ARGUMENT

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naştere acum 30 de ani, ca răspuns la apariţia

problemelor de mediu şi a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie.
Practic, Conferinţa privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se
recunoaşte că activităţile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurăor ceea ce pune
în pericol viaţa omului.
În 1987, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare aşa-numitul Raport Brundtland,
al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun” care dă şi cea mai citată definiţie a dezvoltării
durabile: Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.
Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină însă, foarte cunoscut abia după
Conferinţa internaţională privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio
de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului” la care au
participat reprezentanţi din aproximativ 170 de state. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai
multor convenţii referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan şi dioxid de
carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) şi stoparea defrişărilor masive. Tot
atunci a fost elaborată şi Agenda 21, sau Agenda dezvoltării durabile - planul de susţinere a
dezvoltării durabile.
La 10 ani de la Conferinţa de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul
privind dezvoltarea durabilă.
Turismul durabil înseamnă abilitatea destinaţiei turistice de a rămâne competitivă
împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară şi să-i
fidelizeze ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural şi a fi într-un permanent
echilibru cu mediul ambiant.
Turism durabil cuprinde dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi
marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu
asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale pentru generaţiile viitoare.
Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau
reformulat în cadrul conferinţelor purtate pe această temă.
Necesitatea protejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale care constituie
patrimoniul comun al umanităţii şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi populaţiei locale a
generat apariţia în practică a unor forme de turism durabil.
Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se găsesc în forme ale
1
turismului cum ar fi: ecoturism, turism rural sau turism cultural.
Aceste forme sunt expresia dorinţei ca turismul să reprezinte nu numai în prezent un
factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare ci şi o soluţie practică de păstrare nealterată a
mediului.

2
 Cap.1
DEZVOLTAREA DURABILĂ

1.1 Conceptul de dezvoltare durabilă

Geneza conceptului de dezvoltare durabilă îşi are rădăcinile în recunoaşterea din partea
unor ştiinţe sociale, a necesităţii punerii unor probleme de dezvoltare fără limite în economiile
naţionale. La forumul economic de la Davas din Elveţia, în 1996 s-a pus problema pentru
prima oară a globalizării afacerilor şi comerţului. Unele state au fost proglobalizare iar altele
au fost contra deoarece s-a ajuns la concluzia că toate ţările dezvoltate să beneficieze de pe
seama globalizării.

Esenţa dezvoltării durabile a societăţii umane este dată de modul de gestionare,

actuală şi viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale şi informaţionale, în raport
cu obiectivele creşterii economice şi asigurarea unei calităţi din ce în ce mai bune a vieţii şi a
mediului. Cele mai multe entităţi umane aspiră la realizarea dezvoltării economice pentru a
securiza creşterea standardelor de viaţă şi pentru a proteja şi îmbunătăţi mediul înconjurător,
atât pentru ele însele cât şi pentru generaţiile viitoare. Reconcilierea acestor două aspiraţii
reprezintă nucleul conceptului de dezvoltare durabilă şi se sintetizează prin dualismul
ecosistem-ecoeficienţă.

Dezvoltarea durabilă presupune atingerea a trei obiective şi anume: creşterea

economică, bunăstarea socială şi protecţia mediului. Pentru dezvoltarea unui sector de
activitate şi a societăţii în ansamblu trebuie ca toate aceste deziderate să fie atinse.

3
 Triunghiul durabilităţii

Atât protecţia mediului cât şi activitatea economică afectează calitatea vieţii. Deseori,
investiţiile economice şi protecţia mediului „merg mână în mână”, această convergenţă
reprezentând situaţia ideală. Dezvoltarea economică este realizată nu numai pentru
satisfacerea nevoilor materiale de bază, ci şi pentru a furniza resursele de îmbunătăţire a
calităţii vieţii în direcţii ca sănătatea, educaţia şi un mediu bun.

