Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea , inceputul secolului XIV in

Anglia , Germania si apoi in Franta, ca o reactie impotriva clasicismului. Romantismul

cultiva sensibilitatea ,imaginatia , tendinta de evaziune in vis , introducand noi categorii
estetice precum : grotescul , macabrul , fantastical si noi specii literare : meditatia ,
poemul filozofic si nuvela istorica. Evadarea din lumea reala se realizeaza prin
intermediul evaziunii prin vis.Se acorda importanta sentimentelor si trairilor , acestea
fiind in concordanta cu natura ocrotitoare.
In literatura engleză un grup de poeți sunt considerati reprezentanți de seamă a
romantismului, printre care se numără Samuel Taylor Coleridge, John Keats, Percy
Bysshe Shelley si William Blake urmati mai târziu de John Clare.

Publicarea în 1798 a Baladelor lirice, cu unele dintre cele mai frumoase poezii ale lui
Wordsworth si Coleridge, este adesea considerat momentul începutului miscării.
Majoritatea poeziilor au fost scrise de Wordsworth si multe dintre ele tratează viata
săracilor în Districtul Lake, sau sentimentele poetului fată de natură care au fost
dezvoltate mai complet în poemul său Preludiul nepublicat în timpul vietii sale. Cel mai
lung poem din volum a fost a lui Coleridge Rimele bătrânului marinar, care a arătat
partea gotică a romantismului englez si exoticul multor poeme. În perioada când au scris
poemele,Poeții lacului au fost priviti ca un grup marginal de radicali, desi acestia au fost
sustinuti de către criticul si scriitorul William Hazlitt si altii.
Spre deosebire de ei, Lord Byron si Walter Scott au devenit enorm de faimosi si
influenti în toată Europa cu lucrări care prezentau violenta si drama unor locuri exotice,
îndepărtate sau ale unor momente istorice.
Goethe Scott a avut un succes imediat, cu poemul său narativ lung Cântecul ultimului
menestrel în 1805, urmat de poemul Marmion scris în anul 1808. Ambele sunt plasate în
Scotia medievală, si continuă să fie cea mai cunoscută lucrare a lui.
Byron a avut succes cu poemul Pelerinajul lui Childe Harold din 1812, urmat de patru
povesti turcesti, toate sub forma unor poeme lungi, începând cu Ghiaurul din 1813,
despre Europa ocupată de otomani.
Spre deosebire de Germania, romantismul în literatura engleză a avut putine legături cu
nationalismul, iar romanticii au fost adesea priviti cu suspiciune pentru simpatia multora
simtită pentru idealurile Revolutiei Franceze, a cărei colaps si înlocuire cu dictatura lui
Napoleon a fost,ca si pentru alte locuri în Europa, un soc.Romanciera cea mai
semnificativă de limba engleză în perioada romantică de vârf pe lângă Walter Scott, a
fost Jane Austen, a cărei viziune conservatoare asupra lumii a avut putin în comun cu
contemporanii ei romantici, păstrând o credintă puternică în bună-cuviintă si normele
sociale, desi criticii au simtit un tremur sub suprafata unor lucrări, în special în Mansfield
Park (1814) si de în Persuasion(Persuasiune) (1817).
In mijlocul secolului au apărut operele fără îndoială romantice ale familiei Brontë, în
special a lui Charlotte Brontë Jane Eyre si Wuthering Heights (La răscruce de vânturi),
romanul lui Emily Brontë, care au fost publicate în 1847.
Samuel Taylor Coleridge

(n. 21 octombrie 1772- d. 25 iulie 1834) a fost un

poet, critic literar şi filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său William
Wordsworth, mişcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „Lake Poets”
(„Poeţii lacului”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „The Rime of the
Ancient Mariner” şi „Kubla Khan”, precum şi pentru opera sa majoră în proză
„Biographia Literaria”.

Samuel Taylor Coleridge s-a născut pe 21 octombrie 1772 în orăşelul Ottery St Mary,
Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John
Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat adesea de
fratele său Frank, probabil datorită geloziei, deoarece Samuel era de multe ori favorizat şi
lăudat de către părinţii săi. Pentru a scăpa de acest abuz, el s-a refugiat în biblioteca
locală, unde a descoperit pasiunea sa pentru poezie.

