MONOGRAFIE “INSPECTIA FISCALA

SUB LUPA UNUI AVOCAT”

Autor
Avocat COLTUC
MARIUS VICENTIU
 INTRODUCERE
 Inspectia fiscala este definita ca fiind activitatea de verificare a unui  ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata si
contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte inspectia fiscala partiala - ce reprezinta activitatea de
verificarea declaratiilor fiscale ale contribuabilului din punct de verificare a unei sau mai multor obligatii fiscale, pentru o
vedere al legalitatii si corectitudinii acestora, precum si respectarea perioada de timp determinata; iar ca proceduri de control
de catre contribuabil a prevederilor legislatiei fiscale si contabile, iar fiscal, Codul de procedura fiscala defineste: controlul inopinat
pe de alta parte, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere si a - ce consta in activitatea de verificare faptica si documentara,
eventualelor diferente privind obligatiile de plata la buget, ce atrag in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta
dupa sine dobanzi si penalitati. unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in
prealabil a contribuabilului si controlul incrucisat - ce consta
 Asa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspectie
in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale
fiscala”, expresie definita in Codul de procedura fiscala, nu exista o
contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane;
definitie a termenului de ”control fiscal”. Totusi, am putea asimila
controlul incrucisat poate fi si inopinat.
intelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspectie fiscala”,
aceasta din urma, fiind, de fapt noua denumire a activitatii de \
control fiscal, terminologie instituita in legislatia fiscala odata cu
aparitia Codului de procedura fiscala
 Intrucat activitatea de inspectie fiscala (control fiscal) presupune
mai multe tipuri de verificari, de la cele prin care organele fiscal
realizeaza o activitate de documentare si faptica a activitatii unui
contribuabil si pana la controalele ce cuprind verificari ale intregii
activitati a unui contribuabil pe o anumita perioada de timp sub
aspectul unei sau al tuturor obligatiilor fiscale, este necesara
clasificarea activitatii de inspectie fiscala in functie de obiectul
acesteia, prin definirea formelor sale.
 Astfel, Codul de procedura fiscala defineste formele de inspectie
fiscal ca fiind: inspectia fiscala generala - ce reprezinta activitatea
de verificare a tuturor obligatiilor fiscale
 Pentru mai multa rigurozitate in definirea si clasificarea
inspectiei fiscale si o mai buna intelegere a ceea ce
inseamna activitatea de inspectie fiscala, consider ca
aceasta poate fi clasificata in functie de obiectul de
verificare, astfel:
 1. ”Inspectia fiscala de impunere” - avand ca scop
verificarea unui contribuabil sub aspect fiscal in sensul ca
vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere si
eventualele diferente privind obligatiile de plata la buget,
inclusiv dobanzile si penalitatile de intarziere.
 Astfel, in functie de obligatiile fiscale ce pot fi verificate,
inspectia fiscala de impunere cuprinde:
 a. inspectia fiscala generala;
 b. inspectia fiscala partiala.
 Ambele forme de inspectie fiscala vor fi finalizate prin
emiterea unei decizii de impunere (in cazul in care se
stabilesc diferente suplimentare fata de cele declarate de
contribuabil) sau prin emiterea unei decizii de nemodificare
a bazei de impunere (in situatia in care in urma inspectiei
fiscale nu s-au stabilit diferente suplimentare fata de cele
declarate de contribuabil).
 2. ”Inspectia fiscala de documentare” - avand ca scop
verificarea contribuabilului sub forma unei documentari,
realizata, in general, ca urmare a unei sesizari sau solicitari
din partea altei institutii, privind o tema punctuala, faptica,
concreta. ”Inspectia fiscala de documentare” va cuprinde:
 a. controlul inopinat;
 b. controlul incrucisat.
 Ambele forme de inspectie fiscala de documentare vor fi
finalizate prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinde
rezultatele constatarilor verificarii dar si prejudiciul estimat,
 in situatia in care se constata incalcarea prevederilor fiscale
din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea
bugetului de stat. In baza procesului-verbal ce va cuprinde
prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat
inspectia fiscala de documentare vor face propuneri pentru
initierea unei inspectii fiscale de impunere, prin care se va
emite decizia de impunere, ce constituie titlu de creanta si
atesta obligatia de plata a contribuabilului catre bugetul de
stat. De asemenea, in cazul in care prejudiciul produs
bugetului de stat este realizat ca urmare a savarsirii unei
fapte de natura penala, procesul-verbal incheiat va fi
inaintat si organelor de urmarire penala pentru continuarea
cercetarilor sub aspect penal.
 Ca si competente in realizarea inspectiei fiscale, in functie
de cele doua forme ale inspectiei fiscale prezentate mai sus,
putem preciza ca ”inspectia fiscala de impunere” va fi
exercitata doar de catre Agentia Nationala de Administrare
Fiscala (ANAF), prin organele sale de specialitate,
respectiv directiile cu atributii de inspectie fiscala, iar
”inspectia fiscala de documentare” va putea fi realizata atat
de catre directiile cu atributii de inspectie fiscala din cadrul
ANAF, cat si de Garda Financiara, autoritate distincta in
cadrul ANAF, ce are ca principal scop desfasurarea
controalelor inopinate, deci a inspectiei fiscale de
documentare.
 Din punct de vedere al constatarilor realizate ca urmare a
unei inspectii fiscale, respectiv stabilirea sau nu de obligatii
suplimentare fata de cele declarate de contribuabil, in
practica fiscala intalnim doua situatii, si anume: cea in care
se constata incalcarea de catre contribuabil a legislatiei
fiscale concretizata prin diminuarea bazei de impunere si
situatia in care, organele fiscale nu constata diferente ale
obligatiilor fiscale fata de cele declarate de contribuabil.
 In prima situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui proces-verbal ce va cuprinde ”prejudiciul” (in cazul inspectiei
fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de impunere (in cazul inspectiei fiscale de impunere).
 In cea de-a doua situatie, inspectia fiscala se finalizeaza prin incheierea unui procesverbal ce va cuprinde doar o ”radiografiere” a
situatiei fiscale a contribuabilului si detalierea unor fapte, situatii sau documente inregistrate in activitatea contribuabilului verificat,
in functie de obiectul controlului respectiv (in cazul inspectiei fiscale de documentare) sau prin emiterea unei Decizii de
nemodificare a bazei de impunere (in situatia inspectiei fiscale de impunere).
 In activitatea de inspectie fiscala, fie ca vorbim de inspectia fiscala de documentare sau de inspectia fiscala de impunere, se poate
recurge la urmatoarele metode de inspectie fiscala:
 a) metoda ”sondajului” - ce consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt
reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscal datorate bugetului general consolidat;
 b) metoda ”electronica” de verificare - ce consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu
electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate;
 c) metodele ”indirecte” - se aplica in cazul persoanelor fizice in situatia in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele
contabile sau fiscale ori declaratiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista
sau nu sunt puse la dispozitie.
Acestea sunt:
 - metoda sursei si cheltuirii fondului - consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in
perioada verificata. Astfel, orice cheltuiala peste valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru
aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel numerarul utilizat
pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa;
 - metoda fluxurilor de trezorerie - consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume operate prin conturile bancare sau in numerar,
pentru a compara miscarile de disponibilitati banesti cu sursele de venit si utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de
trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare
si a surselor acestor depuneri;
 - metoda patrimoniului - permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand modificarile
intervenite in patrimoniul net al acesteia.
 Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata si sursele de informatii
identificate, iar utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitate, sursele de
informatii si de perioada verificata. In aceasta monografie vom trata subiectele din ochii unui avocat, nu contabil.
 CAPITOLUL I
 Inspectia fiscala
 Obiectul inspectiei, organe
competente, durata inspectiei
 Reguli generale de inspectie
fiscala
 Momente importante ale
inspectiei. Discutia finala.
Raportul de inspectie
 Drepturi si obligatii ale
contribuabililor si ale
inspectorilor
 PRACTICA
 CAPITOLUL II
 Litigii fiscale
 Contestatia administrativa:
acte care ar putea fi contestate;
termene de contestare;
modalitati de evitare a
sanctiunii nerespectarii
termenelor de contestare
 Suspendarea executarii actului
administrativ: momentul optim
de promovare; tipuri de
argumentatie; tipuri de
probatoriu de natura a facilita
suspendarea
 Actiuni judiciare; termene de
promovare; durata de
solutionare; cai de atac
 Probleme frecvente intalnite in
practica; probatoriul relevant
in astfel de litigii
 PRACTICA
 INSPECTIA FISCALA
 Obiectul inspectiei, organe competente, durata
inspectiei
 Obiectul si functiile inspectiei fiscale
 Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si
conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si
exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili,
respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile,
verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de
impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a
accesoriilor aferente acestora.
 Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:
 a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si
faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus
inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si
conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si
exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea
legii fiscale;
 b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea
confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii
sau din alte surse;
 c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si
dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea
abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale. Pentru
ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2)
organul de inspectie fiscala va proceda la:
 a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al
contribuabilului;
 b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile
fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;
 c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii
scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau
imputernicitii acestora, dupa caz;
 d) solicitarea de informatii de la terti;
 e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor
datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta
fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul
inceperii inspectiei fiscale;
 f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata,
precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente
acestora;
 g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati
generatoare de venituri impozabile;
 h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;
 i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
 j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;
 k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in
acest sens proces-verbal.
 Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea de
constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari
solicitate de organele de urmarire penala in vederea
lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzelor aflate in
lucru la aceste institutii.
 Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor,
indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de
stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general
consolidat, prevazute de lege.
 Formele si intinderea inspectiei fiscale
 Formele de inspectie fiscala sunt:
 a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru
o perioada de timp determinata;
 b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada
de timp determinata.
 Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru
aplicarea legii fiscale.
 Proceduri si metode de control fiscal
 In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:
 a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu
privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;
 b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu
cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat. La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se
incheie proces-verbal. In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:
 a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care
sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
 b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu
electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.
 Perioada supusa inspectiei fiscale
 Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale. La contribuabilii
mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1). La celelalte
categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista
obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili
obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:
 a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
 b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;
 c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general
consolidat.
REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE
 Competenta
 Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si
neingradit prin Agentia Nationala de Administrare
Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate
ale autoritatilor administratiei publice locale, conform
dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care
sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite,
taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general
consolidat.
 Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru
Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile
sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
 Organele de inspectie fiscala din aparatul central al
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au
competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul
teritoriu al tarii. Competenta privind efectuarea inspectiei
fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in
care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se
stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala.
 Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi
inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal
competent. Contribuabilul nu poate face obiectii cu
privire la procedura de selectare folosita.
 Avizul de inspectie fiscala
 Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are
obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu
actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea
unui aviz de inspectie fiscala.
 Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:
 a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
 b) data de incepere a inspectiei fiscale;
 c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse
inspectiei fiscale;
 d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a
inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a
inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru
motive justificate.
 Comunicarea avizului de inspectie fiscala
 Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului,
in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
 a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
 b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
 Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este
necesara:
 a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
 b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii
unor autoritati, potrivit legii;
 LOCUL SI TIMPUL DESFASURARII INSPECTIEI
FISCALE
 Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie
un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale. Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat
pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice
alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
 Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara
activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in
timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.
 Durata efectuarii inspectiei fiscale
 Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.
 In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni. Perioadele
in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1)
si (2).
 Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive
justificate pentru aceasta. Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al
presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si
al ministrului internelor si reformei administrative, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art.
35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
 Reguli privind inspectia fiscal
 Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea
tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care
sunt relevante pentru impunere. Inspectia fiscala va
fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin
activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze
eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
 Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru
fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume
datorate bugetului general consolidat si pentru
fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie,
conducatorul inspectiei fiscale competent poate
decide reverificarea unei anumite perioade daca, de
la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data
implinirii termenului de prescriptie, apar date
suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la
data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care
influenteaza rezultatele acestora.
 Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor
independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii,
teritorialitatii si descentralizarii.
 Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se
desfasoara in baza unor programe anuale,
trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite
prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale
autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.
 La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este
obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia
 de inspectie si ordinul de serviciu semnat de
conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei
fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.
 La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este
obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere,
din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate
documentele si informatiile solicitate pentru inspectia
fiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost
restituite toate documentele solicitate si puse la
dispozitie de contribuabil. Contribuabilul are obligatia sa
indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu
ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile
stabilite de organele de inspectie fiscala.
 Obligatia de colaborare a contribuabilului
 Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la
constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este
obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de
desfasurare a inspectiei fiscale toate
documentele, precum si orice alte date necesare
clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct
de vedere fiscal.
 La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va
fi informat ca poate numi persoane care sa dea
informatii. Daca informatiile contribuabilului sau
cele ale persoanei numite de acesta sunt
insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate
adresa si altor persoane pentru obtinerea de
informatii.
 Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale
contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a
beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.

