Una din conditiile de bază ale democrației este pluripartidismul.

Astfel, Constitutia Romaniei prevede in Articolul 8 că "pluralismul in societatea romaneasca

este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale", "partidele politice contribuie la
exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea
teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei".
Partidele politice din Romania au o istorie a lor, inceputa inaintea primului razboi mondial si
continuata apreciabil in perioada interbelica, pana cand ele au fost dizolvate printr-un Decret
Lege, deoarece era nevoie de "o perioda de liniste, de pacificare a spiritelor" (in timpul dictaturii
lui Carol al II-lea). A urmat apoi razboiul (1941-1945). In 1944 s-a repus in vigoare Constitutia
din 1923, dar partidele politice au fost lipsite de scop deoarece puterea legiuitoare s-a
organizat abia in 1946.
La sfarsitul anului 1947 se desfiinteaza plurarismul si se infiinteaza Partidul Unic Muncitoresc,
apoi Partidul Comunist care va domina viata politica a Romaniei pana in 1989.
In baza Decretului- Lege nr 8 / 1989, s-au organizat un numar foarte mare de partide. Multe
dintre ele aveau platforme si programe politice asemanatoare. Revenirea la valorile politice
democratice dupa Revolutia din decembrie 1989 a avut ca urmare explozia fenomenului
partidist. Aparitia a peste 200 de partide, de diverse orientari ideologice nu a avut un suport
real in structurile sociale si a fragmentat in mod excesiv electoratul. Pluripartitismul romanesc
s-a definit prin labilitate, exprimata in numeroase disidente, fractionari, aliante conjuncturale.
Doar in primele luni ale anului 1990 au aparut nouăzeci de partide politice Aproape o treime
au intrat în primul parlament de după revoluţie. FSN (Frontul Salvarii Nationale), spuneau
partidele istorice reapărute în viaţa politică încă din primele zile ale anului, încuraja o opoziţie
slabă, nepregătită, incapabilă să îi facă faţă. Scena politică fărâmiţată a lansat o nouă
generaţie de politicieni. Era anul în care FSN îşi întărea poziţia, iar PNŢCD (Partidul National
Taranesc Crestin-Democrat) şi PNL (Partidul National Liberal) încercau să recucerească locul
avut înainte de preluarea puterii de către comunişti.
Societatea îşi defineşte treptat mecanismele democratice. Noua Constituţie a ţării (1991)
garantează proprietatea privată, separarea puterilor în stat şi respectarea drepturilor
omului (libertăţile democratice: de mişcare, de gândire, de expresie, de conştiinţă). Viaţa
politică românească înregistrează acum un dinamism extrem: apar zeci de partide, cu
programe de cele mai multe ori vagi, cu o existenţă efemeră, care sporesc confuzia
electoratului.
In prezent, numarul partidelor inscrise in Registrul Partidelor Politice este in jur de 60, insa
nu toate acestea sunt operationale. Doar jumatate din acestea ar fi functionale, ceea ce,
daca ar fi sa impartim la populatia actuala a tarii ar insemna o reprezentabilitate de
apriximativ un partid politic la 750.000 de locuitori. In Marea Britanie sunt inventariate 423 de
partide, așadar unul la 148.000 de locuitori. Unele partide britanice au niște nume haioase: „A
Better Way to Govern Britain Party” sau „Beer, Baccy and Crumpet Party”. În Franța de
inventarierea partidelor politice se ocupă Comisia Națională de Conturi de Campanie și Finanțări
Politice [8] care numărase ultima oară 233 de partide, ceea ce înseamnă un partid la 270.000 de
locuitori./