Avea să scrie mai târziu în „Biographia Literaria” : At six years old I remember to have
read Belisarius, Robinson Crusoe, and Philip Quarll - and then I found the Arabian
Nights' Entertainments - one tale of which (the tale of a man who was compelled to seek
for a pure virgin) made so deep an impression on me (I had read it in the evening while
my mother was mending stockings) that I was haunted by spectres whenever I was in the
dark - and I distinctly remember the anxious and fearful eagerness with which I used to
watch the window in which the books lay - and whenever the sun lay upon them, I would
seize it, carry it by the wall, and bask, and read.

Îmi amintesc că la şase ani citisem „Belisarius”, „Robinson Crusoe”, şi „Philip Quarll”
- iar apoi am găsit „Distracţiile nopţilor arabe” - dintre care o poveste (cea a unui
bărbat obligat să găsească o virgină pură) m-a impresionat atât de tare (am citit-o
seara, în timp ce mama repara ciorapi), încât eram bântuit de fantome de fiecare dată
când mă aflam în întuneric - şi îmi amintesc clar nerăbdarea anxioasă şi temătoare cu
care obişnuiam să privesc fereastra în care zăceau cărţile - şi de fiecare dată când se
aşeza soarele peste ele, eu dădeam năvală, şi ducând cărţile lângă perete, stăteam la
căldură şi citeam.

După moartea tatălui său în 1781, în pofida dorinţelor sale, Samuel a fot trimis la
„Christ's Hospital”, un internat londonez. Şcoala era faimoasă pentru atmosfera ei
neprimitoare şi regimul ei strict. Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul
şcolii de Gramatică, care a generat gânduri de vină şi depresie în mintea lui Samuel,
aflată în plin proces de maturizare.

Pe parcursul vieţii sale, Samuel Taylor Coleridge şi-a idealizat tatăl ca fiind pios şi
inocent, în timp ce relaţia cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în
centrul atenţiei, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependentă pe care a
manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis să se întoarcă acasă în timpul şcolii, distanţa
faţă de familie în vremuri atât de tulburi dovedindu-se dăunătoare din punct de vedere
emoţional. A scris despre singurătatea din timpul şcolii în poezia „Frost at Midnight”
(„Îngheţ la miezul nopţii”) : „With unclosed lids, already had I dreamt/Of my sweet
birthplace” („Cu pleoape neînchise, deja visasem/Despre dulcele loc al naşterii mele”).

Din 1791 până în 1794 Coleridge a studiat în Jesus College, Cambridge. În 1792 a
câştigat „Browne Gold Medal” pentru o odă despre comerţul cu sclavi. În noiembrie 1793
a părăsit colegiul şi s-a înrolat în „Royal Dragoons”, poate din cauza unei datorii sau a
unei fete care l-a respins. Fraţii săi i-au aranjat după câteva luni lăsarea la vatră (în mod
ironic, datorită unei presupuse nebunii) şi Samuel a fost readmis în Jesus College, dar nu
va obţine nici o diplomă de la Cambridge.

Operele sale mai importante sunt: ,,Balada bătrânului marinar”, apărută în volumul
Balade lirice (în colaborare cu Wordsworth, a cărui prefaţă constituie manifestul
romantismului englez), Hanul Kabla sau o viziune de vis, în care se împletesc
elemente de fantastic mitologic cu cele de origine folclorică, cu oniricul si cu
erotismul medieval.

Opera

• 1797: Christabel;
• 1798:Balade lirice ("Lyrical Ballads");
• 1798: Balada bătrânului marinar ("Rhyme of the Ancient Mariner");
• 1816: Hanul Kubla sau o viziune de vis ("Kubla Khan, or, A Vision in a Dream");
• 1817: Biografie literară sau însemnări biografice despre viața și opiniile mele
literare ("Biographia literaria, or, Biographical Sketches of My Literary Life and
Opinions");
• 1789: Distrugerea Bastiliei ("The Destruction of the Bastille");
• 1794: Răsturnarea lui Robespierre ("The Fall of Robespierre").
 Omul bun (The Good, Great Man)

"O, dragă, cât de rar ia moştenire

Un cumsecade om averi şi glorii!
Încât ne pare pură născocire
Când omul bun îşi află preţuire
Ori preţuiţii-s oameni meritorii."

