Cuvânt înainte

În redacþii se vorbeºte în general despre o “bunã

punere în paginã” ºi nu de o “punere în paginã fru-
moasã”. Punerea bunã în paginã este cea care trezeºte
în cititor dorinþa nu doar de a privi ziarul, dar ºi de a-l citi.
Pentru aceasta nu trebuie niciodatã cãutat efectul este-
tic în detrimentul lizibilitãþii sau sensului actualitãþii.

Sarcina realizãrii acestor deziderate revine secre-

tariatului de redacþie. Acesta, prin funcþia integratoare
pe care o are, devine un organism indispensabil în pro-
cesul elaborãrii ºi fabricãrii ziarului. Datoritã activitãþii
sale integratoare, producþia redacþionalã (sau avizatã de
redacþie), informaþii, reportaje, anchete, comentarii, ilus-
traþii - ºi un numãr de fotografii, realizeazã o schimbare
calitativã, iar prin viziunea ordonatoare - eminamente
creatoare - acestui nou conþinut, acestei “materii prime”,
alcãtuite dintr-un pachet de manuscrise ºi ilustraþii, i se
dã o nouã formã. Pachetul de manuscrise ºi ilustraþii se

-4- -5-
metamorfozeazã în mâinile secretarului de redacþie ºi
începe a deveni ziar: este gândit întâi în machete, rea-
lizat apoi în pagini pe computer ºi, în ultimã instanþã,
tipãrit, aºa cum ajunge la cititori.

Cursul îºi propune parcurgerea, împreunã cu stu-

denþii, a tuturor etapelor necesare realizãrii tehnice a
ceea ce se vrea o publicaþie cotidianã.
Capitolul I

COTIDIANUL – PRODUS COMPLEX AL UNEI

ACTIVITÃÞI COLECTIVE

1. Dacã primele ziare, la noi în þarã ºi în alte pãrþi ale

lumii, au fost pânã spre mijlocul secolului nouãsprezece
ºi chiar mai târziu opera unui singur om (ajutat poate de
un ucenic-doi) care era ºi redactor, ºi secretar de redacþie,
ºi corector, ºi tipograf, ºi peste toate ºi director (atent deci
ºi la latura economicã a activitãþii) odatã cu apariþia aºa
zisului ziar popular de mare tiraj, cotidianele cunosc o
dezvoltare care se traduce nu numai prin noi dimensiuni
cantitative (numãr de pagini, format, etc.) ci, mai ales,
prin însemnate mutaþii calitative. Informaþiile (mai
numeroase ºi din domenii din ce în ce mai diverse ale
vieþii sociale, pentru a rãspunde cerinþelor tuturor cate-
goriilor de cititori pe care le implicã un ziar popular) se
specializeazã. Specializarea informaþiilor (politice,
sociale, culturale, economice) determinã crearea de
rubrici specializate, ceea ce duce la formarea unor ziariºti
specializaþi în procurarea ºi comentarea lor.

-6- -7-
 Modul de prezentare a informaþiilor ºi de comentare a
lor a dus la specializarea ºi consacrarea unor genuri pu-
blicistice ºi a unor creatori (reporteri, foiletoniºti, comen-
tatori, etc.). Pentru a putea fi exprimat noul conþinut s-au
stabilit ºi noi criterii de ordonare a textelor gazetãreºti,
au fost create noi forme pentru a fi mai bine exprimate
noile conþinuturi, ducând la specializarea profesiunii de
secretar de redacþie.
Redacþia s-a desprins de tipografie, profesiunea de
tipograf a cãpãtat specializãri (paginator, linotipist,
culegãtor pe computer, maºinist (offset) sau de rotativã
º.a.).
Acest proces de diviziune a muncii (departe de a fi
încheiat) a transformat creatorul de ziar – cândva, cum
spuneam, opera unui singur om – într-un grup de oameni
de felurite specializãri (ziariºti, informaticieni, tipografi,
administratori º.a.) care, deºi desfãºoarã activitãþi dis-
tincte, în domenii foarte bine delimitate, au un þel
comun: fabricarea ziarului. Activitatea lor, care
înseamnã informare, redactare, tipãrire, difuzare, ges-
tionare deºi se desfãºoarã în mai multe colective nu ºi-a
schimbat scopul; a suferit, doar în urma unei dezvoltãri
cantitative prin diviziunea ºi creºterea gradului de com-
plexitate a muncii, mutaþii calitative exprimate în spe-
cializarea fiecãruia ºi a tuturor celor ce participã la
crearea cotidianului.
Existenþa colectivelor specializate ºi distincte
(redacþie, tipografie, administraþie) ºi a specializãrii
fiecãrui lucrãtor din cadrul acestor colective au determi-
nat (ºi continuã sã determine) forme specifice de organi-
zare a activitãþii fiecãrui colectiv cât ºi a relaþiilor dintre
ele; autonomia de care se bucurã fiecare colectiv ºi
-8-
fiecare membru al colectivului fiind subordonatã, în
ultimã instanþã, unuia ºi aceluiaºi scop: producerea
ziarului.
Ziarul modern putem spune deci cã este un produs
complex al unei activitãþi colective.
2. Unii teoreticieni în domeniul teoriei ºi practicii pre-
sei susþin cã ziarul „oglindã a evenimentelor zilei”,
„cronicã a prezentului pentru istoria viitoare” este supus
presiunii actualitãþii ºi, în consecinþã, procesul elaborãrii
sale nu este altceva decât o încercare de a stãpâni ºi
ordona o materie în permanentã fluctuaþie, de a ºti când ºi
cum poate fi oprit într-o manierã convenabilã torentul
neîntrerupt al informaþiilor pentru a respecta ora (obiectiv
obligatoriu) de închidere a ediþiei. Valorile obþinute, când
se obþin ºi se pot omeneºte obþine, sunt astfel rezultatul
unei adiþionãri a informaþiilor ºi comentariilor; ordonarea
lor – rezultanta mai mult sau mai puþin fericitã a unor
operaþii de rutinã. Într-un mod asemãnãtor este privitã ºi
activitatea tipograficã unde, etapã de etapã se acumuleazã
rezultatele unor operaþii tehnice care în final – ca o sumã
a eforturilor – creazã ziarul. O asemenea opinie viciazã
profund sensul sintezei pe care o reprezintã realizarea
unui ziar. De aici necesitatea de a lãmuri deosebirea pro-
fundã dintre sincretism ºi sintezã.
Sincretismul constã în adunarea unor elemente mai
mult sau mai puþin disparate (informaþii, cronici, comen-
tarii º.a.) individualizate prin aspectul lor exterior, dar
care nu pot niciodatã sã se sudeze înt-un tot unitar. Unei
viziuni cumva suspecte de ecletism din interior îi cores-
punde astfel o construcþie fragmentarã, neunitarã, chiar
incoerentã, privitã din exterior.
-9-
 Sinteza, dimpotrivã, se efectueazã, în primul rând, din
interior. Ea uneºte toate elementele în funcþie de un prin-
cipiu unificator þinând seama de tot ce leagã pãrþile nu
numai potrivit naturii lor, ci ºi al elementelor comune
cele mai profunde. Realizeazã totdeauna un sincretism
(recunoscut sau disimulat); ziarele care se mãrginesc la
sudarea ºtirilor, reportajelor, comentariilor, cronicilor ºi
articolelor care le alcãtuiesc, indiferent de evaluarea lor
ideologicã, la conþinutul de fond, determinat de o poziþie
de principiu clarã ºi, mai ales, unicã. Riscul risipirii, ca
urmare a adaptãrii la circumstanþe exterioare (de timp, de
loc, de context social ºi cultural) este de neînlãturat. De
aici aspectul de ansamblu incoerent ºi inexpresiv aseme-
nea unei construcþii nearmonioase.
Dimpotrivã, în cazul sintezei, tocmai cã se porneºte
de la o unitate internã de gândire, fiecare parte se sub-
sumeazã întregului realizând o unitate, în primul rând
interioarã, care se exprimã armonios, clar, convingãtor,
consecvent cu sine însãºi.
Dar, se spune în mod frecvent, cotidianul se
alcãtuieºte în funcþie de evenimentele care se produc în
decurs de 24 de ore. Nu este el astfel tributar unui ha-
zard, al unei ordini în timp ºi în spaþiu pe care n-o poate
controla ºi stãpâni nicidecum? Viziunea sincreticã aºa
afirmã. Lipsa ei de temeinicie se dovedeºte însã imediat,
întrucât orice eveniment este supus unei judecãþi de va-
loare, conform cãreia este estimat apoi ierarhizat ºi ordo-
nat. Locul sãu se stabileºte într-un context care reflectã
nu întâmplarea ci unitatea de principiu care cãlãuzeºte
cotidianul respectiv. În fapt, când în elaborarea ziarului
opereazã o viziune de sintezã nu ziarul este supus eveni-
mentelor ci evenimentele sunt supuse ziarului. Ziarul le
- 10 -
dã relief, le aºeazã în ordinea pe care o considerã nece-
sarã pentru a-ºi exprima poziþia faþã de evenimente, pen-
tru a determina formarea poziþiei cititorilor. Astfel tre-
buie înþeles de ce ziarul face evenimentul.
3. Unitatea de gândire, de concepþie care prezideazã
operarea sintezelor colective care duc, în final, la alcã-
tuirea cotidianului se regãseºte pe fiecare treaptã de
gândire, în fiecare moment al sintezelor, în culegerea ºi
redactarea ºtirilor, în redactarea tuturor textelor, în plani-
ficarea ansamblului ºi a fiecãrei pagini, în distribuirea
materialelor, în dimensionarea, titrarea ºi ilustrarea lor.
De la redactor ºef, la ºef de secþie, de la secretarul de
redacþie la redactor, o viziune, unitarã din interior, deter-
minã alcãtuirea tuturor sintezelor. Orice alt mod de a
acþiona, la orice nivel, pe orice treaptã de activitate, duce
la stânjenirea sau blocarea însãºi a operaþiei de sintezã; se
obþine sincretism frecvent vizibil la aºa-numitele cotidi-
ane de informaþie care, nu fac altceva decât sã prolifereze
confuzia, sã cultive senzaþionalul ca singur mod de
captare a interesului cititorului.
Marea sintezã colectivã pe care o realizeazã ºi o
exprimã zilnic orice cotidian are, cum arãtam, un scop
foarte precis: apariþia la orã fixã a ziarului. Aceasta
imprimã un sens unic, convergent oricãrei activitãþi ºi
anumiþi timpi de execuþie foarte riguroºi. Ziarul are
nevoie de texte ºi de ilustraþii, are nevoie de o anumitã
ordonare a textelor, apoi de tipãrirea lor ºi, în final, de
difuzarea produsului finit. Sunt etape distincte de
realizare, obiectiv necesare, care se succed logic ºi care
reprezintã, fiecare în parte un moment de sintezã. Ziarul
poate fi astfel considerat o sintezã a sintezei muncii
redacþionale, a muncii secretariale, a muncii
- 11 -
tipografice ºi, în fine, a activitãþii tehnico-administra-
tive.
Sinteza a patru sinteze interdependente, perfect dis-
tincte fiecare în parte, desfãºurate în trepte, într-o succe-
siune ireversibilã.
Sinteza redacþionalã realizeazã ca produs finit o
sumã de manuscrise ºi ilustraþii. Ele nu sunt un ziar.
Sinteza secretarialã care o succede pe cea redacþio-
nalã, ordoneazã aceste manuscrise potrivit unor criterii ºi
tehnici integratoare specifice în pagini, dã planul defini-
tiv al ziarului.
Sinteza tipograficã dã ziarului forma finalã, tipãritã.
Sinteza tehnico-administrativã asigurã difuzarea,
vânzarea ziarului, recuperarea unor cheltuieli, buna
administrare a întregii baze tehnico-materiale.
Sensul unic al acestor sinteze nu mai e nevoie sã mai
fie demonstrat. Nici un ziar nu poate fi tipãrit înainte de a
avea manuscrise ºi nici nu poate fi difuzat înainte de a fi
tipãrit.
Calitatea fiecãrei sinteze influenþeazã direct calitatea
celei care-i succede. Manuscrise incomplete, neglijente –
în cazul sintezei redacþionale – repercuteazã asupra rea-
lizãrii sintezei secretariale: machete incomplete, incerte.
De aici consecinþa asupra sintezei tipografice. Realizarea
defectuoasã a sintezei tipografice poate duce fie la grave
greºeli, compromiþãtoare, ori la întârzierea difuzãrii, ceea
ce repercuteazã asupra ultimei sinteze, cea tehnico-
administrativã.
ªtiind cã durata de realizare a tuturor sintezelor este
limitatã în timp (ora de difuzare a ziarului e limitatã)
- 12 -
timpul de execuþie constituie, în parametrii calitativi ai
fiecãrei sinteze în parte, o componentã esenþialã. Orice
întârziere are urmãri - adesea grave - asupra sintezei
urmãtoare pentru cã orice întârziere trebuie recuperatã în
etapele urmãtoare.
Prin diversitatea activitãþilor care se desfãºoarã în
fiecare compartiment ce realizeazã una din cele patru sin-
teze, prin diversitatea ºi în acelaºi timp complementari-
tatea fiecãrei sinteze în parte se înfãptuieºte, cotidian, o
unitate. Aceastã unitate este ziarul. Acelaºi în fiecare zi
ºi, în acelaºi timp, în fiecare zi altul. Unitatea se exprimã
cotidian în forma finalã a ziarului pentru cã ea precede,
ca primã manifestare, în gândirea, în voinþa, în profesio-
nalitatea actelor care se sãvârºesc de cãtre fiecare în com-
partimentul sãu de realizare potrivit propriei sale naturi, a
circumstanþelor de timp ºi spaþiu, a calitãþii eveni-
mentelor. Faptul cã la naºterea ziarului existã un scop
clar precizat în mintea celor care voiesc sã-l editeze, fap-
tul cã existã o concepþie unitarã care guverneazã activi-
tatea tuturor celor obligaþi prin natura activitãþii lor sã
participe la realizarea scopului final dau ziarului un anu-
mit caracter, guvernând întregul proces de creaþie în
cadrul celor patru sinteze în trepte.
- 13 -

