii de selecţie;
• dispersia colectivităţii generale – dispersia colectivităţii de selecţie.

Principii şi procedee de eşantionare

Principiul alegerii aleatoare sau probabilistice presupune extragerea
unităţilor din colectivitatea generală după jocul hazardului, fiecare unitate
componentă având şanse egale de a fi aleasă în eşantion. Acest tip de extragere
se aplică de obicei când nu se cunoaşte structura colectivităţii totale.
Principiul alegerii raţionale are la bază un criteriu prestabilit şi se
aplică atunci când colectivităţile sunt grupate în grupe tipice, deci cu o
structură cunoscută.
În practica sondajului se folosesc mai multe procedee de constituire a
eşantionului:
• al bilei revenite şi nerevenite – care se realizează prin extragerea în
mod întâmplător a unui cartonaş (sau bile) pe care în prealabil a fost înscris
numărul unei unităţi a colectivităţii totale. Odată extras, acest cartonaş, sau
bilă, este repus sau nu în urnă în funcţie de varianta adaptată (revenită sau
nerevenită);
• mecanic – care necesită ordonarea unităţilor după o caracteristică şi
stabilirea unui pas de numărare determinat în raport de mărimea colectivităţii
generale şi de cea a eşantionului;
• tabelul cu numere întâmplătoare – care constă în înscrierea la
întâmplare într-un tabel a numerelor care au fost mai întâi amestecate. Tot la
întâmplare se face şi alegerea din tabel a numerelor care vor forma eşantionul.

18
 • selecţii dirijate şi mixte – care au un obiectiv special şi sunt mai rar
folosite în practica curentă.
În practica statistică se folosesc mai multe tipuri de selecţie care sunt
dictate de anumite particularităţi:
• gradul şi forma de variaţie a caracteristicii studiate;
• modul de organizare a colectivităţii totale;
• modul de repartiţie teritorială a unităţilor;
• procedeul de formare a eşantionului.
Se disting următoarele tipuri de selecţie:
• selecţie întâmplătoare simplă;
• selecţie mecanică;
• selecţie tipică (stratificată);
• selecţie de serii;
• selecţie în mai multe trepte;
• selecţie secvenţială (în cazul controlului calităţii produselor);
• selecţie subiectiv organizată (dirijată).
Fiecare tip de selecţie presupune calcularea următorilor indicatori:
( )
• eroarea medie de reprezentativitate σ x ;
• eroarea limită (∆x);
• volumul eşantionului (n);
Calculul acestor indicatori pentru toate tipurile de sondaj se face după
modelul selecţiei întâmplătoare simple, cu mici modificări, în funcţie de
particularităţile fiecărui tip de sondaj.

Exemplu: Cunoscând că numărul de salariaţi (colectivitatea totală) al

unei întreprinderi este de 700 de persoane, s-a realizat un eşantion de 70 de
persoane, formându-se 7 grupe de persoane în funcţie de salariul net exprimat
în unităţi monetare (u.m.) (tabelul nr. 9.).
Se urmăreşte să se stabilească: salariul net mediu, la nivelul întregii
colectivităţi (de 700 de persoane, şi fondul total de salarii nete, estimat a fi
plătit lunar de întreprindere.

Tabelul nr. 9.
Algoritmul necesar pentru determinarea indicatorilor de selecţie
Grupe de Număr de Cen-
persoane persoane trul de
după
salariul net
(ni) in-
terval
xi ni (x i − x )2 n i
(u.m.) x (xi)
110 - 124 6 117 702 7017,84
124 - 138 15 131 1965 6120,60
138 – 152 23 145 3335 884,12
152 – 166 10 159 1590 608,40
166 – 180 7 173 1211 3326,68
180 – 194 2 187 374 2563,28

19
194 - 208 7 201 1407 17360,28
Total ∑ni = 70 – ∑xini = 10584 ∑ (x i − x ) n i
2
= 37881,11

Pentru a se trece la determinarea indicatorilor de selecţie este necesar să

se calculeze mai întâi media aritmetică, abaterea medie pătratică şi coeficientul
de variaţie pentru a se vedea dacă media este reprezentativă.
Media aritmetică:
x=
∑ x i n i = 10584 = 151,2 u m
∑ ni 70
Dispersia:
∑ (x i − x ) n i = 37881,11 = 541,16
2

σ2 =
∑ ni 70

Abaterea medie pătratică:

σ x = σ 2 = 541,16 = 23,26 u m
Coeficientul de variaţie:
σ 23,26
Vx = = = 0,1538 ≈ 15,38%
x 151,2
Deoarece coeficientul de variaţie se situează sub 17%, se poate spune că
media eşantionului este strict reprezentativă.

Selecţia întâmplătoare simplă cu revenire sau repetată –

caracteristica nealternativă
1. Eroarea medie de reprezentativitate (σ x )
σ2 541,16
σx = = = 7,73 = 2,78 u m / salariat
n 70
σ2 – dispersia
n – mărimea eşantionului
( )
2. Eroarea maximă admisă Δ x sau eroarea limitată.
Produsul Δ x = z ⋅ σ x se numeşte eroare limitată.
Coeficientul „z” este argumentul funcţiei Gauss – Laplace, care se
găseşte în tabele statistice. Pe măsură ce creşte valoarea funcţiei, creşte şi
valoarea argumentului, adică pe măsură se creşte probabilitatea, creşte şi
intervalul de încredere al mediei şi scade exactitatea cu care se estimează
media colectivităţii generale.
Coeficientul de probabilitate „z” este direct proporţional cu eroarea
limită şi invers proporţional cu eroarea medie de reprezentativitate:
Δ
z= x
σx

20
 Funcţia de probabilitate φz este direct proporţională cu mărimea
coeficientului „z”, ea se apropie de 1 (către certitudine) proporţional cu
creşterea coeficientului „z”. Creşterea probabilităţii se manifestă prin mărirea
intervalului de încredere, ceea ce duce la o precizie mai scăzută a rezultatelor.
Pe măsură ce creşte probabilitatea, precizia scade.
În condiţii date de probabilitate, creşterea preciziei rezultatelor se obţine
prin mărirea volumului de selecţie, adică a eşantionului.
Se presupune că se doreşte o eroare limită admisă de 1,96 (z = 1,96) faţă
de eroarea maximă admisă care poate fi 5
Z = 1,96 (pentru φ = 0,95; σ x = 2,78
Δ x = z ⋅ σ x = 1,96 ⋅ 2,78 = 5,4488 u m /salariat
3. Estimarea intervalului de încredere a mediei salariului net din
colectivitatea generală.
În acest caz, pentru extinderea rezultatelor la nivelul întregii colectivităţi
se foloseşte procedeul extinderii directe. Acesta se utilizează când se dispune
de informaţii obţinute prin observarea totală. Acest procedeu constă în
estimarea parametrilor colectivităţii generale pe baza rezultatelor selecţiei
statistice. Indicatorii obţinuţi prin sondaj se abat de la cei reali datorită erorilor
de reprezentativitate. Aceşti indicatori se situează într-un interval de încredere
dat de media de selecţie la care se adaugă sau se scade eroarea limită, astfel:
x − Δx ≤ x0 ≤ x + Δx
unde: x 0 = media colectivităţii totale (de 700 de persoane)
x = media eşantionului (de 70 de persoane)
Δ x = eroarea maximă admisă calculată anterior
x = 151,2 u m; Δ x = 5,4488 u m
151,2 - 5,4488 ≤ x 0 ≤ 151,2 + 5,4488
145,75 ≤ x 0 ≤ 156,65
Salariul mediu pe întreaga colectivitate de 700 de persoane se va situa
între 145,75 şi 156,65 u.m. Eroarea maximă de estimare a salariului mediu va
fi de ± 5,4488 u.m.
Dacă se doreşte micşorarea erorii maxime cu 50%, deci în loc de 5,4488
( )
u.m. să fie permisă o eroare Δ' x de numai 2,7244 u. m., atunci este necesară
mărirea eşantionului. În calculul de mai sus eşantionul a fost de 70 de
persoane.
4. Volumul noului eşantion (n’) se calculează cu următoarea formulă.
z 2 ⋅ σ 2 1,96 2 ⋅ 541,16
n' = = ≈ 280 persoane.
(Δ' x )2 2,7244 2
Δx 5,4488
unde: z =1,96; Δ' x = = = 2,7244
2 2

21
 σ2 = 541,16 (dispersia calculată)
(Δ ) = (2,7244) .
'
x
2 2

CUVINTE CHEIE: esantion, reprezentativitatea esantionului,

selectie aleatoere, selectie mecanica, procedeul bilei revenite,
procedeul bilei nerevenite, respingerea esantionului, eroare
medie, eroare limita ,sondaj stratificat, interval de incredere,
argument al functiei Gauss Laplace, functia de probabilitate,
inferenta statistica,
MANUAL:pag: 83-96.

CAP. 6. ANALIZA LEGĂTURILOR DINTRE FENOMENELE

ŞI PROCESELE ECONOMICE ŞI SOCIALE
Legăturile statistice se pot clasifica în funcţie de următoarele criterii:
• După numărul caracteristicilor luate în studiu deosebim:
– legături simple, când caracteristica endogenă, rezultativă, este
studiată în funcţie de o singură caracteristică exogenă: y = f(x) (exemplu:
suprafaţa comercială şi valoarea vânzărilor);
– legături multiple când se studiază dependenţa unei caracteristici
endogene în funcţie de două sau mai multe caracteristici exogene: y = f(x1, x2,
... xn);
• După direcţia legăturii:
– legături directe, când modificarea factorului x presupune şi
modificarea variabilei rezultative y în acelaşi sens (x creşte →y creşte; x scade
→ y scade);
– legături inverse, când caracteristica dependentă se modifică în sens
contrar faţă de modificarea lui x (x creşte → y scade şi invers). Exemplu:
creşterea calităţii managementului duce la scăderea cheltuielilor de producţie;
• După modul de exprimare a caracteristicilor incluse în analiza
interdependenţelor statistice:
– legături de asociere, care relevă raportul dintre două sau mai multe
caracteristici (legătura dintre profesie şi salariul lunar);
– legături de corelaţie sau corelaţie statistică, ce exprimă
interdependenţa dintre două sau mai multe caracteristici statistice exprimate
numeric.
• După forma de realizare a legăturii sau după forma funcţiei
distingem:
– legături liniare, care se exprimă prin ecuaţia dreptei;
– legături neliniare, care se exprimă prin ecuaţia unei: parabole,
hiperbole, funcţii exponenţiale.
• După timpul în care se realizează, legăturile statistice pot fi:
– legături concomitente sau sincrone, care se realizează în acelaşi
timp şi se pot urmări în dinamică pentru aceeaşi perioadă;
– legături cu decalaj (asincrone), când influenţa caracteristicilor
factoriale asupra caracteristicii rezultative se observă după scurgerea unei
perioade de timp.
• După intensitatea legăturii întâlnim:

22
 – legături cu intensitate puternică;
– legături cu intensitate slabă.
Metode simple de studiere a legăturilor statistice
• metoda seriilor paralele sau interdependente;
• metoda grafică;
• metoda grupărilor statistice;
• metoda tabelului de corelaţie.
Metode parametrice de măsurare şi analiză a legăturilor dintre
fenomenele şi procesele economice
Metodele parametrice sunt metode analitice de măsurare şi analiză a
legăturilor dintre fenomenele şi procesele social-economice şi depind de
natura specifică a fenomenelor cercetate şi de natura informaţiilor de care se
dispune, adică de numărul factorilor luaţi în studiu. În funcţie de numărul
caracteristicilor factoriale studiate se vor aplica metodele corelaţiei simple sau
metodele corelaţiei multiple.
Metodele parametrice sunt:
– metoda regresiei (funcţie de modelare);
– metoda covarianţei;
– metoda coeficientului de corelaţie;
– metoda raportului de corelaţie;
– metoda analizei dispersionale.
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre
fenomene
Coeficienţii corelaţiei neparametrice se determină independent de forma
legăturii. Ei se stabilesc fie în funcţie de abaterile individuale ale variabilelor
corelate faţă de media lor, fie în funcţie de rangurile perechilor de valori, ale
variabilelor corelate.
Metodele neparametrice nu includ întotdeauna valorile variabilelor şi
nici parametrii acestora, acestea luând în considerare numere de ordine
denumite ranguri.
• Coeficientul de asociere
• Coeficientul de contingenţă
• Coeficientul de concordanţă Fechner
• Coeficienţii de corelaţie a rangurilor
• Coeficientul lui Spearman
• Coeficientul Kendall