Răspunsul la precedenta

Prieten drag, ce rost cârtirea are?

Ce-ai vrea cel vrednic să primească oare?
Salariu? ranguri? pietre sclipitoare?
Ori tronul celor ce putu s-omoare?
Nu-i pârghie-a fi bun şi cumsecade
Ci ţel! Au n-are omul în triade
Comori şi-amici? Comori: amor, lumină
Şi-o minte calmă, îndulcindu-i soartea;
Şi fermi amici, în ajutor să-i vină:
El însuşi, Creatorul, şi-apoi Moartea!

The Good, Great Man

"How seldom, friend! a good great man inherits

Honour or wealth with all his worth and pains!
It sounds like stories from the land of spirits
If any man obtain that which he merits
Or any merit that which he obtains."

Reply to the above

For shame, dear friend, renounce this canting strain!
What would'st thou have a good great man obtain?
Place? titles? salary? a gilded chain?
Or throne of corses which his sword had slain?
Greatness and goodness are not means, but ends!
Hath he not always treasures, always friends,
The good great man? three treasures, LOVE, and LIGHT,
And CALM THOUGHTS, regular as infant's breath:
And three firm friends, more sure than day and night,
HIMSELF, his MAKER, and the ANGEL DEATH!

Percy Bysshe Shelley

(n. 4 august 1792 - d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre

principalii poeţi ai romantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de
seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele
clasice ,,Oyzmandias”, ,,Odă vântului de apus” (Ode to the West Wind), ,,Odă unei
ciocârlii”(To a Skylark) şi ,,Mascarada anarhiei” (The Masque of Anarchy), care sunt
printre cele mai populare şi cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea
lucrările sale majore sunt poemele vizionare ,,Prometeu descătuşat’’ (Prometheus
Unbound), ,,Alastor”, ,,Adonis” (Adonais), ,Revolta islamului „(The revolt of Islam),
precum şi piesa neterminată ,,Triumful vieţii” (The Triumph of Life). ,,Familia Cenci”
(The Cenci) şi ,,Prometeu descătuşat” sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru
acte. De asemenea a scris romanele în stil gotic ,,Zastrozi” şi ,,St. Irvyne” sau
,,Cavalerul de Rozacruce” (St. Irvyne, or the Rosicrucian) , precum şi proză
scurtă ,,Asasinii” (The Assassins) şi ,,Colosseumu”l (The Coliseum).

Shelley a fost de asemenea celebru pentru prietenia lui cu John Keats şi Lordul Byron.
Cea de-a doua soţie a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui
Frankenstein.Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele
lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puţine au fost mai apoi interzise după tipărire. Se
spune că în timpul vieţii nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale.
Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până să moară. În 1813, la vârsta de 21
de ani, a tipărit primul său poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical şi
revoluţionar, în 250 de exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un limbaj
tehnico-stiinţific şi imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea
industrializată.
Opere:

• 1813: Crăiasa Mab ("Queen Mab");

• 1816: Alastor sau duhul singurătății ("Alastor, or the Spirit of Solitude");
• 1818: Revolta islamului ("The Revolt of Islam");
• 1819: Mascarada anarhiei ("The Masque of Anarchy");
• 1819: Odă vântului de apus ("To the Westwind");
• 1819: Odă unei ciocârlii ("To a Skylark");
• 1819: Familia Cenci ("The Cenci");
• 1820: Prometeu descătușat ("Prometheus Unbound");
• 1820: Norul ("The Cloud");
• 1821: Trimful vieții ("The Triumph of Life");
• 1821: Apărarea poeziei ("A Defense of Poetry");
• 1821: Epipsychidion ("Epipsychidion");
• 1822: Hellas ("Hellas").

