PSIHISMUL UMAN

INCONȘTIENTĂ

2 componente:

CONȘTIENTĂ

Psihismul uman, asemenea corpului biologic, este supus ritmurilor biologice, oscilând
între două stări alternative:
 starea de veghe (trezire/vigilență);
 starea de somn.
Starea de veghe/somn = bioritm circadian durează 24 ore.
SOMNUL este o stare fiziologică periodică şi reversibilă, caracterizată prin abolirea
conştienţei şi diminuarea reactivităţii la stimuli.
CONȘTIENȚA- se referă la starea de VIGILITATE (starea de veghe), la conștientizarea sinelui
și a mediului înconjurător; abilitatea de a executa comenzi.
CONȘTIINȚA- reflectarea psihică asupra propriului caracter și comportament.
Are mai multe înțelesuri:
 Conștiință morală;
 Conștiința de sine ca și statut social;
 Conștiința bolii (insight).

I. Cantitative- prin afectarea nivelului de vigilitate (gradului de trezire):

1. obnubilarea;
2. soporul;
3. coma (abolirea câmpului actual de conştienţă).
II. Calitative:
1. starea crepusculară;
2. starea confuzională.

I.1. Obnubilarea: din latină- nubes = înnourare;

nebula = înceţoşare; reprezintă o denivelare a gradului de vigilitate
în sensul scăderii vigilităţii.

1
 Obnubilarea apare în:
 normalitate - în stările de oboseală şi în stările hipnagogică (starea ciudată de
trecere de la veghe la somn) şi hipnopompică (tranziţia de la somn la trezire).
Spasm hipnagogic = senzația de cădere în gol din timpul somnului.
Paralizia hipnagogică - Paralizia în timpul somnului
 Reprezintă incapacitatea trecătoare de a realiza orice fel de mișcare voită;
 apare la aproximativ 8% din populație.
 Durata fenomenului de obicei este scăzută, între 1 și 3 minute, după care paralizia
cedează spontan.
Pe durata episodului paralitic persoana este în totalitate conștientă dar este incapabilă de a
se mișca sau de a vorbi ceea ce îi poate provoca o puternică stare de neplăcere și anxietate. Acest
fenomen nu este periculos deoarece nu afectează respirația sau funcțiile cardiace.

Starea HIPNOPOMPICĂ:
Persoana e nevoită să se orienteze în viaţa reală în timp util pentru a realiza ceva (de exemplu,
să răspundă la telefon) DAR nu se trezeşte de fapt complet.
Obnubilarea apare în patologie:
 în afectările directe ale SNC (traumatism cranio-cerebral, accident vascular
cerebral, meningo-encefalite, tumori);
 în afectările indirecte ale SNC (insuficienţă hepatică, renală, respiratorie);
 intoxicaţii cu substanţe deprimante ale SNC (alcool, medicaţie psihotropă).
STAREA DE SOPOR (primul stadiu al comei, coma vigilă)
 Reprezintă o stare de somn profund din care pacientul nu mai poate fi trezit DECÂT DE
stimuli foarte puternici și PE O durată scurtă (câteva secunde), DUPĂ CARE reintră în
starea de somn profund.
COMA (de la grecescul coma, însemnând somn profund)
 se caracterizează printr-o stare în care conştienţa este abolită, fără posibilitatea trezirii
prin aplicarea stimulilor dureroşi, luminoşi sau auditivi, cu pierderea ritmicităţii
somn-veghe.
 Cauzele sunt aceleaşi ca şi în cazul obnubilării.
Starea CREPUSCULARĂ
se caracterizează prin îngustarea punctiformă a câmpului actual de conştienţă cu păstrarea
automatismelor motorii (poate merge, poate urca în tren, poate coborî).
 Cauzele stării crepusculare sunt:
-organice (epilepsia fronto-temporală); -induse de substanţe (beţia patologică);
-psihiatrice (stările disociative ale câmpului actual de conştiinţă din isterie şi reacţia acută la stres)

2
 Starea CONFUZIONALĂ (Delirium)
- se caracterizează prin perturbarea câmpului actual de conştienţă atât ca arie, cât şi ca
nivel de vigilitate;
- debutul este brusc;
- evoluţia este acută şi tranzitorie (dacă se iau măsuri);
- intensitatea simptomelor - fluctuantă -agravare vesperală (seara).
CAUZE:
-afectare directă a creierului: traumatisme cranio-cerebrale, tumori, accidente vasculare
cerebrale, meningo-encefalite (delirium infecţios), epilepsie;
- afectare indirectă a creierului: insuficienţe de organ (hepatică, renală, respiratorie),
deficit de vitamină B1, hipoglicemie, dezechilibre hidroelectrolitice, febră (delirium febril
ce evoluează în paralel cu febra), septicemii (delirium infecţios);
- intoxicaţii sau sevraje: droguri, medicamente, toxice (delirium de intoxicaţie sau de
sevraj).
-NU este o boală psihică!
-Apare mai frecvent la copii (creier imatur) sau la vârstnici.
-Starea confuzională (delirium) NU trebuie confundată cu DELIRUL, care este o
convingere patologică fără substrat real, ce apare pe un câmp actual de conştienţă
clar!
La vârstnici trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu DEMENŢA (debut insidios, evoluţie
cronică progresivă). Uneori, starea confuzională se poate suprapune peste o demenţă.

3
  PERSONALITATEA reprezintă stilul habitual al unui individ de a gândi, simţi, tinde,
acţiona şi reacţiona.
 Ea are o dimensiune:
*corporală,
*psihologică (cognitivă, afectivă şi comportamentală),
*spirituală.
 Aspectul cognitiv se referă la modul în care persoana se percepe pe sine şi pe ceilalţi.
 Aspectul afectiv se referă la capacitatea de a rezona afectiv, de a-şi controla sau nu
emoţiile, respectiv de a-şi orienta afectivitatea spre sine sau spre alte persoane.
 Aspectul comportamental se referă la relaţiile cu celelalte persoane şi capacitatea de a
controla impulsivitatea.

CARACTERUL reprezintă aspectul vizibil al personalităţii (comportamentul).

TEMPERAMENTUL se referă la trăsături simple, de origine biologică, observabile la
sugari în opoziţie cu noţiunea mai complexă de personalitate a adultului: regularitatea
funcţiilor biologice, nivelul de activitate, calitatea dispoziţiei afective, răspunsul la
stimulii senzoriali, apropierea sau retragerea din faţa situaţiilor noi, adaptabilitatea la
situaţiile noi.