Multe forme de dezvoltare economică fac apel la mediu, în sensul că ele folosesc
resursele naturale, energetice, materiale şi informaţionale (resurse aflate, de cele mai multe
ori, la limită) şi generează produse poluante şi deteriorări ale mediului. Dar, în acelaşi timp,
există multe căi prin care anumite tipuri de activitate economică pot proteja sau îmbunătăţi
mediul înconjurător.
Acestea includ măsurile de eficientizare a utilizării resurselor naturale, energiei,
materialelor, informaţiilor, tehnologii şi tehnici îmbunătăţite de management, o mai bună
proiectare şi marketing pentru produse, minimizarea deteriorărilor aduse mediului (tehnologii
nepoluante, tehnologii mici consumatoare de materiale şi energie, tehnologii de valorificare a
deşeurilor, biotehnologii etc.), practici agricole prietenoase pentru mediu, o mai bună utilizare
a pământului şi construcţiilor, eficienţa îmbunătăţită a transporturilor etc.
Una dintre provocările majore ale dezvoltării durabile este de a găsi căi de încurajare a
activităţilor economice prietenoase pentru mediul înconjurător şi a descuraja activităţile care
provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului).
Deoarece mediul şi resursele sale sunt partajate între diverşi utilizatori, pentru extinderea
largă a protecţiei şi economisirii acestora este necesară acţiunea colectivă.
Deciziile asupra dezvoltării economice trebuie luate avându-se în vedere costurile
poluării potenţiale şi deteriorărilor aduse mediului, precum şi valoarea resurselor care sunt
consumate şi, prin conversie, valoarea oricăror îmbunătăţiri aduse mediului. Totuşi, deseori,
este dificil de stabilit care sunt costurile de mediu, ce cantitate de resurse poate fi utilizată fără

4
a afecta regenerarea acestora şi ce beneficii există sau vor fi asigurate ca urmare a unei
anumite acţiuni umane.
Mediul se tratează ca un bun gratuit, aflat la dispoziţia tuturor participanţilor la
activităţi de toate tipurile (nu numai economice). Un obiectiv cheie al politicilor de dezvoltare
durabilă este de a preveni această situaţie, prin asigurarea că toate costurile şi beneficiile sunt
distribuite echitabil, cum se cuvine. Obiectivul prezentat este avut în vedere în totalitate la
stabilirea deciziilor majore economice în sectoarele public şi privat, în cadrul unui
management strategic şi integrat al dezvoltării durabile, pe toate nivelurile de dezvoltare
(local, regional, naţional şi global).

În ceea ce priveşte „resursele naturale şi

energetice”, activităţile se desfăşoară pe două
direcţii principale:
- utilizarea raţională a resurselor
naturale prin tehnologii de prelucrare economică
(reducerea şi reciclarea deşeurilor), respectiv
reducerea consumului
- folosirea unor surse neconvenţionale
de energie. În prezent, accentul se pune pe
utilizarea raţională a resurselor naturale şi energetice, devenit astfel un imperativ al
prezentului. Alături de acestea, resursele materiale şi informaţionale completează ansamblul
resurselor dezvoltării durabile.

5
 Cap. 2
TURISMUL DURABIL

2.1 Fenomenul turismului

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea

desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).
Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade
sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi
şi sociologi.
Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind
puternic articulat în mediul înconjurător.
Privit ca un fenomen social-economic creator de benificii, turismul a fost defint în
variante dintre cele mai felurite:
- “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord);
- “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul
de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii,
datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute”
(Jan Medecin);
- “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a
sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului
pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al
perfecţionării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural
antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de
turism.

Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt:

- turismul balnear maritim - cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat
pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice;
- turismul montan şi de sporturi de iarnă - practicat pe arie largă pentru
drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarnă;
- turismul de cură balneară - prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale
unor factori naturali (izvoare termale şi minerale, nămoluri, aer ionizat);

6
 - turismul cultural - organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură
şi a altor realizări ale activităţii umane;
- turismul comercial expoziţional - a cărui practicare este ocazionată de mari
manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori;
- turismul festivalier - prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice,
folclorice) naţionale sau internaţionale;
- turismul sportiv - de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi
internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive,
interne şi internaţionale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade,
competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.);
- turismul de vânătoare (safari) - practicat de ţările occidentale, în general pe
teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile artice şi antartice. Este o
formă de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi
inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu
diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale
patrimoniului faunistic al Terrei.
Tipurile de turism se diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin
acestea, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

2.2 Responsabilităţi în dezvoltarea turismului durabil

Multe destinaţii şi mulţi organizatori de turism sesizează astăzi valoarea conservării

mediului şi îşi schimbă practicile profesionale spre protejarea resurselor naturale şi
îmbunătăţirea calităţii mediului, spre educarea turiştilor în scopul minimizării influenţei
acestora asupra habitatelor umane, culturale şi ambientale. Cheltuirea banilor cu
raţionament de către turişti poate ajuta la crearea unor oportunităţi mai bune pentru
afacerile, gospodăriile şi artizanii locali, sprijinind creşterea economică din zonele de
destinaţie.
Domeniile majore în care turismul exercită o puternică presiune asupra mediului,
prezentate într-o oarecare ordine a impacturilor, sunt:
→ consumul de spaţiu şi de resurse, determinat de extinderea amenajărilor în
funcţie de cerinţele consumatorului turistic. Amenajările turistice conduc la scoaterea din
circuitul agricol, a importante suprafeţe, mai ales din apropierea marilor oraşe, unde s-au
construit parcuri de recreere si distracţii;
→ presiunea asupra mediului înconjurător, reflectată în apariţia supraaglomerării

7
 unor zone, conducând chiar la apariţia unor stări conflictuale.
→ degradarea mediului înconjurător ca efect al poluării de toate categoriile (aerului,
apei, siturilor, poluare acustică, degradarea peisajelor, locurilor şi monumentelor istorice
etc.).
→ acţiuni de vandalism şi înscripţionare rebelă;
→ distrugerea iremediabilă a resurselor şi caracteristicilor mediului înconjurător în
termenii unei dezvoltări mai mult sau mai puţin stăpânite, animată, însă, de interese
pecuniare.
Problema impactului turismului asupra mediului este pe cât de importantă pe atât de
diversificată.
Deşi definit ca o „industrie fără fum”, turismul contribuie direct şi indirect, la
creşterea poluării globale. Utilizarea mijloacelor auto în transporturile turistice poluează
atmosfera, avioanele ridică nivelul poluării sonore, turismul neorganizat şi gradul redus de
culturalizare a turiştilor sunt sursele unei poluări a peisajului cu diverşi agenţi. La acestea se
adaugă poluarea estetică – prin neintegrarea construcţiilor în liniile peisajului natural sau ale
tradiţiilor arhitectonice ale zonei respective, sau poluarea spirituală – prin apariţia produselor
turistice de tip kitsch.
Turismul durabil este definit ca un turism care este, din punct de vedere ecologic,
acceptabil pe termen lung şi viabil din punct de vedere financiar, respectând întru totul
valorile sociale şi culturale ale populaţiilor locale. Acestea ameliorează relaţiile dintre
industria turistică, turişti, ţările sau regiunile vizitate şi mediul înconjurător.
Astfel, turismul durabil este o formă de turism care:
• este durabil pe plan economic, adică bine planificat şi bine administrat în scopul
păstrării calităţii mediului ambiant, oferind turiştilor experienţe de primă calitate şi
ameliorării calităţii vieţii în zonele receptoare;
• protejează mediul înconjurător respectând capacitatea spaţiilor naturale şi a aerului
protejat prin menţinerea diversităţii biologice;
• este diversificat, datorită posibilităţii de a se adapta caracteristicilor mediului
destul de variate;
• privilegiază participarea populaţiei locale la diferite activităţi legate de consumul
turiştilor şi poate contribui cu fonduri la conservarea siturilor ecologice, clădirilor şi
vestigiilor turistice.
Pentru ca dezvoltarea turistică să se realizeze pe principii durabile, cei în cauză
trebuie să ţină seama de componentele durabilităţii şi anume:
− mediul înconjurător, ce reprezintă materia primă pentru desfăşurarea acţiunilor