Love's Philosophy - Percy Bysshe Shelley

The fountains mingle with the river, Trec izvoarele în râuri,

And the rivers with the ocean; Râurile curg spre mare.
The winds of heaven mix forever, Nevăzute, limpezi brâuri
With a sweet emotion;
Nothing in the world is single;
Leagă boarea de-altă boare.
All things by a law divine
In one another's being mingle;-- Nu-i nimic stingher în Fire.
Why not I with thine? Toate tind să se îmbine
Într-o tainică iubire -
See! the mountains kiss high heaven, De ce nu şi eu cu tine?
And the waves clasp one another;
No sister flower would be forgiven,
If it disdained it's brother;
Munţii-aştern pe cer săruturi
And the sunlight clasps the earth, Val pe val se-mbrăţişează.
And the moonbeams kiss the sea;-- Care-i floarea fără fluturi?
What are all these kissings worth, Am fugi de ea, cu groază.
If thou kiss not me?
Soarele în braţe strânge
Globul. Luna-n mări se scaldă.
Ce-ar fi viaţa mea? – s-ar frânge
Fără sărutarea-ţi caldă
Mutability

We are as clouds that veil the midnight

moon;
How restlessly they speed, and gleam, and
quiver,
Streaking the darkness radiantly!--yet soon
Night closes round, and they are lost
forever:
Or like forgotten lyres, whose dissonant
strings
Give various response to each varying blast,
To whose frail frame no second motion
brings
One mood or modulation like the last.
We rest.--A dream has power to poison
sleep;
We rise.--One wandering thought pollutes
the day;
We feel, conceive or reason, laugh or weep;
Embrace fond woe, or cast our cares away:
Suntem ca norii iuti, lunecatori,
Ce-n valuie, la miezul noptii, luna:
Oclipa trec, semeti, stralucitori
Si pier in bezna pentru totdeauna.
Suntem ca niste lire vechi, vibrand
In fel si chip sub fiecare boare:
Nici un acord, in trupul lor plapand,
Cu celelalte n-are-asemanare.
Un vis ne otraveste cand dormim.
Un gand ne pangareste-apoi trezia.
Totuna-i de simtim sau de gandim
De plangem sau de stim ce-i cu bucuria.
Oricata bucurie sau dureri
Ne-asteapte-fara capat e cararea.
Si maine pentru om nu-i ce-a fost ieri
E vesnica pe lume doar schimbarea.

It is the same!--For, be it joy or sorrow,

The path of its departure still is free:
Man's yesterday may ne'er be like his
morrow;
Nought may endure but Mutability.
 George Gordon
Byron
George Gordon Noel Byron, al VI-
lea Baron Byron, s-a nascut in 22 ianuarie
1788 la Londra si a decedat in 19 aprilie
1824 la Mesolongion, Grecia.
Este unul dintre cei mai cunoscuti
poeti romantici englezi, alaturi de Percy
Shelley si John Keats, contemporani ai sai.
Printre cele mai cunoscute opere ale
sale sunt poemele narative Pelerinajul lui
Childe Harold si Don Juan. Cel din urma a
ramas incomplet din pricina mortii poetului.
Faima Lordului Byron se datoreaza
nu numai operei, ci si vietii sale, traita in extravaganta, cu numeroase povesti de dragoste,
datorii, despartiri, acuzatii de incest si sodomie. El a fost descris de catre Lady Caroline
Lamb ca „un om nebun, rau si periculos pentru a-l cunoaste”. Byron a fost un lider
regional al organizatiei revolutionare Carbonari din Italia in revolta lor impotriva Austriei
si mai târziu a calatorit pentru a lupta impotriva turcilor in Razboiul de independenta
grecesc, fapt pentru care grecii il considera un erou national. El a murit din cauza febrei
in Mesolongion.
Opera sa este legată de mişcările progresiste de eliberare care aveau loc în acea
perioadă în întreaga Europă : răscoala muncitorilor din Anglia, lupta Irlandei împotriva
stăpânirii engleze, mişcările de eliberare naţională din Spania, Grecia şi Italia.
Cele două poeme reprezentative ale lui lui Byron sunt „Pelerinajul infantelui
Harold” şi „Don Juan”. Accentul a căzut pe interpretarea evocilor şi momentelor cu
caracter autobiografic, critic şi pe modelul de receptivitate a conţinutului de catre criticii
şi cititorii vremii. Revolta, aspiraţia spre libertate, elementele tragice si dramatice
întâlnite în poemele lui Byron, sub o formă sau alta, se constituie într-un bloc-context
romantic de largă circulaţie.
Byron este un exponent al aspiraţiei romantice şi al protestului care uneori în
opera îmbracă forme hiperbolice. Modalităţile de exprimare lirică existente în opera lui
Byron; mythos, intrigă, protest, melancolie vor fi preluate de romanticii europeni în
forme diferite cu reflectarea unor particularităţi specifice ţărilor respective.O singură
trăsătură uneşte toate scrierile byroniene , mai ales pe cele din anii de maturitate ai
poetului, răzvrirea împotriva ordinii sociale întemeiate pe nedreptate şi tiranie.
 Surorile Bronte

