1.

Reprezintă cauză necesară şi determinantă a căsătoriei:

a) întemeierea relaţiilor de familie;
b) deplina egalitate în drepturi dintre bărbat şi femeie;
c) liberul consimţământ al so ţilor.
2. Dreptul familiei are ca obiect:
a) raporturile de căsătorie;
b) raporturile de filiaţie;
c) raporturile de mostenire.
3. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi implică:
a) voinţa concordantă a viitorilor soţi ca unic factor subiectiv relevant şi absolut necesar la
încheierea căsătoriei;
b) exprimarea în mod indispensabil a consimţământului personal şi liber de către fiecare dintre
viitorii soţi;
c) manifestarea tacită a consimţământului de c ătre fiecare dintre viitorii soţi

4. Acţiunea în repararea prejudiciului cauzat prin ruperea logodnei:

a) poate fi angajată într-un termen de prescripţie de 1 an de la ruperea logodnei;
b) poate fi angajată într-un termen de prescripţie de 3 ani de la ruperea logodnei;
c) determină proba în sarcina reclamantului.

5.Răspunderea pentru ruperea logodnei:

a) poate fi angajată în situaţia denunţării abuzive a logodnei;
b) poate fi angajată într-un termen de prescripţie de 3 ani de la ruperea logodnei;
c) poate fi angajată în situaţia determinării culpabile a ruperii logodnei.

1. Reprezintă impediment la căsătorie:

a) căsătoria între copiii adoptatorului, pe de o parte, şi adoptat şi copiii lui, pe de altă parte;
b) căsătoria între rudele în linie colaterală, după gradul 4;
c) tutore şi persoana ce s-a aflat sub tutela sa.

2.Bigamia reprezintă:
a) o încălcare a principiului monogamiei;
b) situaţia în care data desfacerii primei căsătorii este ulterioară datei încheierii celei de a doua;
c) situaţia în care o persoană a încheiat o nouă căsătorie, iar prima este declarată nulă chiar după
data încheierii celei de a doua căsătorii.
 3. Formalităţile de publicitate ulterioare încheierii căsătoriei sunt realizate prin:
a) indicarea locului încheierii căsătoriei;
b) comunicarea de către ofiţerul de stare civilă a unei copii a actului de căsătorie la Registrul
Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale;
c) transmiterea unei copii a actului de căsătorie notarului public care a autentificat convenţia
matrimonială, dacă aceasta există.
4. Opoziţia la căsătorie poate fi făcută:
a) de orice persoană interesată;
b) de ofiţerul de stare civilă ori de câte ori de ţine informaţii relevante;
c) în lipsa cerinţelor minimale, sub forma unui act oficios de informare care nu poate fi ignorat
de ofiţerul de stare civilă.
5. Solemnitatea căsătoriei este redată prin:
a) îndeplinirea condiţiilor de fond;
b) încheierea sa în faţa ofiţerului de stare civilă;
c) existenţa unui element de extraneitate.
1. Potrivit dispozitiilor C.civ. poate fi validată căsătoria nulă
absolut :
a) în cazul căsătoriei între rude de sânge în grad prohibit;
b) în materia căsătoriei fictive;
c) în cazul lipsei condiţiei publicităţii

2. Căsătoria încheiată împotriva dispoziţiilor privitoare la vârsta legal ă, nu va fi

declarată nulă, dacă:
a) soţia a dat naştere unui copil;
b) unul dintre soţi are, de la unitatea militară, o permisie mai scurtă de 10 zile; c)
unul dintre soţi este lipsit de discernământ în momentul încheierii c ăsătoriei.
3. Constituie cauze de nulitate relativă a căsătoriei:
a) lipsa existenţei consimţământului;
b) lipsa vremelnică a discernământului;
c) lipsa încuviinţării sau a autorizării necesare a căsătoriei minorului.
4. Căsătoria putativă reprezintă:
a) căsătoria încheiată cu alt scop decât acela de a întemeia o familie;
b) căsătoria încheiată cu nerespectarea condiţiilor de validitate, în cazul în care cel puţin unul
dintre soţi a fost de bună-credinţă;
c) căsătoria nulă sau anulată, dar la încheierea căreia ambii soţi au fost de bună-credinţă.
5. Referitor la efectele căsătoriei putative:
a) asupra raporturilor patrimoniale dintre foştii soţi, acestea sunt supuse dispoziţiilor
referitoare la divorţ;
b) asupra raporturilor nepatrimoniale, ambii soţi vor avea situaţia de soţi dintr-o căsătorie
valabilă, dar desfăcută prin divorţ;
c) soţul minor de bună-credinţă la încheierea căsătoriei va păstra capacitatea deplină de
exerciţiu şi după constatarea nulităţii sau anulării căsătoriei.