 Dreptul contribuabilului de a fi informat
 Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscal asupra constatarilor rezultate din inspectia
fiscala. La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor
fiscale, acordandu-I acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia
cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care
contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.
 Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi communicate contribuabilului in timp util.
 Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.
 Sesizarea organelor de urmarire penala
 Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei
fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.
 In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul
de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea
contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie
fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat
contribuabilului.
 Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale
 Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din
punct de vedere faptic si legal.
 La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si
diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.
In cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea
bazei de impunere.
 Procedurile de control reprezinta modalitatea prin care se efectueaza controlul fiscal. Inspectia fiscala poate fi
generala sau partiala. Inspectia fiscala generala presupune verificarea tuturor operatiunilor pe o perioada de timp
determinata. Inspectia fiscala partiala reprezinta verificarea uneia sau mai multor operatiuni pe o perioada de
timp determinata.
 Controlul fiscal este de doua feluri:
 • Inopinat;
 • Incrucisat

 Controlul incrucisat consta in verificarea
documentelor si operatiunilor efectuate de
contribuabil in concordanta cu alt
contribuabil. Acest control poate fi si
inopinat.
 Ca metode de control se disting doua
metode: prin sondaj si electronic;
 Controlul prin sondaj se efectueaza prin
verificarea selectiva a documentelor
justificative si a operatiunilor semnificative
in care sunt reflectate modul de calcul, de
inregistrare si de plata a obligatiilor fiscale
datorate bugetului consolidat.
 Controlul electronic presupune verificarea
programelor de calcul cu ajutorul carora se
tine contabilitatea, in principal a amiabile. Totuşi, în ultima perioadă se
programelor de contabilitate cu ajutorul unor
instrumente informatice specializate.
Metodele si procedurile de control se
stabilesc in functie de natura inspectiei
fiscale iar documentele analizate,
operatiunile verificate se stabiliesc de catre
inspectorul fiscal pe baza rationamentul
profesional. Indiferent de metodele si
tehnicile folosite intotdeuna trebuie sa fie
acelasi rezultat care reprezinta situatia de
fapt fiscala a contribuabilului.
 Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale
inspectorilor
 Drepturile persoanelor juridice supuse inspectiei
fiscale
 Obligatiile persoanei juridice supusa inspectiei
fiscale
 Drepturile persoanelor fizice supuse inspectiei
fiscale
 Obligatiile persoanelor fizice supuse inspectiei
fiscale
 În contextul înmulţirii controalelor fiscale,
contribuabilii trebuie să-şi cunoască foarte
bine atât drepturile, cât şi obligaţiile. Prin
tradiţie, românii au o atitudine defensivă în
timpul inspecţiilor fiscale, depunând eforturi
importante pentru păstrarea unor relaţii
observă schimbări, contribuabilii realizând
că trebuie să-şi apere activ drepturile. „Pe
fondul lipsei acute de resurse financiare la
bugetul statului, ne aşteptăm la o
intensificare a activităţilor de inspecţie
fiscală, de urmărire şi executare a creanţelor
stabilite prin actele de control, ceea ce
amplifică riscul creşterii presiunii fiscale,
respectiv a cheltuielilor reprezentând
impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a
costurilor corelative acestora (dobânzi de
întârziere, penalităţi, amenzi).”
 Drepturile contribuabilului
 Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de inspecţie fiscală
prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care va
cuprinde: temeiul juridic şi data de începere a inspecţiei;
obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse
inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei
de începere a inspecţiei fiscale.
 Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate
 Avizul se comunică în scris, înainte de începerea inspecţiei
fiscale:
 a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
 b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
 Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară
însă în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat.
(Controlul inopinat constă în activitatea de verificare faptică
şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu
privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei
fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului.
 Dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei
 Controlul încrucişat constă în verificarea documentelor şi
operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu
cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi
şi inopinat).
 Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele şi
contribuţiile sociale aflate în cadrul termenului de
prescripţie. Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili
obligaţii fiscale este de 5 ani şi începe să curgă de la data de
1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa
fiscală. Însă, în cazul în care obligaţia fiscal rezultă din
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termenul de
prescripţie este de 10 ani şi curge de la data săvârşirii faptei
ce constituie infracţiune sancţionată ca ata¬re printr-o
hotărâre judecătorească definitivă.
 Atenţie însă că aceste termene pot fi întrerupte la orice act
începător de executare care poate fi şi o notificare, ceea ce
înseamnă că prescripţia o ia de la început din momentul
întreruperii. La contribuabilii mari, perioada supusă
inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate
anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspecţia
fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3
ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor
fiscale. Dreptul de a solicita modificarea datei de începere a
inspecţiei fiscale.
solicita, o singură dată, pentru motive justificate. Dreptul de
a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau
contribuţie socială şi pentru fiecare perioadă supusă
verificării/impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei
fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite
perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până
la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date
suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează
rezultatele acestora.
fiscal asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii.
Numai dacă pe timpul desfăşurării inspecţiei fiscale starea
de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabilul
asupra căruia se desfăşoară inspecţia, organul poate solicita
informaţii şi altor persoane, care vor fi luate în considerare
numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace
de probă.
Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Soţul/soţia
contribuabilului supus inspecţiei şi rudele până la gradul al
3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea
de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. De
asemenea, preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii
fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili,
medicii şi psihoterapeuţii pot refuza să furnizeze informaţii
cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea
activităţii lor.
 Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate pe toată durata exercitării inspecţiei.
 Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal în privinţa informaţiilor furnizate organelor de inspecţie. În
categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea
contribuabililor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi suma veniturilor debitorului, plăţi,
conturi, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din
declaraţii ori din documente prezentate de către contribuabil sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal
ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
 Dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii unor documente de către organele de inspecţie fiscală.
 Dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale. La încheierea inspecţiei fiscale organul fiscal trebuie să poarte