8
turistice;
− economia, care permite susţinerea unei anumite eficienţe a turismului ca afacere
atât pentru micii întreprinzători locali cât şi pentru marii touroperatori;
− oamenii, atât din prisma unor condiţii sociale satisfăcătoare pentru turişti cât şi
prin prisma avantajelor pentru populaţia locală.
Orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naştere la schimbări în
zona vizată. Însă, aceste schimbări trebuie menţinute în anumite limite acceptabile, prin
respectarea normelor de amenajare turistică, printr-o planificare atentă a activităţilor legate
de crearea infrastructurii sau prin educarea turiştilor.
În strategia de amenajare turistică a unei zone pe principii durabile, trebuie să se
urmărească unele elemente care să vizeze:
− corelaţionarea infrastructurii turistice cu potenţialul natural şi antropic al mediului
ambiental;
− dimensionarea riguroasă a bazei tehnico-materiale turistice şi implicit a
staţiunilor, evitându-se fenomenul de aglomerare turistică şi pericolul de degradare a
peisajului, „materia primă” de bază în ansamblul turistic al zonei;
− protejarea resursei „estetice” a mediului, fenomen independent de o serie de
factori ca: extracţia de resurse naturale, activitatea urbană a omului, acţiuni de petrecere a
timpului liber etc.
O creştere prost controlată a activităţii turistice generează probleme de mediu
înconjurător şi sociale care, nu numai că au efecte negative pentru comunităţile locale, dar
pot, pe termen lung, să diminueze beneficiile, locurile de muncă create şi să sărăcească
diversitatea biologică a destinaţiei lor.

Turismul trebuie, deci, să integreze dezvoltarea durabilă. Pentru a reduce

impactul asupra mediului înconjurător, industria turismului a pus în aplicare mai multe
tipuri de iniţiative voluntare.
Aceste demersuri voluntare includ:
• punerea în aplicare a unui sistem de management al mediului înconjurător;
• declaraţii şi coduri de conduită, destinate favorizării luării la cunoştiinţă de către
turişti a termenilor de turism durabil;
• sume ce garantează calitatea ecologică.
Industria turistică, în scopul dezvoltării într-o concepţie durabilă, a adoptat
managementul mediului înconjurător (SME), cum ar fi ISO şi EMAS, fiind considerat un
mijloc eficient pentru o dezvoltare armonioasă a mediului înconjurător.

9
 În conformitate cu directivele Uniunii Europene, toate ţările membre au fost
obligate să introducă în legislaţia naţională prevederi referitoare la impactul pe care îl au
asupra mediului marile proiecte de investiţii. Prin aplicarea acestui sistem de management
se pot preveni, reduce sau stăpâni impactul asupra mediului înconjurător.
Pentru a facilita punerea în aplicare a SME-ului, asociaţiile şi organismele
internaţionale au participat la redactarea unor ghiduri practice care au ca scop să ajute
„actorii” industriei turistice în:
• diminuarea impactului asupra mediului înconjurător la nivel de energie, apă,
deşeuri, zgomot şi poluare atmosferică;
• definirea liniilor de acţiune pentru protejarea unui turism receptiv la problemele
mediului ambiant, cu aplicarea unor soluţii arhitecturale, de inginerie a construcţiilor şi de
dotare a acestora, fără efectuarea mediului şi în conformitate cu specificul fiecărei zone;
• practicarea unei educaţii active a turiştilor în vederea îmbunătăţirii
comportamentului acestora faţă de tot ce îi înconjoară.
Provocări ale turismului durabil:
1.Cererea turistică este proporţională cu calitatea mediului înconjurător.
2.Turismul este activitatea care protejează mediul rural mai mult decât alte activităţi.
3.Turismul face să crească populaţia în zonele de destinaţie turistică.
4.Activitatea turistică poate să fie o forţă puternică în ceea ce priveşte moştenirea culturală şi
conservarea mediului.
5.Turismul durabil a devenit un cult, mai ales atunci când el se desfăşoară sub forma
ecoturismului. Turismul poate avea un impact pozitiv şi unul negativ asupra mediului.

