Șerban David Andrei

PSH, An I, Gr. 3

Neil Perry – „Dead Poets Society”

Personajele principale ale acestui film sunt un grup de adolescenți ai unei consacrate
școli, Neil Perry, Todd Anderson, Knox Overstreet, Charlie Dalton, Richard Cameron, Steven
Meeks, Gerard Pitts, ce sunt îndrumați de către directorul acestei școli, Gale Norman, într-un
mod strict și care se bazează pe tradiție.
Neil Perry pare un personaj ce joacă un rol; rolul de copil ce face ceea ce dorește tatăl
său, deși el are alte aspirații. Personalitatea acestuia se manifestă cu adevărat atunci când este pe
scenă. Viața sa este o piesă de teatru, în care romanticul, visătorul nu reușește să răzbească prin
lumea crudă, tradițională. Dacă privim acest personaj din perspectiva dezvoltării, putem spune că
se încadrează în categoria adolescentului. Acest lucru nu este exprimat clar în film, dar putem
deduce cu ușurință că Neil se află într-un liceu.
„În tabloul amplu și complex al dezvoltării din acest stadiu pot fi relevate câteva aspecte
dominante care definesc locul adolescenței în procesul definirii ființei umane. (Crețu, 2016)” În
contextul acestui personaj putem identifica un avans cognitiv remarcabil, manifestat prin notele
aproape maxime obținute de Neil. Acest lucru este datorat respectului profund pentru părinții săi
(aceștia, în ciuda statutului social și financiar mai modest în comparație cu părinții prietenilor lui
Neil, au reușit să își susțină băiatul și să îi ofere o motivație extrinsecă foarte puternică). În plus,
nu putem discrimina rolul motivației intrinseci care pare a fi mult mai dominantă decât cea
extrinsecă.
Depășirea identificării cu părinții este una tensionată și plină de conflicte pentru Neil.
Acesta nu se identifică propriu-zis cu părinții săi, dar se poate observa conflictul dintre tată și
fiu. Personajul nu își dorește să urmeze câmpul de muncă al tatălui, dar este prins între dorințele
sale și cele ale părintelui, alegând de cele mai multe ori să nu își satisfacă trebuințele de auto-
actualizare (pasiunea pentru actorie). În privința tatălui, dorința de a fi depășit de fiu din punct de
vedere al carierei și al situației materiale induce un comportament extrem de autoritar și agresiv.
Acesta ordonă, nu roagă sau cere ca fiul sa îl asculte.
Îndrumat de profesorul Keating, (adorat de toți elevii pentru metodele alternative și
neobișnuite pe care le utilizează în predare) Neil reușește să își intensifice identitatea de sine
(Crețu, 2016) descoperind pasiunea lui pentru literatură. Originalitatea personalității lui se
manifestă printr-o pasiune deosebit de puternică pentru teatru, motiv pentru care își permite să
încalce autoritatea tatălui.
Imaginația creatoare a personajului poartă o amprentă afectivă caracteristică, prezentă în
poeziile și poveștile din cadrul clubului secret de poezii „Cercul poeților dispăruți” din care ace
parte. „Imaginaţia creatoare implicată în activităţi artistice este propulsată de afectivitatea ce
poartă amprenta acestei vârste, adică este tumultuoasă, intensă, profundă, nuanţată.” (Crețu,
2005)
Pe plan afectiv, în special față de profesorii cu care pot comunica ușor (în cazul noustru,
profesorul Keating) și care acordă încredere și considerație, adolescenții au sentimente de stimă,
de prețuire, respect, dragoste, admirație, facându-i adesea sa aleagă un viitor profesional ca al
acestora. Datorită admirației lui Neil față de profesorul Keating (acesta fiind profesor de
literatură, dar care le vorbește elevilor foarte mult despre artă și viață) acesta ajunge să aspire la o
viață de artist, de poet și de actor. Spre deosebire de alte stadii, în adolescență se înregistrează un
grad ridicat de conștientizare a experienței afective, însoțit de tendința crescută de reexaminare și
evaluare. Ca rezultat, Neil începe să se îndoiască de atitudinile părinților și își evaluează
sentimentele pentru a-și înțelege mai bine aspirațiile (Crețu, 2016).
M. Debesse (1970) a adus o conluzie foarte interesantă asupra stadiului adolescentin:
„Este ultima și cea mai complexă dintre marile etape ale dezvoltării. Ea se caracterizează nu
numai prin multiplele învățături care-l pregătesc pe tânăr sau pe tânără pentru sarcinile
maturității, ci și prin proiectele, aspirațiile unei personalități care în cunoștință de scopurile pe
care ar vrea să le atingă caută mijloacele adecvate pentru a ajunge la ele.” Cu acestea fiind spuse,
putem înțelege finalul tragic al personajului. În final, după cum spune M. Debasse (1970)
individul caută mijloace adecvate pentru împlinirea unui scop. Obiectivul lui Neil devine acela
de a fi independent, de a nu mai fi controlat de tatăl său. Din perspectiva lui, ultima soluție
adecvată acestei probleme este suicidul.
Nu putem afirma cu tărie că Neil Perry a fost un martir, ci mai degrabă un soldat ce nu a
rezistat până la sfârșit în războiul dintre realism și romantism.
Bibiliografie:
Crețu, T. (2005). Psihologia adolescentului și adultului. București: Ministerul Educației și Cercetării.
Crețu, T. (2016). Psihologia Vârstelor. București: Editura Polirom
Debesse, M. (1970). Psihologia copilului de la naștere la adolescență. București: Editura Didactică și
Pedagogică