1. Numele de familie pe care îl vor purta soţii în timpul căsătoriei poate fi:
a) numele oricăruia dintre ei ori numele lor reunite;
b) un nume oarecare ales de comun acord de viitorii soţi;
c) un soţ poate să-şi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor
reunite.

2. Potrivit dispozitiilor C. Civ., principiul independenţei soţilor este concretizat prin:

a) posibilitatea de a cenzura corespondenţa;
b) posibilitatea de a dispune liber de opţiunea profesională;
 c) posibilitatea de a întreţine relaţii sociale nealterate de calitatea de soţ.

3. Nulitatea convenţiei matrimoniale:

a) atrage aplicarea între soţi a regimului matrimonial primar;
b) atrage aplicarea între soţi a regimului matrimonial al comunităţii legale, fără a aduce
atingere drepturilor dobândite de ter ţii de bună-credinţă;
c) nu îşi produce efecte asupra regimului matrimonial în genere, ci doar sancţionează
clauzele prevăzute în convenţie.

4. Publicitatea convenţiei matrimoniale se realizează prin:

a) afişarea unei copii de pe actul de căsătorie alături de un exemplar al convenţiei, la sediul
de stare civilă unde a avut loc oficierea căsătoriei;
b) înscrierea în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale;
c) menţiunea ce se face pe actul de căsătorie referitor la convenţie.

5. Convenţia matrimonială încheiată de minorul cu vârsta legal ă pentru căsătorie:

a) este validă dacă a fost încheiată cu încuviinţarea ocrotitorului legal şi autorizarea instanţei
de tutelă;
b) poate fi anulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei;
c) nu poate fi anulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei.

1. Posibilitatea notării locuinţei de familie în cartea funciară reprezintă:

a) un drept atribuit în exclusivitate soţului proprietar al imobilului;
b) un drept atribuit oricăruia dintre soţi;
c) un drept atribuit în exclusivitate soţului titular al contractului de închiriere a
imobilului.
2.Cheltuielile obişnuite ale căsătoriei presupun:
a) susţinerea cheltuielilor menajului comun;
b) susţinerea cheltuielilor pentru creşterea şi educarea copiilor minori;
c) susţinerea cheltuielilor voluptorii.
3. În funcţie de izvorul lor, regimurile matrimoniale se clasifică în:
a) legale şi convenţionale;
b) de separaţie şi de comunitate;
c) universale şi parţiale.
4. Actele de dispoziţie asupra locuinţei de familie sunt supuse:
a) regulilor cogestiunii soţilor;
b) reglementărilor regimului matrimonial ales de soţi;
c) reglementărilor regimului primar.
5. Regimul matrimonial primar reprezintă:
a) un set de norme juridice aplicabile raporturilor patrimoniale dintre soţi, precum şi
raporturilor dintre soţi şi terţi, oricare ar fi regimul matrimonial concret;
b) un ansamblu de norme de ordine publică aplicabil imediat;
c) un ansamblu de norme ce organizează independent tot ceea ce înseamnă aspectele
pecuniare ale căsătoriei.

1. Potrivit regimului comunităţii legale, soţii deţin:

a) bunuri comune ambilor soţi şi bunuri proprii fiecăruia dintre ei;
b) în exclusivitate bunuri comune ale soţilor;
c) bunuri comune stabilite prin convenţie.
2. Bunurile dobândite de oricare dintre so ţi în cadrul comunităţii legale sunt:
a) bunuri comune pe cote-părţi;
b) bunuri comune în devălmăşie;
c) bunuri proprii ale soţului care le dobânde şte.
 3. Regimul juridic al bunurilor proprii în cadrul comunităţii de bunuri:
a) este dat de obligativitatea de a constitui un inventar al bunurilor mobile;
b) conferă posibilitatea fiecărui soţ de a folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale;
c) conferă posibilitatea fiecărui soţ de a folosi, administra şi dispune liber de bunurile
comune.