2.3 Activitatea de turism pe plan mondial

De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot

mai mult activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative,
deplasările calfelor şi studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. în
paralel cu creşterea traficului de călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile,
transportul, activităţi destinate turismului. Transformarea circulaţiei de călători în turism
propriu-zis a început o dată cu secolul XIX şi s-a manifestat, în primul rând, prin creşterea
numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în franţa, elveţia, italia. De-a
lungul anilor, turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de
agrement. În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai compex din punct de
vedere economic, social şi spiritual.

10
 Turismul prezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea în
desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor
organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp,
precum şi industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.

2.4 Factorii de influenţare a turismului

Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân ,
în general, neschimbaţi) şi factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt
caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit).
Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului, formele de relief, reţeaua
hidrografică, clima, flora, fauna diferenţiază turismul în: turism montan, turism de litoral, de
schi, de vânătoare etc. Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. Aceşti
factori sunt: creşterea populaţiei globului, creşterea veniturilor populaţiei, creşterea timpului
liber, modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii.

Declaraţia şi potenţialul misiunii unui grup hotelier

Grupul hotelier Mandarin Oriental, posesor a 9500 camere în 34 de hoteluri din

20 de ţări declară:
Misiunea noastă este să încântăm şi să satisfacem deplin clienţii noştrii. Suntem
angajaţi să schimbăm câte ceva în fiecare zi, devenind continuu şi mai buni, ca să ne
păstrăm cei mai buni.
Cuvântul DELIGHT (“plăcere, bucurie, încântare, desfătare”) este acronimul
perfect pentru toate aspectele care caracterizează Mandarin Oriental:
D Distinctive ( “distinctiv”)
E Exotic (“exotic”)
L Lively (“plin de viaţă, vioi, inteligent, ager”)
I Imaginative (“imaginativ”)
G Guest-centered (“orientat spre oaspeţi”)
H Harmonoius (“armonios”)
T Time-giving (“creator de momente de relaxare, vacanţă”)

11
 Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii.
Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada,
Olanda, Italia, Suedia, Japonia şi altele, iar dintre ţările primitoare amintim: Spania, Franţa,
Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi altele. Cele mai mari încasări din turism au fost
înregistrate în Italia, urmată de Spania, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi
altele.

2.5 Turismul României

A fost puternic influenţat de ideologiile

şi personalitatea liderilor din ţările comuniste.
Prea puţină atenţie a fost acordată dezvoltării
turismului în imediata perioadă de după al
Doilea Război Mondial, iar când sectorul
ofertelor turistice a luat naştere, turismul
României a avut foarte puţin de oferit.
În momentul de faţă, România este pe
punctul de a deveni o destinaţie turistică importantă, dar înainte de toate va trebui sa-şi
estompeze anumite minusuri care nu îi conferă o poziţie concurenţială pe piaţa internaţională
turistică. Aceasta s-a datorat unui program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar şi
datorită perioadei de recesiune cu care România s-a confruntat după perioada comunismului.
Iar fără o dezvoltare sănătoasă a economiei româneşti şi a societăţii, dar mai ales fără o
privatizare a acestui sector şi fără un bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se
poate spera ca România să devină o atracţie importantă a turismului internaţional.
La nivel macroeconomic, conceptul de turism durabil nu a avut încă un impact major. A
fost realizat un set de recomandări privind dezvoltarea turismului în zonele protejate. Conceptul
de turism durabil a devenit la ora actuală mult mai popular la nivel microeconomic, prin
oferirea alternativei turismului verde.

