Cele două fețe ale Sorții

Se spune că, odată, un comandant dac mergea să lupte cu un inamic foarte temut.

Comandantul dac avea doar a zecea parte din oștirea pe care o avea dușmanul.

El știa că folosind o strategie bine gândită și planificată putea caștiga bătălia. Totuși, soldații săi se
îndoiau de asta.

Pe drumul lor către locul în care urmau să întâlnească vrăjmașul, comandantul s-a oprit să se roage
într-un templu. Înainte să intre în templu le-a spus soldaților: ”Merg să mă rog pentru soarta bătăliei
pe care o vom da în curând. Când voi ieși, voi arunca o monedă de argint în aer. Dacă va cădea acvila
atunci vom fi învingători dacă nu, vom pierde. Soarta ne ține în mâinile ei!

Comandantul a intrat în templu și apoi, după un timp, a ieșit. A aruncat moneda în aer. Aceasta s-a
rostogolit de mai multe ori, a căzut în cele din urmă și s-a oprit. Pe fața de sus a monedei se vedea
capul regelui. Soldații au văzut, s-au bucurat nespus și au mers mai departe, plini de încredere în
soarta care le hărăzise victoria. Cu forța și curajul alimentate de încrederea în soartă, dacii au caștigat
lupta.

Dupa bătălie, mâna dreaptă a comandantului i s-a adresat acestuia și a spus: ”Comandante, nimeni
nu poate schimba ce a hărăzit soarta!” ”Într-adevăr!” a răspuns comandantul în timp ce privea, cu un
zâmbet domol, moneda cu acvila pe amble fețe.

Soarta este viața ta înainte să ridici conștient inconștientul... în conștient.

Anakin Hart