Capitolul II
STRUCTURA REDACÞIEI,
COLECTIVUL DE REDACÞIE: Cine este ºi cu ce se
ocupã fiecare
Dezvoltarea noilor tehnologii a produs schimbãri
majore în structura ziarelor ºi, fãrã îndoialã, va produce
ºi altele. Organizarea unui ziar depinde, totuºi, nu numai
de nivelul sãu de dotare tehnologicã, ci ºi de tiraj, de
frecvenþa cu care apare ºi de strategia de acoperire a
pieþei de desfacere. În ziua de azi, multe ziare se gãsesc
într-un proces evolutiv, urmând sã treacã prin multe faze
ale dezvoltãrii tehnologice.
Cineva care a vizitat redacþia unui ziar în urmã cu 30
de ani ar fi surprins de ce ar vedea astãzi. În redacþie
maºinile de scris zgomotoase au cedat locul ecranelor de
computer ºi tastaturilor silenþioase. Teleimprimatoarelor
(telexuri) gãlãgioase care, decenii la rând, au transmis
ºtiri de la agenþiile de presã, cu o vitezã de 65 de semne
pe minut, au fost eliminate ºi acum informaþiile de la
- 14 -
agenþiile de presã curg pe imprimante rapide (laser) care
abia se aud sau, aproape instantaneu, în computerul
ziarului. Materialele care provin de la reporteri de teren
sunt imprimate pe computere portabile (LAPTOP), trans-
mise de modem-uri cuplate la liniile telefonice, pentru a
ajunge în bazele de date ale computerelor de unde pot fi
ulterior solicitate pe ecranele video pentru prelucrare.
A dispãrut ºi tradiþionala masã semicircularã, cu redac-
torii de pe margine întinzându-se sã scoatã dintr-un coº
aflat la mijloc materialele ce urmau sã fie redactate, ºi un
redactor coordonator, numit ºi „omul din niºã”, care
ºedea într-o niºã de pe latura dreaptã a mesei redactorilor.
Acum, redactorii se uitã la ecrane video, ruleazã imagini
electronice ºi editeazã folosind tastatura computerului.
Au dispãrut maºinile de scris. Aºa numitul material
dactilografiat - articolul scris pe hârtie, spre deosebire de
imaginea electronicã - se deruleazã silenþios dintr-o im-
primantã cu laser, dar numai la o comandã electronicã.
În fosta culegãtorie, ºirurile de linotipuri care produc
rânduri de litere puse apoi în vingalacuri, ºi paginile rea-
lizate compuse în forme de mãrimea paginilor reale
(rame) au dispãrut. Spaþiul astfel câºtigat a fost utilizat în
alt mod. Noua culegãtorie, mult mai micã, are doar 3-4
maºini (computere) pentru culegere ºi mese înclinate
unde paginile sunt realizate pe coli de machetã din hârtie
liniatã pe care se lipesc materialele fotoculese ºi ilustraþii
dupã tematica ºi structura fiecãrei pagini. Într-adevãr, pe
mãsurã ce punerea în paginã – compunerea electronicã a
paginii – progreseazã ºi formele de tipar sunt obþinute
electronic, va dispãrea ºi culegãtoria.
Schimbãri de aceiaºi amploare se întrevãd ºi la nivelul
redacþiei. Totuºi, schema organizatoricã a unui ziar mo-
- 15 -
dern se aseamãnã destul de mult cu schemele de acum 30
de ani.
Este puþin probabil ca douã ziare sã aibã structuri
identice. La ziarele mici, o singurã persoanã deþine, ade-
sea, mai multe funcþii care, la ziarele mari, sunt dis-
tribuite mai multor persoane.
De asemenea, pe mãsurã ce un ziar îºi mãreºte dimen-
siunile, el adaugã anumite funcþii de care un ziar mic nu
are nevoie sau pe care nu ºi le poate permite. În plus,
funcþii similare sunt adesea îndeplinite, la diferite ziare,
de persoane încadrate pe posturi diferite.
Þinând cont de aceste diferenþe, sã examinãm organi-
zarea unui cotidian tip*, (*Funcþiile din acest capitol
sunt cele folosite în Statele Unite. În alte þãri, persoanele
care îndeplinesc sarcini similare pot ocupa funcþii
diferite) cu un tiraj de 50.000 de exemplare. Ziarele cu
un tiraj zilnic de 20.000 de exemplarea sau cu tiraje mult
mai mari pot avea scheme organizatorice asemãnãtoare.
La ziarele mai mici, douã sau mai multe funcþii pot fi
îndeplinite de o singurã persoanã – cum ar fi editorul ºi
redactorul ºef. La ziarele mai mari, structura din cadrul
fiecãrui departament este mai complexã ºi mai specia-
lizatã. Pentru intenþiile noastre am ales un ziar cu un tiraj
de 50.000 de exemplare, deoarece, de la acest tiraj,
începe un ziar sã acumuleze funcþii speciale suplimentare
care pot fi gãsite ºi la ziarele mai mari.
EDITORUL. Editorul este ºeful executivului, care
rãspunde de toate activitãþile ziarului. Din cauza unor
schimbãri recente întreprinse pentru a simplifica sfera sa
de control ºi pentru a-i lãsa timp liber destinat conceperii
ºi implicãrii publice, doar doi membri ai executivului se
subordoneazã editorului. Aceºtia sunt directorul general
- 16 -
ºi redactorul ºef. La rândul sãu, directorul general
traseazã sarcini ºi altor membri ai executivului: revizoru-
lui, directorului secþiei de marketing, directorului comer-
cial, directorului secþiei de prelucrare a datelor ºi direc-
torului de producþie.
Cea mai recentã schimbare majorã a fost numirea unui
director al secþiei de marketing pentru a fi în concordanþã
cu adoptarea de cãtre multe ziare a conceptului de mar-
keting. Acest concept stabileºte cã, în orice afacere, tre-
buie identificate dorinþele ºi necesitãþile care urmeazã a fi
satisfãcute. Cu alte cuvinte, se încearcã analizarea afa-
cerii respective din perspectiva clientului.
REDACTORUL ªEF. Redactorul ºef rãspunde de
conþinutul tuturor paginilor de ºtiri ºi al paginilor editori-
ale. Un secretar general de redacþie este autoritatea
numãrul unu din redacþie ºi colaboreazã strâns cu redac-
torul ºef. Pentru pagina editorialã, redactorul ºef
supravegheazã doi (sau mai mulþi) autori de editoriale ºi
scrie el însuºi editoriale. Trebuie remarcat cã unele ziare
preferã sã aibã un redactor de paginã editorialã, care se
subordoneazã editorului. Redactorul executiv sau secre-
tarul general de redacþie, care controleazã redacþia de
actualitãþi, este ºi el subordonat editorului. Avantajul con-
stã în separarea responsabilitãþilor legate de ºtiri de cele
ale paginii editoriale. În aceastã structurã, este mai puþin
probabil ca, cititorii sã sesizeze opiniile redacþiei strecu-
rate în rubricile de ºtiri. Bineînþeles cã aceste funcþii se
întâlnesc întotdeauna la vârf, în persoana editorului.
SECRETARUL GENERAL DE REDACÞIE. În
redacþia de actualitãþi, acesta este conducãtorul de zi cu
zi. El coordoneazã culegerea ºi prelucrarea informaþiilor
prin ºefii departamentelor redacþionale: redactorul pentru
- 17-
ºtirile zilei, redactorul pentru ºtirile locale, redactorul
pentru ºtirile regionale, redactorul pentru informaþiile de
interes permanent ºi ºtirile care nu sunt de ultimã orã,
redactorul sportiv, redactorul economic, fotoreporterul ºi
redactorul de duminicã.
Secretarul (general) de redacþie: este jurnalistul
însãrcinat cu pregãtirea manuscriselor, corectarea ºi
punerea în paginã a acestora (în cazul în care aceastã
muncã nu îi este încredinþatã unui machetator). În afarã
de competenþele de ordin tehnic, aceastã funcþie necesitã
ºi o bunã culturã generalã, un „bun simþ jurnalistic”.
Secretarului de redacþie îi revine sarcina de a stabili ie-
rarhia articolelor în paginã, de a da titluri, de a scurta
textele considerate prea lungi, de a verifica anumite
informaþii etc.
Dupã ce s-a consultat cu secretarul general de redacþie,
redactorul pentru ºtirile zilei stabileºte punerea în paginã
ºi supravegheazã activitatea biroului redacþional.
ALTE POZIÞII CHEIE. Ziarul (pe care îl prezen-
tãm) are un secretar de redacþie adjunct (de serviciu),
care preia sarcinile secretarului general de redacþie când
acesta este plecat. Secretarul de redacþie adjunct are ºi
alte îndatoriri zilnice ºi se ocupã de activitatea prelimi-