12
2.6 Ecoturismul

Forma de turism a aparut odată cu nevoia oamenilor de a se retrage în natură şi de vizită

şi de a cunoaşte zonele naturale care se bucură sau nu de un statut naţional sau internaţional de
protecţie. Ecoturismul a fost definit astfel: “Ecoturismul înseamnă călătoria de cele mai multe
ori în ţări în curs de dezvoltare spre zone naturale relativ nederanjate pentru studiu, relaxare sau
asistenţă voluntară (voluntariat) care are în vedere însuşi flora, fauna, formele geologice şi
ecosistemele dintr-o zonă precum şi oamenii care traiesc în împrejurimi, nevoile lor, cultura şi
relaţia lor cu pământul.”
O dată cu dezvoltarea ecoturismului pe plan
mondial a apărut şi recunoaşterea beneficiilor acestei
forme de turism ca “mecanism” optim de valorificare a
resurselor turistice sau peisagistice. Aceste caracteristici
ale ecoturismului au reprezentat motivul pentru care
Naţiunile Unite au declarat anul 2002 “Anul
Internaţional al Ecoturismului”. Atenţia de care se
bucură această formă de turism din partea Naţiunilor
Unite pleacă de la recunoaşterea potenţialului
ecoturismului ca un instrument de dezvoltare durabilă
care poate duce la realizarea celor 3 obiective importante ale Convenţiei de la Rio, şi anume:
conservarea diversităţii biologice şi ecologice.

2.7 Impactul turismului asupra mediului

Turismul durabil reflectă trei aspecte importante:

a. calitate - turismul durabil prevede o experienţă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătăţind în

acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă şi protejând mediul;

b. continuitate - turismul durabil asigură continuitate resurselor naturale pe care se bazează şi

o continuitate a culturii comunităţii gazdă cu experienţe satisfăcătoare pentru vizitatori

c. echilibru - turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale
partizanilor mediului şi comunităţii locale.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate este dependent de mediul
înconjurător, acesta reprezentând "materia sa primă", obiectul şi domeniul de activitate

13
şi de desfăşurare a turismului, fiind suportul - cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se
desfăşoară în mediu şi prin mediu, "calitatea" acestuia putând favoriza sau nega activităţile
turistice.
Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esenţiali:
- factori cu caracter obiectiv, rezultaţi prin manifestarea unor fenomene naturale
nefavorabile
- factori subiectivi, cauzaţi de activităţi umane. Printre multiplele activităţi prin care
omul poate contribui la distrugerea mediului se includ şi activităţile turistice, desfăşurate
neraţional şi necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu,
pe care le generează unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot
fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul îşi poate aduce o contribuţie proprie, semnificativă,
nu numai la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activităţile desfăşurate, dar şi în
direcţia protejării şi conservării mediului, prin adoptarea unor reglementări specifice şi
eficiente.

Relieful, reţeaua hidrografică, peisajul, resursele naturale de factură balneară,

monumentele naturii etc, la care se adaugă şi resursele antropice ca monumente de arhitectură
şi artă, siturile arheologice şi istorice ş.a. reprezintă componente ale mediului ambiant şi se
constituie în resurse de ofertă şi atracţie turistică, favorizante pentru desfăşurarea unor
multiple forme de turism: de la drumeţie, odihnă şi recreere, la turismul de sănătate sau cel
cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi complexe, dar mai ales nealterate şi
neafectate de activităţi distructive, cu atât atracţia lor devine mai puternică şi generează
activităţi diversificate, răspunzând, astfel, unor foarte variate motivaţii turistice.

Rezultă că relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi

conservarea mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare
a turismului. Orice intervenţie distructivă sau de modificare a proprietăţilor primare ale
acestuia aduce prejudicii potenţialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea
resurselor sale, dar şi a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultimă instanţă, sănătatea
sau chiar existenta generaţiilor viitoare.