Dintre cele trei surori Bronte, poete si romanciere, Charlotte a scris un prima un
roman, Profesorul, care nu a fost niciodata publicat in timpul vietii ei. Scris in 1847, acest
roman va fi totusi publicat postum. In acelasi ani, Charlotte scrie celebrul roman Jane
Eyre, sub pseudonimul Currer Bell, o carte care a scandalizat epoca victoriana, dar Jane
Eyre devine si ramane un bestseller urias. Dupa acest sucess, Charlotte Bronte isi
dezvaluie adevarata identitate si scrie al treilea roman in 1849, intitulat Shirley, care
reflecta in acelasi timp realismul social si romantismul epocii. In romanul Villete, sora ei
Emily ii serveste drept model si in care Charlotte povesteste intamplarile de pe vremea
studiilor de la Bruxelles. Charlotte Bronte s-a casatorit in 1854 cu vicarul tatalui sau,
Arthur Bell Nicholls, dar cazand prada tuberculozei, Charlotte va muri un an mai tarziu.

Intre timp, Emily Bronte n-a scris decat un roman, publicat in 1847,denumit La
rascruce de vanturi - o poveste de dragoste care are loc in mediul rural al Haworth-ului.
Cu toate acestea, Emily a scris multe poezii despre o tara imaginara (Gondal) cu
personaje imaginare. Aceste poezii au fost publicate in 1846, sub un pseudonim
masculin. Recunoasterea scrierilor lui Emily Bronte n-a venit decat in secolul al XIX-lea.
Soarta s-a dovedit trista si pentru tanara Emily, cand, in timp ce-l insotea pe fratele ei,
Branwell, pe ultimul drum, se imbolnaveste si moare in acelasi an ca si fratele sau, in
1848, de tuberculoza.

Desi a fost considerata cea mai putin talentata dintre cele trei surori, Anne
Bronte, a scris totusi cateva romane: in 1847, Agnes Grey - este cronica vietii unei
guvernante si in 1848, Necunoscuta de la Wildfell Hall - povestea unei tinere fete
casatorita cu un desfranat. Aceste romane sunt caracterizate de o inalta integritate morala
si de un realism aparte.

Toate romanele celor 3 surori Bronte sunt clasificate printre marile opere ale
literaturii engleze. Toti membrii familiei Bronte sunt inmormantat in capela familiei de la
Biserica Sf. Mihail din Haworth, Yorkshire.

Charlotte Brontë

Charlotte Brontë (se pronunță:ˈbrɒnti) (n. 21 aprilie 1816 – d. 31 martie 1855) a

fost o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily
Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul de
Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai celebre
romane din literatura engleză și cea universală.
 Rezumatul:

Jane Eyre este o micuta orfana in varsta de 10 ani, crescuta din obligatie de
matusa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alaturi de cei trei verisori. Matusa sa hotaraste sa
o trimita la orfelinatul Lowood patronat de dl Brocklehurst. Aici petrece opt ani in
conditii grele dar isi desavarseste educatia. Dorind independenta, la 18 ani merge la
Thornfield Hall unde devine guvernanta Adelei- o fetita frantuzoaica, pupila stapanului
casei- dl Rochester. Casa o captiveaza dar o si intriga caci etajul al treilea ascunde un
secret. Stapanul ei isi petrece timpul calatorind insa cand vine la Thornfield face o
impresie puternica asupra lui Jane, in ciuda temperamentului sau dificil. In scurt timp
Jane isi da seama ca este indragostita de acesta dar situatia sociala ii desparte iar dl
Rochester are o preferinta evidenta pentru Blanche Ingram -cea mai frumoasa fata din
comitat.