23
 Tabelul nr. 11.
Algoritmul de calcul pentru determinarea indicatorilor de corelaţie

24
 Aplicaţii
Metodele şi procesele de interpretare a existenţei şi a formei
de legătură au menirea de a oferi posibilitatea cunoaşterii existenţei
sau lipsei legăturii, direcţia de realizare a legăturii, aprecierea
vizuală a formei de legătură şi a intensităţii acesteia.
Metode analitice de măsurare a legăturilor dintre fenomene
- metoda regresiei (funcţia de modelare, tabelul nr. 11.);
- testarea semnificaţiei parametrilor „a” şi „b” (tabelul nr. 12.);
- metoda coeficientului de corelaţie;
- metoda raportului de corelaţie;
- metoda analizei dispersionale;
- metoda covarianţei (tabelul nr. 13.).
Se presupune că între cele două variabile există o legătură liniară în care
x – coeficientul de inteligenţă reprezintă variabila factorială, iar y – salariul net
reprezintă variabila rezultativă.
Yxi = a + bxi
Se vor calcula parametrii a şi b după următoarele formule:

a=
∑ y i n i ⋅ ∑ x i2 n i − ∑ x i y i n i ⋅ ∑ x i n i =
n ∑ x i2 n i − (∑ x i n i )
2

10640 ⋅ 631790 − 1023400 ⋅ 6580 − 1.1726400

= = = −12,62
70 ⋅ 631790 − (6580 )
2
928900
n∑ x i yi n i − ∑ x i n i ⋅ ∑ yi n i 70 ⋅ 1023400 − 6580 ⋅ 10640
b= = =
n ∑ x n i − (∑ x i n i ) 70 ⋅ 631790 − (6580 )
2 2 2
i

1626800
= = 1,75
928900
Parametrul „b”, numit şi coeficient de regresie, arată că, la o creştere cu
o unitate a factorului x, factorul y răspunde cu o creştere egală cu valoarea lui
b. În cazul acestui exemplu, se poate spune că, la o creştere a coeficientului de
inteligenţă cu o unitate, salariul net creşte cu 1,75 unităţi monetare.
Ajustarea salariului net în funcţie de coeficientul de inteligenţă se
realizează prin înlocuirea valorilor parametrilor a şi b în ecuaţia de regresie.
a + b x1 = - 12,62 + 1,75 · 74 = 116,88
a + b x2 = - 12,62 + 1,75 · 82 = 130,88
a + b x7 = - 12,62 + 1,75 · 122 = 200,88
Se observă că valorile ajustate ale ecuaţiei de regresie nu diferă mult în
comparaţie cu valorile reale înregistrate (yi)
• Coeficientul de regresie se mai poate calcula şi cu formula:

by/x =
∑ (x i − x )(y i − y ) = 3332 = 1,75
∑ (x i − x )
2
1904

25
 Valoarea pozitivă a coeficientului de regresie arată o legătură directă,
adică creşterea cu o unitate a coeficientului de inteligenţă atrage creşterea cu
1,75 unităţi monetare a salariului net.
• Testarea semnificaţiei parametrului „a” (tabelul nr. 12.) se realizează
cu testul „t” astfel:
∑ (x i − x )
2
a
t calc = n
∑ (x i )
2
s

∑ (y i − Yx i ) n i = 1,008 = 0,01482 = 0,1217

2

s=
∑ ni − 2 70 − 2
12,62 1904
t calc = 70 = +103,69 ⋅ 8,36 ⋅ 0,063 = +54,6
0,1217 474721
tcalculat > ttabelar (Repartiţia Student);
t0.01; 68 = 2,648
Din tabelul anterior avem valorile: ∑xini şi ∑yini
x=
∑ x i n i = 6580 = 94 coeficientul mediu de inteligenţă
∑ ni 70

y=
∑ y i n i = 10640 = 152 u m
salariul net mediu
∑ ni 70
• Testarea semnificaţiei parametrului „b” se realizează cu testul „t”
(tabelul nr. 12.)

26
 Tabelul nr. 12
Tabelul cu valori ajutătoare

b 1,75
∑ (x i − x ) n i =
2
t calculat = 13280 = 14,38 ⋅ 115,2 = 1656,5
s 0,1217
Valoarea tabelară teoretică t 0,01; 70 – 2 = 2,648 (Repartiţia Student)
tcalculat > ttabelar; 1656,5 > 2,648, deci „b” este semnificativ.
• Verificarea semnificaţiei ecuaţiei de regresie (Yx) (tabelul nr. 13)
s1 ∑ (y − Yx )
2
ni 40671,0
Fc = ; s1 = = = 40671,0
s2 K −1 2 −1
K = număr de variabile (coeficient de inteligenţă şi salariul net)
K=2
∑ (y i − Yx i )2 n i 1,008
s2 = = = 0,0148 = 0,1217
n−K 70 − 2
s 40671,0
Fc = 1 = = 334190,6
s2 0,1217
Fα : K – 1; n–K pentru α = 5% (0,05)
K–1=2–1=1
0,05 1 68 n – K = 70 – 2 = 68
F1/68 = 4 (Repartiţia F1 Fisher – Snedecor)
Fcalculat > Ftabelar, deci ecuaţia de regresie este semnificativă.

27
 • Covarianţa este o metodă ajutătoare pentru măsurarea legăturilor
statistice şi se măsoară ca o medie aritmetică a produselor abaterilor
variabilelor faţă de media lor.
Cov(x, y ) =
∑ (x − x )(y − y ) = 3332 = 47,6
∑ ni 70
Tabelul nr. 13.
Tabel cu valori ajutătoare

x = 94 coeficient de inteligenţă medie

y = 152 u m salariul net mediu
Covarianţa nu are limita superioară
Valoarea pozitivă arată o legătură directă între coeficientul de inteligenţă
şi salariul net.
Dacă covarianţa are valoarea zero, nu există nici o legătură, nici o
corelaţie între cele două variabile.
Coeficientul de corelaţie limită simplă

n∑ x i yi n i − ∑ x i n i ∑ yi n i
ryx = =
[n ∑ x n
2
i i − (∑ x i n i )
2
][n ∑ y n
2
i i − (∑ y i n i )
2
]
70 ⋅ 1.023.400 − 6580 ⋅ 10640
= = 0,99
[70 ⋅ 631790 − (6580) ][70 ⋅1657950 − (10640) ]
2 2

28
Tabelul nr.14 Comertul exterior al Romaniei in perioada 1994 – 1999
milioane dolari)

Mil. dolari Abateri Ranguri

Exp. Imp. ∆x = ∆y = C di2 =
(xi) (yi) sau Rxi Ryi (Rxi–
Anii xi - X yi - Y ∆x∆y
D Ryi)
1994 6151 6652 -1743,2 -2977,2 C 5189855,04 1 1 0
1995 7910 9487 15,8 -142,2 D -2246,76 2 2 0
1996 8084 10555 189,8 925,8 C 175716,84 3 5 4
1997 8431 10411 536,8 781,8 C 419670,24 4 4 1
1998 8302 10926 407,8 1296,8 C 528835,04 5 6 4
1999 8487 9744 592,8 114,8 C 68053,44 6 3 9
C=6382130,6 ∑di2=
Total 47365 57775 - - - - -
D=2246,76 18
6151- 6652- (-1743,2)·
(1-1)2
7894,2 9629,2 (-2977,2)
Explicatii - - (2-2)2
7910- 9487- (15,8)· (3-5)2
7894,2 9629,2 (-142,2)
X = 47365 : 6 = 7894,2 C = Concordanta
Y = 57775 : 6 = 9629,2 D = Discordanta

Coeficientul de corelaţie are valori cuprinse între –1 şi +1, adică

satisface inegalitatea: -1 ≤ ry/x ≤ 1. Intervalul de valori al coeficientului de
corelaţie se poate interpreta astfel:

0 ≤ r ≤ 0,2 - între variabilele x şi y nu există legătură sau este foarte slabă;

0,2 ≤ r ≤ 0,5 - legătura este slabă;
0,5 ≤ r ≤ 0,75 - legătura este de intensitate medie;
0,75 ≤ r ≤ - legătura este puternică;
0,95
0,95 ≤ r ≤ - legătura deterministă de tip funcţional.
1,00

Valoarea pozitivă (+0,99) a raportului de corelaţie arată o legătură

directă, adică la o creştere a coeficientului de inteligenţă se obţine şi o creştere
a salariului net.
Valoarea mare (cuprinsă între 0,95 – 1,00) arată o legătură foarte
puternică între cele două variabile, aspect evidenţiat şi de coeficientul de
regresie (b = 1,75), care arată că unei creşteri cu o unitate a coeficientului de
inteligenţă îi corespunde o creştere a salariului net de 1,75 unităţi monetare.
• Raportul de corelaţie simplă
∑ (y i − Yx i ) n i = 1 − 1,008 = 0,99
2

R y/x = 1−
∑ (y i − y ) n i
2
4070
Raportul de corelaţie (Ry/x) ia valori între 0 şi 1.
0 ≤ Ry/x ≤ 1

29
 Ry/x = 1 legătură funcţională;
Ry/x → o legătură foarte slabă;
Ry/x → 1 legătură puternică, intensă.

Valoarea raportului de corelaţie (0,99) confirmă existenţa unei legături

liniare foarte puternice, directe, între cele două variabile.
• Testarea coeficientului de corelaţie „r” se face cu ajutorul testului „t”.
r 0,99 0,99
t= n−2 = 70 − 2 = ⋅ 8,24621 = 57,87
1− r2 1 − 0,99 0,141067
r = 0,99
n = 70
ttabelar = t0,01; 68 = 2,648; tcalculat = 57,87
tcalculat > ttabelar (repartiţia Student)
În concluzie, valoarea coeficientului de corelaţie este semnificativă şi
corelaţia strânsă dintre cele două variabile este confirmată.
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre
fenomene
Să se studieze existenţa, direcţia şi intensitatea legăturii dintre exportul
şi importul României, cu ajutorul:
• coeficientului de asociere (Q)
• coeficientului de contingenţă (Qc)
• coeficientului de concordanţă Fechner (CF)
• coeficientului de corelaţie a rangurilor Spearman (Cs)
• Export mediu pe 6 ani: x = ∑ x i = 47365 = 7894,2 milioane dolari
6 6
(tabelul nr. 14.)
• Import mediu pe 6 ani: y = ∑ y i = 57775 = 9629,2 milioane dolari
6 6
(tabelul nr. 15.)

Tabelul nr. 15.

Asocierea dintre export şi import
sub y(9629,2) peste y Total
sub x (7894,2) / n11 = 1 n12 = 0 1
peste x / n21 = 1 //// n22 = 4 5
Total n11 + n21 = 2 n12 + n22 = 4 6
Se ia fiecare pereche de cifre (pe ani) privind exportul şi importul şi se
încadrează în unul din pătrăţele în funcţie de valorile x şi y în comparaţie cu
media exportului şi importului:
• Coeficientul de asociere (Q) (tabelul nr. 14.).