4.În cadrul comunităţii legale, reprezintă datorii legale ale soţilor:

a) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale
căsătoriei;

b) obligaţiile de a repara prejudiciul cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a bunurilor
aparţinând unui ter ţ, în măsura sporului comunităţii de bunuri;
c) obligaţiile de a repara prejudiciul cauzat prin însuşirea ilicită de către unul dintre soţi a
unor bunuri proprietate publică.
5. În cadrul comunităţii legale, creditorii personali ai soţilor:
a) pot urmări bunurile personale ale soţului debitor;
b) pot urmări bunurile personale ale oricăruia dintre soţi;
c) pot cere împărţirea judiciară a bunurilor, în măsura în care creanţa a rămas neacoperită.

1.Prin regimul comunităţii convenţionale soţii au dreptul:

a) să includă în comunitate bunurile dobândite înainte de închei erea căsătoriei, cu
excepţia bunurilor de uz personal şi a celor destinate profesiei;
b) să dispună prin convenţie matrimonială angajarea comunităţii universale de bunuri;
c) să dispună prin convenţie matrimonială restrângerea comunit ăţii de bunuri şi
datorii limitativ determinate, cu excepţia cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei.
2. Regimul comunităţii convenţionale se aplică:
a) atunci când prin conven ţie matrimonială se derogă de la dispoziţiile privind regimul primar
imperativ;
b) atunci când prin conven ţie matrimonială se derogă de la dispoziţiile privind regimul
comunităţii legale;
c) atunci când prin conven ţie matrimonială soţii dispun că fiecare dintre ei este proprietar
exclusiv al bunurilor dobândite înainte de încheier ea căsătoriei, precum şi asupra bunurilor
dobândite în nume propriu dup ă această dată.
3. Inventarul bunurilor mobile poate cuprinde:
a) bunurile mobile proprii, indiferent de modalitatea de dobândire în timpul regimului
comunităţii legale;
b) bunurile mobile proprii, indiferent de modalitatea de dobândire în timpul regimului
separaţiei de bunuri;
c) bunurile mobile proprii, dobândite înaintea încheie rii căsătoriei guvernate de regimul
comunităţii legale.
4. Regimul separaţiei de bunuri are ca sursă:
a) lipsa de opţiune a soţilor pentru instituirea unui regim matrimonial;
b) hotărârea judec ătorească pronunţată la cererea unuia dintre soţi, atunci când cel ălalt soţ
încheie acte care pun în pericol grav interesele patrimoniale ale familiei;
c) convenţia matrimonială încheiată înaintea sau în timpul căsătoriei.
5. Potrivit art. 360 NCC, regimul separaţiei de bunuri presupune:
a) separaţia totală de patrimonii a soţilor;
b) că fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite î nainte de încheierea
căsătoriei, precum şi al bunurilor dobândite în nume propriu dup ă această dată.
c) o derogare, prin convenţie matrimonială, de la regimul matrimonial primar.

1. Reprezintă motive de divorţ:

a)vătămarea gravă a raporturilor dintre soţi şi imposibilitatea continuării căsătoriei;
b)separarea în fapt a soţilor, care a durat cel puţin 2 ani;
 c) stabilirea domiciliului, de către cel puţin unul dintre soţi în alt loc decât locuin ţa de
familie.

2. Divorţul poate avea loc:

a)din culpă pe cale administrativă sau prin procedură notarială;
b)prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială;
c)prin acordul soţilor pe cale judiciară.
3. Sunt considerate cazuri de divorţ remediu:
a)divorţul cerut pentru că din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav
vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
b)divorţul la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
c)divorţul la cererea unuia dintre soţi acceptată de celălalt.
4.Divorţul soţilor poate fi pronunţat de notarul public:
a) dacă la data cererii de divorţ au adoptat copii minori;
b) dacă există copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, iar soţii
convin asupra tuturor aspectelor;
c) la cererea unuia dintre soţi acceptată de celălalt.
5.Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă poate fi pronunţat în următoarele
condiţii:
a) dacă există copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, iar soţii
convin asupra tuturor aspectelor;
b) copiii din căsătorie ori adoptaţi nu mai sunt minori;
c) există copii minori ai unuia sau altuia dintre soţi, proveniţi dintr-o căsătorie anterioară.