o discuţie finală cu contribuabilul asupra constatărilor şi consecinţelor lor fiscale. Data, ora, locul şi problematica
discuţiei vă vor fi comunicate în timp util. Contribuabilul are dreptul să-şi prezinte în scris punctul de vedere cu
privire la constatările inspecţiei fiscale. De asemenea, după încheierea inspecţiei fiscale, în cazul în care nu se
modifică baza de impunere aferentă impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate bugetului
general consolidat, supuse inspecţiei fiscale, acest fapt va fi comunicat în scris. Dacă în urma inspecţiei fiscale se
modifică baza de impunere a obligaţiilor bugetare supuse inspecţiei fiscale, se va comunica Decizia de impunere
privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.
 Obligaţiile contribuabilului
 Potrivit art. 106 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor
de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate
documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
 Contribuabilul are următoarele obligaţii:
 Obligaţia de a permite accesul organului de inspecţie fiscală în incintele de afaceri. Indiferent de locul unde se
desfăşoară inspecţia fiscală, organul de inspecţie fiscală are dreptul să inspecteze orice incintă de afaceri sau orice
alte incinte ori locuri în care există bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în
prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. De regulă, obligaţia de a permite accesul este
în timpul programului normal de lucru. Însă, cu acordul scris al contribuabilului şi cu aprobarea conducătorului
organului de inspecţie fiscală, inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului.
 Obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat şi logistica necesară
desfăşurării inspecţiei fiscale. Prin spaţiu adecvat se înţelege
asigurarea unui spaţiu în limita posibilităţilor, după caz, dotat
cu necesarul minim de birotică şi care să permită păstrarea în
siguranţă a documentelor primite pentru inspecţia fiscală sau
elaborate de organele de inspecţie fiscală. În cazul în care
contribuabilul nu poate asigura un spaţiu corespunzător, va
anunţa în scris şi motivat organul de inspecţie fiscală
competent.
 Obligaţia de a pune la dispoziţie organului de inspecţie fiscală
toate documentele care stau la baza calculării impozitelor
datorate: registrele de evidenţă contabilă, documentele de
afaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru inspecţia
fiscală. Organul de inspecţie fiscală are dreptul de a solicita şi
altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost
clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de
contribuabilul inspectat. La finalizarea inspecţiei fiscale,
contribuabilul are obligaţia de a da o declaraţie scrisă, pe
propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la
dispoziţie toate documentele şi informaţiile relevante pentru
inspecţia fiscală.
 Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale.
Contribuabilul este obligat să dea informaţii şi să prezinte la
locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele,
precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt
relevante din punct de vedere fiscal. Obligaţia de a conduce, a
păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale într-un mod
adecvat şi de a le păstra la domiciliul fiscal sau la sediile
secundare, după caz.
 Contestarea deciziei de impunere emise în urma inspecţiei
 În cazul în care drepturile contribuabilului nu au fost
respectate, acesta are dreptul să conteste decizia de impunere.
Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la
data comunicării rezultatelor inspecţiei fiscale, la organul
fiscal al crui act este atacat. În soluţionarea contestaţiei
organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie.
Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în
sistemul căilor administrative de atac.
 Drepturile persoanelor fizice supuse inspectiei
fiscale sunt similare.
 Legiuitorii, si de aceasta data, nu sunt interesati de un parteneriat
real cu contribuabilul platitor de impozite intr-un Cod de
procedura fiscal rescris care ridica la „nivel de arta” obligatiile
contribuabilului simultan cu desconsiderarea drepturilor acestuia
prin nelegiferarea acestora. Poate fi un Cod fiscal extraordinar de
benefic pentru contribuabil, dar daca drepturile si obligatiile in
aplicarea acestuia, respectiv Codul de procedura fiscala, nu sunt
echilibrate atunci Codul fiscal este ca „branza buna in burduf de
caine”. Pentru a face afaceri conform Codului de procedura fiscala
rescris trebuie sa pui la dispozitia organelor de control orice
informatie iar acesta, organul de control decide daca le ia in
considerare sau nu. De asemenea, decide si cat sta la tine acasa iar
tu trebuie sa i te supui. Pentru aceste obligatii de punere la
dispozitie a timpului tau, dintr-o viata limitata si intr-o piata in
viteza, a “oricarui” document, organelle fiscale nu trebuie sa aiba
nici o conduita, cum ar fi eficienta timpului sau sa ia in considerare
documentele chiar daca este in avantajul contribuabilului.
 Poate scuza pentru organele fiscale ar fi ca au plan de incasari si
plan de stabilire de sume suplimentare formalizate care ii conduc
pe acestia la „formalizarea” rezultatelor, dar aceasta tot nu
justifica povara de a dovedi a contribuabilului si nici sintagma „esti
contribuabil vinovat pana dovedesti contrariul”. Toate aceste
abordari transforma ANAF intr-un jucator pe piata economica
 din Romania. In aceste conditii ne-ar trebui un arbitru care sa
asigure un Fairplay al jocului, in conditiile in care exercitarea
puterii statului sta cu functionarii din ANAF … si tot
contribuabilul trebuie sa dovedeasca.
 Pentru exemplificare :  , pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, despre constatari
precum si despre dreptul contribuabilului de a fi intrebat prima
 Discutia finala, din procedura aferenta inspectiei fiscala,
data despre eventualele argument sau informatii
este un drept al contribuabilului (atentie !!! - nu o
suplimentarenecesare organului fiscal. Surpriza, o data nu
obligatie a organului fiscal) care poate fi exercitat printr-
exista nici o formalizare a etapei de informare a contribuabilului
un punct de vedere in scris. Pentru acest drept al
deci organul de control/inspectie o poate face sau nu si, te
contribuabilului se stabileste (de catre organul fiscal) o
trezesti si ca se incepe un control incrucisat la partenerul de
data calendaristica de prezentare a unui punct de vedere
tranzactionare, care afecteaza atat increderea reciproca dintre
cu privire la constatarile efectuate pana in acel moment
contribuabili cat si, nu in ultimul rand, durata inspectiei fiscale
iar contribuabilul poate veni cu informatii, documente si
care se suspenda si in realitate se prelungeste pana la … cand or
argumente suplimentare. Acest drept este scris in Codul
mai avea timp.
de procedura fiscala dar procedurizarea pentru organele
de control practic nu exista.  Procedura de contestare este introdusa pentru a se asigura
echilibrul in ceea ce priveste exercitarea „puterii statului” care
 Mentionez ca aceasta procedura de „discutie finala” a
prin unica vointa impune legea, si da dreptul contribuabilului de
fost introdusa in lege pentru a diminua numarului de
a contesta. Dincolo de faptul ca organele care solutioneaza
contestatii, care sunt consumatoare de resurse (umane si
contestatiile sunt in subordinea managerului care stabileste
materiale) atat pentru contribuabil dar si pentru fisc.
sumele, ceea ce afecteaza „usor” independent deciziei, organele
Pentru punctul de vedere al contribuabilului prezentat in
de solutionare a contestatiei nu se obosesc sa justifice de ce nu
discutia finala organele de control trebuie sa raspunda
iti ia in seama argumentele din contestatie si vin cu un „100
daca accepta sau nu argumentele prezentate, fara a fi
file” in care se da copy/paste la contestatia contribuabilului si se
necesara o argumentare din punct de vedere al motivelor
raspunde in ½ pagina ca nu este acceptata contestatia. „De ce?”
de fapt cat si al celor de drept.
nu se accepta contestatia ramane un mister pentru contribuabil
 Astfel in toate cazurile organul de inspectie raspunde sec care cunoaste inca o data pozitia dominanta a „puterii statului”.
„nu se accepta punctul dumneavoastra de vedere”. Cel
 Trebuie sa spunem ca fiscul ar trebui ca pentru fiecare obligatie
putin din punct de vedere al respectului reciproc organul
pe care o creeaza pentru contribuabil ar trebui „in balanta” sa