30
 n 11n 22 − n 21n 12 1 ⋅ 4 − 1 ⋅ 0 4
Q= = = =1
n 11n 22 − n 21n 12 1 ⋅ 4 + 1 ⋅ 0 4
Coeficientul de asociere poate lua valori între – 1 şi +1
–1≤Q≤1
Dacă: Q = 0 lipsă de asociere între variabile xi şi yi;
Q→0 asociere slabă;
Q→±1 asociere puternică:
Q=±1 asociere perfectă;
Dacă: Q>0 asociere directă (creşte una, creşte şi cealaltă)
Q<0 asociere inversă (o variabilă creşte, altă variabilă scade)
În exemplul dat, valoarea coeficientului de asociere este 1. Concluzia:
între cele două variabile (exportul şi importul României) este o asociere
directă şi perfectă.
• Coeficientul de contingenţă (Qc)
n 11 n 22 − n 12 n 21
Qc = =
(n 11 + n 12 )(n 21 + n 22 )(n 11 + n 21 )(n 12 + n 22 )
1⋅ 4 − 0 ⋅1 4 4
= = = = 0,63
(1 + 0)(1 + 4)(1 + 1)(0 + 4) 40 6,32
Coeficientul de contingenţă are valori: –1 ≤ Qc ≤ +1.
Interpretarea valorilor Qc este la fel ca la coeficientul de asociere.
În exemplul dat, Qc = 0,63 şi arată o contingenţă directă şi de intensitate
medie între import şi export.
• Coeficientul de concordanţă Fechner (CF) se calculează după relaţia:
C−D unde C = valoarea concordanţelor
CF = :
C+D D = valoarea discordanţelor
6382130,6 − 2246,76 6379883,84
CF = = = 0,99
6382130,6 + 2246,76 6384377,36
Coeficientul de concordanţă Fechner ia valori între – 1 şi + 1.
Se interpretează la fel ca valorile coeficientului de asociere.
În exemplul dat, coeficientul Fechner are valoare apropiată de + 1.
Concordanţa este directă şi aproape perfectă.
• Coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman (Cs) (tabelul nr. 13.)
6∑ d 2 6 ⋅ 18 108
Cs = 1 − 3 i = 1 − 3 = 1− = 0,49
n −n 6 −6 210
n = 6 (ani) ; d i2 − din tabelul 13. (d i2 = 18)
Coeficientul Spearman indică o corelaţie directă (valoarea pozitivă)
şi de intensitate medie între valorile exportului şi importului.
CUVINTE CHEIE: variabila rezultativa, metoda regresiei,
corelatia, legaturi directe, legaturi inverse, metode parametrice, metode
neparametice, metoda celor mai mici patrate, eroare standard, coeficiennt
de determinatie, validarea modelului de regresie, ajustarea seriei,

31
covarianta, coeficient de corelatie, raport de corelatie, testarea
semnificatiei coeficientului de corelatie.
MANUAL :pag: 97-116.

7. SERII CRONOLOGICE (SCR)

Variaţia în timp a unui fenomen prin evidenţierea creşterilor sau
descreşterilor de nivel şi a modificărilor de structură se realizează prin
studierea seriilor cronologice. Metodele de observare şi analiză a seriilor
cronologice sunt diverse, în funcţie de scopul urmărit:
– pentru a stabili nivelul şi modificarea de nivel, în timp, a unui fenomen
se folosesc indicatorii de nivel, exprimaţi în mărimi absolute, relative sau
medii;
– pentru a determina variaţia de la o perioadă la alta şi influenţa factorilor
se foloseşte metoda indicilor dinamicii fenomenelor;
– pentru estimarea tendinţei (trendului), a oscilaţiilor sezoniere şi a
variaţiilor aleatoare se foloseşte metoda de analiză a componentelor;
– pentru extrapolarea trendului se folosesc metode de prognoză statistică.
Aplicaţii
Seria cronologică, numită şi serie dinamică sau serie de timp, este
constituită dintr-un şir de termeni care reflectă evoluţia unei variabile complet
definite, sub formă de intervale de timp sau momente.
Pe baza unor serii cronologice de timp şi cu ajutorul unor metode se
poate determina trendul (tendinţa centrală) şi se poate extrapola mărimea şi
evoluţia fenomenului despre care avem o serie de date înregistrate.
Pentru determinarea trendului se folosesc metode simple
(mecanice) şi metode analitice.
Metode simple (mecanice) de determinare a trendului
Sunt bazate pe:
• indicatori medii;
• metoda semimediilor (tabelul nr. 16.);
• metoda modificării medii absolute (sporului mediu Δ ) (tabelele nr. 15., 16.);
• metoda indicelui mediu al dinamicii ( I ) (tabelul nr. 16.);
• metoda mediilor mobile (MMM) (tabelele nr. 18., 19.);
• metoda cronologică.
Metode matematice de determinare a trendului
Sunt bazate pe funcţii matematice (tabelele nr. 15., 16.):
• trendul liniar;
• trendul neliniar: exponenţial; parabolic; logaritmic; logistic etc.
Pe baza unei serii cronologice privind numărul de şomeri din România, vor fi
prezentate unele metode de analiză şi determinare a trendului seriei cronologice
(tabelul nr. 15.).

32
 Tabelul nr. 15

Evoluţia şomajului în România în perioada 1994-2000

E l ţi j l iî R â i î i d 1994 2000

33
Tabelul nr.16 Algoritmul de calcul necesar ajustarii seriei prin
metoda Δ si I

Varianta 1 Varianta 2
Total Valori ajustate prin: Valori ajustate prin:
someri Δ I Δ I
Anii Val. Val.
(mil. ti
timp yt=y1+ti Δ yt=y1· I timp yt=y1+ti Δ yt=y1· I ti
pers.)
yt=1224 + yt=1224 · yt=881+ yt=881·
ti·(-24) 0,978ti ti·(-24) 0,978ti
1994 1224 0 1224 1224 -3 953 942
1995 998 1 1200 1197 -2 929 921
1996 659 2 1176 1170 -1 905 901
1997 881 3 1152 1145 0 881 881
1998 1025 4 1126 1120 1 857 862
1999 1130 5 1104 1095 2 833 843
2000 1080 6 1080 1071 3 809 824
Total - 8062 8022 - 6167 6174
1224+ 881+ 881·
1224·0,9780
0(-24) (-3)(-24) 0,978-3
1224+ 1224·0,9781 881+ 881·
1(-24) (-2)(-24) 0,978-2
Explicatii 1224+ 1224·0,9782 881+ 881·
2(-24) (-1)(-24) 0,978-1
# # # #
1224+ 1224·0,9786 881+ 881·
6(-24) (3)(-24) 0,9783

Modificarea medie absolută Δ (tabelul nr. 16.)

y n − y1 1080 − 1224 − 144
Δ= = = = −24 mii persoane/an
n −1 7 −1 6
yn – ultimul an din serie
y1 – primul an din serie
n – numărul de ani.
Indicatorul „modificarea medie absolută” arată că anual numărul de
şomeri scade cu 24 mii persoane.
Indicele mediu al dinamicii ( I )
y n 7−1 1080 6
I = n −1 = = 0,88 = 0,978 sau 97,8%
y1 1224
0,88 2n DF Yx 6 = 0,978 ordinea operaţiilor pe calculatorul de buzunar.

34
 Tabelul nr. 17
Algoritmul de calcul necesar ajustării seriei prin trendul liniar şi exponenţial

35
 Ritmul mediu de creştere sau scădere ( R ) (tabelul nr. 16.)
R = 100 − I = 100 − 97,8 = 2,2%
Din calcule a rezultat că numărul şomerilor scade anual cu un ritm
mediu de 2,2%.
Ajustarea seriei cronologice privind numărul de şomeri s-a realizat în
două variante pentru ambele metode: metoda modificării medii absolute ( Δ )
şi metoda indicelui mediu al dinamicii ( I ).
Deoarece totalurile seriilor ajustate sunt mult diferite (8062; 8022; 6167;
6174) faţă de totalul seriei empirice (6996 mii persoane), se impune şi
folosirea altor metode de ajustare şi anume modelele matematice.
• Trendul liniar (tabelul nr. 17.)
Yt i = a + b ⋅ t i
Σy t i 6996
a= = = 999,43 mii persoane/an; a = 999;
n 7
Σt i y i 199
b= = = 7,107 mii persoane/an; b = 7,107
Σt i2 28
• Trendul exponenţial (tabelul nr.17.)
Yt i = a ⋅ b t i
Σ lg y t i 20,845
lg a = = = 2,992 ⇒ a = 982
n 7
10 yx 2,997 = 982 (ordinea operaţiilor pe calculator de buzunar)
Σt i lg y t i 0,136
lg b = = = 0,004857 ⇒ b = 1,01125
Σt i2 28
10 yx 0,004857 = 1,01125 (ordinea operaţiilor pe calculator de buzunar)
a = 982; b = 1,01125

Alegerea celei mai bune funcţii de trend se face cu ajutorul

coeficientului de variaţie calculat după formula:
Σ y t − Yt
V= 100
Σy t
Datele necesare calculului se găsesc în tabelul centralizator (tabelul nr.
18.).
• Metoda Δ varianta I: V = 1118 100 = 15,98%
6996

varianta a II-a: V = 1323 100 = 18,91%

6996

36
 Metoda I varianta I: V = 1114 100 = 15,92%
6996
1308
varianta a II-a: V = 100 = 18,69%
6996
• Trendul liniar: V = 907 100 = 12,96%
6996
948
• Trendul exponenţial: V = 100 = 13,55%
6996

Metoda care are cel mai mic coeficient de variaţie va fi metoda cea mai
potrivită pentru determinarea unei predicţii. În acest caz, cea mai bună funcţie
s-a dovedit a fi funcţia liniară, urmată de funcţia exponenţială.
Alegerea anului de referinţă (ti = 0) este foarte importantă. Dacă anul
respectiv este un an nereprezentativ pentru seria de date, acest aspect poate
conduce la concluzii eronate.
Cazul variantei II este concludent din acest punct de vedere.
Coeficientul de variaţie (V = 18,69; V = 18,91) este cel mai mare în cazul
acestei variante, fapt care o înlătură de la posibilitatea de a fi folosită pentru
calcularea unei predicţii.
Să presupunem că trebuie să extrapolăm la nivelul anului 2005, nu-
mărul total de şomeri. Folosim cele două metode de trend, trendul liniar, care
s-a dovedit a fi cel mai corect, în acest caz, şi trendul exponenţial, care este
apropiat de cel liniar, după cum arată coeficientul de variaţie.
Se determină timpul (ti) pentru anul 2005, prin continuarea numărării
anilor. Anul 1998 a fost anul de referinţă (ti = 0). Anul 2005 va fi ti = 7.
Extrapolarea numărului de şomeri prin:
• Trendul liniar: Y2005 = a + b ⋅ t 2005
liniar

liniar
Y2005 = 999 + 7,107 ⋅ 7 = 1049 mii persoane
• Trendul exponenţial: Y2005 = a ⋅ b
exp . t 2005

exp .
Y2005 = 982 ⋅ 1,011257 = 1062 mii persoane

În concluzie la nivelul anului 2005, România se poate aştepta

la un număr de 1050-1060 mii persoane cu statut de şomer.
Ierarhizarea multicriterială a unităţilor administrativ-teritoriale
Ierarhizarea multicriterială a unităţilor administrativ-teritoriale
presupune parcurgerea mai multor etape:
• selectarea indicatorilor care urmează să fie folosiţi în elaborarea
clasamentului multicriterial;
• alegerea formei de exprimare a rezultatului comparării unităţilor
administrative şi, eventual, elaborarea de clasamente provizorii pe baza
fiecărui indicator selectat;

37
 • determinarea metodei de agregare a acestor clasamente provizorii într-
un indicator unic;
• valorificarea rezultatelor ierarhizării multicriteriale:
1) metoda rangurilor (tabelul nr. 20.)
2) metoda distanţei relative faţă de performanţa maximă (tabelul nr.21.)

Metoda rangurilor de ierarhizare

Presupune atribuirea de ranguri fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
în mod succesiv, în funcţie de fiecare indicator cuprins în analiză: unitatea cu
performanţa calitativă maximă obţine rangul unu, următoarele unităţi fiind
numerotate cu ranguri tot mai mari. Prin însumarea rangurilor corespunzătoare
fiecărei unităţi teritoriale se obţine un „scor” şi apoi se stabileşte „rangul final”
(tabelul nr. 20.).

Metoda distanţei relative faţă de performanţa maximă

Este o metodă mai precisă şi presupune observarea distanţei relative a
fiecărei unităţi faţă de aceea care înregistrează nivelul maxim (tabelul nr. 21.).