narã stabilirii bugetului financiar al redacþiei.
REDACTORUL: este un jurnalist care „redacteazã”
texte, diferit de cel care redacteazã mai rar (secretarul de
redacþie, de exemplu).
REPORTERUL: utilizãm adesea acest termen pentru
a desemna jurnalistul care lucreazã „pe teren”, prin con-
trast cu cel care rãmâne în redacþie.
REPORTERUL SPECIAL: este un jurnalist experi-
- 18 -
mentat, cãruia i se cere sã realizeze „reportaje speciale”.
Contrar unui cliºeu foarte rãspândit, acest tip de reporteri
nu au drept teren de activitate doar plajele mãrginite de
cocotieri sau câmpurile de luptã înconjurate de sârmã
ghimpatã. Se poate foarte bine realiza un „reportaj spe-
cial” despre viaþa minerilor din Petroºani, Lotru, Motru,
Tg. Jiu ºi despre familiile acestora, la câtva timp dupã
închiderea minelor din amintitele localitãþi. Pentru a
practica acest gen jurnalistic, trebuie sã fi capabil sã redai
viaþa oamenilor în contextul în care se desfãºoarã ea.
Altfel spus, un „reportaj special” necesitã o muncã
serioasã de pregãtire înainte de a pleca pe teren (ºi anume
documentarea, convorbirile preliminare...).
Funcþia de fotoreporter, deosebit de importantã în
redacþia unui ziar modern este foarte asemãnãtoare celei de
reporter. Deosebirile meritã a fi luate în seamã deoarece
contribuie la definirea unui profil profesional de notabilã
însemnãtate. Spre deosebire de reporter, fotoreporterul
este legat de aparatul de fotografiat, de funcþionarea lui, de
alimentarea cu filme ºi cu flash-urile necesare. De aici ri-
gorile excepþionale în legãturã cu participarea la un eveni-
ment: fotoreporterul trebuie sã fie neapãrat prezent, în timp
ce reporterul mai poate, din relatãri, reconstitui faptele;
fotoreporterul, la redacþie, este obligat sã-ºi developeze
singur filmele ºi sã realizeze fotografiile ºi adeseori – ºi
aºa e bine – sã redacteze singur explicaþiile la fotografii.
Munca sa cere un coeficient mare de profesionalitate,
deoarece o fotografie greºitã este adesea nerepetabilã, un
film rãu developat – o pagubã irecuperabilã.
Aminteam ºi despre ºefii de departamente (secþii), ei
pregãtesc în fiecare zi grupaje de ºtiri - liste cu principalele
subiecte pentru numãrul urmãtor. Acestea sunt discutate la
- 19 -
ºedinþa zilnicã de sumar cu secretarul general de redacþie.
Sãptãmânal sunt convocaþi ºefii tuturor departamentelor
pentru planificãri de perspectivã.
La ziarul prezentat ca exemplu sunt 2,5 reporteri la
fiecare redactor. În situaþia în care informaþiile sunt
transmise rapid de la agenþiile de presã ºi se folosesc
tot mai mult treceri în revistã ºi rezumate de ºtiri, acest
raport scade pe mãsurã ce creºte sarcina redacþionalã.
La unele ziare mai mari, raportul între reporteri ºi
redactori este mai mic, de 1,5 sau chiar mai puþin.
* DIRECTORUL SECÞIEI DE MARKETING. În
Noua tehnologie impune ºi alte schimbãri. Acestea
este necesar a fi menþionate.
Recunoscând eficacitatea graficii informaþionale - hãrþi,
planºe, diagrame etc. – ziarele coopteazã în colectiv din ce în
ce mai mulþi graficieni. Aceºtia renunþã adesea la planºeta de
desen ºi pregãtesc ilustraþiile cu ajutorul computerului.
Paginarea electronicã a adus, de asemenea, schimbãri
majore. La paginarea electronicã, redactorii renunþã la ma-
chetarea pe hârtie ºi fac punerea în paginã pe un ecran video.
ªi reclamele sunt pregãtite tot prin paginare electronicã.
Pagina este reprezentatã pe ecran la dimensiuni reduse
(comparaþie cu pagina pe plumb). Apoi redactorul apasã
tastele pentru comenzile necesare ºi pagina este fotocom-
pusã în totalitate, eliminându-se montajul. Ilustraþiile mai
trebuie adãugate, dar tehnologiile moderne tind spre
realizarea digitalã a imaginilor.
Editarea electronicã a dus la crearea unei noi funcþii în
redacþie - REDACTORUL DE SISTEM. Acesta, de obicei
un fost redactor adjunct, se ocupã de crearea codurilor ºi
formatelor electronice (instrucþiuni transmise computerului
- 20 -
prin tastaturã), instruind personalul ºi depistând defecþiunile
atunci când sistemul electronic de editare „o zbârceºte”
–adicã nu executã comanda dintr-un motiv sau altul.
DIRECTOR GENERAL. Directorul general se ocupã
de toate problemele ziarului care se ivesc zilnic, cu excepþia
activitãþii de redactare. În principal, el coordoneazã acti-
vitãþile interdepartamentale ºi pune în practicã linia politicã
impusã de editor. Atribuþiile directorului general devin mai
evidente atunci când analizeazã însãrcinãrile celor care îi
sunt subordonaþi.
vechea structurã, aceastã persoanã a fost directorul secþiei
de publicitate. El are acum rãspunderi mai mari.
Conceptul de marketing necesitã o colaborare strânsã între
toate secþiile care au legãturã cu vânzãrile ºi veniturile. În
trecut, directorii secþiilor de publicitate, difuzare ºi relaþii-
dezvoltare erau subordonaþi directorului general. Acum ei
au trecut în subordinea directorului secþiei marketing care
pare a fi persoana cea mai indicatã pentru popularizarea
ziarului. Evident, conþinutul ziarului influenþeazã
difuzarea, astfel cã directorul secþiei marketing lucreazã în
strânsã colaborare cu redactorul ºef ºi secretarul general
de redacþie, deºi ei se subordoneazã editorului.
DIRECTORUL SECÞIEI DE PUBLICITATE. El
rãspunde de toate vânzãrile ºi serviciile publicitare. În
subordinea lui se aflã ºeful compartimentului de publici-
tate localã, ºeful serviciului de publicitate naþionalã ºi
ºeful compartimentului de micã publicitate.
DIRECTORUL SECÞIEI DE DIFUZARE. El con-
duce serviciul de vânzare ºi desfacere cãtre populaþie
(adicã distribuirea ziarelor) ºi de încasãri pentru abona-
mente sau exemplare individuale. Redacþia ºi secþia de
- 21-
difuzare se informeazã reciproc asupra conþinutului arti- aduse comunitãþii respective. Aceastã secþie adunã infor-
colelor - în special al articolelor mari - pentru a facilita maþii despre piaþã: demografia, situaþia economicã, efi-
vânzarea. În special, redacþiei i se aminteºte sã respecte cienþa anunþurilor publicitare ºi sondarea opiniei publice
termenul de predare, deoarece întârzierea tirajului para- privind conþinutul informaþional al ziarului.
lizeazã sistemul de difuzare.
DIRECTORUL SECÞIEI DE PRELUCRARE A
DATELOR. Întreg echipamentul computerelor din secþia
ºi din alte secþii ale ziarului trebuie instalat, are nevoie de
operatori instruiþi, ca ºi de exploatare ºi întreþinere zil-
nicã. Secþia de prelucrare a datelor ºi directorul secþiei se
ocupã de astfel de probleme. Directorul trebuie sã fie
foarte competent în acest domeniu.
DIRECTORUL PRODUCÞIEI. Acest membru al
executivului conduce procesul de producþie, cu excepþia
activitãþii la calculator ºi a activitãþii redacþionale pro-
priu-zise. Producþia cuprinde culegerea, paginarea ºi
obþinerea formei de tipar, tipãrirea ºi, în cazul nostru,
legarea ziarelor pentru difuzare. La unele ziare, legarea
în aºa-zisa camerã de expediere, termen care dãinuie din
trecut, este supravegheatã de secþia de difuzare.
DIRECTORUL COMERCIAL. Directorul comer-
cial ºi oamenii sãi rãspund de toate problemele care nu
intrã în grija altor secþii. Acestea cuprind: contabilitatea,
aprovizionarea, salarizarea ºi serviciu personal.
DIRECTORUL SECÞIEI DE RELAÞII-DEZ-
VOLTARE. Directorul secþiei de relaþii-dezvoltare ºi
oamenii sãi colaboreazã cu redacþia, cu secþia de publici-
tate ºi de difuzare pentru a promova acele informaþii ºi
activitãþi necesare creºterii tirajului ºi numãrului de citi-
tori, sporirii beneficiilor de pe urma reclamelor ºi for-
mãrii unei imagini favorabile ziarului prin serviciile

