Sunteți pe pagina 1din 9

M.

Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

"O adancul bogatiei si intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu!


Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui!" (Romani 11, 33) Oare cati dintre noi,
privind spre Judecata de Apoi, reprezentata atat de amplu pe peretii unora dintre cele mai mari biserici si
manastiri din tara, au sesizat mila si dragostea lui Dumnezeu? Din pacate, mult prea putini. Majoritatea dintre
noi vedem doar dreptatea lui Dumnezeu, aratata in mostenirea raiului de catre drepti si in aruncarea in iezerul
cel de foc a celor pacatosi si iubitori de patimi. Toate acestea arata numai dreptatea Judecatii, nu si mila ori
dragostea Judecatorului.

Care sa fie acel lucru prin care ni se arata mila lui Dumnezeu? Imediat ce vom intelege, pe scurt, de ce Judecata
de Apoi este o scena de o valoare deosebita in viata duhovniceasca a crestinului, ne vom opri si asupra milei
lui Dumnezeu, infatisate in plin centrul acesteia.
Judecata de Apoi - fresca ce ajuta pe crestin la intoarcerea spre cele sfinte

Nici o biserica ortodoxa nu este zugravita la intamplare, ci numai dupa o anumita randuiala, bine gandita
si simtita de catre cei ce au inmultit, in inimile lor, harul. Exista deci un tipic iconografic care arata pictorilor
bisericesti care scene sau chipuri sfinte se pot zugravi in fiecare dintre partile interioare si exterioare ale
bisericii. Aceasta randuiala s-a format incetul cu incetul, de-a lungul a multor ani de rugaciuni si simtire a lui
Dumnezeu.

1
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

Incepand cu secolele VIII-IX, si mai ales dupa (Niceea, 787), prin care s-a restabilit definitiv cultul
icoanelor, imaginatia si aportul personal al celor ce se ocupau cu ctitoria/pictarea bisericilor a inceput sa fie
pus mai indeaproape sub supravegherea Bisericii. Aceasta va indruma evolutia artelor sacre dupa principii
riguroase si reguli bine determinate. Nimic nu va mai fi in plus, nimic lipsit de inteles, nimic fara rost.

Judecata de Apoi este una dintre cele mai ample si bine conturate scene din intreg ansamblul de fresce al
unei biserici sau manastiri. Acum ceva sute de ani, nici o biserica ori manastire nu era lipsita de aceasta scena.
Crestinii intra si astazi in biserica, rostind: "In Biserica slavei Tale stand, in cer a sta ni se pare, Nascatoare de
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi." Iar la slujbe, ei vin "cu credinta si cu frica de Dumnezeu". Cat de mult ajuta
acea scena sufletul omului in gandirea acestuia la momentul in care va da seama de cele facute in viata. Din
pacate, astazi foarte rar mai se gaseste cate vreo biserica ori manastire (nou intemeiata) care sa mai infatiseze
crestinilor aceasta minunata scena, a milei si dreptatii lui Dumnezeu.

2
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

Sfantul Nicolae Velimirovici, vorbind despre gandirea la Judecata, spune: "De aceea sa fim intelepti si cu
dreapta socoteala, pastrand intotdeauna inaintea ochilor nostri duhovnicesti chipul Infricosatoarei Judecati.
Acest chip a intors deja multi pacatosi de pe calea pierzarii pe calea mantuirii. Vremea noastra este scurta si
cand se va sfarsi nu va mai exista pocainta. In acest timp scurt, prin viata noastra, noi trebuie sa luam o hotarare
care va fi hotaratoare pentru noi in vesnicie: vom fi asezati la dreapta, sau la stanga Imparatului slavei?
Dumnezeu ne-a dat o sarcina mica si simpla, dar rasplata si pedeapsa sunt imense, mergand dincolo de puterea
omului de a spune aceasta prin cuvinte."

3
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”
Parintele Dumitru Staniloae rosteste, in acelasi duh: "Asceza rasariteana ne recomanda neincetat sa
meditam la Judecata de Apoi, pentru ca sa sporeasca in noi frica de Dumnezeu, prin care evitam pacatul."
Frica de Dumnezeu este una dintre urmarile prezentei dragostei fata de Acesta, in inimile noastre.
Balanta ce cantareste faptele omului, la Judecata de Apoi.

Sa privim fresca ce ne infatiseaza Judecata de Apoi, de aceasta data, mai cu luare aminte. Sa mergem, spre
exemplu, la , unde se afla una dintre cele mai renumite reprezentari ale Judecatii de Apoi. Pe exteriorul
peretelui de apus, sfintii si pacatosii, raiul si iadul, cetele sfintilor, Hristos, Duhul Sfant si Tronul de Judecata
ne apar inaintea ochilor, in toata maretia lor.

In plin centrul peretelui este reprezentata balanta faptelor omului. Omul, reprezentat sub chipul unui
copilas, se afla asezat intre cele doua talere ale balantei. Faptele sale, savarsite in viata, sunt infatisate sub
forma unor suluri de hartie. Pe talerul din dreapta, de unde si incepe drumul spre Gheena focului, se afla
asezate sulurile de hartie cu faptele cele rele. Pe talerul din stanga, de unde incepe cararea ce duce in , se afla
asezate sulurile de hartie cu faptele cele bune.