Tabelul nr.20 Ierarhizarea tarilor prin metoda rangurilor

Ranguri
Criterii dupa
criteriul
(II)
(I) Rang
Tara Nr.calc. Scor
Cerce- (III) final
pers.
tatori Nr.TV la I II III
(PC)
(mii 1000 loc
la 1000
pers)
loc
Bulgaria 9,5 44,3 453 8 7 5 8+7+5=20 7
Franta 177,3 337,0 632 4 4 3 11 4
Germania 259,6 382,3 586 3 2 4 9 3
Japonica 675,9 348,8 731 2 3 2 7 2
Polonia 56,2 85,4 401 5 6 7 18 5–6
Romania 20,3 35,7 292 6 8 8 22 8
SUA 1261,2 625,0 835 1 1 1 3 1
Ungaria 14,4 100,3 445 7 5 6 7+5+6=18 5-6

38
Tabelul nr.21 Ierarhizarea tarilor prin metoda distantei relative fata de
performanta maxima

Distanta relative in functie de: Distanta Rang Distanta

Cercetatori Nr.calc. Nr.TV Medie final fata de
(mii pers) pers. (PC) la 1000 perform.
Tara
la 1000 loc loc maxima
(%)
(1) (2) (3) (4) (5)
Bulgaria 0,0075 0,071 0,543 0,066 8 6,6
Franta 0,1405 0,539 0,757 0,385 4 38,5
Germania 0,2058 0,612 0,702 0,445 3 44,5
Japonica 0,5359 0,558 0,875 0,639 2 63,9
Polonia 0,0445 0,137 0,480 0,143 5 14,3
Romania 0,0161 0,057 0,350 0,068 7 6,8
SUA 1,0 1,0 1,0 1,0 1 100,0
Ungaria 0,0114 0,160 0,533 0,099 6 9,9
(1) 9,5:1261=0,0075 …. 14,4:1261,2=0,0114
(2) 44,3:625=0,071 …. 100,3:625=0,160
(3) 453:835=0,543 …. 445:835=0,533
(4) 3 0, 0075 ⋅ 0, 071 ⋅ 0, 543 = 0, 066 …. 3 0, 0114 ⋅ 0,160 ⋅ 0, 533 = 0, 099
(5) (0,066:1)·100=6,6 … (0,099:1)·100=9,9

CUVINTE CHEIE: serie cronologica, baza fixa , baza in lant,

modificarea absoluta, indice de dinamica, ritm de crestere, trend,
medie cronologica, serie ajustata, serie teritoriala, analize
multicriteriale, metoda rangurilor, metoda distantei relative fata de
performanta maxima.
MANUAL.pag: 117-142.

8. INDICII STATISTICI
Importanţa şi funcţiile indicilor
Indicii au o largă aplicabilitate în lucrările statistice, în analiza şi în
planificarea economică, datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în
mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori în
variaţia fenomenelor.
Indicii sunt utilizaţi în cuantificarea mişcării sau variaţiei unui fenomen
complex, la nivelul unei unităţi statistice şi pe total colectivitate, având în
vedere anumite caracteristici de timp, de spaţiu, sau în funcţie de anumite
sisteme de referinţă (baze de raportare).

Clasificarea indicilor
În teoria şi practica statistică se întâlneşte o mare varietate de indici, fapt
care impune o clasificare a lor în funcţie de diferite criterii:
1) După sfera de cuprindere a fenomenului, distingem două categorii
de indici:

39
 – indici simpli sau individuali şi elementari (i);
– indici compuşi sau/de grup (I).
2) După destinaţia lor în analiza activităţii social-economice:
– indici cronologici sau indici ai dinamicii sunt acei indici care fac
comparaţia cu nivelul specific unei perioade trecute sau unui moment anterior.
Aceşti indici realizează o analiză diacronică sau longitudinală;
– indici teritoriali sunt cei care realizează o analiză sincronică,
transversală, deoarece la baza comparaţiei stă nivelul unei colectivităţi
similare, localizate într-o altă unitate administrativă sau într-o altă zonă
geografică;
– indici ai planului sunt cei care se calculează prin raportarea nivelului
planificat la realizările precedente, obţinându-se astfel un indice al sarcinii de
plan sau prin compararea nivelului realizărilor curente cu nivelul planificat,
obţinându-se astfel informaţii despre gradul de îndeplinire a programului.
3) După caracteristica a cărei variaţie se urmăreşte:
– indici ai volumului fizic (ai producţiei industriale, ai producţiei
agricole, ai circulaţiei mărfurilor etc.);
– indici ai preţurilor (ai preţului de cost, ai preţului de vânzare);
– indici valorici (indici valorici ai producţiei industriale, agricole, ai
circulaţiei mărfurilor etc.).
– indici ai productivităţii muncii;
– indici ai salariului mediu etc.
4) După baza de raportare, indicii de dinamică sunt:
– cu bază fixă;
– cu bază în lanţ.
5) După modul de calcul, care este specific indicilor de grup, se disting:
– indici agregaţi, obţinuţi prin raportarea unor sume ale elementelor
agregate;
– indici sub formă de medii;
– indici calculaţi ca raport de medii.
6) După modul de ponderare, indicii de grup se clasifică astfel:
– indici cu ponderi constante;
– indici cu ponderi variabile.
7) După felul structurii, indicii de grup pot fi:
– indici cu structură variabilă;
– indici cu structură fixă;
– indici ai variaţiei structurii.

Determinarea indicilor de grup ca indici agregaţi

Indicii valorici ai volumului fizic şi ai preţurilor
Despre o societate comercială se cunosc următoarele informaţii (tabelul
nr. 22.)
Tabelul nr. 22
Cantităţi vândute (q) Preţ pe unitate (um) – p
Marfa UM perioada bază (q0) perioada perioada bază perioada curentă
curentă (q1) (p0) (p1)
A l 6500 6800 50 60

40
B kg 3200 3000 60 65
C buc 7000 6700 20 30
Să se determine dinamica vânzărilor de mărfuri şi influenţa factorilor
preţ şi cantitate asupra modificării absolute şi relative a vânzărilor (tabelul nr.
23.).

Tabelul nr. 23.

Valoarea mărfurilor vândute şi dinamica vânzărilor pe fiecare marfă

Vânzările totale au crescut cu 22% în perioada curentă faţă de perioada

de bază:
Σv 1 804
I1v/ 0 = = = 1,22 sau 122%
Σv 0 657
Această creştere a provenit din creşterea valorii produsului A cu 26% şi
a produsului C cu 44%. Creşterea valorii produsului B a fost 2%.
Valoarea vânzărilor a crescut în perioada curentă faţă de perioada de
bază datorită creşterii preţurilor (cu 50% la produsul C şi cu 20% la produsul
A) şi în mică măsură datorită cantităţii vândute la produsul A (cu 4,6%).
Creşterea valorii vânzărilor cu 22% în perioada curentă este in-fluenţa
cumulată a efectului factorului cantitativ (q), dar şi a factorului calitativ (p).
Prin folosirea indicilor agregaţi se poate determina influenţa se-parată a
fiecărui factor.
• Indicele agregat al factorului extensiv (indice de tip Laspeyres):
Σp 0 q 1 654
I1q/ 0 = = = 0,995 sau 99,5%
Σp 0 q 0 657
• Indicele agregat al factorului intensiv:
Σp q 804
I1p/ 0 = 1 1 = = 1,229 sau 122,9%
Σp 0 q 1 654
• Nivelul relativ al variabilei complexe:
I1v/ 0 = I1q/ 0 ⋅ I1p/ 0
1,22 = 0,995 ⋅ 1,229

41
 La nivelul societăţii comerciale, volumul vânzărilor a crescut datorită
creşterii preţurilor cu 22,9% acoperind efectul scăderii cantităţilor vândute,
care a determinat o scădere a vânzărilor totale cu 0,5%.
Modificările relative se obţin cu ajutorul relaţiei:
R = I – 100
R 1v/ 0 = I1v/ 0 − 100 = 122 − 100 = 22%
R 1q/ 0 = I1q/ 0 − 100 = 99,5 − 100 = −0,5%
R 1p/ 0 = I1p/ 0 − 100 = 122,5 − 100 = −22,9%
Modificările absolute ale valorii vânzărilor datorită fiecărui factor:
– efectul absolut al factorului extensiv (cantitativ):
Δv (q ) = Σp 0 q1 − Σp 0 q 0 = 654 − 657 = −3 mii u.m.
– efectul absolut al factorului intensiv (preţul):
Δv (p ) = Σp1q 1 − Σp 0 q 1 = 804 − 654 = 150 mii u.m.
– modificarea totală a vânzărilor:
Δv1 / 0 = v 1 − v 0 = 804 − 657 = 147
Δv1(/q0,p ) = Δv1(/q0) + Δv1(/p0)
147 = –3 + 150
Variaţia absolută a fiecărui factor (p, q) la nivelul fiecărui produs (tabelul
nr. 24.):
Tabelul nr. 24.
- mii u.m. -
Δv = v1 – v0 sau din care:
= (q1 − q 0 )p 0 Δv1(/ p0) = (p1 − p 0 )q 0
Marfa
Δv = p1q1 – p0q0 Δ v(q)
1/ 0
A 408 – 325 = 83 (6,800 – 6,500) 50 = 15 (60 – 50) 6,800 = 68
B 195 – 192 = 3 (3,000 – 3,200) 60 = -12 (65 – 60) 3,000 = 15
C 201 – 140 = 61 (6,700 – 7,000) 20 = -6 (30 – 20) 6,700 = 67
Total: mii lei +147 -3 150
procente 100 -2% 102%

Determinarea indicilor de grup

ca medii ponderate ale indicilor individuali
a) Cazul în care se cunosc valorile din perioada de bază şi modificările
procentuale din perioada curentă
În acest caz, indicii de grup se determină ca medii aritmetice ponderate ale
indicilor individuali. Se cunosc următoarele informaţii despre o societate
comercială (tabelul nr. 25.):

Tabelul nr. 25
Situaţia vânzărilor la societatea comercială
Volumul valoric al Modificarea procentuală în perioada curentă faţă de perioada
Marfa
vânzărilor în de bază pentru:

42
 perioada de bază r1v/ 0 (ritmul) r1q/ 0
(mii u.m.) (v0) iv iq
(ritmul)
A 325 0,26 1,26 4,6 1,046
B 192 0,02 1,02 -6,0 0,94
C 140 0,44 1,44 -4,0 0,96
Total 657 - - - -
• Indicele de grup al variabilei complexe (volumul vânzărilor)
Σi v ⋅ v 0 1,26 ⋅ 325 + 1,02 ⋅ 192 + 1,44 ⋅ 140 804
Iv = = = = 1,22 sau 122,0%
Σv 0 657 657

• Modificarea absolută a volumului valoric

Δv = Σiv ⋅ v0 – Σv0 = 804 – 657 = 147 mii u.m.
• Indicele de grup a factorului extensiv (cantitativ)
Σi q ⋅ v 0 104,6 ⋅ 325 + 94 ⋅ 192 + 96 ⋅ 140 654
Iq = = = = 0,995 sau 99,5%
Σv 0 657 657
• Modificarea absolută pe seama factorului cantitativ
Δv(q) = Σiq ⋅ v0 – Σv0 = 654 – 657 = –3 mii u.m.
• Indicele factorului calitativ (preţul)
Ip = Iv : Iq → Ip = 1,22 : 0,995 = 1,229
• Modificarea absolută datorită factorului calitativ
Δvp = Δv(p,q) – Δv(q) = 147 – (-3) = 150 mii u.m.
b) Cazul în care se cunosc nivelurile din perioada curentă şi indicii
individuali
Indicii de grup ai volumului valoric (Iv) şi ai preţurilor (Ip) se determină
ca medii armonice ponderate ale indicilor individuali respectivi, folosind
nivelurile curente (v1) ca elemente de ponderare (tabelul nr. 26.).
Exemplu:
Tabelul nr. 26
Situaţia vânzărilor la societatea comercială...
Volumul valoric al vânzărilor Indicele individual (%) pentru
Marfa în perioada curentă (mii u.m.) volum valoric preţuri
(v1) (iv) (ip)
A 408 1,26 1,20
B 195 1,02 1,08
C 201 1,44 1,50
Total 804 - -

• Indicele de grup al volumului valoric

43
 Σv 1 804 804 804
Iv = = = = = 1,22
1 1 1 1 325 + 192 + 140 657
Σ v v1 ⋅ 408 + ⋅ 195 + 201
i 1,26 1,02 1,44

Δv = 804 – 657 = 147 mii u.m.

• Indicele de grup al factorului intensiv (Ip)
Σv 1 804 804 804
Ip = = = = = 1,229
1 1 1 1 340 + 180 + 134 654
Σ p v1 ⋅ 408 + ⋅ 195 + 201
i 1,20 1,08 1,50

Δp = 804 – 654 = 150 mii u.m.