1.Măsurile vremelnice în timpul procesului de divorţ:

a) au caracter perpetuu, fiind dispuse de instanţă;
b) sunt acordate pe calea procedurală a ordonanţei preşedinţiale;
c) au caracter provizoriu, limitat pe perioada derulării procesului de divorţ.
2.În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, soţul care nu a împlinit vârsta de 18 ani:
a) îşi menţine capacitatea deplină de exerciţiu;
b) îşi pierde capacitatea deplină de exerciţiu;
c) îşi pierde capacitatea de folosinţă.

3. Locuinţa copilului după divorţ:

a) poate fi stabilită prin învoială la unul dintre părinţi, bunici, sau alte rude, cu
consimţământul acestora;
b) este stabilită la părintele a cărui culpă nu a fost reţinută la divorţ;
c) în lipsa învoielii părinţilor, este stabilită de instanţă, la părintele cu care locuieşte în mod
statornic.
4. Prestaţia compensatorie:
a)se stabileşte la o dată ulterioară desfacerii căsătoriei;
b)poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub
forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului;
c)în cazul în care constă într-o sumă de bani, se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata
inflaţiei.
5. Dreptul la compensaţie al unuia dintre soţi:
a)apare ca o consecinţă a îmbogăţirii soţului ce a beneficiat în orice manieră de sprijinul material al
celuilalt soţ;
b)apare ca o consec5inţă a disproporţiei existente între venitul din muncă şi cel asimilat acestuia
obţinut de unul dinte soţi;
c)apare ca o consecinţă a îmbogăţirii unuia dintre soţi, în urma participării efective la activitatea
profesională a celuilalt soţ şi care excede solidarităţii menajere.
1.Sunt cazuri de nulitate absolută a recunoaşterii de maternitate:
a)recunoaşterea se referă la un copil având, la data recunoa şterii, legătură de filiaţie deja
stabilită;
b)recunoaşterea a fost făcută cu lipsa discernământului;
c)recunoaşterea a fost făcută de o altă persoană decât mama sau reprezentantul acesteia având
procur ă specială şi autentică.
2. Cazurile de eficacitate a recunoaşterii maternităţii sunt:
a)naşterea a fost înregistrată, iar registrul de stare civilă a fost pierdut ulterior;
b)naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă;
c)copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca fiind născut din părinţi necunoscuţi.
3. Formele recunoaşterii de maternitate:
a)se stabilesc după cum copilul este din căsătorie ori din afara acesteia;
b)prin lege, prin recunoaştere ori prin hotărâre judec ătorească;
c)prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin înscris autentic,
ori prin testament.
4. Sunt caractere ale recunoaşterii de filiaţie:
a)act juridic solemn, pur si simplu, translativ;
b)act juridic irevocabil, consensual, producând ef ecte erga omnes;
c)act juridic unilateral, solemn, declarativ.
5. Posesia de stat conformă cu actul de naştere:
a)generează prezumţia absolută că maternitatea astfel indicată corespunde realităţii;
b)este, în principiu, inatacabilă în instanţă;
c)generează prezumţia relativă a paternităţii din căsătorie.

1. Sunt titularii dreptului la acţiune în tăgada paternităţii:

a) orice persoană interesată;
b) soţul mamei, mama copilului, copilul, precum şi moştenitorii fiecăruia dintre aceştia;
c) soţul mamei, mama copilului, tatăl biologic, copilul, precum şi moştenitorii fiecăruia
dintre aceştia.
2. Începutul cursului termenului de prescripţie în cazul acţiunii pentru tăgada paternităţii
pornită de soţul mamei este:
a) momentul naşterii copilului;
b) momentul în care acesta a cunoscut că este prezumat tată al copilului;
c) momentul în care acesta a cunoscut că prezumţia legală de paternitate nu corespunde
realităţii.
3. Mama copilului are dreptul la acţiune în tăgada paternităţii:
a) în nume propriu, cu paza termenului de prescripţie de 3 ani calculat de la data naşterii
copilului;
b) în nume propriu, cu paza termenului de prescripţie de 1 an calculat de la data naşterii
copilului;
c) ca reprezentant legal, oricând în timpul minorit ăţii copilului.