- 22 - - 23 -

Capitolul III
SINTEZA SECRETARIALÃ
Sarcinile secretariatului de redacþie
Cotidianul modern nu este opera unei singure per-
soane ºi nici nu mai poate fi. “Fabricarea” unui ziar pre-
supune azi o muncã de creaþie colectivã. O creaþie care
nu adiþioneazã mecanic, doar prin legãturi exterioare,
rodul activitãþilor individuale, pe diferite eºaloane, ci o
creaþie care sudeazã din interior ºi contopeºte într-un
unic efort de sintezã toate strãdaniile membrilor unei
redacþii. Aceste sinteze, ca rezultat al unei munci colec-
tive – conduse unitar ºi unitar animate de aceleaºi þeluri –
se opereazã în trepte distincte. Prima treaptã este sinteza
redacþionalã; urmãtoarea, obiectiv obligatorie pentru
crearea ziarului, este sinteza secretarialã.
1. Autonomã sub aspectul procesului de creare a ziaru-
lui, deþinând tehnici specifice prin care realizeazã o nouã
calitate, sinteza secretarialã se realizeazã într-un raport
de interdependenþã faþã de celelalte trei sinteze –
- 24 -
redacþionalã (care o precede), tipograficã ºi tehnico-
administrativã (care o succed). Ea urmeazã obligatoriu
sintezei redacþionale pe care în mod organic o continuã ºi
le precede pe celelalte douã, care îºi primesc substanþe
din sinteza secretarialã. Cele patru sinteze în trepte care
alcãtuiesc sinteza finalã – ziarul – se desfãºoarã deci nu
numai în trepte ci ºi într-un sens unic. Sensul este impus
de raportul de interdependenþã. Redacþia creeazã texte ºi
ilustraþii, secretariatul creeazã potrivit concepþiei unitare
care guverneazã toate treptele sintezei ºi ziarul însuºi –
contextele. Tipografia ºi administraþia continuã finisarea
(prin douã sinteze distincte ale produsului) ºi realizarea
lui sub forma de bun de folosinþã publicã. Absenþa
oricãreia dintre aceste patru sinteze face imposibilã
realizarea sintezei finale care le cuprinde pe toate într-un
tot inextricabil. Fãrã sinteza redacþionalã ziarul n-ar avea
“materia primã” necesarã, n-ar avea din ce se împlini;
fãrã sinteza secretarialã textele nu ar cãpãta o formã inte-
ligibilã ºi nu s-ar putea exprima; fãrã sinteza tipograficã
ziarul n-ar avea forma produsului tipãrit (ar putea cãpãta
atunci forma emisiunii de radio sau televiziune), iar fãrã
sinteza tehnico-administrativã ziarul nu s-ar difuza, nu
s-ar vinde, nu ºi-ar acoperi cheltuielile. (În cazul
radioului ºi televiziunii aceastã sintezã existã în forme
specifice ºi, în unele privinþe – mai ales când e vorba de
televiziune – foarte complexe).
Funcþia integratoare face din secretariatul de redacþie
un organism indispensabil în procesul elaborãrii ºi fa-
bricãrii ziarului. Datoritã activitãþii sale integratoare, pro-
ducþia redacþionalã (sau avizatã de redacþie) informaþii,
reportaje, anchete, comentarii, ilustraþii – ºi un numãr de
fotografii realizeazã o schimbare calitativã, iar prin vi-
- 25 -
ziunea lui ordonatoare – eminamente creatoare – acestui
non conþinut, acestei “materii prime”, alcãtuite dintr-un
pachet de manuscrise ºi ilustraþii, i se dã o nouã formã.
Pachetul de manuscrise ºi ilustraþii se metamor-
fozeazã în mâinile secretariatului de redacþie ºi începe
a deveni ziar: este gândit întâi în machete, realizat
apoi în plumb sau pe computer, pe calc (film) ºi, în
ultimã instanþã, tipãrit, aºa cum ajunge la cititori.
În privinþa alcãtuirii conþinutului, secretariatul de
redacþie are datoria de a face o judecatã de valoare
asupra întregului produs gazetãresc pe care-l produce
redacþia (deci care se realizeazã în primul moment de
sintezã – n.n.) ºi în funcþie de cerinþele ziarului sã solicite
ce lipseºte pentru acoperirea rubricilor fixe, a nevoilor
cotidianului.
În acest scop secretariatul pãstreazã un contact perma-
nent cu redacþia prin ºefii de secþii care au datoria sã-i
remitã, la ore dinainte stabilite ºi la mãsuri precis deter-
minate, manuscrisele ce urmeazã a fi publicate. De
asemenea, are legãturã permanentã cu reporterii ºi
fotoreporterii care urmeazã sã-i aducã informaþii ºi
fotografii, cu retuºorii ºi graficienii, cu corectura, cu ser-
viciul de documentare al redacþiei. El þine mereu legãtura
prin resortul respectivului serviciu, cu corespondenþii
ziarului. Dupã cum este obligat sã aibã o legãturã perma-
nentã cu agenþiile de presã (prin fax, modem, internet,
telex sau telefonic), cu anumite servicii specializate ale
acestora (ilustraþii, documentare). Acest sistem de relaþii,
pe cât de vast pe atât de complex, cuprinde practic toate,
absolut toate sectoarele de activitate care concurã la
realizarea cotidianului.
- 26 -
Desigur aceste contacte presupun un mare consum de
energie ºi de timp. Adesea secretariatul de redacþie are
numeroase motive de enervare (mai ales când se loveºte
de indiferenþã, de indisciplinã, de superficialitate).
Obligaþia lui e sã-ºi pãstreze calmul, sã menþinã în neîn-
cetatã stare de funcþiune întregul sistem de informare
indispensabil muncii sale, dar ºi munca de elaborare a
ziarului. De aceea conducerea unui cotidian are datoria
de a supraveghea ºi, mai ales, de a sprijini întreaga acti-
vitate a secretariatului de redacþie, dispozitiv de creaþie,
care este, în acelaºi timp, organul sãu de execuþie.
Minimalizarea, subaprecierea rolului ºi funcþiilor secre-
tariatului de redacþie echivaleazã cu o tentativã de sub-
minare a formelor ºi instrumentelor de organizare care
garanteazã ordinea ºi disciplina în producerea ziarului.
La rândul sãu, secretariatul de redacþie trebuie sã fie
model de corectitudine, punctualitate ºi seriozitate în
relaþiile în care este implicat în mod obiectiv. Sâcâiala
inutilã, întrebãrile ambigue, deciziile subiective sub-
mineazã grav prestigiul secretarului de redacþie. De aceea
i se impun în activitatea sa rigori incomparabil mai mari
decât ale lucrãtorului oricãrui alt compartiment angajat în
editarea unui cotidian.
2. În afara contactului uman direct ºi firesc, o serie
de instrumente asigurã legãtura strânsã a secretaria-
tului de redacþie cu redacþia ºi o colaborare perma-
nentã cu toate compartimentele de lucru.
Unul dintre instrumente este planul – mijloc de ori-
entare ºi control al activitãþii secþiilor, ºi în acelaºi timp,
instrument de cunoaºtere din partea secretariatului a prin-
- 27 -
cipalelor idei publicistice ºi acþiuni organizate în
diferitele compartimente redacþionale specializate.
Desigur, planul nu este totul. Alcãtuirea unui ziar este
practic imposibilã fãrã a þine cont de evenimentele ce se
petrec zilnic. A concepe ziarul numai dupã prevederile
planurilor înseamnã a risca o activitate rigidã, adesea
pusã sub semnul veºtejitor al inactualitãþii. Alcãtuirea
ziarului este un proces dinamic, care depinde, în primul
rând, de mersul vieþii, de evenimentele noi ce intervin
într-un domeniu sau altul nu numai în largi rãstimpuri ci
într-o zi ºi chiar în diferite momente pe parcursul
aceleiaºi zile.
De aceea, este absolut necesar ca secretarul de redacþie
sã fie foarte exact ºi imediat informat asupra eveni-
mentelor zilei; informat de redactorul ºef dar ºi prin
mijloace proprii. În acest scop secretarul de redacþie tre-
buie sã þinã un contact permanent cu secþiile, cu redac-
torii, cu colaboratorii, cu oricine poate sã-i sugereze
informaþii noi, idei noi. Contacul cu agenþia de presã,
ascultarea emisiunilor de ºtiri radio ºi TV sunt, în acest
sens, indispensabile. Numai aºa secretariatul poate
urmãri în timp evenimentele, le poate plasa în perspecti-
va întregului ziar.
Este un adevãr simplu cã înainte de a cere ceva, tre-
buie sã ºtii ce vrei sã ceri, ce anume îþi trebuie. Dar pen-
tru ca aceste solicitãri permanente ale secretariatului de
redacþie (nu numai de informaþii, de texte ziaristice ºi
ilustraþii dar ºi de pãreri ºi de idei) sã aibã un curs firesc
este necesar sã existe în colectivul redacþional toate
instrumentele ºi relaþiile necesare unei bune informãri,
condiþia unei informãri continue, fluide – de sus în jos ºi
- 28 -
de jos în sus. Informarea secretariatului de redacþie este o
condiþie esenþialã pentru reuºita muncii sale. Neinformat
la vreme, el poate acþiona în contratimp cu indicaþiile
conducerii ziarului, fapt care poate avea grave repercusi-
uni ºi asupra calitãþii ziarului ºi asupra timpului de
realizare.
Un alt instrument al secretariatului în activitatea sa
integratoare este graficul rubricilor zilnice. Stabilirea
rubricilor cu caracter permanent ºi a periodicitãþii lor –
element esenþial în definirea personalitãþii unui cotidian –
introduce o anumitã ordine ºi în activitatea secþiilor. În
prezentarea rubricilor specifice, secretariatul de redacþie
trebuie sã aibã în vedere o serie de obligaþii:
Q publicarea lor în acelaºi loc ºi în aceeaºi zi
Q pãstrarea aceleiaºi prezentãri grafice (format,
literã pentru text ºi pentru titlu). Uneori, datoritã
evenimentelor, sunt rubrici ce nu pot fi paginate în
locul fixat ºi în formatul respectiv. În aceste situaþii
este bine ca secretarul de redacþie sã pregãteascã titluri
de rubricã cliºate sau corpuri de literã distincte pe mai
multe formate.
La îndemâna secretariatului mai sunt ºi alte instru-
mente prin care poate fi permanent informat asupra “sin-
tezei redacþionale”, a modului în care se realizeazã, a per-
spectivelor pentru zilele urmãtoare ºi, mai ales, asupra