Iv(p,q) = Iq ⋅ Ip; 1,22 = Iq ⋅ 1,229;
1,22 q (p,q) (p)
Iq = = 0,995 ; Δv = Δv – Δv = 147 – 150 = –3
1,229

Indicele preţurilor de consum (IPC)

Se cunosc indicii preţurilor de consum pe tipuri de mărfuri şi structura
cheltuielilor familiilor (tabelul nr. 27.). Să se calculeze indicele preţurilor de
consum pe ansamblu.
Tabelul nr. 27
Indicii preţurilor şi structura cheltuielilor
Structura cheltuielilor (gi%) Indicii preţurilor în perioada
Tipuri de mărfuri
Perioada de Perioada curentă faţă de perioada de
şi servicii
bază curentă bază (%)
Mărfuri alimentare 55 52 125
Mărfuri nealimentare 30 28 120
Servicii 15 20 140
Total 100 100 -
Σi1p/ 0 ⋅ g iV(%)
0
1,25 ⋅ 55 + 1,20 ⋅ 30 + 1,40 ⋅ 15 125,75
IPC = = = = 1,275%
100 100 100

Preţurile de ansamblu au crescut în perioada curentă cu 25,75% faţă de

perioada de bază. Un aport deosebit la creşterea indicelui preţurilor de consum
l-au avut serviciile, care şi-au sporit ponderea în cadrul consumurilor cu 33%
şi au înregistrat şi indici ai preţurilor superiori celorlalte mărfuri.
• Indicele costului vieţii este un indice al preţurilor, dar de tip Paasche şi
se mai poate calcula ca o medie armonică a indicilor individuali ai preţurilor:
Σp1q1 Σp1q1
I1p/ 0 = =
Σp 0 q 1 Σ 1 p q
1 1
i1p/ 0
Exemplu: Se cunosc cheltuielile unei familii pentru achiziţionarea a trei
produse (tabelul nr. 28.).
Tabelul nr. 28.

44
 Preţul (u.m.) Volumul valoric (u.m) Structura cheltuielilor
Indicii

Produsul
p. de p. cu-
preţului p. bază p. curentă perioadă perioadă
bază rentă
(ip) (p0q0) (p1q1) de bază curentă
(p0) (p1)
66
A 60 66 = 1,1 900 858 33,2 36,4
60
55
B 50 55 = 1,1 850 825 31,4 35,0
50
135
C 120 135 = 1,125 960 675 35,4 28,6
120
Total - - - 2710 2358 100 100
Să se calculeze:
a) indicele preţurilor de consum;
b) indicele costului vieţii;
c) dinamica preţurilor pe total produse folosind indicele Fischer;
d) evoluţia consumului produselor în valoare nominală şi reală.
Rezolvare:
a) Indicele preţurilor de consum (indicele preţurilor cu amănuntul –
indice tip Laspeyres):
Σp1q 0 Σi1p/ 0 ⋅ p 0 q 0 1,1 ⋅ 900 + 1,1 ⋅ 850 + 1,125 ⋅ 960
I1p/ 0 = = = =
Σp 0 q 0 Σp 0 q 0 2710
3005
= = 1,109 sau 110,9%
2710
Pe total, la nivelul celor trei produse, preţurile au crescut cu 10,9% în
perioada curentă faţă de perioada de bază.
b) Indicele costului vieţii (indice tip Paasche):
Σp1 q1 Σp1 q1 2328
I 1p/ 0 = = = =
Σp 0 q1 1 1 1 1
Σ p p1 q1 858 + 825 + 625
i1 / 0 1,1 1,1 1,125
2358 2358
= = = 1,1429 sau 114,2%
715 + 750 + 600 2065
Creşterea costului vieţii este determinată de creşterea preţurilor de
consum. Se observă că a scăzut consumul la produsul C (de la 35.4% la
28,6%), deoarece a crescut preţul (de la 120 u.m. la 135 u.m.). Dintre cele trei
produse, acesta a avut cea mai mare creştere de preţ, fapt care s-a reflectat în
scăderea consumului.
c) Indicele de preţ tip Fischer este un indice care se situează între
valorile celorlalţi doi indici (Laspeyers şi Paasche) şi se foloseşte pentru a
contracara influenţa structurii produselor cumpărate.

45
 Σp1q 0 Σp1q1
I1p/(0F ) = ⋅ = 1,109 ⋅ 1,142 = 1,125 sau 112,5%
Σp 0 q 0 Σp 0 q 1
d) Evoluţia consumului de produse în termeni reali se exprimă prin
modificarea cantităţii cumpărate.
I1V/ 0 = I1p/ 0 ⋅ I q
Σp1q1 2358
I1V/ 0 = = = 0,8701 sau 87,01%
Σp 0 q 0 2710
Σp1q1
I1P/(0Paasche ) = = 1,142
Σp 0 q 1
I1V/ 0 87,01
I q
1/ 0 = P = = 76,19 (are valoarea cea mai mică)
I1 / 0 1,142
Acest indice este edificator, arătând scăderea cantităţilor de produse
cumpărate, creşterea costului vieţii, datorită creşterii preţurilor de consum.

Sisteme de ponderare folosite în construirea indicilor de grup

Ponderare constantă (fixă) propusă de E. Laspeyres (tabelul nr. 29.):
• pentru factorul intensiv (p)
Σp q 1670
I1p/ 0 = 1 0 = = 1,1678
Σp 0 q 0 1430
• pentru factorul extensiv (q)
Σp 0 q 1 1405
I1q/ 0 = = = 0,9825
Σp 0 q 0 1430
Ponderare variabilă (curentă) propusă de H. Paasche:
• pentru factorul intensiv
Σp1q1 1610
I1p/ 0 = = = 1,1459
Σp 0 q 0 1405
• pentru factorul extensiv
Σp q 1610
I1q/ 0 = 1 1 = = 0,9641
Σp1q 0 1670
Indicele Fischer (media geometrică a variabilelor cu ponderare fixă şi
variabilă stabilită pentru fiecare factor):
• pentru factorul intensiv
Σp1q 0 Σp1q1
I1x/(0F ) = ⋅ = 1,1678 ⋅ 1,1459 = 1,1568
Σ p 0 q 0 Σp 0 q 1
• pentru factorul extensiv

46
 Σp 0 q1 Σp1q1
I q( F) = ⋅ = 0,9825 ⋅ 0,9641 = 0,9732
Σp 0 q 0 Σp1q 0
Σp1q1 1610
I1V/ (0p,q ) = = = 1,1258
Σp 0 q 0 1430
I1V/ (0p,q ) = I1V/ (0p ) ⋅ I V ( q )
În cazul indicelui Laspeyres:
1,1258 ≠ 1
,1678
 ⋅ 0
,9825


1,1474
În cazul indicelui Paasche:
1,1258 ≠ 1
,1459
 ⋅ 0
,9641


1,1048
În cazul indicelui Fischer:
1,1258 = 1,1568 ⋅ 0,9732
Singurul indice care verifică relaţia Iv(p,q) = Iv(p) ⋅ Iv(q) este indicele Fischer.
Tabelul nr. 29

Algoritmul de calcul pentru determinarea indicilor de grup:

(Laspeyres, Paasche, Fischer)

Cantitate Preţ (p) – u.m. Valoare (v = p ⋅ q)

p. curentă q1

p. curentă p1

p. curentă
Marfa

p1q1 = v1
p0q0 = v0
UM

p1q0

p0q1
p. bază
p. bază q0

p. bază p0

A l 20 25 8 7 160 175 140 200

B buc. 30 15 10 12 300 180 360 150
C kg 10 15 7 7 70 105 70 105
D bax 40 45 15 17 600 765 680 675
E m 60 55 5 7 300 385 420 275
Σp0q0= Σp1q1= Σp1q0= Σp0q1=
Total
1430 1610 1670 1405

CUVINTE CHEIE:indici individuali, indici de grup, pondere, greutate

specifica, indici de grup, indice tip LASPEYRES, indice tip PAASCHE,
indici calculati ca raport a doua medii, indice cu structura variabila, indice cu
structura fixa, indicele variatiei structurii, descompunerea pe factori de
influenta, metoda substitutiei in lant, metoda influentei izolate a factorilor.
MANUAL: pag:143-159.

9. INDICATORII STATISTICI AI POTENŢIALULUI

ECONOMIC

47
 Mărimea şi structura avuţiei naţionale determină nivelul de viaţă
material şi cultural al populaţiei şi, în acelaşi timp, constituie condiţia
materială a desfăşurării proceselor economice.
Avuţia naţională este formată din totalitatea resurselor materiale şi
spirituale de care dispune un popor la un moment dat şi cuprinde: avuţia
nematerială, avuţia materială şi poziţia netă în raport cu străinătatea.
Avuţia naţională cuprinde avuţia acumulată, resursele naturale şi
resursele spirituale.
Avuţia acumulată cuprinde: capitalul fix, stocurile de materiale,
bunurile de folosinţă îndelungată aflate la populaţie şi poziţia netă faţă de
străinătate.
Resursele de muncă (Rm) reprezintă numărul persoanelor capabile de
muncă, respectiv acea parte a populaţiei care dispune de ansamblul
capacităţilor fizice şi intelectuale ce îi permit să desfăşoare o activitate utilă.
Calculul resurselor de muncă se face pornind de la următorii indicatori:
– populaţia cuprinsă în limitele vârstei de muncă (A);
– populaţia cuprinsă în limitele vârstei de muncă, dar inaptă de muncă
(B);
– populaţia din afara limitei vârstei de muncă, dar care lucrează (C);
Resursele de muncă se determină după relaţia:
Rm = A – B + C
Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate
persoanele de 14 ani şi peste, care în perioada de referinţă au constituit forţa de
muncă disponibilă utilizată sau neutilizată. Aceasta este alcătuită din populaţia
ocupată şi şomeri.
Populaţia ocupată în mod curent include persoanele active (de 14
ani şi peste) care timp de cel puţin o zi sau o săptămână din perioada de
referinţă au desfăşurat o activitate economico-socială, pentru obţinerea de
venituri salariale sub formă de plată în natură sau alte beneficii.
Rata generală de activitate (RGA) este raportul procentual între
numărul persoanelor active (PA) şi numărul total al populaţiei (P).
Rata de dependenţă economică, un indicator extrem de important, se
calculează ca raport între populaţia în afara limitelor vârstei apte de muncă şi
populaţia în vârstă aptă de muncă.
Rata de întreţinere se calculează ca raport dintre populaţia inactivă şi
populaţia activă.
Rata brută de ocupare este raportul dintre populaţia ocupată şi
populaţia totală.
Rata generală a şomajului (RGS) se calculează ca raport procentual
între numărul de şomeri (S) şi populaţia activă civilă (PAC).
Indicatorii statistici ai mijloacelor fixe
Evaluarea mijloacelor fixe asigură posibilitatea determinării volumului
valoric al acestora, a structurii şi mişcării lor, precum şi corelarea mijloacelor
fixe cu alţi indicatori macroeconomici. Evaluarea se face în preţuri curente şi

48
în preţuri constante pe baza următoarelor valori: valoarea iniţială completă,
valoarea de înlocuire, valoarea rămasă.
Starea fizică a fondurilor fixe este caracterizată şi analizată, în special,
cu ajutorul indicatorilor care exprimă gradul de uzură şi starea de utilitate a
acestora.
Indicatorii sintetici ai eficienţei folosirii fondurilor fixe se determină
conform relaţiei efect/efort sau efort/efect şi sunt indicatori parţiali de
eficienţă.
Eficienţa fondurilor fixe noi (EFN) este indicatorul care evidenţiază
influenţa fondurilor fixe noi asupra eficienţei generale a fondurilor fixe.
Indicatorii statistici ai mijloacelor materiale circulante
Stocurile de materiale sunt formate atât din mijloace materiale circulante
din unităţile economico-sociale, gospodăriile populaţiei, cât şi sub forma
rezervelor materiale de stat.
– energointensivitatea, care exprimă consumul de energie primară
(echivalent huilă) ce revine la 1000 lei PIB sau VN;
– electrointensivitatea, care exprimă consumul de energie electrică
exprimat în KWh pentru obţinerea unei unităţi (1000 lei) PIB sau VN;
– metalointensivitatea, care exprimă consumul integral de metale pe o
unitate monetară PIB sau VN. Cu cât o ţară este mai dezvoltată, cu atât
consumurile de energie primară sunt mai mici.
CUVINTE CHEIE:avutia natinala, resurse spirituala, efect/efort,
energointensivitate,electrointensivitate, metalointensivitate, resurse de munca,
populatia ocupata, rata de dependenta economica, rata de intretinere,
MANUAL: pag:160-181.

