Pădure

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol a fost tradus cu ajutorul unei unelte de traducere automată, de aceea
calitatea lui este foarte joasă..
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea articolului apăsând butonul „modificare”!

Fragmentul inserat (sau întreaga pagină) va fi șters dacă în termen de 7 zile nu se

înregistrează progrese notabile în procesul de redactare.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Victor Blacus (Contribuții • Jurnal) acum 0 secunde.
Pentru alte sensuri, vedeți Pădure (dezambiguizare).

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și arbuști,
specii de plante erbacee, mușchi, dar trăiesc și diferite specii de animale. După natura lor, pădurile
pot fi naturale (apărute spontan) sau cultivate (prin plantarea puieților de arbori crescuți în
pepiniere). Pe glob, pădurea ocupă circa 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind pe
circa 27% din suprafața totală a țării.

Cuprins
• 1 Ecosistemul unei păduri
• 1.1 Solurile
• 2 Tipuri de păduri
• 3 Ecosistemul unei păduri de stejar
• 3.1 Fauna și vegetația pădurilor de stejar
 • 4 Ecosistemul unei păduri de fag
• 4.1 Fauna și vegetația pădurilor de fag
• 5 Ecosistemul unei păduri de molid
• 5.1 Fauna și vegetația pădurilor de molid
• 6 Imagini
• 7 Vezi și
• 8 Legături externe

Ecosistemul unei păduri

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se numesc factori
abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în
relații interspecifice se numește biocenoză.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie un
ecosistem.

Solurile
Soluri podzolice, tipul de soluri acide. Format prin procesul de podzolizare, transformarea de roca
mamă sub influența de hidroliză acidă, îndepărtarea de nămol, cu două, și metal trivalent din
orizonturile superioare eluvial de profilul de sol în illuvial (ca urmare a migrației de organo-
minerale compuși și lessivage – scurgerea de particule de argilă de la superior la inferior liber
distrugerea preliminar de aluminosilicați) și acumularea relativă de siliciu în ele. Podzolice apare în
roci de orice cereale (mecanic), sa încheiat atunci când orizontul de suprafață de sol sunt uneori
excesiv de umed, acid și apă regimul de spălare. Solurile podzolice au fost descris pentru prima data
de Dokuchaev (1879), în provincia Smolensk. Caracterizat de profil acide, sol diferențiată,
epuizarea a orizonturilor superioare ale metalelor nămol și trivalent, îmbogățirea relativă de dioxid
de siliciu, de mică putere eluvial-humus orizont, sau chiar lipsa acesteia (în humus predomină peste
fulvici humic acizi). Orizonturile de profil din soluri podzolice emite: A0 (așternut) – putere de 1–
10 cm; A1 (eluvial-humus) – 1–20 cm, structura gri, sub formă de pulbere, adăugarea de vrac,
contine 1-6% din humus, A2 (podzolice ) – 2–20 cm (uneori mai mult), gri deschis (aproape alb) de
culoare, plus lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin podzolice cereale orshteynovye B
(illuvial) – 10–50 cm grosime și mai greu pe textura decât orizonturile superioare, maro, cu
krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de bază).
În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Indepartat, Europa Centrală și de Sud Canada,
nord-estul SUA), solurile podzolice sunt subtipuri: gleepodzolistye, podzolice, SOD-podzolice și
Soddy-palid-podzolice. Există incluziuni interzonal de subtipuri asociate cu particularitățile locale
de formare a solului. Vom descrie solurile podzolice subtropicale si tropicale din bazinul
Amazonului, în zonele tropicale din Asia și Africa, Uniunea Sovietică – în Colchis. În funcție de
natura rocii mamă și unele caracteristici ale subtipurilor moderne și relicte formarea solului solurile
podzolice sunt împărțite în genuri și specii.
În zonele forestiere de soluri podzolice sunt principalele domenii de teren agricol silvicultură și
folosesc. Zonele cu argilă și soluri podzolice (lut) sunt furnizate cu privire la umiditate (în ani
umede pot obturarea hidrică a culturilor de iarnă), deficitul cel mai profund de umiditate a solului
observat distribuția dimensiunea de lumină și de secetă. În solurile podzolice expedient var,
aplicarea de îngrășăminte organice și minerale. Efectiv utilizate în scopuri forestiere, pentru
cultivarea produselor agricole culturi.

Tipuri de păduri
• Pădure de foioase
• Pădure de conifere

• Pădure mixtă
• Padure de stejar
• Padure de fag
• Padure de molid

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de câmpie,
aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate
din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlnește
gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte
specii de foioase.

Fauna și vegetația pădurilor de stejar

• Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, porci mistreti
etc.
• Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
• Caracteristici ale biotopului:

- soluri: brune și brun-roșcate de pădure;

- temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
- lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există
numeroase plante erbacee și arbuști.
• Componente ale biocenozei:

- arbori: carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
- arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
- plante erbacee: golomăț, păiuș etc.
- animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
- animale vertebrate:brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc
Ecosistemul unei păduri de fag
Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300 m. Pădurile de
fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m,
pe versanții însoriți.

Fauna și vegetația pădurilor de fag

Pădure de molid
• Vegetație: alun, ciuperci etc.
• Caracteristici ale biotopului:

- soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice;

- temperatura medie anuală de 6-8 °C;
- lumină slabă
• Componente ale biocenozei:

- arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;
- arbuști: alun, mur, corn;
- plante erbacee: ferigă, mușchi, licheni, mierea-ursului, păius;
- animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului);
- animale vertebrate: ciocanitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret, pisică
salbatică.

Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita
superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200–1800 m. În
nordul Carpaților, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.

Fauna și vegetația pădurilor de molid

• Fauna: omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece vărgat, jder,
cocoș de munte, etc.
• Caracteristici ale biotopului:
- soluri: podzolice brune;
- temperatura medie anuală de 3-5 °C;
- precipitații de 800–1300 mm anual;
- lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase;
- vânturi, uneori, puternice.
• Componente ale biocenozei:

- arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc.
- arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte;
- plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), ferigă;
- animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe, etc);
- animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de munte, ciocănitoare,
veveriță, jder, mierlă, etc.