roadelor acestei “sinteze”, care vor deveni materia primã
a urmãtoarelor numere.
3. Evoluþia secretariatului de redacþie a cunoscut în
decursul timpului mai multe etape. Profesorul francez
Louis Guéry distinge trei, mai importante, care coin-
cid, de fapt, cu marile momente ale dezvoltãrii presei.
- 29 -
 a). Perioada artizanalã, cuprinzând perioada de început
a presei pânã la mijlocul secolului al XIX-lea. Secretarul
de redacþie era ziaristul “factotum”. El comanda articole,
tot el corecta, le rescria, le adnota, el redacta “chapeaux-
urile” de prezentare ºi trimitea totul în atelierul tipogra-
fic. (Louis Guéry, “La pratique du sécretariat de rédac-
tion”, Centrul de formare ºi perfecþionare a jurnaliºtilor
ºi cadrelor de presã, Paris, 1973, p.9).
b). Este perioada când secretarul de redacþie îºi adaugã
– pe lângã sarcinile avute pânã atunci – o nouã funcþie:
funcþia de coordonare. Perioada naºterii presei de infor-
maþie (jumãtatea secolului al XIX-lea), când redacþiile
devin mai mari ºi încep sã se organizeze secþii specia-
lizate, care trebuie coordonate.
c). A treia etapã este situatã între cele douã rãzboaie
mondiale, când paginile ziarelor nu se mai supun re-
gulilor monotone ºi intangibile din perioada precedentã.
Paginile ziarului nu mai seamãnã de la o zi la alta, ele
capãtã noi forme grafice. Pagina întâi, în special, devine
un veritabil afiº, abundent ilustrat. Secretarul de redacþie
devine acum ºi machetator.
Odatã cu apariþia marilor cotidiane, aportul secretaru-
lui de redacþie în procesul elaborãrii ziarului a crescut tot
mai mult, fiind necesarã o reconsiderare radicalã a rolu-
lui sãu. Astãzi, secretarul de redacþie este “omul-
orchestrã” indispensabil oricãrei redacþii. El este ziaristul
complet.
Redacþiile mari folosesc mai mulþi secretari de
redacþie care participã fie în ture, fie prin anumite
atribuþii specifice (de pildã machetatorii) la realizarea
sintezei redacþionale. Ziarele mai mici au un secretar de
- 30 -
redacþie sau doi care lucreazã alternativ de preferat în
ture de 12-14 ore pe toatã durata elaborãrii unui ziar.
4. În fiecare zi secretarul de redacþie are de
îndeplinit multiple ºi complexe sarcini. De aceea el
este obligat:
Q sã ºtie ce-i trebuie, cât îi trebuie, când îi trebuie,
în consecinþã la ce trebuie lucrat mai întâi;
Q sã previnã – sã se gândeascã la ziarul ce trebuie
sã aparã, dar ºi la cel ce urmeazã sã aparã. Pentru a
putea sã studieze ziarul care a apãrut cu o zi (sau chiar
douã, trei, în urmã) ceea ce îl va ajuta sã evite neplã-
cute repetãri;
Q sã construiascã – adicã sã alcãtuiascã paginãri de
machete cât mai frumoase, cât mai exacte, cât mai
funcþionale, sã realizeze un ziar pe gustul cititorilor;
Q sã organizeze munca sa proprie (pentru a evita
orice pierdere de timp, orice lucru fãcut inutil), munca
redacþiei, a echipei de serviciu de scoatere a ziarului la
zi, a echipei de corectori, a retuºorilor, a tipografiei
etc. Activitatea secretarului de redacþie este cea mai
diversã ºi mai complexã. El trebuie sã ºtie totul, sã þinã
minte totul, sã îndeplineascã toate indicaþiile primite,
sã controleze modul în care au fost îndeplinite
sarcinile ºi indicaþiile date altora (dar care îl implicã ºi
pe el). De aceea, secretarul de redacþie trebuie sã-ºi
noteze totul, tot ce dã la tipar, toate indicaþiile din
ºedinþele de machetã sau ale conducerii ziarului ºi apoi
sã controleze;
Q sã colaboreze cu toþi cei care pot sã-i dea infor-
maþii preþioase, cu toþi cei care contribuie la scoaterea
ziarului. Este de un mare ajutor pentru secretarul de
redacþie sã ºtie cât mai exact la cine poate apela cu
- 31 -
 succes ori de câte ori are nevoie de o însemnare, de o
informaþie, de o explicaþie menitã sã învioreze o pa-
ginã, un text, o ilustraþie;
Q sã priveascã în perspectivã, urmãrind felul în care
sunt îndeplinite planurile generale, planurile operative.
Gândirea în perspectivã e o cale pentru evitarea ruti -
nei, un mijloc de a anticipa evenimentele, de a studia
gusturile cititorilor.
Cunoaºterea sarcinilor ºi atribuþiilor specifice secre-
tariatului are o deosebitã importanþã pentru ziaristul pro-
fesionist chiar dacã nu lucreazã nemijlocit în acest sector.
Dupã cum remarca practicianul ºi specialistul italian
Mario Lenzi (Mario Lenzi: “Dizionario di giornalismo”,
Ursia, 1974, p.5): „Pentru a fi un gazetar complet, e
nevoie sã cunoºti profund (ºi cu cât mai profund vor fi
cunoscute cu atât va fi mai bine) tainele paginãrii, care
înseamnã, de fapt, prezentarea graficã a ideilor. A da un
titlu, a alege o fotografie, a prezenta un text are o impor-
tanþã determinantã. Alegerea unui caracter în loc de altul,
poziþia în paginã a unui titlu, legarea sa armonioasã cu
celelalte componente ale unei pagini cer nu numai capa-
citate ºi competenþã organizatoricã în tipografie, ci ºi
cunoºtinþe de psihologie, de sociologie, de tehnicã a
informaþiei, de arhitecturã”.
Sunt toate aceste exigenþe cât se poate de fireºti dacã
se considerã activitatea secretariatului de redacþie ca una
creatoare ºi nu o însumare de îndeletniciri mai mult sau
mai puþin tehnice. Subestimarea activitãþii creatoare a
secretariatului de redacþie se datoreºte fie ignoranþei, fie
supraaprecierii nejuste a rolului altor compartimente în
care se realizeazã sintezele creatoare ale elaborãrii ziaru-
lui. Gazetarii prezumþioºi, care au noþiuni foarte superfi-
- 32 -
ciale despre limbajul ziaristic, cred cã numai ceea ce se
scrie într-o gazetã constituie un mijloc de comunicare.
O asemenea opticã, profund anacronicã ºi susceptibilã de
pãcatul ignoranþei, neglijeazã importanþa relaþiei dialec-
tice între text ºi context, ignorã limbajul non-lingvistic al
gazetei care exprimã ºi poate exprima la fel de conclu-
dent un mesaj ca ºi un text scris sau o fotografie, ba, ºi
mai mult, poate pune în valoare sau anihila un mesaj scris
sau o fotografie.
De aceea, trebuie pornit de la premisa cã redacþia este
creatoarea mesajelor ziaristice prin texte ºi imagini, iar
secretariatul de redacþie este creatorul mesajelor prin con-
texte. Ziarul, în fond, în totalitatea sa, este un context;
fiecare rubricã este un context. În afara acestor contexte
nici un mesaj ziaristic nu se poate exprima. Un articol nu
circulã în manuscris ºi nici în ºpalturi disparate. El se
citeºte în ziar; într-o rubricã anume. El se integreazã într-
un context pe care îl poate influenþa ºi care, la rândul sãu,
îl influenþeazã.
Relaþia dintre text ºi context este subliniatã începând
de la ziarul în care se publicã textul, de la contextul care
acceptã sau respinge un text sau de la un text (sau autor)
care acceptã sau respinge un ziar pe care îl considerã
contextul în care se manifestã. Ziarul „Pro Sport” (con-
siderat ca un context) nu poate accepta o cronicã, sã
zicem, de teatru, dupã cum „Capital” nu acceptã cronica
unui meci de fotbal.
La fel trebuie sã gândim în continuare contextele pe
care le reprezintã fiecare paginã, fiecare rubricã de ziar.
În funcþie de aceste contexte se distribuie textele ºi ilus-
traþiile în ziar. În cadrul acestor contexte, prin forme
- 33 -
specifice (titluri, dispunere, ierarhizare º.a.) se valorificã
sau se minimalizeazã texte ºi ilustraþii. Prin contexte se
realizeazã o comunicare care devine adesea suportul
esenþial al mesajului exprimat prin text sau ilustraþie. De
aceea adeseori se întâmplã ca valoarea unui text sau a
unei ilustraþii sã fie determinatã nu atât de ceea ce
reprezintã ea în sine, cât de valoarea pe care i-o atribuie
contextul. De asemenea, sã nu uitãm cã un context poate
exprima un mesaj ºi prin ceea ce nu cuprinde, prin
omisiune.
Tentaþia de a discuta aceastã subtilã ºi esenþialã relaþie
dialecticã pentru înþelegerea alcãtuirii ziarului ºi pentru
multe, foarte multe aspecte legate de realizarea acestui
produs atât de omenesc trebuie s-o limitãm, în... contex-
tul acestui capitol, doar la ceea ce ne intereseazã cu
precãdere a sublinia. ªi anume cã: secretariatul de
redacþie are o activitate creatoare. Cã în alcãtuirea
unei publicaþii secretariatul de redacþie este creatorul
contextului, care exprimã, printr-un limbaj foarte
clar, deºi nonlingvistic, mesaje la fel de importante,
uneori, ca ºi un text. În sfârºit, cã secretariatul creeazã
contextul care face ca ziarul sã aibã forma de ziar, o
anumitã individualitate ºi o distinctã personalitate. El
este, în ultimã instanþã, creatorul formei în care se
exprimã în totalitate conþinutul.
Sã privim, în continuare, din aceastã perspectivã,
sarcinile esenþiale specifice ale secretarului de
redacþie – începând de la primirea manuscrisului (a tex-
tului) pânã la realizarea contextului, pânã la manifestarea
“miracolului cotidian”, apariþia ziarului.
- 34 -
Procedând la descrierea acestor date ºi tehnici de lucru
delimitãm – pentru raþiuni strict didactice – una din cele
mai importante sinteze colective în realizarea unui cotidi-
an, ºi anume cea operatã în cadrul secretariatului de
redacþie. Fireºte, în fiecare þarã existã modalitãþi diferite
de tratare a acestor probleme în funcþie de particularitãþi,
de tradiþii, de nivel tehnic º.a. Noi pornim de la practica
dobânditã de presa din þara noastrã, îndeosebi dupã 1989,
