Clarviziunea, fenomen misterios de perceptie

extrasenzoriala
Joi, 24 Sep 2009 -16,448 vizualizari- Postat in: Fenomene psi, Spiritualitate practica
Cuvinte-cheie:clarviziune, Fenomene psi, Spiritualitate practica, telepatie
12

Ce este clarviziunea?

In clarviziune (CV) un subiect achizitioneaza informatia direct, in afara canalelor senzoriale

cunoscute, de la o sursa exterioara care nu este un sistem viu (un alt subiect). Spre deosebire de
telepatie, care presupune un transfer informational intre doi subiecti – un emitator si un receptor –
clarviziunea se desfasoara cu participarea unui singur subiect. Astfel, daca in telepatie, subiectul
(receptor) achizitioneaza informatie biologica (de la un subiect emitator), in cazul clarviziunii
subiectul achizitioneaza informatie nebiologica. Asadar clarviziunea este fenomenul
bioinformational cu participarea unui singur subiect.
Definitiile raspandite, cum este cea a lui Stanford, potrivit careia clarviziunea reprezinta capacitatea
unei persoane sau a unui animal de a cunoaste, pe cale extrasenzoriala, un obiect existent sau un
eveniment fizic actual, necunoscut de niciun alt organism, sunt limitative. Ele nu definesc de fapt
clarviziunea, ci asa-numita clarviziune pura, adica o clarviziune in conditii in care telepatia este
exclusa. Dar fenomenul se poate desfasura si in conditii ce nu exclud telepatia. In astfel de cazuri
insa, e dificil, daca nu chiar imposibil, de stabilit daca informatia este achizitionata din constiinta
altui subiect, prin telepatie, sau direct, prin clarviziune, si se vorbeste despre perceptie
extrasenzoriala generala (GESP).
Controversele clarviziunii
Dar, controversele asupra definirii clarviziunii si delimitarii sale de telepatie sint numeroase si se
intind peste timp. Astfel, in lucrarile deceniilor trecute, clarviziunea era considerata un fenomen in
care subiectul achizitioneaza exotic informatie, exclusiv datorita propriei sale capacitati. Potrivit
acestei conceptii, telepatia activa, datorata exclusiv capacitatii subiectului care sondeaza constiinta
unui alt subiect, denumita uneori clarviziune telepatica, ar reprezenta si ea o forma de clarviziune.
In cazurile de telepatie activa, subiectul, aflat in transa profunda, usoara sau chiar in stare de veghe,
achizitioneaza informatie din constientul, preconstientul sau inconstientul altui subiect prezent sau
absent.
Mari clarvizionari: Leonore Piper si Pascal Forthuny
Leonore Piper (1859-1950), la sfarsitul secolului trecut, si Pascal Forthuny, in perioada interbelica,
au devenit bine cunoscuti pentru sedintele in care au demonstrat calitati remarcabile de a obtine
informatii prin clarviziune telepatica.
Spre deosebire de Leonore Piper, formata sub influenta miscarii spiritiste, care isi prezenta
informatiile in stare de transa, prin intermediul unei false personalitati secundare, asa-numitul
„control”, Pascal Forthuny, dotat cu un deosebit simt critic, lucra in transa foarte usoara, o stare
particulara de concentrare apropiata de starea de veghe. In timpul sedintelor, Forthuny se plimba
incet printre persoanele necunoscute din asistenta si se oprea in fata celor mai „permeabile”
sondajului sau, prezentand informatii, adesea semnificative, despre viata si activitatea acestora. Iata,
de exemplu, continutul unei comunicari dintr-o sedinta desfasurata la Paris, in anul 1925:

Pascal Forthuny s-a oprit in fata unei persoane din asistenta, comunicand: „Sunteti strain. Va vad
intr-o tara in care se vorbeste germana. (Persoana vizata era un jurnalist austriac.) Nu sunteti
cumva in drum spre Keidslberg? (Corect.) Va vad intr-o incapere joasa, intr-o gospodarie.
(Persoana nu si-a amintit despre gospodarie.) In vecini locuieste o rusoaica … Vera? (Corect, doar
numele e putin gresit.) Ea munceste din greu si duce o viata periculoasa. (Corect.) O vad
amenintata de un pumnal. (Fapt necunoscut). Ati fost grav bolnav si ati avut o operatie grea. Va
vad intr-o clinica. Purtati pe corp un bandaj particular. (Corect. In urma operatiei, persoana avea
introdus intr-o regiune a corpului un tub de drenare.) Aveti de rezolvat o anumita problema. Aud
numele . . . Cacnin, Aveti ceva cu persoana respectiva? (Persoana urma sa ia un interviu
respectivului Cachin, din partea ziarului la care lucra.)
Pascal Forthuny nu cunostea sursa si modalitatea de achizitie a informatiilor. Acestea se obiectivau,
de obicei, sub forma de viziuni, idei intuitive, ginduri presante. Adesea, Forthuny auzea numele
proprii rostite de o voce interioara sau le vedea scrise, in timp ce alte informatii ii apareau afisate pe
un fel de tablouri colorate. Ca si majoritatea subiectilor, Forthuny avea zilele sale bune, cand
informatiile „curgeau” pur si simplu, si zile rele, in care informatiile nu erau corecte sau se
potriveau unei persoane aflate in vecinatatea celei alese.
O serie de informatii nu erau receptionate direct, ci sub o forma simbolica sau alegorica. Relativ
frecvent, in cazul numelor proprii, era corecta doar prima litera sau prima silaba. Aspectul simbolic
se manifesta adesea sub forma unui ioc de cuvinte. Astfel, intr-o sedinta, Forthuny s-a oprii, brusc
pentru a-si cere scuze (pardon, in franceza), in fata unei doamne care se numea Pardon. In fata unui
barbat numit Armas, Forthuny a vazut imaginea unui conducator de armata (armee, in franceza). O
doamna, pe care Forthuny a vazut-o inconjurata de oi, se numea Sheperd (shepard, adica cioban, in
engleza). O alta doamna, care i se parea lui Forthuny asemenea unui bloc de diamante, se numea
Gagnerot (gagner, adica a castiga, in franceza) si era sotia unui negustor de diamante. Pascal
Forthuny era incapabil de a diferentia, in momentul comunicarii informatiei, aspectul simbolic de
cel real.
Alte controverse ale clarviziunii
In prezent, telepatia si clarviziunea sunt considerate manifestari echivalente ale unei singure
capacitati extrasenzoriale, astfel incat diferentierea lor este de importanta secundara. Pentru
simplitate, diferentierea absolut formala a telepatiei de clarviziune se face doar dupa sursa de
informatie.
La randul sau, termenul consacrat clarviziune a fost si ramane controversat. Diferiti autori sunt, in
general, de acord ca denumirea franceza clairvoyance (din fr. claire „clar, corect” + fr. voyasice
„viziune”), deci „viziune corecta”, introdusa de adeptii magnetismului animal, nu este cea mai
fericita. Doar intr-un numar limitat de cazuri, informatia achizitionata se obiectiveaza sub forma de
imagini dinamice, iar fenomenul lasa impresia unei extinderi la distanta a simtului vizual al
subiectului. Viziunea unor evenimente si locuri indepartate in spatiu, dar actuale in timp, a
reprezentat exemplul clasic de clarviziune, care a impus denumirea fenomenului. In astfel de cazuri,
subiectul senzitiv are impresia ca observa conturarea si evolutia unor imagini pe un ecran mental
imaginar. Subiectul poate fi comparat cu un spectator la cinematograf, care urmareste din sala
evenimentele de pe ecran, fara a putea interveni in desfasurarea lor.
Filosoful Swedenborg, un caz real de clarviziune

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest tip este viziunea cunoscutului filosof si umanist
suedez Emanuel Swedenborg (1688-1772) asupra incendiului de la Stockholm. Intr-o zi a anului
1759, Swedenborg se afla, impreuna cu insotitorii sai, in vizita la Goteborg, situat la o distanta de
600 km de Stockholm. In momentul in care se pregatea sa cineze, Swedenborg a sarit brusc de pe
scaun, anuntand celor prezenti izbucnirea unui incendiu la Stockholm. Cuprins de o agitatie
neobisnuita, cu privirea fixata in departari, Swedenborg a povestit timp de doua ore, cu lux de
amanunte, desfasurarea catastrofei: flacarile ce cuprindeau tot mai multe case, oamenii care alergau
disperati tipand, incercarile nereusite de a localiza incendiul. Toti cei prezenti au trait, alaturi de
Swedenborg si prin intermediul relatarii sale, dramatismul intregului eveniment. Dupa trececea
celor doua ore, Swedenborg a comunicat usurat ca focul a fost stapanit, exact in momentul in care
ajunsese in pragul propriei sale case. A doua zi, Swedenborg a intocmit un raport detaliat asupra
viziunii sale, pe care l-a trimis guvernatorului orasului Stockholm. Raspunsul primit a confirmat
exactitatea relatarii si coincidenta in timp a evenimentului si viziunii. Cazul Swedenborg, care nu
este izolat in biografia sa, a facut repede inconjurul Europei. Insusi Kant, preocupat de astfel de
fenomene, l-a studiat in detaliu.