Deosebit de gravă este însă poluarea peisajului, una dintre cele mai valoroase
resurse ale potenţialului turistic. Factorii de degradare a peisajului se regăsesc în
ansamblul factorilor poluanţi care au acţiuni distructive asupra elementelor sale
componente (vegetaţie, faună, reţea hidrografică etc.), la care se adaugă tăierile
nedirijate de păduri, depozitarea necontrolată a deşeurilor industriale şi menajere,

14
realizarea de construcţii neaspectuoase sau neadecvate etc., acestea fiind numai câteva
aspecte dintre cele ce degradează natura, tocmai acolo unde este mai căutată pentru
frumuseţea ei.

Dependenţa evidentă a turismului de calitatea mediului înconjurător face ca el să fie

interesat în toate acţiunile de protecţie a mediului şi, prin aceasta, în protecţia
propriilor sale resurse, în caz contrar, consecinţele degradării resurselor turistice pot
avea implicaţii social - economice dintre cele mai grave

15
 CONCLUZII

Turismul, factor al dezvoltării durabile

1. Toţi participanţii la dezvoltarea turismului trebuie să salvgardeze mediul natural, având în
vedere obţinerea de creşteri economice sigure, continue şi durabile, menite să satisfacă în mod
echitabil nevoile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare;
2. Trebuie să se dea prioritate tuturor formelor de desfăşurare a turismului, care conduc la
economisirea de resurse preţioase şi rare, în mod deosebit apă şi energie, şi să dea prioritate şi
să se încurajeze de către autorităţile publice naţionale, regionale şi locale evitarea, pe cât
posibil, a producerii de deşeuri;
3. Eşalonarea în timp şi spaţiu a fluxurilor de turişti şi vizitatori, în mod special a celor care
rezultă din concedii plătite sau vacanţe şcolare, şi o distribuire mai echilibrată a sărbătorilor
trebuie privită ca o reducere a presiunii activităţilor turistice asupra mediului şi îmbogăţirea
impactului benefic asupra industriei turismului şi economiei locale;
4. Infrastructura turismului trebuie proiectată şi activităţile turistice programate în aşa fel încât
să se protejeze moştenirea naturală compusă din ecosisteme şi biodiversitate şi să se păstreze
speciile de animale sălbatice ameninţate; participanţii la desfăşurarea turismului, în special
profesioniştii, trebuie să cadă de acord asupra impunerii unor limitări sau restricţii asupra
activităţilor când acestea sunt exercitate în zone deosebit de sensibile: deşerturi, regiuni polare
sau de altitudine ridicată, suprafeţe de coastă, păduri tropicale sau mlaştini/delte propice
creării de rezerve naturale sau suprafeţe protejate;
5. Turismul natural sau ecoturismul sunt recunoscute în mod deosebit ca fiind determinante
pentru îmbogăţirea pozitiei turismului, dat fiind respectul pentru moştenirea naturală şi
populaţiile locale şi sunt în concordanţă cu capacitatea de absorbţie a locurilor respective.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. Găldean N., Staicu G., Ecologie şi protecţia mediului, Ed. Economică

Preuniversitaria, Bucureşti, 2002
2. Florina Bran, Melinda Candea, Irina Cimpoeru, Organizarea,
amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic , Ed.
Universitara, 2006
3. http://www.ecomagazin.ro/ecoturism-turism-durabil/

http://www.e-referate.ro/referate/Dezvoltarea_unui_turism_durabil2007-06-27.html

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=65&idb=

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.princeradublog.ro/wp-
content/uploads/sustainable-development-
4.jpg&imgrefurl=http://www.princeradublog.ro/jurnal/pasii-viitoarelor-
luni/&usg=__OISwhin6rTff4Gwi1SDJHjz3Djs=&h=302&w=315&sz=15&hl=ro&start=0&z
oom=1&tbnid=AMHPqrjBb04Z5M:&tbnh=159&tbnw=166&ei=V7LcTaueCszWsgaW-
vjkDg&prev=/search%3Fq%3Dturismul%2Bdurabil%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN
%26biw%3D1140%26bih%3D649%26tbm
%3Disch&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=532&sqi=2&page=1&ndsp=14&ved=1t:429,r:8,s:0&
tx=105&ty=82