când ºi prezentarea graficã a ziarelor româneºti are un
real ºi evident progres.
Practica presei noastre cotidiene, în activitatea secre-
tarului de redacþie defineºte urmãtoarele sarcini specifice
în ordinea cronologicã a înfãptuirii potrivit desfãºurãrii
întregului proces de elaborare a ziarului:
1. Întocmirea proiectului de sumar, avându-se în
vedere:
a). Principalele evenimente ale zilei (se folosesc în
acest scop indicaþiile conducerii ziarului, informaþiile
primite de la agenþiile de presã ºi din redacþie);
b). Problemele de primã urgenþã în politicã, societate,
economie, culturã etc.;
c). Rubricile fixe în ziua respectivã. Este bine sã fie
respectate ziua ºi locul apariþiei fiecãrei rubrici. (Fireºte,
sub pretextul regularitãþii rubricilor nu trebuie sã
renunþãm la calitatea materialului propus spre publicare);
d). Calendarul (evenimente la zi, date mai importante,
aniversãri, comemorãri º.a.). Asemenea calendare trebuie
întocmite cu multã atenþie pentru a nu se omite un eveni-
ment sau altul ce trebuie relatat în ziar. Nesocotirea con-
sultãrii calendarului poate avea consecinþe în ansamblul
procesului de apariþie a numãrului la zi (întârzieri) în
- 35 -
alcãtuirea textului, în procurarea ilustraþiilor, amânarea
relatãrii evenimentului respectiv sau, ceea ce este ºi mai
grav, încropirea unor materiale “de serviciu” care pot
duce la minimalizarea unui eveniment.
Cum se întocmeºte un proiect de sumar? Practica
aratã cã întocmirea unui asemenea proiect este o creaþie
colectivã a redacþiei. Dupã ce au fost luate în considerare
elementele mai sus amintite, secretarul de redacþie care
pregãteºte numãrul se consultã cu fiecare ºef de secþie,
acesta propunându-i spre publicare ultimele noutãþi,
articole care sã reliefeze problemele de primã urgenþã din
viaþa politicã, economicã, socialã, culturalã a þãrii sau a
judeþului (în cazul unui ziar local). Se are în vedere, toto-
datã, o cuprindere geograficã cât mai largã, o gamã variatã
de genuri gazetãreºti care sã ducã, în final, la realizarea
unui ziar cât mai complet ºi mai atrãgãtor. Odatã întocmit,
proiectul de sumar este avizat ºi completat de secretarul
responsabil de redacþie ºi propus, spre definitivare,
ºedinþei de colegiu, lãrgitã prin participarea tuturor ºefilor
de secþii, de rubrici ºi a secretarilor de redacþie.
Aceastã ºedinþã (care are loc zilnic dimineaþa sau la
prânz) are trei momente distincte, obligatorii: începe cu
analiza numãrului apãrut, continuã dezbaterea numãrului
„la zi” – pe machetele definitivate cu materialele citite ºi
titrate – ºi în fine, se discutã sumarul ziarului urmãtor.
Desigur, proiectul propus este uneori substanþial
îmbunãtãþit cu noi materiale „de ultimã orã” propuse de
ºefii de secþii. Proiectul de sumar devine, odatã aprobat,
program de lucru pentru acea zi ºi pentru ziua urmãtoare.
Desigur, un numãr, chiar definitivat, mai poate fi mo-
dificat pe parcursul scoaterii ziarului, când apar teme
- 36 -
foarte importante ºi foarte actuale. Orice schimbare în
sumar se face numai cu aprobarea redactorului ºef.
Înainte de a se ocupa de întocmirea sumarului, secre-
tarul de redacþie trebuie sã cunoascã tot, sau aproape tot,
ce s-a publicat în celelalte ziare, pentru a evita apariþia
unor materiale pe teme sau subiecte asemãnãtoare.
De asemenea, în timpul discutãrii sumarului, secretarul
de redacþie va lua notã de propunerile ºi observaþiile care
se fac pentru a le putea apoi urmãri rezolvarea.
Odatã avizat sumarul ziarului, secretarul de redacþie
începe operaþia de colectare a manuscriselor, a ilustraþiei
ºi a anunþurilor publicitare. Operaþia este deosebit de
însemnatã. În viaþa redacþionalã, ora de predare a manu-
scriselor constituie un reper de maximã importanþã.
Nerespectarea acesteia poate avea consecinþe serioase
asupra întregului proces de elaborare a ziarului, ducând la
întârzieri mai mult sau mai puþin costisitoare.
Cu prilejul acestei operaþii, secretarul de redacþie veri-
ficã dacã textele corespund în ceea ce priveºte lungimea
lor. Cere de fiecare datã când este nevoie scurtarea mate-
rialelor la dimensiunea cuvenitã. Apoi discutã cu ºefii de
secþii sau cu autorii dacã materialele pot fi însoþite de o
ilustraþie adecvatã, dacã ilustraþia existã sau trebuie
pregãtitã. Verificã, totodatã, dacã titlurile ºi subtitlurile
susþin conþinutul materialelor.
Dupã cum se ºtie, un sumar nu cuprinde întotdeauna
materiale care se predau la zi, ci ºi materiale culese în
ajun sau cu mai multe zile în urmã – “ºpecul”, cum i se
mai spune. Este bine ca acest “ºpec” sã cuprindã mate-
riale cât mai recent date la cules. În situaþia unui “ºpec”
mai vechi se impune verificarea acestuia, aducerea lui la
- 37 -
zi. Pentru a avea o evidenþã cât mai exactã a materialelor
aflate în “ºpec”, ziarele îºi alcãtuiesc un “portofoliu” cu
aceste articole, o listã a lor, care cuprinde urmãtoarele
elemente informative necesare secretarului de redacþie:
titlul articolului, autorul, data predãrii pentru tipar, for-
matul pe care este cules, precum ºi lungimea textului
socotitã în semne, rânduri, cicero sau cuadraþi. Acest
“portofoliu” – alcãtuit pe secþii redacþionale – este zilnic
verificat ºi pus la punct cu ultimele modificãri (scoaterea
materialelor care au apãrut, executarea corecturilor de
rigoare – schimbarea unui titlu, a formatului sau lungimii
materialului). Materialele mai vechi (perimate) aflate în
“ºpec” se recomandã a fi actualizate sau aruncate.
În ce priveºte ilustraþia, secretarul de redacþie va apre-
cia calitatea fotografiilor (claritate, contrast, cadraj). În
funcþie de nevoi, cere retuºurile necesare. Comandã
graficele necesare sau alt tip de ilustraþii; se consultã cu
cei avizaþi pentru o execuþie corespunzãtoare.
Secretarul de redacþie a intrat în posesia manuscriselor
ºi ilustraþiilor pentru ziarul pe care-l face. Manuscrisele
trebuie pregãtite pentru a fi trimise la paginat. Operaþia
de pregãtire a manuscriselor pentru tipar presupune:
a). Toaleta manuscriselor, adicã definitivarea titlurilor,
subtitlurilor, a sublinierilor din text. În aceastã privinþã,
se recomandã ca secretarul de redacþie sã se consulte cu
ºefii de secþii, sau chiar cu autorul articolului, care este
cel mai competent critic al propriului manuscris.
b). Definitivarea textelor (verificarea manuscriselor).
c). Indicaþii pentru culegerea manuscriselor la linotip
sau la computer. Pe fiecare manuscris trimis la tipar tre-
buie sã se indice “caracterul ºi corpul de literã, formatul
- 38 -
(în cicero sau cuadraþi). Orice eroare poate avea con-
secinþe grave. De exemplu: un format greºit stabilit pre-
supune reculegerea acelui material (în cazul tiparului cla-
sic – culegere la linotip) – deci pierdere de timp ºi nu
numai atât: îngreuneazã munca corectorilor, care trebuie
sã citeascã din nou. La aceasta se adaugã cheltuielile
suplimentare de manoperã tipograficã (recules +
întârziere de paginare).
d). Evidenþierea unor cuvinte, paragrafe sau fraze
dintr-un text. În momentul primirii unui manuscris pentru
tipar, autorul, ºeful de secþie sau redactorul ºef adjunct
indicã ce trebuie evidenþiat mai mult sau mai puþin. Însã,
acest lucru implicã o intervenþie specializatã, presupune
cunoaºterea unor noþiuni tipografice. ªi aceasta o poate
realiza numai secretarul de redacþie.
Evidenþierea pe manuscris se face prin câteva semne
convenþionale, care trebuie sã aparã pe orice manuscris
trimis la tipar, semne cu care linotipistul (culegãtorul)
este obiºnuit.
La fel se procedeazã ºi cu ilustraþiile: sunt dimensio-
nate în raport cu nevoile paginii, înregistrate ºi trimise la
zincat sau la scanat cu un indicativ care se menþioneazã ºi
pe machetã pentru a ºti exact ce fotografie se pune într-un
anume loc din paginã.
Înainte ca materialele sã fie trimise la cules în
tipografie, acestea trebuie sã fie înregistrate într-un re-
gistru, care, potrivit practicii redacþionale ºi nevoilor de
control, cuprinde urmãtoarele rubrici: titlul articolului,
numãrul de file, cine îl dã la tipar, formatul ºi litera cu
care se culege, data. Fotografiile ºi ilustraþiile date la
- 39 -
zincografie sau scanare este recomandabil sã fie ºi ele
înregistrate.
De regulã, ierarhizarea ºi repartiþia materialelor pe
pagini ºi în pagini intrã în atribuþiile secretarului de
redacþie. Aceastã aºezare, care exprimã de fapt
judecãþi de valoare, trebuie vizatã de conducerea
ziarului.
Aceastã operaþie presupune:
a). Stabilirea locului fiecãrui material în contextul
ziarului, al paginilor de profil (economicã, culturalã,
politicã, ºamd.);
b). Stabilirea locului fiecãrui material în paginã în
funcþie de importanþa evenimentului, de natura ºi
mãrimea sa, de aspectul grafic general, de rubricile fixe
specifice paginii;
c). Stabilirea ºi cotarea (dimensionarea) ilustraþiei;
d). Estimarea dimensiunii materialelor, luându-se în
calcul ºi spaþiul necesar pentru titluri.
Secretarul de redacþie trebuie sã ºtie exact cât text îi
trebuie pentru ziarul respectiv, cliºee, titluri.
Cu acest prilej, secretarul de redacþie îºi poate etala
toate cunoºtinþele sale în domeniul grafic, gustul sãu ºi
metoda sa personalã de prezentare ºi de ilustrare a
noutãþilor. De întocmirea machetei depinde folosirea
tuturor elementelor de prezentare graficã cât mai expre-