4
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

De o parte si de alta a balantei, ingerii si diavolii se straduiesc, dupa puteri, sa ajute pe omul aflat in Judecata.
Ingerii se lupta cu diavolii, spre a da pace omului, iar diavolii se straduiesc sa traga in jos talerul cu faptele
cele rele. Pana aici, nimic greu de inteles sau trecut cu vederea. Totul este firesc, dragostea si ura lucrand
fiecare ale sale. Insa abia acum ajungem la acel detaliu care ne arata, atat de minunat si evident, mila lui
Dumnezeu in Judecata.

5
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”
Intelepciunea lumeasca si logica omului se arata neputincioase in scena cantaririi faptelor omului, acolo
unde un sul de fapte bune atarna mai greu decat multe suluri de fapte rele. Aceasta este mila lui Dumnezeu,
care pentru o fapta de dragoste acopera multime de pacate, dupa cum spune insusi Apostolul: "Dragostea
acopera multime de pacate." (I Petru 4,8) Pe langa faptul ca o fapta buna cantareste mai mult decat o
gramada de fapte rele, mila lui Dumnzeu ni se arata si prin aceea ca nici macar diavolii, care se atarna de
talerul faptelor rele, nu sunt in stare sa inclina balanta in favoarea lor. Acest detaliu minunat se vede inca si
astazi, in mai toate scenele ce infatiseaza Judecata de Apoi, pictate de si prin mainile sfintilor zugravi.

In frescele si slujbele Bisericii, totul capata alta valoare, totul primeste alta greutate, alt sens, curat si
drept. Lumea creaturala infatisata in pictura iconografica ortodoxa este orientata deplin catre cea de dincolo,
catre vesnicie. Natura, omul si lumea animala sunt reprezentate nu atat in existenta lor "naturala", cat in una
"spirituala", duhovniceasca. De aceea, nu ne miram cand vedem copacii si muntii cu crestele plecate asupra
lui Hristos, acoperisurile inclinate si ele spre inchinator, balante care se inclina intr-alta directie decat in cea
numita de noi "fireasca”.

6
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

Una din insusirile cele nemarginite ale lui Dumnezeu este atotstiinta Sa, prin care pe toate le stie si de toate
poarta de grija. Aceasta stiinta atotcuprinzatoare nimiceste stiinta si intelepciunea oamenilor. Ceea ce noi
numit firesc se arata neputincios in fata Judecatii celui ce cunoaste toate, pana si adancul gandurilor.
Dumnezeu nu cantareste si nu masoara dupa cum masoara omul, ci cu mult altfel, privind la inima celui
judecat, la intentia si la dragostea cu care a vietuit. Dumnezeu pururea priveste in inimile tuturor oamenilor,
dupa marturia care zice: "Tu singur stii inima tuturor fiilor omenesti" (III Regi 8, 39).
Dumnezeu, care stie toate si priveste in inimile noastre, are intotdeauna mila de noi. Mila se va da celor ce
au avut si ei mila de altii, acelora care au avut macar si o singura miscare curata a dragostei, fata de Dumnezeu
si de oameni. Aceasta mila aratata in vremea judecatii nu are nici o legatura cu vreo oarecare apocatastaza
(mantuire a tuturor oamenilor, cat si a diavolilor, la sfarsit) ci doar cu o accentuare a dragostei, pe langa
lucrarea dreptatii.

7
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”

Diavolul este cel mai mare contabil, el este acela care iubeste cifrele si caderile neincetate ale omului. Din
fericire insa, o singura ridicare a omului poate nimici multime de caderi anterioare. , de nenumarate ori cazand
in pacat, a trebuit doar o singura data sa se ridice din acela, pentru a nu mai cadea in el niciodata. Talharul de
pe cruce, ce viata plina de caderi nu o fi avut, iar mai pe urma cum "a furat" el si raiul, numai cu un singur
cuvant.

Sufletul aflat in judecata este precum talharul de pe cruce: nimic nu a facut bun in viata, insa cu o singura
vorba de compatimire, cu o singura miscare a inimii in dragoste fata de Cel ce patimea pe nedrept, a reusit sa-
si acopere multime de caderi. Oare cum o fi turbat diavolul, vazand cum listele sale de pacate si "pietrele" pe
care i le pusese in spate talharului au fost nimicite cu un singur cuvant, cu o singura fapta?

Parintele Nicolae Steinhardt, gandindu-se la dragostea lui Dumnezeu si la mila cu care Acesta judeca pe
om, spune: „In fiecare zi, Dumnezeu sta un ceas pe scaunul dreptatii si 23 de ceasuri pe acela al milei.” Ne
ramane si noua sa spunem, alaturi de Marele Pavel: "O adancul bogatiei si intelepciunii si al stiintei lui
Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui!" (Romani 11, 33)
Ce spune Evanghelia despre Judecata de Apoi?
8
M.Voronet - Scena ”Judecarea de Apoi”
"Cand va veni intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna
inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune
oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti,
binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am
fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si
M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor
raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau
cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in
temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut
unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit
diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa
beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau
bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut
unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii
la viata vesnica." (Matei 25)