http://www.google.ro/imgres?
imgurl=http://www.scritube.com/files/turism/619_poze/image002.jpg&imgrefurl=http://www
.scritube.com/geografie/turism/ECOTURISMUL-MODEL-DE-
DEZVOLTAR94798.php&usg=__uVOve8hgqJOqlGb2rzKvqzKc7ms=&h=261&w=495&sz
=12&hl=ro&start=12&zoom=1&tbnid=EiLRFwRDbheoYM:&tbnh=69&tbnw=130&ei=trLc
TdKPApDWsgbZ8ZDyDg&prev=/search%3Fq%3Dturismul%2Bdurabil%26um%3D1%26hl
%3Dro%26sa%3DN%26biw%3D1140%26bih%3D649%26tbm
%3Disch0%2C570&um=1&itbs=1&biw=1140&bih=649

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://ziarpiatraneamt.ro/wp-
content/uploads/2010/07/turisti.jpg&imgrefurl=http://ziarpiatraneamt.ro/antrec-neamt-in-
parteneriat-cu-
cjn/&usg=__VgaLdM75iHkPhPcuYXI1kwrK9Lg=&h=272&w=389&sz=126&hl=ro&start=2
27&zoom=1&tbnid=JzAW8A3wpsqb-M:&tbnh=134&tbnw=192&ei=V7LcTaueCszWsgaW-
vjkDg&prev=/search%3Fq%3Dturismul%2Bdurabil%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN
%26biw%3D1140%26bih%3D649%26tbm
%3Disch0%2C7809&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=682&sqi=2&page=16&ndsp=15&ved=1t:
429,r:2,s:227&tx=100&ty=85&biw=1140&bih=649

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.e-
scoala.ro/geografie/hartalow.jpg&imgrefurl=http://www.cjtulcea.ro/documente/RAPORT
%2520DE%2520MEDIU%2520Plan%2520Strategic%2520Dezv%2520Turism%2520durabil
%2520Delta

17
%2520Dunarii.pdf&usg=__WmuQWtLHnUFg4QUd_BJQr8ilJk0=&h=1928&w=2733&sz=9
64&hl=ro&start=15&zoom=1&tbnid=fOi0O6aNH_5woM:&tbnh=148&tbnw=219&ei=r7PcT
f6-ApGHswbst53LDg&prev=/search%3Fq%3Ddezvoltarea%2Bturismului%2Bdurabil
%26um%3D1%26hl%3Dro%26biw%3D1140%26bih%3D649%26tbm
%3Disch0%2C647&um=1&itbs=1&iact=hc&vpx=752&vpy=330&dur=832&hovh=148&hov
w=219&tx=171&ty=76&sqi=2&page=2&ndsp=15&ved=1t:429,r:13,s:15&biw=1140&bih=6
49
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/-
r8UOUOrxajQ/TbFMAyeCsiI/AAAAAAAAABE/mLucQbWfUqA/s1600/dezvoltare-
durabila33.jpg&imgrefurl=http://planningoradea.blogspot.com/2011/04/dezvoltare-
durabila.html&usg=__7zGDZliZysl8ugNUY_giC-
0uydg=&h=233&w=365&sz=26&hl=ro&start=7&zoom=1&tbnid=konvcjRnvwn3lM:&tbnh
=77&tbnw=121&ei=8LPcTeieHY3LtAby6qDiDg&prev=/search%3Fq%3Ddezvoltarea
%2Bturismului%2Bdurabil%26um%3D1%26hl%3Dro%26biw%3D1140%26bih
%3D649%26tbm%3Disch0%2C4650&um=1&itbs=1&biw=1140&bih=649

18