sivã, dinamicã, vie. Elaborarea unei concepþii grafice
proprii, originale a secretarului de redacþie trebuie sã
aibã în vedere însã „stilul casei”, tradiþiile ºi particular-
itãþile care influenþeazã aspectul grafic al ziarului.
În timpul elaborãrii machetelor, secretarul de
redacþie trebuie sã execute:
- 40 -
a) cotarea ºi calibrarea titlurilor, în funcþie de impor-
tanþa, natura ºi mãrimea articolului, de poziþia materialu-
lui în paginã, de alãturãrile de titluri, de „stilul casei”.
Titlurile trebuie scrise separat ºi indicate, pe fiecare în
parte: formatul, caracterul ºi corpul de literã (în cicero
sau cuadraþi), pagina în care este repartizat (sã se
numeroteze conform numerelor de pe machetã);
b). cotarea ºi calibrarea ilustraþiei pentru fiecare paginã
în parte. Cu ocazia acestei operaþii se vor urmãri:
retuºarea fotografiilor, trimiterea lor în tipografie pentru
zincat sau scanat, indicarea pe machetã a înãlþimii
fiecãrei fotografii (în cicero, centimetri sau cuadraþi).
„Scopul paginaþiei – spunea André Boyer (André
Boyer, Le secrétariat de rédaction, Zürich, col. „Précis de
Journalisme, 1965) – nu constã pur ºi simplu în a aranja
articolele, titlurile, ilustraþia ºi anunþurile publicitare pen-
tru a umple toate paginile. Ea îºi îndeplineºte rolul atunci
când reuºeºte sã fie pe placul unui numãr cât mai mare de
cititori, prezentându-le informaþiile într-un mod cât mai
atrãgãtor, cu putinþã”.
Aºadar, secretarul de redacþie va trebui, din noianul de
materiale colectate ºi selecþionate sã dea forma ziarului
aºa cum ajunge el la cititor. ªi nu oricum. Deºi anonimã,
personalitatea, gustul sãu ºi metoda sa personalã de
prezentare îºi vor pune pecetea pe aspectul grafic al
ziarului. Secretarul de redacþie trebuie sã se asigure ca
fiecare machetã de ziar sã fie o creaþie unicã, inimitabilã,
ca fiecare numãr sã fie mai frumos, mai viu, mai expre-
siv. El va realiza astfel, prin contextul creat, un mesaj de
naturã a rosti ceva de sine stãtãtor sau de a valorifica ros-
tirea mesajelor din textele ºi ilustraþiile ziarului. Acest
- 41 -
context reprezintã o sintezã. ªi cu cât crearea sa va fi
guvernatã de un asemenea mod de a gândi ziarul, cu atât
se va evita o viziune sincreticã deloc armonioasã, ba
chiar întâmplãtoare.
O Sinteza tipograficã
Tipografia este locul unde se realizeazã una dintre
sintezele importante ale procesului de scoatere a
ziarului: sinteza tipograficã. Aici este locul unde,
potrivit indicaþiilor tehnice ale secretariatului, „materia
primã” furnizatã de redacþie (manuscrisele) se transformã
în plumb sau ºpalt pe hârtie. Aici se realizeazã în pagini
machetele întocmite de secretariat, aici se tipãreºte
ziarul, aºa cum ajunge el în mâinile cititorilor. Întregul
proces de apariþie a ziarului, se desfãºoarã sub directa
îndrumare a secretarului de redacþie, care urmãreºte
realizarea machetelor, paginã cu paginã, pânã la rotativã,
controlând apoi calitatea tiparului pe întregul proces al
tirajului.
Secretarul de redacþie (sau un secretar tehnic de
redacþie, special desemnat) urmãreºte scoaterea corec-
turilor în ºpalt, a contrareviziilor în paginã, precum ºi
aducerea tuturor materialelor în stare de „albe” (materi-
ale corectate pânã la „ultima virgulã”) pentru a fi trimise
apoi la citit în redacþie, echipei de serviciu. Secretarul de
redacþie trebuie sã cunoascã situaþia exactã în care se
gãseºte fiecare paginã (dacã s-au dat toate „albele”, dacã
au venit citite din redacþie de la întreaga echipã de servi-
ciu, dacã ºeful turei de la corecturã poate da „bun de
calandru” sau „calc”, „film” ºi „bun de tipar”). El
urmãreºte apoi paginile la calandru, pe calc, film, la
- 42 -
stereotipie, asistã la montarea plãcilor de plumb sau aliaj
de aluminiu pe rotativã ºi, în sfârºit, la tipãrirea tirajului.
Desigur, toate acestea se fac într-o perioadã de timp sta-
bilitã în graficul de calandrare, realizare a calcului sau
filmului, sau montare, fotocopiere a paginilor, grafic pe
care secretarul de redacþie (ºi întreaga echipã de serviciu
de scoatere a ziarului) este obligat sã-l cunoascã ºi sã-l
respecte cu stricteþe. Orice nesocotire, orice nerespectare
a acestui grafic, duce la întârzierea ziarului.
Orice modificare a machetelor în timpul paginãrii
se efectueazã numai cu aprobarea conducerii ziarului.
Rotativa a pornit, ziarul se tipãreºte. Secretariatul de
redacþie asigurã “Bunul de tipar” ºi “Bunul de difuzat”.
El controleazã calitatea tiparului.
Ziarul este gata. Urmeazã sã fie expediat. Un serviciu
tehnico-administrativ – care realizeazã a patra sintezã
importantã în elaborarea ziarului – organizeazã ºi con-
troleazã modul cum decurge expedierea ziarului pentru a
ajunge în cel mai scurt timp la cititor. Secretariatul de
redacþie are datoria de a întocmi un raport zilnic pentru
conducerea ziarului, în care sã arate „orele de închidere”
ale paginilor ºi ale întregii ediþii, orele de începere a
tipãririi. El controleazã apoi, pe baza rapoartelor
tipografice ºi difuzãrii, felul în care s-au respectat grafi-
cul de tipãrire ºi cel de expediþie a produsului finit.
Atunci când se semnaleazã perturbãri în desfãºurarea
acestui proces ºi mai ales când aceste dereglãri ºi pertur-
bãri se datoresc redacþiei, secretarul trebuie sã propunã
conducerii ziarului mãsurile corespunzãtoare. El este
obligat sã cunoascã graficul de livrare (din partea
tipografiei) ºi expediere (de cãtre DEP) a gazetei.
- 43 -
 Serviciul secretarului de redacþie se încheie cu
întocmirea raportului scris privind respectarea graficului
de calandrare sau fotocopiere a fiecãrei pagini, cauzele
(din vina redacþiei sau din vina materialelor furnizate de
agenþiile de presã) care au dus la depãºirea acestui grafic
(când este cazul), problemele ridicate de echipa de servi-
ciu, etc. El pãrãseºte ultimul redacþia – adesea în zori –
cu ziarul proaspãt în buzunar, cu satisfacþia de a-i fi autor
ºi cel dintâi cititor.
O condiþie esenþialã pentru buna desfãºurare a muncii
secretarului de redacþie, pentru un lucru bine fãcut este
împlinirea fiecãrei operaþiuni în sens unic. În nici un
moment nu trebuie sã se admitã întoarcerea. Orice
întoarcere înseamnã timp pierdut, muncã inutilã ºi – în
ultimã instanþã – irosirea forþelor proprii ºi riscuri,
nenumãrate ºi felurite riscuri.
Un alt lucru esenþial: secretarul de redacþie, ca un
croitor sau un strungar, tot timpul mãsoarã, calculeazã ºi
iar mãsoarã. Lenea la mãsurat sau mãsuratul „din ochi”
se plãteºte scump, ºi în cazul textelor din care trebuie
tãiat în ultima clipã, ºi în cazul cliºeelor.
La cotidiane, secretarii de redacþie muncesc în ture,
ajutaþi (la gazetele mari) de tehnoredactori ºi secretari de
tipografie (aceºtia urmãresc realizarea fiecãrei pagini în
parte). La unele ziare (mai ales la reviste) secretarii sunt
sprijiniþi, cum spuneam, de secretari machetatori sau
chiar graficieni.
Ar fi profund nedrept, însã, dacã am încheia acest
capitol privind sinteza secretarialã, atât de importantã în
realizarea unui cotidian fãrã a spune un cuvânt despre
calitãþile ºi cunoºtinþele profesionale ale omului care
- 44 -
„face ziarul”. Calitãþile secretarului de redacþie, personaj
important al presei moderne, constituie, de altfel, obiectul
preocupãrii multor specialiºti în domeniul formãrii profe-
sionale ziaristice, unii dintre ei (Louis Guéry) susþinând
cã orice cheltuieli fãcute pentru a forma secretari buni
sunt compensate de diminuarea pagubelor pricinuite de
secretarii de redacþie neexperimentaþi.
Unui secretar de redacþie i se pretind:
1. temeinice cunoºtinþe politice (sã fie în stare în orice
împrejurare sã aprecieze corect importanþa unui eveni-
ment politic, orice subapreciere sau exagerare putând
aduce ziarului daune ireparabile);
2. culturã generalã;
3. calitãþi organizatorice deosebite;
4. precizie în tot ceea ce face, competenþã ºi onestitate
desãvârºitã în luarea oricãrei decizii;
5. bunã informare pe tot parcursul zilei de lucru;
6. experienþã umanã;
7. prezenþã de spirit, calm ºi putere de stãpânire;
8. cunoºtinþe tipografice temeinice, fãrã de care nu-ºi
poate exercita profesia;
9. simþ artistic, care îl va ajuta în realizarea unor
machete reuºite;
10. spirit de colaborare, de într-ajutorare, bazat pe
desãvârºitã modestie ºi corectitudine în relaþiile cu
oamenii.
Desigur, acestea sunt doar câteva dintre calitãþile pe
care trebuie sã le întruneascã un secretar de redacþie.
Specificul muncii sale îi cere sã ºtie tot, exact, sã fie în
permanenþã numai ochi ºi urechi. Ezitãrile, nervozitatea,
panica, nu trebuie sã-ºi facã loc în activitatea unui secre-
- 45 -
tar de redacþie. Ele trãdeazã o pregãtire insuficientã sau o
sãnãtate ºubredã. ªi într-un caz ºi în altul, se gãsesc
remedii.
Dupã cum trebuie cãutate soluþii ca ºi secretarii de
redacþie – hãrãziþii unei munci sedentare, epuizante – sã
beneficieze de timpul necesar pentru a se documenta „pe
teren”, a cunoaºte „cu ochii lor” – realitãþi înconjurã-
toare, realitãþi pe care altfel le privesc numai prin
fotografii. Documentarea pe teren trebuie astfel conside-
ratã o componentã – deloc minorã – a perfecþionãrii sale Capitolul IV
profesionale.
LINIA GRAFICÃ A PUBLICAÞIILOR. MÃSURI ªI
CALCULE TIPOGRAFICE