de inspectie fiscala ar trebui sa spuna si „De ce?” nu se
acorde si drepturile care sa garanteze „buna credinta” si
accepta punctul de vedere. Acest ”De ce?” ramane fara
limitarea abuzului de „pozitie dominant” a puterii statului in
raspuns din partea organelor de control/inspectie fiscala
raportul juridic fiscal, pentru a statua o data pentru totdeauna
iar contribuabilul se alege doar cu o „Discutie finala”
parteneriatul cu contribuabilul. Poate mai important ar fi ca in
formala care „mananca resurse” iar fiscul cu acelasi
legatura cu drepturile contribuabilului sa se „marcheze”
numar de contestatii (ca si inainte de introducerea
obligatia fiscului. Adica daca prezint un punct de vedere in
discutiei finale) si deci cu o crestere a resurselor
discutia finala/contestatie etc. ar trebui sa mi se raspunda
consumate prin marirea duratei de efectuare a inspectiei
argumentat (motiv de fapt si temei de drept) de ce se ia/sau nu
fiscale datorita termenelor pentru exprimarea punctelor
se ia in considerare, raspunsul de pe pozitia dominant „nu se
de vedere.
accepta” nefiind specific unui parteneriat cu contribuabilui pe
 Tot in Codul de procedura fiscala se spune despre care toti managerii publici il invoca.
obligatia organului de inspectie fiscala de a informa
contribuabilul
 In aceeasi lumina a parteneriatului as aduce in discutie si termenele de solutionare a diferitelor
cereri ale contribuabililor, care sunt intarziate din diverse motive, justificate sau nu, cu precizarea
ca ar trebui ca dupa termenul legal de solutionare sa se aprobe „tacit” abordarea propusa de
contribuabil in cerere. Spre exemplu daca nu se emit decizii care sa impuna sume suplimentare, in
cazul inspectiei fiscal anterioare aferente rambursarilor de TVA, sumele de rambursat sa fie
restituite in urmatoarea zi trecerii perioadei legale de solutionare.
 Reiterez ideea unei institutii care sa guverneze in mod independent raportul juridic fiscal dintre
„puterea statului” si „contribuabil” respectiv „Avocatul contribuabilului”. Aceasta abordare este
necesara deoarece fiscul, cu indicatori de performanta si planuri de realizare, s-a transformat intr-
un „jucator” intr-un „joc” pe care il si „arbitreaza”. Aceasta calitate de „arbitru jucator” poate
conduce la abuzuri. Sigur ca in final poti gasi dreptatea in justitie dar timpul si banii investiti
trebuie sa fie disponibili si in cele mai multe cazuri nu sunt, aceste limitari influentand grav
mediul de afaceri si predictibilitatea fiscala.
 PRACTICA
 Anularea parțială a raportului de inspecție fiscală.
 R O M Â N IA CURTEA DE APEL BACĂU - SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
administrativ ȘI FISCAL -
 Sentința nr. 146/2008
 Ședința publică de la 02 2008
 Completul compus din:
 PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
 Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrative formulată de reclamanta B,
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională De
Administrare Fiscală, Direcția Generală A Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor
Publice B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite. Dezbaterile în fond au avut loc
în ședința publică din 24 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la
aceeași dată.
 A: - deliberând - Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
 Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 401/32/20.06.2008 reclamanta Bac hemat în judecată Agenția
Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat
anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31.03.2008, a deciziei de impunere nr.
80/31.03.2008 și a deciziei nr. 221/27.05.2008.
 În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
 Este nelegală veniturilor impozabile în sumă totală de 1.250.690 lei pentru seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data
de 8.02.2005 și care nu a putut fi prezentat la control.
 Actualul administrator al societății, a cumpărat societatea la data de 7.06.2005 de la fostul administrator, potrivit actului
adițional întocmit la orc sub nr. 2386/7.06.2005 și înregistrat prin încheierea nr. 3313/9.06.2005 a judecătorului delegat
la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. în cauză a fost achiziționat de fostul administrator și nu
se regăsește între actele care i-au fost predate pe baza de procesul-verbal la data când a cumpărat societatea noul
administrator. ui a fost declarată în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 88/22.02.2008, chiar de către fostul
administrator.
 Din luna februarie 2005 până în luna iunie 2005 societatea nu a avut nici un fel de activitate.
 II. Nelegală este și considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 102.758 lei efectuate cu achiziția de
materiale de construcții pentru obiectivul Casa. Aceasta întrucât pentru materialele de construcție achiziționate există
facturi fiscale și documente justificative, fiind îndeplinite atât cerințele art. 145-146 coroborate cu cele ale art. 155 5 din
Codul fiscal, cât și cerințele rezultând din art. 21 din Codul fiscal.
 Codul fiscal nu face nicio referire cu privire la completarea dispozițiilor sale cu cele ale Legii nr. 50/1991. Facturile
prezentate de societate îndeplinesc condițiile de documente justificative, existând și procese-verbale de recepție, situații
de lucrări care cuprind materialele utilizate și înglobate în construcție. Toate acestea se reflectă în balanța întocmită în
2007 și ianuarie 2007.
 Nu este aplicabil pct. 59 3 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 invocat în decizia nr. 221/27.05.2008 întrucât acest
punct se referă la livrările de bunuri mobile, iar în cauză este vorba de achiziții de materiale pentru construcția unui
imobil.
 Reclamanta a formulat două cereri de completare a
acțiunii, după cum urmează:
 - pentru termenul din 13.10.2008 a depus o cerere prin
care și-a completat obiectul acțiunii, solicitând și
anularea raportul de inspecție fiscal nr. -/31.03.2008
care a stat la baza deciziei nr. 80/31.03.2008;
 -pentru termenul din 27.10.2008 reclamanta a depus o
cerere prin care a lărgit cadrul procesual sub aspectul
părților - solicitând chemarea în judecată a
Administrația Finanțelor Publice B - și sub aspectul
motivelor de anulare a actelor contestate. Sub acest din
urmă aspect, reclamanta a invocat nulitatea raportului
de inspecție fiscală întrucât inspecția fiscală s-a
desfășurat în perioada 14.01.2008-28.03.2008, iar în
avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 s-a
menționat că inspecția se va efectua începând cu data
de 25.02.2008; prin urmare, inspecția fiscală s-a făcut
fără respectarea dispozițiilor art. 101 și art. 102 din
Codul d e procedură fiscală și nu se poate reține nici
situația de excepție prevăzută de art. 103 3.
 Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor
Publice Bas usținut că cererea de anulare a raportului
de inspecție fiscală este fără temei legal întrucât acesta
nu este un act administrativ fiscal în sensul Codului d e
procedură fiscală, ci doar un document care reflect
constatările inspecției fiscale.
 Pârâta a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă în
condițiile în care aspectele legate de emiterea avizului
de inspecție fiscală nu au fost reclamate nici în timpul
controlului și nici prin contestația administrativă.
 Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 102 2 lit. b) din Codul de procedură fiscală.
Examinând actele contestate în raport de susținerile
părților, de probele administrate și de dispozițiile
legale aplicabile în materie, curtea de apel constată
următoarele:
 Prin adresa nr. -/3.10.2007 Garda Financiară -
Secția județeană Ba solicitat Direcției Generale a
Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecție
fiscală, în temeiul art. 7 lit. f) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 91/2003, să stabilească
obligațiile fiscale datorate bugetului de stat de B
motivat de faptul că, în urma verificărilor, s-a
constatat că, în perioada 2006-2007, societatea a
încasat sume cu titlu de avans de la diverși clienți
(252.493,34 lei), fără a calcula și evidenția taxa pe
valoarea adăugată aferentă (filele 159-160).
 În vederea soluționării acestei adrese
Administrația Finanțelor Publice B -
Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un
control la reclamantă, în perioada
15.01.2008-25.02.2008 și la data de
31.03.2008. Rezultateleacestui control au fost
consemnate în procesul-verbal întocmit la
data de 31.03.2008 (filele 13-19 și 108).
 Sub aspectul contestat prin acțiune, la pct. 3 al acestui proces-verbal s-au constatat următoarele:

- în perioada 2003- 31.05.2005, deși conform datelor înscrise în deconturile de TVA și bilanțurile contabile nu sunt evidențiate venituri și
TVA colectată, a achiziționat mai multe documente cu regim special, între care și fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat de la B cu
factura nr. 1656/8.02.2005;

- prin actul adițional nr. 2386/7.06.2005 înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău conform certificatului nr.
24858/8.06.2005 în a fost cooptat ca asociat și administrator și s-a retras din societate și din administrare;

- în procesul-verbal de predare-primire încheiat între și nu s-au regăsit în lista documentelor predate în cauză.

 Având în vedere această situație organul de inspecție fiscală a procedat la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Codul d e
procedură fiscală. Totodată, au fost reținute dispozițiile art. 49 1 lit. c), art. 62, art. 63 1 din Codul d e procedură fiscală, pct. 65.1 lit. d)
din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. Astfel, s-a considerat că fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 putea
fi utilizat pe parcursul anului 2005 și constituie mijloc de probă la

 stabilirea bazei de impunere. bazei de impunere s-a realizat prin compararea veniturilor obținute de în anul 2005, din perioada în care
societatea a fost preluată de. Conform datelor din evidența contabilă la data de 31.12.2005 societatea a înregistrat venituri totale de
275.152 lei care sunt aferente unui număr de 11 facturi fiscale emise în perioada 30.06.2005-31.12.2005 pentru care s-a estimat o medie
de 25.013,81 lei pe factură, reprezentând medie venit bază impozabilă. Ca urmare, pentru seria - - de la nr. - la nr. - neprezentat la
control s-au estimat venituri suplimentare impozabile în sumă de 1.250.690 lei (25.013,81x50 facturi). S-a stabilit că, potrivit art. 140 1
din Legea nr. 571/2003 aceste venituri constituie baza impozabilă din punctul de vedere al TVA asupra căreia s-a aplicat cota standard
de 19% rezultând o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 237.631 lei.

