Ce este cartea de vizită?

Cartea de vizită este un accesoriu indispensabil în afaceri.

Acest dreptunghi de carton serveşte drept mijloc de comunicare scris şi grafic şi în acelasi
timp te reprezintă în faţa clienţilor, colaboratorilor şi partenerilor de afaceri prezenţi şi viitori.

Conţinut

Cartea de vizită conţine următoarele informaţii:

- numele, logo-ul companiei şi eventual sloganul acesteia,

- prenumele şi numele persoanei. (pentru a se evita confuziile numele de familie poate fi scris cu
majuscule)

- funcţia, scrisă de obicei cu caractere mai mici decât numele.

- datele de contact : adresa poştală, telefon, fax, e-mail, website

Aspect

Cartea de vizită te reprezintă pe tine şi în acelaşi timp compania pentru care lucrezi.

Pentru ca mesajul transmis de aceasta să fie cel dorit, trebuie ca toate elementele pe care le
conţine să se potrivească.

Grafica are un rol important în transmiterea corectă a mesajului, de aceea un design simplu
şi elegant este de preferat. Acordă atenţie culorilor pe care le foloseşti: deoarece nu trebuie
exagerat cu numărul acestora – cel mai simplu este să optezi pentru culorile deja existente în
logo-ul companiei. Textul trebuie să fie lizibil, evită fonturile ridicol de mici. Cartea de vizită
este suficient de mare pentru a folosi fonturi la dimensiuni rezonabile. Foloseste un carton de
calitate, cu o textură bună: cărţile de vizită ieftine se observa uşor. Cartea de vizită pe care o
foloseşti trebuie să îţi determine interlocutorul să vrea să o păstreze!
 Eticheta

Cartea de vizită se ofera preferabil la începutul întâlnirilor de afaceri pentru a ajuta

interlocutorul să reţină numele persoanei/companiei, atunci cănd au apărut modificări în
conţinutul acesteia (un nou număr de telefon, o nouă funcţie, o altă adresă a firmei, etc) sau în
cazul unor întâlniri sociale la sfărşitul conversaţiei sau înainte de a pleca. Aveţi grijă să nu uitaţi
cartea de vizită care v-a fost oferită pe masă la sfârşitul întâlnirii. Nu oferii o carte de vizită dacă
pe aceasta apar greşeli, dacă informaţia de pe ea nu este actualizată, dacă este murdară
 CINSTEA, CORECTITUDINEA SI SINCERITATEA –
VALORI MORALE FUNDAMENTALE ALE CONDUITEI POLITISTULUI DE
FRONTIERA

Din cele mai vechi timpuri s-a simtit nevoia reglementarii si reglarii comportamentului
uman prin anumite reguli, principii, sfaturi, indemnuri, in scopul integrarii si participarii
oamenilor la viata si activitatea unor colectivitati umane.

Convietuirea lor a impus cu necesitate instituirea unor coduri de conduita care sa contribuie
la buna organizare si desfasurare a activitatii grupurilor umane.

In societatea romaneasca care tinde la momentul actual spre starea de normalitate, fiecare
cetatean incearca sa dobandeasca sau sa exerseze un anumit statut profesional reperat de
comportamente impuse de structurile proprii statului de drept, cat si de democratizarea relatiilor
sociale.

In ansamblul valorilor morale care innobileaza fiinta umana si-i contureaza personalitatea,
atat cinstea, corectitudinea cat si sinceritatea ocupa un loc primordial.

Pentru politistii de frontiera, aceste valori morale capata semnificatii specifice datorita
atributiilor si sarcinilor pe care le au acestia ca aparatori ai ordinii si linistii membrilor
comunitatii.

Cinstea, corectitudinea si sinceritatea se coreleaza armonios cu onoarea, demnitatea si

datoria conditionandu-se reciproc.

1. Notiunile de cinste, corectitudine si sinceritate

Cinstea – aceasta valoare morala se evidentiaza numai in raporturile cu alti oameni.

- este o calitate morala care ii obliga pe oameni sa-si indeplineasca datoriile sociale, sa
respecte adevarul si dreptatea si sa se comporte sincer si corect in societate.
- intotdeauna cinstea a fost apreciata si pusa mai presus decat celelalte virtuti ale omului.

- presupune, onestitate, probitate, corectitudine (DEX).

Din continutul notiunii de cinste, decurg o serie de norme concrete, precepte consfintite atat
in precepte juridice cat si in precepte morale si religioase; “sa respecte cuvantul dat”, “sa nu
insele”, “sa nu fure” etc.

Incalcarea cerintelor impuse de aceasta valoare morala poate aduce grave prejudicii
societatii, oamenilor in general, iar pentru repararea daunelor si pedepsirea vinovatilor este
necesara interventia organelor statului, (politia, parchetul, judecatoria).