10. AGREGATELE MACROECONOMICE

Agregatele macroeconomice, denumite şi indicatori globali,
caracterizează mărimea şi structura producţiei naţionale, evoluţia acesteia în
timp, iar prin corelarea cu alţi indicatori macroeconomici se calculează şi se
analizează eficienţa valorificării potenţialului economic atât la nivelul
ansamblului economiei naţionale, cât şi pentru elementele sale structurale
(ramuri, sectoare economice etc.).
Produsul intern exprimă producţia finală de bunuri la nivel
macroeconomic pornind de la criteriul „intern”, iar produsul naţional de la
criteriul „naţional”. Pentru determinarea lor se pot folosi trei metode:
• metoda de producţie sau metoda valorii adăugate
• metoda de repartiţie sau metoda veniturilor
• metoda cheltuielilor sau a folosirii veniturilor
Indicatorii de rezultate se pot exprima la preţurile pieţei sau preţurile
factorilor. Trecerea de la o categorie de preţuri la alta se face cu ajutorul
relaţiei:
• preţul factorilor = preţul pieţei – impozite indirecte + subvenţii de
exploatare.
sau

49
 • preţul factorilor = preţul pieţei – impozite indirecte nete
• impozite indirecte nete = impozite indirecte – subvenţii de exploatare
Indicatorii de rezultate se pot exprima ca indicatori nominali (în preţuri
curente, respectiv preţurile anului pentru care se face calculul) sau ca indicatori
reali (în preţuri comparabile) pentru a înlătura influenţele datorate modificării
preţurilor. Calculul indicatorilor reali se realizează prin deflaţionarea
indicatorilor nominali. Acesta se realizează cu ajutorul indicelui de preţuri,
care exprimă modificarea preţurilor şi serviciilor şi care formează indicatorul
deflaţionist.

Valoarea Valoarea indicatorului în preţuri curente (indicator nominal)

indicatorului
în preţuri =
comparabile
(indicator real) Indicele preţurilor bunurilor çi serviciilor care formează
indicatorul
Compararea în timp şi spaţiu a agregatelor de rezultate
Cursul de schimb este preţul care trebuie plătit pe piaţa devizelor în
valută străină pentru obţinerea unei unităţi valutare naţionale. În cazul
cursurilor fixe, cursul este determinat univoc, iar în cazul cursurilor flexibile,
cursurile se pot modifica zilnic. În situaţia practicării cursurilor flexibile în
vederea recalculării, se operează cu cursul de schimb mediu, care este o
metodă simplă şi rapidă. Procedeul este criticat, deoarece cursul de schimb al
monedei unei ţări nu este influenţat numai de cererea curentă, ci şi de mişcarea
migratorie a capitalurilor pe termen lung, dar mai ales scurt (pentru obţinerea
unui avantaj din diferenţele de cotare la diferitele burse de valori).
Paritatea puterii de cumpărare exprimă câte unităţi montare naţionale
sunt necesare pentru a cumpăra într-o altă ţară un anumit volum de bunuri,
volum pentru care în ţară se cheltuieşte un anumit cuantum de unităţi
monetare naţionale.
În comparaţiile internaţionale se apelează frecvent la indici ai volumului
fizic. Aceştia arată de câte ori a fost mai mare sau mic, din punct de vedere
fizic, indicatorul comparat într-o ţară faţă de altă ţară.
CUVINTE CHEIE:pretul factorilor, pretul pietei, indicator real, cursul de
schimb, paritatea puterii de cumparare.
MANUAL:pag: 182-197.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1. Ce sunt fenomenele de masa?
2. Care sunt notiunile fundamentale ale statisticii?
3. Care sunt metodele de observare statistica?
4. Care sunt marimile relative?
5. Care sunt indicatorii de pozitie si in cate parti impart seria?
6. Care sunt indicatorii simpli si sintetici ai variatiei?
7. Cum se formeaza un esantion reprezentativ?
8. Care sunt metodele parametrice de determinare a corelatiei?

50
 9. Ce presupune testarea semnificatiei unui indicator?
10. Care sunt proprietatile unei SCR?
11. Care sunt metodele mecanice de determinare a unui trend? Dar metodele
matematice?
12. Ce este interpolarea? Dar extrapolarea?
13. Cum se calculeaza indicii individuali? Dar indicii agregati?
14. Care sunt metodele de calcul ale PIB?
15. Cum se calculeaza nivelul real al unui indicator?
16.
PROBLEME REZOLVATE – model pentru teste grila
1) Marimile medii
Algoritm de calcul pentru determinarea mediilor
Gr. firme Nr. Mijl. xini 1 x i2 n i
investiţii firme interval ni
mil. u. m. (ni) (xi) xi
2–6 5 4 20 1,25 80
6 – 10 5 8 40 0,625 320
10 – 14 1 12 12 0,083 144
14 – 18 2 16 32 0,125 512
18 – 22 2 20 40 0,1 800
Total 15 – 144 1 1 856
∑x n i = 2,183
i

Media aritmetică: x a =
∑x n i i
=
144
= 9,6 mil. u. m.
∑n i 15

= ∑
n 15
Media armonică: x h
i
= = 6,87
1 2,183
∑x n i
i

Media pătratică: x p =
∑x n 2
i i
=
1856
= 123,73 = 11,12
∑n i 15

2) Indicatorii de variatie

Gr.
firme
Nr.
firme
Centrul
de
(x i − x ) (x i − x )n i (x i − x )2 (x i − x )2 n i xini

după (ni) interval

investiţii (xi)
mil. u.
m.
2–6 5 4 -5,6 28,0 31,36 156,8 20

51
6 – 10 5 8 -3,6 18,0 12,96 64,8 40
10 – 14 1 12 2,4 2,4 5,76 5,76 12
14 – 18 2 16 6,4 12,8 40,96 81,92 32
18 – 22 2 20 10,4 20,8 108,16 216,32 40

∑ (x i − x ) n
Total ∑ni – – – 2 144
= 15 ∑ xi − x ni i

= 82 =525,6

2.1 Indicatorii simpli ai variaţiei

• Amplitudinea absolută a variaţiei (Ax)
Ax = xmp – xinf = 22 – 2 = 20 mil. u. m.

• Amplitudinea relativă a variaţiei (Ax%)

x mp − x inf 22 − 2 20
Ax % = ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 208,3%
x 9,6 9,6
x = 9,6 mil. u.m. (din calculul mediilor).
Amplitudinea absolută a variaţiei este de circa 2 ori mai mare
decât media aritmetică a seriei.

2.2 Indicatorii sintetici ai variaţiei

• Abaterea medie liniară absolută ( d x )

dx =
∑ x −xn
i i
=
82
= ±5,47 mil. u.m.
∑n i 15
Acest indicator arată că abaterea în plus sau în minus a
investiţiilor realizate de firme diferă în medie cu 5,47 mil. u. m.

• Dispersie

δ 2
=∑
(x − x ) n
i
2
i
=
525,6
= 35,04 .
∑n i 15
Acest indicator măsoară variaţia totală a caracterizării studiate
(investiţiile firmelor) în jurul mediei şi arată variaţia totală datorită
cauzelor esenţiale şi întâmplătoare.

• Abaterea medie pătratică, numită şi abaterea standard sau

abaterea tip.
δ x = δ 2 = 35,04 = 5,92 mil. u.m.

52
 Acest indicator arată mai precis variaţia caracteristicii (investiţiile
firmelor) în jurul mediei, deoarece acordă fiecărei abateri importanţa
cuvenită prin ridicarea la pătrat a abaterilor.

• Coeficientul de variaţie (Vx) propus de Pearson:

dx 5,47
a) Vx = ⋅100 = ⋅100 = 57,0%
x 9,6
δ 5,92
b) Vx = x ⋅ 100 = ⋅ 100 = 61,7%
x 9,6
Deoarece prin ambele metode valoarea coeficientului de variaţie
este mai mare de 50%, se poate concluziona că:
– variaţia este foarte mare;
– media aritmetică nu este semnificativă;
– colectivitatea cercetată este eterogenă;
– se impune refacerea grupării

3) Corelaţia liniară simplă

Se cunoaşte la nivelul a 7 firme investiţia avansată şi profitul
obţinut. Să se calculeze corelaţia şi intensitatea legăturii dintre cele
două caracteristici.

Investiţia Profitul x i2 y i2 xiyi

mil. u.m. mil. u.m.
(x) (y)
3 2 9 4 6
10 7 100 49 70
2 2 4 4 4
5 3 25 9 15
10 7 100 49 70
12 8 144 64 96
16 9 256 81 144
∑x = 58 ∑y = 58
∑ x i2 = 38 ∑ y i2 = 260 ∑xiyi = 405

· Coeficientul de regresie = parametrul „b”:

n ∑ x i y i − ∑ x i ∑ y i 7 ⋅ 405 - 58 ⋅ 38 631
b= = = = 0,57
n ∑ x i2 − (∑ x i ) 7 ⋅ 638 - 582
2
1102

Parametrul „b” se mai numeşte şi coeficientul de regresie şi arată

că modificarea investiţiei cu o unitate atrage după sine şi

53
modificarea profitului cu 0,57 unităţi. Adică la o creştere a
investiţiilor cu 1 milion de unităţi monetare, profitul creşte cu 0,57
milioane u.m. anual.

• Coeficientul de corelaţie simplă (r)

n ∑ x i yi − ∑ x i ∑ yi
r=
[ ][
n ∑ x i2 − (∑ x i ) n ∑ y i2 − (∑ y i )
2 2
]
7 ⋅ 405 - 58 ⋅ 38 2835 - 2204 631
r= = = = 0,98
(7 ⋅ 638 - 58 )(7 ⋅ 260 - 38 )
2 2
1102 ⋅ 376 643,7

Valoarea coeficientului de corelaţie apropiată de 1 arată o corelaţie

liniară de mare intensitate.

4) Metode neparametrice de determinare a legăturilor dintre

fenomenele economice
Reluând exemplul prezentat la metodele parametrice de
determinare a legăturilor dintre fenomene avem următorul algoritm
de calcul (tabel).
Rangurile se determina pentru fiecare variabila(x,y) pornind de la
valoarea cea mai mare, care primeste rangul 1.Urmatoarele valori
vor primi ranguri in ordine descrescatoare. Daca doua valori au
acelasi nivel, vor primi acelasi rang.

Investiţia Profitul Ranguri d i2 = (R x − R y )

2

mil. u.m. mil. Rx Ry

(x) u.m.
(y)
3 2 5 5 (5-5)2=0
10 7 3 3 (3-3)2=0
2 2 6 5 (6-5)2=1
5 3 4 4 (4-4)2=0
10 7 3 3 (3-3)2=0
12 8 2 2 (2-2)2 =0
16 9 1 1 (1- 1)2=0
58 38 – – Σdi2=1

• Coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman (CS)

6∑ di2 6 ⋅1 6
CS = 1 − 3 = 1− 3 = 1− = 1 − 0, 018 = 0,98
n −n 7 −7 343 − 7
unde n = 7 ( nr.firme)

54
-1 ≤ CS ≤ +1

Valoarea CS = 0,98 arată o corelaţie directă puternică între volumul

investiţiilor şi volumul profitului.
5) Serii cronologice
Se dă SCR:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004 …….. 2007
Profitul 8 9 10 9 10 Prognoza?
Mil.u.m.
(yt)
Se cere:
5.1 Indicele de dinamică cu bază fixă şi cu bază în lanţ (IBF şi IBL);
5.2 Ritmul de dinamică cu bază fixă şi cu bază în lanţ (RBF şi RBL);
5.3 Modificarea medie absolută ( Δ );
5.4 Prognoza profitului pentru anul 2007 prin metoda modificării
medii absolute ( Y Δ );
5.5 Indicele mediu al sporului ( Ι );
5.6 Prognoza profitului pentru anul 2007 prin metoda indicelui
mediu ( Y I );
5.7 Prognoza profitului pentru anul 2007 prin trendul liniar (Yliniar).
5.8
Rezolvare:
5.1 a. Indicele de dinamică cu bază fixă (IBF):
Se raportează fiecare termen al seriei la primul termen:
8 : 8 =1; 9:8 = 1,125; 10 : 8 = 1,25; 9 : 8 = 1,125; 10 : 8 = 1,25
b. Indicele de dinamică cu bază în lanţ (IBL):
Se raportează fiecare termen al seriei la termenul precedent:
8 : 8 = 1; 9 : 8 = 1,125; 10 : 9 = 1,11; 9 : 10 = 0,9; 10 : 9 = 1,11

5.2 a. Ritmul de dinamică cu bază fixă (RBF):

RBF = IBF – 1
1 - 1 = 0; 1,125 - 1 = 0,125; 1,25-1 = 0,25; 1,125 - 1 = 0,125;
1,25 -1=0,25
b. Ritmul de dinamică cu bază în lanţ (RBL):
RBL = IBL – 1
1-1 = 0; 1,125 - 1 = 0,125; 1,11 - 1 = 0,11; 0,9 - 1= -0,1;
1,11 - 1 = 0,11