 Întrucât inspecția fiscală s-a prelungit și după perioada inițială (15.01.2008-25.02.2008) organul de control a emis avizul de inspecție
fiscală nr. -/25.02.2008 prin care societății reclamante i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu 25.02.2008 va face obiectul unei
inspecții fiscal generale.
 În baza raportului de inspecție fiscală pârâta Administrația Finanțelor Publice B a emis decizia de impunere nr.
80/31.03.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru taxa pe valoarea adăugată,
impozitul pe profit, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări
sociale reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuția pentru
asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator,
contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția de asigurare pentru accidente
de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de
persoanele aflate în incapacitate de muncă, contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor
salariale și impozitul pe veniturile din salarii și din venituri asimilate salariilor.
 Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, suma totală contestată fiind de
858.250 lei, între obligațiile fiscale contestate fiind și cele în legătură cu care s-a formulat prezenta acțiune.
 Prin decizia nr. 22 din 27.05.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul soluționare contestații a
respins în totalitate contestația pentru următoarele motive:
 - Suma de 28.159 lei taxă pe valoarea adăugată a fost corect stabilită întrucât societatea nu a prezentat autorizație
de construire. În conformitate cu art. 94 3 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reprezentantului societății
i s-a solicitat notă explicativă, notă din care rezultă că autorizația nu a fost obținută întrucât nu au fost soluționate
actele de proprietate asupra terenului. Nerespectarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 conduce la
concluzia că societatea nu poate demonstra că achizițiile de materiale de construcții sunt destinate realizării
operațiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art. 145 2 lit. a) și art. 146 lit. a), precum și cele ale art. 21 1, art.
17 1 din Legea nr. 571/2003 republicată.
 - Organul de inspecție fiscală a procedat în mod corect la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în ceea ce privește seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005.
Prin urmare, s-au stabilit o taxă pe valoarea adăugată de 237.631 lei și un impozit pe profit de 200.110 lei.
 În susținerea acțiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri din care rezultă următoarele: ui seria - - de la nr. - la
nr. - a fost declarată de și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, Nr. 88/22.02.2008 (fila 22).
 PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
 Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, cu sediul în B,-,. A,. 2, județul B, în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu
sediul în B,-, sector 5, Direcția Generală A Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B și Administrația
Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, astfel cum a fost completată. Respinge excepția inadmisibilității
acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Anulează, în parte, decizia nr. 221/27.05.2008 emisă
de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, decizia de impunere nr. 80/31.03.2008 și raportul de inspecție fiscală
-/31.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice B în ceea ce privește următoarele obligații fiscale
suplimentare stabilite de inspecția fiscală:
 - 237.631 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor estimate și 181.313 lei majorări de întârziere;
 - 28.129 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de material de construcții și 5.181,44 lei majorări de
întârziere;
 - 200.110,4 lei impozit pe profit aferent veniturilor estimate și 152.684 lei majorări de întârziere;
 - 16.441 lei impozit pe profit aferent achizițiilor de materiale de construcții și 3.024,96 lei majorări de întârziere.
 Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B să plătească
reclamantei suma de 2004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
 Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 02 2008.
 Președinte,
 ---
 Grefier,
 ---
 Tehnored.
 - ex. 6
 03 2008
 Președinte: Mona Gabriela Ciopraga
 Judecători: Mona Gabriela Ciopraga
CAPITOLUL II. LITIGII FISCALE
 Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a
sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare. Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim
de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea. Actiuni judiciare;
termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul
relevant in astfel de litigii.
 Prin OMFP 2906/2014 au fost aprobate noi instructiuni pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedura fiscala
- Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.
 Conform prevederilor Titlului IX din Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si
impotriva altor acte administrative fiscal se poate formula contestatie potrivit legii.Contestatia este o cale
administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un
act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.Este indreptatit la contestatie numai cel care
considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
 Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze
dreptul sau sau interesul legitim lezat.
 Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat.
 Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea
decaderii. Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele cu privire la posibilitatea de a fi contestat,
termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia, contestatia poate fi depusa, in
termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului
administrativ atacat.
 Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:
 a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se
prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
 De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile
incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incat ultima zi de depunere a
contestatiei este 30 iulie.
 b) Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus
saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.
 De exemplu: In situatia in care data de 30 iulie prezentata la exemplul anterior este sambata, ultima zi de depunere a
contestatiei este luni, 1 august.
 c) Termenul de 3 luni prevazut la art. 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfarseste in ziua lunii
corespunzatoare zilei de plecare.
 De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se
sfarseste in data de 15 aprilie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.
 d) Termenul care, incepand la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va
socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:
 Actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfarseste in ultima zi a lunii
februarie, respective 28 sau 29 februarie, reprezentand ultima zi de depunere a contestatiei.
 Ordinul cuprinde instructiuni cu privire la posibilitatea de contestare, forma si continutul contestatiei, termenul de
depunere a contestatiei, organul competent, retragerea contestatiei, solutionarea contestatiei, decizia de solutionare,
suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, comunicarea deciziei si calea de atac.
 La data intrarii in vigoare a OMFP 2906/2014 se abroga prevederile OANAF nr. 450/2013 privind aprobarea
Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 24 aprilie 2013.
 Recent, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată la
Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ, într-o cauză ce are ca obiect
anularea în parte a unei decizii de impunere.
 Critica se referă la dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscal şi art. 7 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorul acesteia susţinând că textele de lege criticate încalcă
prevederi din Constituţie, precum şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece “încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat de o
instanţă de judecată prevăzută de lege”.
 Dreptul la contestaţie este reglementat de art.205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia împotriva titlului
de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii.
Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în
drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
 Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ
fiscal – şi care poate să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat – sau prin lipsa acestuia. Prin lipsa
actului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru
emiterea unui act administrativ fiscal.
 Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În aceste condiţii, pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii
sau alte sume datoratebugetului general consolidat.
 În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate
depune de orice persoană care participă la realizarea venitului. Articolul 89 (1), la care se face trimitere, prevede
că bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:
 - când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului
impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
 - când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz,
competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
 În cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numai
prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul
acesteia.
 Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin
contestarea acestei decizii.
Obiectul contestaţiei îl constituie – potrivit art.206 Cod pr. Fiscală – numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de
organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva
refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestaţia se depune la organul fiscal, respective
vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
● Termenul de depunere a contestaţiei. Art. 207 din Codul de procedură prevede un termen de 30 de
zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, pentru depunerea
contestaţiei. În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului
administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la
înregistrare, organului de soluţionare competent.
 Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor
administrative fiscal asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în
conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de
măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
 a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice
judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii,
pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe,
 contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3
milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise
deorganele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
 b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene
sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor
nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au
ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii
fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de
reverificare, cu excepţia celor emise de organele central cu atribuţii de inspecţie fiscală;
 c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru
contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura
de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii
contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele
centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
 Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare din cele de mai sus, în
condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de
soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
 Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale
emitente. Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului
administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
 Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste
autorităţi.