Poporul roman a creat si raspandit numeroase proverbe si zicatori, poate mai multe ca in
alte domenii, despre cinste:

“Nimic altceva nu-i mai scump decat cinstea”; “Cinstea nu se cumpara nici nu se vinde”;
“Cinste dai, cinste gasesti”; “Rodul faptelor bune, cinstea cea mare”; “Cinstea valoreaza mai
mult decat banul”.

Aceasta dovedeste ca poporul nostru, cu toate greutatile prin care a trecut, a fost preocupat
in permanenta de a promova inalte virtutii morale, de a respecta munca cinstita, de a pune la
mare pretuire cinstea, onestitatea si corectitudinea.

Corectitudinea – este forma elementara a cinstei, care consta dintr-o comportare coordonata
cu normele moralei mai ales in domeniul relatiilor sociale.

- ea este valoarea morala care cere oamenilor sa aiba intotdeauna o comportare, atitudine si
tinuta ireprosabila, conform regulilor de convietuire sociala ori legislatiei in vigoare.

Corectitudinea reflecta atitudinea omului fata de sine si ceilalti, relatiile civilizate intre
oameni, ea pune in evidenta sinceritatea, seriozitatea si consecventa cu care sunt indeplinite
indatoririle profesionale si obstesti. Ca atare, comportarea in relatiile de munca constituie
criteriul fundamental de apreciere a corectitudinii.

In cazul politistului de frontiera, corectitudinea se evidentiaza atunci cand:

- respecta regulile elementare de comportare, atat in societate cat si in familie si la locul de

munca;

- executa cu constiinciozitate sarcinile de serviciu; respecta si aplica legile in vigoare;

- este impartial in discutiile cu cetatenii;

- manifesta cinste in toate situatiile;

- da dovada de umanism in relatiile cu oamenii;

- isi respecta angajamentele si se achita de toate obligatiile cetatenesti manifestand o

deplina concordanta intre vorbe si fapte;

- ia masuri legale asupra celor vinovati;

- aplica sanctiuni si pedepse in functie de gravitatea faptei;

Corectitudinea obliga de asemenea politistul de frontiera sa ia pozitie critica, ferma fata de

orice abatere de la dispozitiunile si instructiunile specifice M.A.I., de la normele de comportare
in unitate sau in societate, fata de delasare si superficialitate in indeplinirea sarcinilor
incredintate.

Sinceritatea – valoare morala care calauzeste relatiile dintre oameni si presupune insusirea
de a fi sincer, lipsit de prefacatorie sau viclenie. Ea obliga pe oameni sa exprime intotdeauna
adevarul pastrand o concordanta deplina intre gandurile, vorbele si faptele lor;

Analizand sinceritatea ca atitudine si forma de manifestare, o putem privi sub doua aspecte:

- unitate perfecta intre cuvant si gand;

- unitate perfecta intre cuvant si fapta;

Niciodata un om sincer nu ascunde dupa perdeaua vorbelor ganduri viclene, nu afiseaza o

comportare straina de convingerile sale intime, nu se sfiieste sa ia pozitie ferma fata de lipsuri
sau greseli.

Unitatea sau lipsa de unitate intre ceea ce spune si ceea ce face se rasfrange nu numai
asupra persoanei in cauza, punandu-i in lumina calitatile si defectele, ci in egala masura ea se
rasfrange si asupra colectivului de munca, a societatii, care se resimte de pe urma fiecarei
discrepante dintre convingerile si atitudinile oricarui cetatean.

In activitatea politistului de frontiera, sinceritatea trebuie corelata cu secretizarea muncii,

care limiteaza oricum transparenta totala.
2. Defecte morale grave si implicatiile lor in plan profesional si social

Opuse cinstei, sinceritatii si corectitudinii sunt unele defecte morale grave, care pot provoca
dereglari sau prejudicii cetateanului sau societatii.

Minciuna – idee vorbita sau scrisa, care se opune in mod constient adevarului. Ea este
savarsita cu scopul de a induce in eroare, de a acoperi fapte reprobabile, fiind folosita in mod
frecvent de oamenii incorecti, caracterizati prin trasaturi morale negative ca fatarnicia,
prefacatoria, egoismul etc.

In activitatea zilnica politistul de frontiera, poate intalni minciuna sub mai multe forme:

- simple afirmatii verbale mincinoase;

- declaratii scrise mincinoase;

- nerecunoasterea unor fapte;

- falsuri in acte publice cu scopul de a produce prejudicii atat materiale cat si morale.

Minciuna, denaturarea adevarului si falsul stau la baza multor fapte antisociale periculoase,
deoarece ele ofera raufacatorului un fel de “scut protector”, scut care trebuie “spart” de catre
cadrele ce lucreaza in M.A.I.

Demagogia – se defineste ca o lipsa de unitate dintre vorba si fapte.

Constituie demagogie incercarile unor indivizi de a ascunde starile de lucruri nefavorabile,

lipsurile si cauzele reale, de a opri orice interventie sub pretextul apararii unor anumite idealuri.