5.3 Modificarea medie absoluta ( Δ ):

Δ = (yn – y1) : (n – 1) unde: yn=10 (ultimul termen al seriei)
y1=8 (primul termen al seriei)
n = 5 (numărul de ani)

55
 Δ = (10 – 8) : (5 – 1) = 2 : 4 = 0,5 mil.u.m. creştere medie pe
an
5.4 Prognoza profitului pentru anul 2007, prin metoda
modificării medii absolute:
Δ
Y = y1 + Δ . ti unde: y1 = 8; Δ = 0,5; ti = 7 (timpul corespunzător
anului 2007)
Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
ti 0 1 2 3 4 5 6 7
Δ
Y = 8 + 0,5 . 7 = 11,5 mil.u.m. profit prognozat la nivelul anului 2007
5.5) Indicele mediu al sporului ( Ι );

Ι = yn : y1 = 10 : 8 = 1, 25 = 1,057
Extragerea unui radical de ordin mai mare ca 2 pe un calculator
ştiinţific de buzunar se realizează astfel:
1,25 2nDF Yx 4 = 1,057
5.6) Prognoza profitului pentru anul 2007 prin metoda indicelui mediu
( Y I ):
I ti
Y = y1 . Ι unde y1 = 8; Ι = 1,057; ti = 7
I
Y = 8 . 1,0577 = 8 . 1,474 = 11,79 mil.u.m. profit prognozat pentru anul
2007
Pe calculator ştiinţific de buzunar, ridicarea la o putere mai mare decât 2 se
realizează;
1,057 Yx 7 = 1,474
5.7) Prognoza profitului pentru anul 2007, prin trendul liniar
(Yliniar):
Yliniar = a + b . ti
Pentru determinarea parametrilor a şi b trebuie realizat un algoritm
de calcul (tabel cu valori ajutătoare);
a = (∑yt) : n b = (∑ti.yt) : (∑ti2)
Deoarece seria este formată dintr-un număr impar de termeni,
termenul central va avea timpul zero. Suma timpilor va fie egală cu zero
(numai pentru anii pentru care există valori în seria dată).

Anii 1 2 3 4 5 ….. 7 (anul de prognoză)

ti -2 -1 0 1 2 …… 4
---------------------------------
∑ti = 0

56
 Daca seria este formată dintr-un număr par de termeni, timpul se va
determină astfel:
Anii 1 2 3 4 5 6 ….. 9 (anul de prognoză)
ti -5 -3 -1 1 3 5 ….. 11
------------------------------------------
∑ti = 0
Algoritm de calcul pentru trendul liniar:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004 ….. 2007 TOTAL
---------------------------------------------------------------------------------
Profitul 8 9 10 9 10 ….. prognoza ∑yt = 46
yt
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Timpul -2 -1 0 1 2 ….. 5
ti
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ti2 4 1 0 1 4 ∑ti2 = 10
-------------------------------------------------------------------------------------------------
ti.yt -16 -9 0 9 20 ∑ti.yt = 4
-------------------------------------------------------------------------------------------------
a = (∑yt):n = 46:5 = 9,2
b = (∑ti.yt):(∑ti2) = 4:10 = 0,4
Yliniar = 9,2 + 0,4 . ti

Prognoza profitului pentru anul 2007 este: Yliniar = 9,2 + 0,4 . 5 = 11,2
mil.u.m.

6) Indicele preturilor de consum (IPC)

Structura cheltuielilor (g %) Indicii preţurilor în perioada
în perioada de bază curentă faţă de perioada de
bază (i1/0p %)
mărfuri alimentare 50 1,3
mărfuri nealimentare 30 1,2
servicii 20 1,4
Total 100

IPC = (∑i1/0p.gi):100 = (50.1,3 + 30.1,2 + 20.1,4):100 = 1,29

7) Indicii individuali (ai valorii şi ai preturilor)

Marfa Valoarea mărfii Preţul mărfii

57
 Perioada de Perioada Perioada de Perioada
bază (V0) curentă (V1) bază (P0) curentă (P1)
A 30 60 10 15
B 40 50 8 12
Indicii individuali ai valorii mărfurilor:
IV = V1:V0 ; 60:30 = 2; 50;40 = 1,25
IP = P1:P0 ; 15:10 = 1,5; 12:8 = 1,5
8) Indicele costului vieţii (ICV)
Preţul (u.m.)
Perioada de Perioada Indicii Valoarea în perioada
bază curentă individuali curentă (p1q1)
(p0) (p1) ai preţului (ip)
A 20 30 30:20 = 1,5 3000
B 35 40 40:35 = 1,14 6000
Total - - ∑p1q1 = 9000
Indicele costului vieţii (indice tip Paasche):

ICV =
∑pq 1 1
⋅100 =
9000
⋅100 = 123,9%
1 1 1
∑i pqp 1 1
1,5
⋅ 3000 +
1,14
⋅ 6000

9) Determinarea influenţei factorilor cu ajutorul indicilor

Despre o societate comercială se cunosc următoarele informaţii:
Marfa U.M. Cantităţi vândute (q) Preţ unitar (p) (u.m.)
Perioada de Perioada Perioada de Perioada curentă
bază curentă bază (p1)
(q0) (q1) (p0)
A l 50 40 30 32
B Kg 60 65 25 25
C buc 20 25 20 15

Să se determine influenţa factorilor preţ şi cantitate asupra

modificării absolute şi relative a vânzărilor.

Valoarea mărfurilor vândute

Marfa Valoarea mărfurilor

58
 Perioada de bază Perioada curentă p0q1
V0=p0q0 V1=p1q1
A 1500 1280 1200
B 1500 1625 1625
C 400 375 500
Total ∑ p0q0=3400 ∑ p1q1=3280 ∑ p0q1=3325

9.1 Dinamica vânzărilor în perioada curentă:

Ι1/V (0p , q ) =
∑V = ∑ p q = 3280 = 0,96 adică 96%
1 1 1

∑V ∑ p q 3400
0 0 0

Δ (q, p)
1/ 0 = ∑ p q − ∑ p q = 3280 − 3400 = −120 u.m.
1 1 0 0

9.2 Influenţa factorului cantitativ (q) asupra scăderii valorii

vânzărilor:

Ι1/V (0q ) =
∑pq 0 1
=
3325
= 0,978 adică 97,8%; R = I – 100 = 97,8 – 100 =
∑pq 0 0 3400
-2,2%
ΔV (q)
1/ 0 = ∑ p0 q1 − ∑ p0 q0 = 3325 − 3400 = −75 u.m.
9.3 Influenta factorului preţ asupra scăderii valorii vânzărilor:

Ι1/V (0p ) =
∑pq 1 1
=
3280
= 0,986 adică 98,6%; R = I – 100 = 98,6– 100 =
∑pq 0 1 3325
-1,4%
ΔV ( p)
1/ 0 = ∑ p1q1 − ∑ p0 q1 = 3280 − 3325 = −45 u.m.
Ι1/V (0p , q ) = Ι1/V (0q ) ⋅Ι1/V (0p )
0,96 = 0,978 ⋅ 0,986
Δ1/( q0, p ) = ΔV1/( q0) + ΔV1/( 0p )
-120 = -75 + (-45)
Concluzii:
• Modificările cantitative au dus la scăderea valorii vânzărilor cu
2,2 %
• Modificările de preţ au dus la scăderea valorii vânzărilor cu
1,4%

10) Rata previzibila a inflaţiei anualizate

Se cunoaşte creşterea preţurilor pe primele 3 luni ale anului:
IPCian = 0,5%; IPCfebr = 0,8%; IPCmart = 0,7%.
Se cere determinarea ratei analizate a inflaţiei:
Se transformă procentele în coeficienţi:

59
 IPCian = 1,005; IPCfebr = 1,008; IPCmart = 1,007

Varianta 1:
Se calculează rata medie lunară:
IPC lunar = 3 1, 005 ⋅1, 008 ⋅1, 007 = 3 1, 02013 = 1, 0066

Extragerea unui radical mai mare ca 2 pe un calculator ştiinţific de

buzunar, se realizează astfel:
1,02013 2nDF Yx 3 = 1,0066
( )
12
IPCanualizat = IPC lunar = (1,0066)12 = 1,082

Pe calculatorul ştiinţific de buzunar:

1,0066 Yx 12 = 1,082
Rata inflaţiei (RI) = (IPCanualizat – 1)·100 = (1,082 – 1)·100 =
8,2% pe an.

Varianta 2 (valabilă numai când IPC este cunoscut pe un număr de

luni divizor a lui 12, adică 2; 3; 4;6):
IPC3 luni = 1,005·1,008·1,007 = 1,02013
IPCanualizat = (IPC3 luni)4 = (1,02013)4 = 1,082
RI = (1,082 -1)·100 = 8,2% pe an
În cazul în care se calculează IPC pe 2 luni, pe 4 luni,…., IPCanualizat
se obţine prin ridicarea la puterea 6, la puterea 3,…. a IPC calculat pe 2
luni, pe 4 luni,….

11) Proprietăţi ale indicilor

Produsul indicilor cu baza mobilă este egal cu indicele cu baza fixă
(ultimul).
Exemplu:
Anii 1996 1997 1998 1999 2000
Profitul mil u.m. 15 16 20 18 18
• Indicii cu baza fixă sunt:
15 16 20 18 18
= 1; = 1, 7; = 1,3; = 1, 2; = 1, 2
15 15 15 15 15
• Indicii cu bază mobila:
15 16 20 18 18
= 1; = 1, 7; = 1, 25; = 0,9; = 1, 0
15 15 16 20 18
1·1,07·1,25·0,9·1 = 1,2

60
 12) Metoda mediei mobile (MMM) – calculată din 3 termeni

Anii 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Profitul 20 22 18 23 20 24 30
mil.u.m.

Calculul mediilor mobile (glisante sau alunecătoare):

(20 + 22 + 18):3 = 20
(22 + 18 + 23):3 = 21
(18 + 23 + 20):3 = 20,3
(23 + 20 + 24):3 =22,3
(20 + 24 + 30):3 = 24,6

EXEMPLE DE GRILE PENTRU EXAMEN

1) Reprezentarile grafice reprezinta:

1) o modalitate expresiva de vizualizare a informatiei;
2) formarea unei imagini intuitive si clare despre evolutia
fenomenelor si proceselor in timp;
3) metode rapide de determinare a legaturilor si corelatiilor
dintre
fenomene;
4) un mod de evidentiere a structurii, relatiilor, tendintelor,
regularitatilor, anomaliilor dintre fenomene.
Raspuns:
a) 3; 4. b)1; 2 c)1; 2; 3; 4. ( 5 puncte )
2) Recensamantul este:
1) cea mai veche forma de observare statistica;
2) o forma periodica de cercetare statistica;
3) o “fotografiere “ a fenomenului cercetat.
Raspuns:
a) 3. b) 1; 2; 3. ( 5puncte)
3) Media aritmetica:
1) este cea mai utilizata forma de medie;
2) se foloseste cand fenomenul cercetat are variatii aproximativ
constante;
3) se calculeaza sub forma simpla si ponderata;
4) se foloseste cand fenomenul creste in progresie geometrica.
Raspuns:
a) 1; 2; 3. b) 3; 4. c) 2; 3; 4. (5 puncte)
4)Amplitudinea relativa a variatiei se exprima:
1) in coeficienti;
2) in procente.