 În soluţionarea contestaţiei, organul competent se
pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Decizia sau
dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă
în sistemul căilor administrative de atac.
 Jurisprudenţă. După această prezentare, succintă, a cadrului
legal, revenim la critica asupra căreia a trebuit să se
pronunţeCurtea Constituţională, sesizată prin încheierea
Tribunalului Dâmboviţa, în cauza aflată în stare de
judecată.
 Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă:
 - dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală,
prezentat mai sus, precum şi
 - prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia înainte de a se
adresainstanţei de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrative
individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau
autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen
de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în
tot sau în parte, a acestuia.
 În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii
excepţiei au invocat prevederile constituţionale ale art. 16
referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul
liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De
asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
 În ce priveşte criticile formulate asupra art. 205 Cod pr.
Fiscală, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici identice
de neconstituţionalitate şi, de fiecare dată, a constatat
constituţionalitatea acestui text legal. Prin decizii
anterioare,
 Curtea a stabilit căinstituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o
modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana
vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a
obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct
de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia
persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea
instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care
pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului
celerităţii. Prin urmare, Curtea a statuat căparcurgerea unei proceduri
administrative prealabile, obligatorii, fără character jurisdicţional nu
îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului
administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
 În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ, tot prin decizii anterioare Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că procedura prealabilă
reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze
dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la un process echitabil şi că
instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă,
rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un
drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la
organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale
nr.1/1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, Curtea Constituţională a
statuat cu valoare de principiu că este de competenţa exclusivă a
legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să
asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii,
descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate
pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată, iar legiuitorul poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale,
principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită
a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în
modalităţile instituite de lege.
 Posibilitatea de contestare
 Orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa
unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze
dreptul său sau interesul legitim lezat.
 Lipsa actului administrativ fiscal înseamnă
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a
contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ
fiscal.
 Deciziile referitoare la bazele de impunere se pot
contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la
baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise
ulterior în temeiul acesteia.
 Forma şi conţinutul contestaţiei.
 În cazul în care contestatarul precizează că obiectul
contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat,
fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de
organul de soluţionare, cuantumul sumei totale
contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe,
datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale
acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se
consideră formulată împotriva întregului act
administrativ fiscal. În cazul în care contestaţia este
formulată printr-un împuternicit al contestatorului,
organele de soluţionare competente vor verifica
împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în
procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare,
contestaţia va purta semnătura şi ştampila
administratorului special/administratorului judiciar sau a
lichidatorului, după caz.
 În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de
depunere (împuternicirea în original sau în copie
legalizată, semnătura şi ştampila), organele de
soluţionare competente vor solicita contestatorului printr-
o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în
termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste
cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă.
 Termen de depunere a contestaţiei.
 Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului
administrative fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei
organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi
dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de
soluţionare.
 Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original,
ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite,
precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului
persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original
sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se
desemnează administratorul special/administratorul
judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în
copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării
actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data
la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce
au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele
depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă
este cazul.
 Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător, astfel, termenul de
depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu
excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel,
neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua
când s-a sfârşit termenul.
 Retragerea contestaţiei
 Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator
sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de
formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei.
Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În
cazul în care contestatorul se află în procedură de
insolvenţă/ reorganizare/faliment/lichidare, cererea de
retragere a contestaţiei va purta semnătura şi ştampila
administratorului special/administratorului judiciar sau a
lichidatorului, după caz. Persoanele fizice vor anexa la
cererea de retragere copia actului de identitate.
 Decizia de soluţionare:
 În soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se pronunţă
prin decizie. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în sensul că
asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale,
potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.
 Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrative:
 Dacă prin decizie se suspendă soluţionarea contestaţiei până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluţionare competent va
relua procedura administrativă, în condiţiile art. 213 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală, numai după încetarea definitivă
şi executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscal sau de contestator
printr-un înscris emis de organele abilitate. Soluţia dată de organele de cercetare şi urmărire penală trebuie însoţită de
rezoluţia motivată, atunci când suspendarea a fost pronunţată până la rezolvarea cauzei penale. Dacă solicitarea de reluare a
procedurii de soluţionare aparţine împuternicitului contestatorului, altul decât cel care a formulat contestaţia, acesta trebuie să
facă dovada calităţii de împuternicit. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine contestatorului, organele de
soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de încetare a suspendării
soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil. În situaţia în care solicitarea de reluare a procedurii aparţine
contestatorului, organele de soluţionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresă, comunicarea faptului că motivul de
încetare a suspendării soluţionării contestaţiei a rămas definitiv/definitiv şi irevocabil.
 Soluţii asupra contestaţiei
 Contestaţia poate fi respinsă ca:
 - neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să
modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
 - nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau
argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;
 - fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau
dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea
rămâne lipsită de obiect;
 - inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în
vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de Procedură Fiscală. Aceste soluţii nu sunt prevăzute limitativ.
 Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedural Contestaţia poate fi respinsă ca:
 - nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
 - fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o
persoană fizică sau juridical lipsită de calitate procesuală;
 - fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;
 - lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său
legitim;
 - prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia
în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.

 Comunicarea deciziei şi calea de atac

 Decizia de soluţionare a contestaţiei se comunică prin modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal
prevăzute de art. 44 din Codul de Procedură Fiscală.
 Instrucţiuni privind îndreptarea erorilor materiale din deciziile privind soluţionarea contestaţiilor
 Procedura de efectuare a corecţiei erorilor materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor cuprinde
activităţile ce trebuie effectuate pentru corectarea erorilor materiale. Prin erori materiale se înţelege orice greşeli
de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag
nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
 Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către organul de soluţionare a
contestaţiilor competent, la iniţiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrative fiscal contestat,
a contestatorului sau a oricărei persoane direct interesate.

 Instrucţiuni privind publicarea pe site a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor

 În cadrul Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor, birourilor/serviciilor de soluţionare contestaţii din
cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene/ Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului
Bucureşti toate deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor şi soluţiile instanţelor judecătoreşti, după caz, după
depersonalizarea lor, se transpun într-un format citibil pentru a fi postate pe site-ul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
 Depersonalizarea deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor se face prin eliminarea oricăror elemente care ar
conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a funcţionarilor publici care au participat la
redactarea şi semnarea deciziei.
PRACTICA

 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul în care se solicită suspendarea executării unui act
administrativ-fiscal prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani,
îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr.
554/2004, nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la
producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această
cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni
caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii
nr. 554/2004. În speţă, Înalta Curte a reţinut că reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură
să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat
ulterior, în cazul în care, în final, actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie
al suspendării executării actului administrativ, ceea ce impune respingerea cererii de suspendare.(Decizia
nr. 2132 din 8 mai 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie având ca obiectsuspendarea executării
 Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de A.P.D.R.P.)
 Va uram sucess in conbaterea abuzurilor ficale ale statului. Peste 95 din contestatii sunt admise in
favoarea contribuabilului.

 AL VOSTRU
 AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
 www.coltuc.ro