Rea-credinta – (rau intentionat) – necinstea, inselaciunea planuita din vreme cu buna stiinta,
de pe urma careia se cauta un folos.

Individul de rea-credinta nu este, nici nu poate fi un om de incredere, pentru ca el nu se

poarta cu sinceritate si atasament fata de institutia la care lucreaza, fata de colegi, vecini si
prieteni.

Ipocrizia - atitudinea persoanei care se arata altfel de cum este, comportandu-se inselator
pentru a face pe altii sa creada ca poseda calitati morale deosebite pe care insa nu le are. Exprima
lipsa principiilor morale ferme, a sinceritatii, incapacitatea afirmarii deschise, cinstite a
gandurilor si sentimentelor.
 Armele preferate ale ipocritului sunt minciuna, viclenia si lipsa de scrupule.

Una dintre cele mai semnificative infatisari ale ipocriziei este dedublarea personalitatii,
neconcordanta flagranta dintre a fi si a parea, dintre vorba si fapta, dintre viata personala si cea
publica.

Vrand sa treaca drept altcineva decat il recomanda faptele sale, ipocritul apeleaza la
principii si valori care sa-l prezinte intr-o lumina favorabila in fata colegilor, prietenilor, a
colectivului de munca dar pe care in fond nu le respecta si nu le pretuieste.

Ipocrizia impiedica colaborarea armonioasa dintre oameni, stabilirea unor relatii de

incredere, stima si respect reciproc.

Pentru eliminarea cu desavarsire a defectelor morale grave evidentiate mai sus, este necesar
o atitudine ferma, combativa din partea fiecarui politist de frontiera.

3. Necesitatea promovarii cinstei si incoruptibilitatii in activitatea politistului de

frontiera.

Actionand permanent pentru prevenirea si combaterea faptelor antisociale, politistul de

frontiera lupta pentru intronarea cinstei, sinceritatii si corectitudinii in intreaga activitate a
cetatenilor de pe teritoriul sau de competenta.

Atat infractiunile cat si contraventiile nu sunt altceva decat manifestari ale necinstei,
incorectitudinii, ale stirbirii climatului de convietuire sociala.

Promovarea de catre fiecare politist de frontiera a cinstei, sinceritatii si corectitudinii trebuie

sa fie un proces continuu si constient, in cadrul caruia elementele cele mai convingatoare sunt
faptele, atitudinea de fiecare zi si presupune:

a). sa serveasca cu credinta cetateanul, comunitatea, statul de drept si institutiile sale;

 Pentru politistul de frontiera ca reprezentant al statului, problemele comunitatii sunt si
problemele sale, el trebuie sa fie om de opinie, cu o pozitie activa in orice imprejurare legata de
problemele societatii.

b). sa actioneze cu fermitate in vederea asigurarii drepturilor omului, inviolabilitatii proprietatii

publice si private;

Apararea avutului public si privat este sarcina profesionala de baza a tuturor lucratorilor
politiei de frontiera, iar in scopul eradicarii manifestarilor de necinste, prioritara trebuie sa fie
prevenirea actiunilor care aduc prejudicii oricaror forme de proprietate; furtul, delapidarile,
distrugerile.

c). sa respecte si sa promoveze in toate imprejurarile adevarul si dreptatea;

In orice imprejurare, adevarul trebuie sa calauzeasca pasii politistului de frontiera, in

comportare, atitudine, actiune, combatand, totodata cu fermitate, minciuna, necinstea, ascunderea
adevarului;

d). sa-si indeplineasca cu responsabilitate si profesionalism sarcinile de serviciu;

Politistul de frontiera ca om al legii trebuie sa cunoasca ireprosabil legea si sa o apere la fel,

fata de toti cetatenii, sa respecte, pentru a fi respectat, sa fie patruns de spirit de obiectivitate si
de omenie.

e). sa reziste tentatiilor si incercarilor de corupere.

Coruptia este actul sau starea de depreciere-devalorizare a moralitatii la care sunt supusi in
general oamenii cu caracter slab, lipsiti de fermitate.

Politistul de frontiera este pus de foarte multe ori in situatia de a fi corupt, tentatiile se
prezinta sub diferite forme: bani, obiecte de valoare, diferite bunuri, femei etc.

Rezistenta la aceste tentatii este o cerinta indispensabila profesiei.

Politistul de frontiera trebuie sa dea dovada in toate imprejurarile de incoruptibilitate, sa nu

se lase influentat de oferte, de avantaje materiale sau orice alte mijloace nepermise.

Pentru serviciile sale, el nu are voie sa primeasca cadouri sau alte avantaje, nici pentru sine
si nici pentru altii.
f). sa asigure o deplina concordanta intre vorba si fapta;

Se intalnesc cazuri de politisti de frontiera, care pot defini teoretic notiunile de cinste si
corectitudine, insa datorita lipsurilor din caracterul lor, nu le promoveaza in munca. Aceasta este
o prima manifestare a discordantei dintre vorba si fapta, cea mai generala carenta
comportamentala.