Relatia dintre Jane si Rochester se sudeaza si mai mult cand, in timpul unei vizite,
unul din oaspeti este ranit la al treilea etaj si cei doi il ajuta sa supravietuiasca. Jane
pleaca la matusa sa Reed aflata pe patul de moarte si aici isi intalneste alti veri. La
intoarcere este ceruta de Rochester in casatorie dar in fata altarului afla ca acesta era inca
insurat cu Bertha si ,dezamagita, paraseste Thornfield. Locuieste o vreme cu verii ei dar
dragostea pentru Rochester o face sa se intoarca la el si sa ramana acolo.

Emily Brontë

Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 - d. 19 decembrie 1848) a fost o scriitoare
engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman La răscruce de vânturi (în engleză
Wuthering Heights).

Rezumatul

Domnul Earnshaw, tatăl lui Catherine este un om bogat și bun, care stăpânește
conacul "Wuthering Heights" (la răscruce de vânturi). Catherine are un frate pe nume
Hindley. Domnul Earnshaw aduce un copil murdar acasă, cu care Catherine se înțelege
bine încă din primele clipe. Fratele ei, Hindley, din contră, nu dorește prietenia copilului.
Când tatăl lui Catherine moare,Hindley moștenește averea și devine brutal și rău cu sora
lui. Îl chinuiește pe Heathcliff, acesta declarându-i răzbunare. După ce pleacă de acasă,
Heathcliff devine bogat și moștenește o altă casă, Thrushcross Grange. Catherine e prinsă
într-o furtună și se adăpostește în casa vecină, unde îl găsește pe Edgar Linton, unul din
vecinii ei. Acesta se îndrăgostește de ea, urmând să se căsătorească cu ea. Heathcliff
devine și mai rece fa ț ă de ea. Heathcliff se însoară cu sora lui Edgar, Issabela. Aceasta
vine în casa lui, rămâne însărcinată, și naște un copil. La fel se întâmplă și cu Catherine.
La nașterea fiicei sale, Catherine moare. Copii lor se îndrăgostesc unii de al ț ii. Băiatul
lui Heatcliff moare, iar fiica Catherinei se îndrăgostește de unul din nepo ț ii lui
Heathcliff,Hareton.
 John Keats

John Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra - d. 23 februarie 1821, Roma) a fost
un poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez,
alături de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley.

Biografia

John Keats s-a născut la 31 octombrie 1795, în Halloween, la marginea Londrei, într-o
familie modestă, fiu al unui grăjdar, care moare prematur în urma unui accident. În anii
de școală s-a împrietenit cu Charles Cowden Clarke, el însuși viitor scriitor, care se
trăgea dintr-o familie de oameni culți și care i-a insuflat dragostea pentru cărți și
îndeosebi pentru poezie. Keats însuși amintește în scrisorile lui puternica impresie pe
care i-a produs-o lectura lui Edmund Spenserși a lui Homer. Keats a intrat ucenic la
un chirurg, apoi a devenit agent sanitar într-un spital din Londra. Întâlnirile cu
scriitorul Leigh Hunt și cu pictorul Benjamin Haydon l-a determinat să abandoneze
cariera medicală și să se consacre în întregime crea ț iei poetice.

Prima sa culegere de versuri (Poems, 1817) a fost trecută sub tăcere de critică. După
publicarea poemului Endymion (1818), Keats devine obiectul unor atacuri într-o
revistă conservatoare, care îl numea cu dispreț reprezentant al "școlii poetice cockney".
În anul 1818 o întâlnește pe Fanny Brawne, de care se îndrăgostește și cu care între ț ine o
legătură în afara principiilor morale stricte caracteristice epocii victoriene. În acest timp
scrie unele din cele mai frumoase poezii ale sale: Ode to Psyche, Ode on a Grecian
Urn, Ode to a Nightigale. În 1820 se desparte de Fanny Brawwne, când se constată că
suferă de tuberculoză pulmonară. Prietenii l-au ajutat, determinându-l să plece în Italia,
dar nici clima prielnică a sudului nu a putut opri mersul bolii. Keats a murit
în 1821 la Roma, unde a fost și înmormântat, când nu împlinise încă 26 de ani.

Opera

Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vie ț ii, Keats

a fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți
ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în
forme plastice. Byron și Shelley, care îi pre ț uiau talentul, au manifestat un mare interes
pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria
poetului confrate în elegia Adonais. El l-a descris ca fiind poetul "cel mai tânăr, cel mai
drag", crescut "ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e
hrănită".

