4.3.

Verificarea compatibilităţii materialului de bază şi a materialului de adaos

Stabilirea compatibilităţii metalului de bază şi a materialului de adaos se

realizează prin încercări mecanice ale metalului depus prin sudare cu arc electric
în mediu de gaz protector.
Încercările mecanice şi tehnologice se efectuează în scopul verificării
caracteristicilor respective şi a capacităţii de deformare a îmbinărilor sudate.
La încercările metalului depus se determină: rezistenţa de rupere la
tracţiune, alungirea şi rezilienţa.
Condiţiile tehnice sunt stabilite pentru încercarea la duritate, la tracţiune şi
la încovoiere prin şoc.
Epruvetele se prelevează din probele de metal depus , prin sudare cu arc
electric în mediu de gaz protector, pe suprafaţa laterală a unei plăci din oţel cu
conţinut redus de carbon.
A. Dimensiunile probei (fig. 1) pentru încercarea de duritate
Intensitatea Dimensiunile plăcii de bază, mm Dimensiunile depunerii, mm
curentului
electric de Grosimea Lăţimea Lungimea Înălţimea Lăţimea Lungimea
sudare s, mm B, mm L, mm h, mm b, mm l, mm
A
<300 15 ÷ 20 60 ÷ 80 120 ÷ 160 14 ÷ 20 15 ÷ 30 110 ÷ 150
>300 22 ÷ 26 80 ÷ 100 160 ÷ 200 >20 30 ÷ 50 150 ÷ 200

Fig. 1. Probă pentru determinarea durităţii metalului depus

Placa de bază se execută din oţel carbon având: C = max. 0.20%; Mn =

max. 0.7%; S = max. 0.05%; P = max. 0.05%.
 B. Proba pentru încercarea la tracţiune şi la încovoiere prin şoc (fig. 2)

Diametrul B, s, α, D, b, g, e,
electrodului, mm mm grd mm mm mm mm
mm
2.5 40 ± 5 8 80 05 8 20  02 3 6  10
3.15 ÷ 4 80 ± 20 80 05 20 30  02 10 16 10
10
5÷6 120 ± 20 80 05 20 30  02 10 16 10
10
Notă: Acest tabel este folosit şi la încercările metalului depus prin sudarea
manuală cu arc electric cu electrozi înveliţi.

Fig. 2 Probă pentru încercarea la tracţiune a metalului depus

C. Condiţii pentru executarea depunerilor prin sudare

Diametrul Intensitatea Tensiunea, Viteza de
Tipul sârmei, curentului, V sudare,
sârmei mm A cm/min
Plină 1.2 280 ± 10 * 45
Tubulară 1.6 300 ± 10 28 ± 1 45
Tubulară 2.1 120 ± 10 29 ± 1 45
Tubulară 3.2 170 ± 10 30 ± 1 50
* Tensiunea se alege în funcţie de gazul de protecţie.

Lungimea probelor 2 şi 3 se stabileşte în funcţie de numărul epruvetelor

de încercat astfel:
 pentru o epruvetă de tracţiune şi trei epruvete de încovoiere prin şoc
L = 200 + 2 h;
 pentru o epruvetă de tracţiune şi şase epruvete de încovoiere prin
şoc L = 250 + 2 h;
  pentru două epruvete de tracţiune, la proba 4
L = 2 (80 + 2 h) + 55 , în care h este
lungimea capătului de prindere al epruvetei de tracţiune, în mm.

D. Executarea încercărilor

Nr. Denumirea Valori

crt.
1 Executarea încercării de STAS 165-83 (HB ≤ 450)
duritate STAS 492-78 (HB ≥ 450)
2 Măsurarea durităţii În cel puţin 5 puncte la
distanţă de 10 ÷ 15 mm
între ele.
3 Încercarea la tracţiune (Rm, STAS 200-75
Rp0.2, A şi Z)
4 Încercarea la încovoiere STAS 7511-81, 1400-75 şi
prin şoc 6833-79

E. Recomandări pentru preîncălzirea probelor

Limitele elementelor de aliere din Temperatura de preîncălzire,

metalul depus, °C
%
0.15 < Cr < 1.15
0.25 < Mo < 1 95 ÷ 120
0.3 < Mn < 2.25
0.8 < Ni < 2.5
1 < Cr < 2.5
0.4 < Mo < 1.25 165 ÷ 190
0.4 < Mn < 1.2
4 < Cr < 13
0.4 < Mo < 1.2 200 ÷ 300
0.5 < Mn < 1.2

F. Recomandări pentru tratamente termice ale probelor

 Limitele elementelor de Temperatura de încălzire Durata de
aliere din metalul depus °C menţinere
% h
0 < Cr ≤ 1 680 ÷ 730 1
0.3≤ Mo ≤ 0.7
Cr > 1 760 2
Mo > 0.7
4 < Cr < 13 780 2
0.4 < Mo < 1.2
Probele supuse tratamentului termic se răcesc în cuptor cu o viteză de
150°C/h până la 350°C, după care probele se răcesc în aer liniştit. Probele din
oţel înalt aliat se răcesc cu o viteză de 55°C/h până la 550°C, apoi în aer liniştit.
Se recomandă controlul radiografic al probelor de metal depus. Prelevarea
epruvetelor se face din probe care la controlul radiografic nu prezintă incluziuni
de zgură, lipsă de topire, nepătrunderi, fisuri şi alte defecte care pot influenţa
negativ rezultatele încercărilor mecanice.