61
 Raspuns:
a) 1. b) 2. c)1; 2. ( 3 puncte)
5)Indicatorii de variatie evidentiaza:
1) reprezentativitatea mediei;
2) gradul de omogenitate al seriei.
Raspuns:
a) 1; 2. b) 1. c) 2. (5 puncte)
6) Mediana este valoarea centrala a unei serii statistice.
1) adevarat;
2) fals.
Raspuns:
a) 1. b) 2. ( 3 puncte)
7) Abaterea medie patratica este numita si:
1) abaterea standard;
2) abaterea tip;
c) abaterea medie liniara.
Raspuns:
a) 1; 2. b) 1; 3. c) 1; 2; 3. (5 puncte)
8) Coeficientul de variatie cuprins intre 50 – 100 % arata:
1) variatie foarte mare in cadrul colectivitatii;
2) media calculata nu este semnificativa;
3) se impune refacerea gruparii.
Raspuns:
a) 2. b) 1. c) 1; 2; 3. (5 puncte)

9) Coeficientul de variatie cu valori intre 0 – 35 % arata:

1) variatie mare;
2) variatie mica;
3) colectivitate neomogena;
4) colectivitate omogena;
5) media este semnificativa.
Raspuns:
a) 2; 4; 5. b) 1; 3; 4. (5 puncte)
10) Fiecare tip de selectie presupune calcularea urmatorilor
indicatori:
1) eroarea de reprezentativitate;
2) eroarea limita;
3) volumul esantionului;
4) ponderea esantionului in colectivitatea generala.
Raspuns:
a) 2; 4. b) 1; 2; 3. c) 1; 2. (5 puncte)

62
11) Inferenta statistica presupune extinderea rezultatelor
cercetarii
asupra intregii colectivitati.
1) adevarat;
2) fals.
Raspuns:
a) 1. b) 2. (3 puncte)
12) Cercetarea prin sondaj presupune o serie de termeni
perechi.
Gasiti perechea potrivita notiunilor din coloana 1 cu cele
din
coloana 2:
1) media colectivitatii generale 4) colectivitatea de selectie
2) dispersia colectivitatii 5) media colectivitatii de
generale selectie
3) colectivitatea generala 6) dispersia colectivitatii de
selectie
Raspuns:
a) (1 cu 5); (2 cu 6); (3 cu 4).
b) (1 cu 5); (2 cu 4); (3 cu 6). (5 puncte)
13) Coeficientul de probabilitate “Z” este direct proportional
cu
eroarea limita si invers proportional cu eroarea medie de
reprezentativitate.
1) adevarat;
2) fals.
Raspuns:
a) 2. b) 1. (5 puncte)
14) Metodele parametrice de masurare si analiza a legaturilor
dintre fenomenele si procesele economice:
1) sunt metode analitice de masurare;
2) presupun determinarea unor parametri primari ai ecuatiei
de regresie.
Raspuns:
a) 2. b) 1; 2. c) 1. (5 puncte)

15) Valoarea coeficientului de asociere egala cu ±1 arata:

1) asociere puternica nedeterminata;
2) asociere perfecta directa sau inversa.
Raspuns:

63
 a) 2. b) 1. (3 puncte)
16) Verificarea semnificatiei ecuatiei de regresie se face:
1) prin testul “F”;
2) pe baza repartitiei Fisher – Snedecor.
Raspuns:
a) 1. b) 2. c) 1; 2. (5 puncte)
59) Concepte de bază folosite în statistică:
1) colectivitatea statistică;
2) unitatea statistică;
3) caracteristicile statistice;
4) datele statistice;
5) metode statistice.
Răspuns:
a) 1; 3. b) 1; 2 c) 1; 3 d) 1; 2; 3; 4. (5 puncte)
17) Coeficientul de variatie are valorile cuprinse intre:
1) 0 si 1;
2) -1 si +1;
3) 0 si 100.
Raspuns:
a) 3. b) 1. c) 2. (5 puncte)
18) Coeficientul de corelatie are valori cuprinse intre:
1) 0 si 1;
2) -1 si +1;
3) 0 si 100.
Raspuns:
a) 1. b) 2. c) 3. (5 puncte)
19) Se cunoaste:
Grupe de firme Numarul de
dupa investitiile realizate firme
2–6 5
6 – 10 5
10 – 14 1
14 – 18 2
18 – 22 2
Total 15
S-a calculat: - media aritmetica
- coeficientul de variatie
S-au obtinut urmatoarele rezultate:
1) media aritmetica = 5,8 4) coeficientul de variatie = 67
%
2) media aritmetica = 9,6 5) coeficientul de variatie = 89
%
3) media aritmetica = 10,5 6) coeficientul de variatie = 57
%

64
Raspuns corect:
a) 1; b) 2; c) 3; d) 4; e) 5; f) 6 .(20 puncte)
20) Se cunoaste:
Grupe de firme Numarul de
dupa investitiile realizate firme
2–6 5
6 – 10 5
10 – 14 1
14 – 18 2
18 – 22 2
Total 15
S-a calculat: - media patratica
- dispersia
S-au obtinut urmatoarele rezultate:
1) media patratica = 11,12 mil. 4) dispersia = 35,04
u.m.
2) media patratica = 7,15 mil. 5) dispersia = 39,15
u.m.
3) media patratica = 9,9 mil. 6) dispersia = 42,18
u.m.
Raspuns corect:
a) 2; b) 1; c) 3; d) 4; e) 5; f) 6. (20 puncte)
21) Despre 7 firme se cunosc urmatoarele informatii:
Investitia realizata Profitul realizat
mil. u.m. mil. u.m.
(xi) (yi)
3 2
10 7
2 2
5 3
10 7
12 8
16 9
Total 58 38
S-a calculat coeficientul de corelatie.
S-a obtinut urmatorul rezultat si s-a ajuns la urmatoarea concluzie:
1) coeficientul de corelatie = 1 4) corelatie de slaba intensitate
2) coeficientul de corelatie = 5) corelatie foarte puternica
0,78
3) coeficientul de corelatie = 6) legatura de mare intensitate

65
0,98
Raspuns corect:
a) 3; b) 1; c) 2; d) 5; e) 6; f) 4. (30 puncte)
22) Despre 7 firme se cunosc urmatoarele informatii:
Investitia realizata Profitul realizat
mil. u.m. mil. u.m.
(xi) (yi)
3 2
10 7
2 2
5 3
10 7
12 8
16 9
Total 58 38
S-a calculat parametrul “b” al ecuatiei liniare (coeficientul de
regresie).
S-a obtinut urmatorul rezultat si se poate concluziona:
1) coeficientul de 4) Concluzie: cresterea investitiei cu 57
regresie = 1,23 mil. u.m. conduce la scaderea profitului cu
0,57 %
2) coeficientul de 5) Concluzie: cresterea investitiei cu 1
regresie = 0,57 mil. u.m. conduce la cresterea profitului
cu 0,5 mil. u.m.
3) coeficientul de 6) Concluzie: profitul va scadea cu 0,57
regresie = 3,33 mil. u.m.
Raspuns corect:
a) 1; b) 3; c) 2; d) 4; e) 5; f) 6. (30 puncte)
23) Despre 7 firme se cunosc urmatoarele informatii:
Investitia realizata Profitul realizat
mil. u.m. mil. u.m.
(xi) (yi)
3 2
10 7
2 2
5 3
10 7
12 8
16 9
Total 58 38

66
S-a calculat prin metoda rangurilor, coeficientul de corelatie a
rangurilor Spearman (Cs) si s-a obtinut urmatorul rezultat si s-a tras
urmatoarea concluzie:
1) Cs = 4) Concluzie: corelatie directa puternica intre investitii
1,25 si profit
2) Cs = 5) Concluzie: corelatie slaba deoarece coeficientul
0,55 Spearman este mai mic decat 1
3) Cs = 6) Concluzie: legatura functionala intre investitii si
0,875 profit
Raspuns corect:
a) 1; b) 3; c) 2; d) 6; e) 5; f) 4. (30puncte)
24) Se cunoaste urmatoarea serie cronologica:
Anii 1999 2000 2001 2002 2003 ……..
2006
Profitul 6 4 5 7 8 ?
mil.u.m.
S-a realizat prognoza profitului la nivelul anului 2006 prin metoda
trendului liniar si s-a gasit urmatoarea valoare:
1) (7,5); 2) (8); 3) (9,5)
Care este raspunsul corect?
a) (3); b) (2); c) (3) (30puncte)
25) Se cunoaste urmatoarea serie cronologica:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004 …..
2007
Profitul 10 11 8 12 12
?
mil.u.m.
S-a calculat:
• modificarea medie absoluta a profitului ( Δ );
• indicele mediu de dinamica ( Ι );
• prognoza profitului pentru anul 2007
- prin metoda modificarii medii ( Y Δ )
- prin metoda indicelui mediu ( Y I )
S-au obtinut urmatoarele rezultate:
Δ I
1) Δ = 0,9; Ι = 1,098; Y = 14,5; Y = 15,2
Δ I
2) Δ = 1,04; Ι = 1,5; Y = 17,2; Y = 15,3
Δ I
3) Δ = 0,5; Ι = 1,046; Y = 13,5; Y = 13,7
Care este raspunsul corect?
a) (1); b) (2); c) (3). (30 puncte)

67
26) Se da urmatoarea serie cronologica:
Anii 2000 2001 2002 2003 2004
Salariati 10 8 9 10 12
A. S-au calculat indicii de dinamica cu baza fixa (IBF) si cu
baza in lant (IBL) si s-au gasit urmatoarele serii de indici (variante):
1) IBF: 1; 0,8; 0.9; 1; 1,2
IBL: 1; 0,8; 1,125; 1,11; 1,2
2) IBF: 1,2; 1; 0,9; 1,1; 0
IBL: 1; 0,8; 1,125; 1,11; 1,2
Care este varianta corecta?
a) (1)
b) (2) (10 puncte)
B. S-a calculat ritmul de dinamica (R) cu baza fixa si cu baza
in lant si s-au obtinut urmatoarele rezultate:
1) RBF: 1,2; 1,1; -0,3; -0,2; 1,3
RBL: 0; 0,2; 0,135; 1,15; 1,23
2) RBF: 0; -0,2; -0,1; 0; 0,2
RBL: 0; -0,2; 0,125; 0,11; 0,2
Care este varianta corecta?
a) (2); b) (1). (10 puncte)
27) Rata de intretinere este raportul dintre populatia inactiva
si populatia inapta de munca.
Afirmatia este:
1) adevarata; 2) falsa
Care este raspunsul corect?
a) (2); b) (1). (3 puncte)
28) Ierarhizarea multicriteriala a unitatilor administrativ
teritoriale se realizeaza prin metoda:
1) rangurilor;
2) distantei relative fata de performanta maxima;
3) multicriteriala.

Raspuns corect:
a) 1; 2; 3. b) 1. c) 1; 2 (5 puncte)
29) Metoda rangurilor de ierarhizare a unitatilor administrativ
teritoriale este mai precisa decat metoda distantei relative fata
de performanta maxima.
Afirmatia este:
1) adevarata. 2) falsa
Raspuns corect:
a) 1. b) 2. (3 puncte)

68
30) Se cunoaste urmatoarea serie cronologica:
Anii 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
….. 2008
Profit 77 72 73 75 60 65 77
…… prognoza?
mil.u.m.
S-a realizat prognoza profitului prin metoda modificarii medii
absolute pentru anul 2008 si s-a gasit urmatoarea valoare:
1) (77); 2) (79); 3) (80,25); 4) (77,75).
Care este raspunsul corect?
a) (1); b) (4); c) (2); d) (3). (20puncte)
31) Se cunoaste urmatoarea serie cronologica:
Anii 1999 2000 2001 2002 2003 ….
2006
Profitul 15 10 14 11 15 …..
prognoza?
(mil u.m.)
S-a calculat indicele mediu de dinamica si prognoza profitului
pentru anul 2006 si s-au gasit urmatoarele rezultate:
1) Ι = 1; Prognoza 2006 = 15 mil u.m.
2) Ι = 1,0; Prognoza 2006 = 19,5mil u.m.
3) Ι = 2,15; Prognoza 2006 = 22,15 mil u.m.
Care este raspunsul corect?
a) (1); b) (2); c) (3). (20puncte)
32) S-a determinat influenta celor doi factori (cantitate si pret)
si dinamica vanzarilor:
Marfa Cantitate Pret (mii u.m.)
q0 q1 p0 p1
A 20 22 15 16
B 30 35 10 12
C 20 10 15 20
S-au gasit urmatoarele rezultate:
1) Iv(q)=0,92 ∆V(q)= -70 mii u.m.
v(p)
I =1,6 ∆V(p)=150 mii u.m.

2) Iv(q)=0,92 ∆V(q)= -70 mii u.m.

Iv(p)=1,17 ∆V(p)=142 mii u.m.

3) Iv(q)=1,15 ∆V(q)= 63 mii u.m.

Iv(p)=1,17 ∆V(p)=142 mii u.m.

69
Raspunsul corect este:
a) (1); b) (2); c) (3). (30 puncte)
33) Se cunoaste indicele preturilor de consum (IPC) pe primele
4 luni ale anului:
1,011; 1,012; 1,009; 1,008.
S-a calculat rata inflatiei previzibila la sfarsitul anului.
S-a obtinut:
1) 10,15%; 2) 2,9%; 3) 3,18%; 4)
12,68%.
Raspunsul corect este:
a) (4); b) (1); c) (3); d) (2). (20puncte)

70