4. Cu privire la acţiunea în tăgada paternităţii a tatălui biologic:

a) poate fi admisă de instanţa de tutelă numai dacă reclamantul face dovada imposibilităţii de
procreare a soţului mamei;
b) poate fi admisă de instanţa de tutelă numai dacă reclamantul face dovada paternităţii sale
faţă de copil;
c) dreptul se naşte în momentul în care nu există conformitate între actul de naştere şi posesia
de stat.
5. Consimţământul în cazul procedurii reproducerii umane asist ate medical cu terţ donator:
a) poate fi revocat oricând;
b) nu poate fi revocat;
c) poate fi revocat inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea
cu terţ donator.
1. Părintele care nu are exerciţiul autorităţii părinteşti păstrează:
a) dreptul de a încuviinţa căsătoria copilului în timpul minorităţii sale;
b) dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului;
c) obligaţia de întreţinere faţă de copil.
2. Încuviinţarea actelor juridice civile ale minorului:
a) se face de către părinţi, când este vorba de acte de înstr ăinare a bunurilor supuse pieirii,
iar copilul are vârsta de 14 ani;
b) se face de către părinţi, cu autorizarea instanţei tutelare, când este vorba de acte de
administrare a bunurilor, iar copilul are vârsta de 14 ani;
c) se face de către părinţi, cu autorizarea instanţei tutelare, când este vorba de acte de
ipotecare, grevare, înstrăinare a bunurilor, iar copilul are vârsta de 14 ani .
3. Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti:
a) trece obligaţia de întreţinere a minorului în seama celuilalt părinte;
b) poate fi totală sau parţială;
c) afectează prerogativa părintelui astfel sancţionat de a se exprima în legătură cu adopţia
minorului.
4.Exercitarea autorităţii părinteşti:
a) se face, de regulă, de către părinţi împreună, în mod egal, chiar dacă acel copil este din
afara căsătoriei, dar cu filiaţia legal stabilită faţă de ambii părinţi;
b) este exercitată sub prezumţia mandatului tacit reciproc dintre părinţi, în cazul actelor
curente;
c) se face, în principiu, unilateral, în cazul copilului rezultat dintr-o căsătorie nulă ori
anulată.

5.Părintele care nu deţine exerciţiul autorităţii părinteşti:

a) trebuie să îşi dea încuviinţarea în cazul căsătoriei copilului în timpul minorităţii;
b) este chemat să consimtă la adopţia copilului;
c)păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, la locuinţa acestuia

1. Reprezintă condiţii generale ale obligaţiei de întreţinere privitoare la creditor:

a) starea de nevoie;
b) lipsa capacităţii depline de exerciţiu;
c) imposibilitatea de a munci.
2. Starea de nevoie a creditorului întreţinerii:
a) poate fi stabilită pentru o persoană, chiar dacă aceasta beneficiază de pensie pentru limită
de vârst ă;
b) poate fi stabilită pentru o persoană, chiar dacă aceasta deţine bunuri de valoare;
c) poate fi stabilită pentru persoana minoră, chiar dacă aceasta are venituri din muncă dar îi
sunt insuficiente traiului zilnic.
3. Stabilirea obligaţiei de întreţinere se poate face:
a) prin acordul părţilor;
b) prin hotărârea instan ţei de tutelă;
c) prin hotărârea autorit ăţii tutelare.
4. Pierderea dreptului de întreţinere vizează:
a) persoana care se află în stare de nevoie din culpa sa;
b) persoana care s-a făcut vinovată faţă de cel obligat la întreţinere de fapte grave, contrare
legii ori bunelor moravuri;
c) şi pierderea obligaţiei de a presta întreţinere celui faţă de care s-a făcut vinovat de fapte
grave.
5. Sunt cauze generale de stingere a obligaţiei de întreţinere:
a) pierderea de către beneficiar a calităţii care i-a conferit vocaţie la întreţinere;
b) dispariţia stării de nevoie a creditorului;
c)decesul creditorului sau debitorului obligaţiei de întreţinere