Lirica și poemele lui Keats

La fel ca și al ț i poe ț i romantici, Keats a fost un cântăre ț al frumuse ț ii și desăvârșirii
lumii, mai ales al frumuseții sensibile. El iubea culorile florilor, ale mării, ale cerului,
miresmele plantelor. Se întâlnește și la Keats un cult al antichității, al idealurilor ei
profund umane. În poemul Endymion (1818), Keats tratează mitul dragostei zeiței
lunii, Selene, pentru păstorul Endymion, apărându-i sub forma unei bachante pătimașe.
Un alt poem cu subiect mitologic, Hyperion, ultimul dintre titanii care au răsturnat
stăpânirea lui Uranus, a rămas neterminat.

Keats a abordat și subiecte medievale. Ele au servit ca bază pentru

poemul Isabella (1818), precum și pentru poemul "Ajunul Sfintei Agnes" (The Eve of St.
Agnes, 1819). Ca și în alte crea ț ii epice, talentul său se manifestă cu cea mai mare for ț ă
în strofele lirice ale poemelor. Idealul său estetic și-a găsit cea mai deplină întruchipare în
poezia lirică. Modele remarcabile sunt poeziile "Odă unei privighetori" (Ode to a
Nightingale), "Toamna" (To Autumn) sau "Odă la o urnă grecească" (Ode on a Grecian
Urn). În ele s-au manifestat trăsăturile caracteristice ale poetului: perceperea senzorială a
naturii, forța imaginației, darul neobișnuit de a însufleți întreaga lume înconjurătoare.

Keats s-a ocupat și de formele poeziei și a lăsat un mare număr de sonete splendide,
îmbogățind limbajul poetic cu noi mijloace expresive. În mod deosebit a reușit să redea
în cuvinte culorile naturii, înfățișarea exterioară a obiectelor. În poezia lui Keats ele apar
iluminate de o frumusețe aparte, al cărei izvor îl constituie uimitoarea capacitate a
poetului de a ridica fenomenele și obiectele lumii reale până la treapta frumosului
adevărat.

Principalele opere

• On First Looking into Chapman's Homer (1816)

• Sleep and Poetry (1816)
• Endymion: A Poetic Romance (1817)
• Hyperion (1818)
• The Eve of St. Agnes (1819)
• Bright star, would I were stedfast as thou art (1819)
• La Belle Dame sans Merci: A Ballad (1819)
• Ode to Psyche (1819)
• Ode to a Nichtingale (1819)
• Ode on a Grecian Urn (1819)
• Ode on Melancholy (1819)
• Ode on Indolence (1819)
• Lamia (1819)
• To Autumn (1819)
• The Fall of Hyperion: A Dream (1819)

Citate
“Melodiile pe care le-ai auzit sunt dulci,dar mai dulci sunt melodiile pe care nu le auzi.”
“Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se nasca
deloc.”
“Poezia pamantului nu va muri niciodata.”

John Keats

Sonet

Tu, ce-ai simit in ochi al iernii vifor,

Vazand prin ceturi norii de omaturi
Si varf de ulmi prin stelele-nghetate,
Simti-vei seceris ca-i primavara.
Tu, cel al carui unic tom a fost
Lumina beznei lungi ce ti-a fost hrana,
Nopti dupa nopti, plecat cat era Phoebus,
April ti-o fi-ntreita dimineata.
Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,
Dar cant firesc cand da caldura buzna.
Nu cauta cunoasterea! – Eu n-o am,
Dar Seara ma asculta… Cel ce-i trist
Gandind la tradavie, trandav nu e
Si-i treaz cel adormit se crede.

Bright star

Bright star, would I were stedfast as thou art-

Not in lone splendour hung aloft the night,
And watching, with eternal lids apart,
Like nature's patient, sleepless Eremite,
The moving waters at their priestlike task
Of pure ablution round earth's human shores,
Or gazing on the new soft-fallen mask
Of snow upon the mountains and the moors;
No-yet still stedfast, still unchangeable,
Pillow'd upon my fair love's ripening breast,
To feel for ever its soft fall and swell,
Awake for ever in a sweet unrest,
Still, still to hear her tender-taken breath,
And so live ever-or else swoon to death.