Este de ajuns sã rãsfoiþi ziarele dinaintea primului

rãzboi mondial pentru a vã convinge cã punerea în paginã
a evoluat enorm. Mult timp, articolele erau prezentate
sub forma unor coloane lungi ºi uniforme. Prezentarea
graficã pãrea cã nu are nici o importanþã. Astãzi, însã,
interesul pentru un anume subiect ºi prestigiul unei sem-
nãturi nu mai sunt de ajuns: cititorii acestui început de
secol, cetãþeni ai videosferei, obiºnuiþi cu punerea în
scenã a informaþiei televizate, aºteaptã ca un ziar sã
fie plãcut la vedere ºi uºor de citit.
Dar macheta unui ziar nu este macheta unui ziar pu-
blicitar: punerea în paginã, în presã, trebuie sã serveascã
informaþiei. Ea trebuie, în consecinþã, sã respecte ierarhia
acestei informaþii: a privilegia, în plan vizual (printr-o
fotografie mare, un titlu mare în cap de paginã...), un fapt
minor este un non sens jurnalistic. Este motivul pentru
care – în orice caz la cotidiane – punerea în paginã a

- 46 - - 47 -
ziarului este încredinþatã unor jurnaliºti, fiindcã aceastã
sarcinã cere o intervenþie asupra informaþiei (asupra
prezentãrii, asupra conþinutului).
O LINIA GRAFICÃ
O publicaþie îºi defineºte, în cea mai mare parte a
cazurilor, o linie graficã, ce trebuie respectatã de cãtre
machetatori (tehnoredactori), pentru a pãstra identitatea
ziarului. Identitate care îi va permite, pe de o parte, sã nu
fie confundat cu un altul în chioºcurile de ziare, ºi, pe de
altã parte, sã-ºi afiºeze în mod clar caracterul ºi opþiu-
nile. Pentru a defini linia graficã a unui jurnal trebuie
luate în considerare mai multe elemente:
a). FORMATUL
De la formatul mic la cel mare, totul este posibil (totul
în funcþie de posibilitãþile tipografiei). Ziarul nu se mai
prea citeºte într-un fotoliu confortabil sau în faþa mesei
de la bucãtãrie ca altãdatã. Formatul, în zilele noastre,
trebuie sã fie practic pentru a permite lectura ziarului în
mijloacele de transport în comun.
Exemplu: „Libertatea”, „Jurnalul naþional”,
cotidiane lansate dupã 1989, ºi-au bazat o parte din
campania lor publicitarã pe formatul mai mic sau
foarte mic. Formatele tabloid (adicã pe jumãtatea
formatului „obiºnuit”) sau derivatele lor sunt din ce
în ce mai numeroase („Adevãrul” – Arad, „Obser-
vator”, „Agenda zilei”, „Arãdeanul” „Liberation”,
„La Croix”, „Le Quotidien de Paris”, de exemplu).
b). NUMÃRUL DE COLOANE PE PAGINÃ
Numãrul de coloane este hotãrât în funcþie de formatul
paginii; nu se pot culege texte pe opt coloane dacã ziarul
este imprimat pe un format A4 (21 cm x 29,7 cm). O for-
- 48 -
mulã destul de clasicã constã în a culege ziarele de for-
mat mare pe opt coloane, tabloidele pe cinci-ºase coloane
iar formatele tip magazin (în jurul formatului A3) pe trei
sau patru coloane (nu este însã interzis a încerca lucruri
originale... cu condiþia sã rãmânã lizibil).
Se poate alege ºi o formulã mixtã: opt coloane pentru
întregul ziar, în afara rubricii “Culturã”, de exemplu, care
poate fi prezentatã pe cinci coloane. Într-un fel, un ziar în
ziar.
c). CONSTANTELE ZIARULUI
Ziarul poate fi comparat cu un magazin. Marfa care
intrã este expusã pe tejghele ºi este vândutã pentru a face
loc altor produse. Conþinutul unui ziar este la fel de trecã-
tor (Ex. A. Camus – ziaristul „istoricul clipei” – ziarul
efemer, trãieºte 24 de ore). Unele elemente se gãsesc însã
mereu în magazine: tejghele, diferitele indicatoare etc. ªi
ziarul are câteva elemente care nu sunt înlocuite în
fiecare zi. Acestea sunt constantele ziarului:
Q frontispiciul
Q motto-ul ºi cartuºele (dacã existã)
Q coloncifrul
Q caseta redacþionalã
Q supratitlurile
Q marginalele
Frontispiciul sau emblema ziarului reprezintã numele
ziarului, aºa cum apare, cu caractere specifice ºi în forma
de prezentare tipograficã. Pe prima paginã, frontispiciul
este marca înregistratã, dar seamãnã mai mult cu un bla-
zon. Un frontispiciu bun trebuie sã fie lizibil, distinctiv,
potrivit ºi frumos. Poate cã ar fi mai bine sã spunem
“recongnoscibil” decât “lizibil”. Cãci numele unui ziar
este mai rar “citit”, el este recunoscut ca o ideogramã.
- 49 -
 Motto-ul vine, de obicei, imediat sub frontispiciu. O CALCULE
“Toate informaþiile care meritã a fi publicate” spune New
York Times. Q Cum se transformã în puncte un numãr com-
pus din cicero ºi puncte?
Cartuºele sunt texte scurte, de o parte ºi de alta a
frontispiciului. Sunt folosite din ce în ce mai des, poate Exemplu: 20 cicero ºi 8 puncte
pentru cã sondajele au demonstrat cã se citesc adesea. Se ºtie cã un cicero are 12 puncte
Buletinul meteo ºi reclamele sunt, poate, grupajul infor- 20 x 12 = 240 +
mativ cel mai des folosit în cartuº. 8 puncte
Coloncifrul de pe prima paginã conþine, de regulã, 248 puncte
data ºi ziua, numãrul curent ºi anul. Deci, 20 cicero ºi 8 puncte = 248 puncte.
Q Cum se adunã ºi se transformã mai multe
Caseta redacþionalã prezintã componenta colegiului numere compuse din cicero ºi puncte
de redacþie ºi, în unele cazuri, a echipei de serviciu.
Exemplu: 8 cicero ºi 10 puncte +
Marginalele sunt denumiri care identificã o fasciculã 12 cicero ºi 8 puncte +
sau o paginã. Apoi mai sunt supratitlurile care semna- 3 cicero ºi 10 puncte +
lizeazã rubricile fixe. Toate acestea reprezintã legãtura 4 cicero ºi 9 puncte +
vizualã dintre diferite componente ale ziarului care
27 cicero ºi 37 puncte
devine astfel un tot unitar. Caracterele de literã din
37 puncte: 12 (câte puncte are un cicero) =
supratitluri trebuie sã fie diferite de cele care apar pe lista
genurilor de titluri. Lizibilitatea este o cerinþã obligato- 3 cicero ºi un punct.
rie, deci trebuie evitate caracterele de literã neobiºnuite. Deci, 27 cicero + 3 cicero ºi un punct =
Nevoia cititorului pentru o mai bunã “organizare” a 30 cicero ºi un punct.
ziarului este satisfãcutã prin marginale, nu numai pe Q Cum se transformã în cicero un numãr de puncte
paginile de început ale fasciculelor respective, ci ºi pe
Exemplu: 170 puncte
paginile interioare. Un marginal trebuie subordonat fron-
tispiciului ziarului. Se poate evidenþia un marginal prin 170 : 12 = 14 cicero ºi 2 puncte
caractere mari, dându-se în acelaºi timp importanþa Deci, 170 puncte = 14 cicero
cuvenitã frontispiciului. ºi 2 puncte
O MÃSURI Q  Când vrem sã transformãm un numãr de
puncte în cuadraþi sau invers, împãrþim ºi, respec-
Q Unitatea de mãsurã este punctul tipografic = tiv, înmulþim cu 48 (câte puncte are un cuadrat).
0,376 mm sau 1/72 inch
Q Un cicero este egal cu 12 puncte sau 4,51 mm Pe masa de lucru a secretarului de redacþie, pânã de
Q Un cuadrat este egal cu 48 puncte sau 18,04 mm curând, trebuia sã se gãseascã permanent “uneltele”

- 50 - - 51 -
indispensabile muncii lui. În acest scop, el se folosea de
instrumente de mãsurã: tipometru, liniametru. În ultimii
ani, au început sã fie utilizate instrumente moderne, cum
ar fi rigla de calcul.
Aºa arãta un tipometru (o riglã platã
din zinc sau alt material dur, care
cuprindea – pe partea stângã – unitãþile
tipografice (în puncte, cicero ºi
cuadraþi), iar pe partea dreaptã –
unitãþile din sistemul metric (în mm ºi
cm).
Fãrã asemenea instrumente de
mãsurã, secretarul de redacþie nu-ºi
putea desfãºura activitatea.
Dupã cum se ºtie, în presa cotidianã
sunt folosite mai multe dimensiuni de
ziar: formatul mare ºi tabloid – 1/2 din
formatul mare (mai existã ºi formatul
berlinez – 3/4 din formatul mare – mai
puþin folosit). Ziarele centrale din þara
noastrã au adoptat formatul mare (tip
„Adevãrul”, „România liberã”, „Naþio-
nal”, „Ziua”) iar ziarele judeþene
Un model de tipometru
(locale) apar, de obicei, în format ta-
bloid. Desigur, un secretar de redacþie, indiferent cã lu-
creazã la un ziar format mare sau unul tabloid, trebuie sã
cunoascã caracteristicile tehnice ale fiecãrui format (dimen-
siunile, colonajul, albiturile dintre coloane etc.). În conti-
nuare vom prezenta aceste dimensiuni la fiecare tip de ziar.
a). Dimensiunile unui ziar format mare
În acest caz trebuie menþionat cã în presa noastrã
- 52 -
ziarele de format mare nu folosesc acelaºi numãr de
coloane în paginã. Unele folosesc 7 coloane
(„Adevãrul”), iar altele 8 coloane („România liberã”).
Dar indiferent de numãrul coloanelor, dimensiunile unei
pagini de ziar la formatul mare sunt:
– înãlþimea paginii – 116 cicero (înãlþimea totalã a
paginii este de 118 cicero ºi 6 puncte, din care se scad 30
de puncte pentru coloncifru)
– lãþimea paginii – 87 cicero ºi 6 puncte
La 7 coloane (format “Adevãrul”), dimensiunile
coloanelor sunt urmãtoarele:
1 coloanã este egalã cu 11 cicero ºi 6 puncte
2 coloane sunt egale cu 24 cicero ºi 2 puncte
3 coloane sunt egale cu 36 cicero ºi 10 puncte
4 coloane sunt egale cu 49 cicero ºi 6 puncte
5 coloane sunt egale cu 62 cicero ºi 2 puncte
6 coloane sunt egale cu 74 cicero ºi 10 puncte
7 coloane sunt egale cu 87 cicero ºi 6 puncte
Albitura între coloane este egalã cu 14 puncte (un
cicero ºi 2 puncte).
- 53 -
 Formular de machetã (format “Adevãrul”)
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
1 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 9
2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 8
3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 7
4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 6
5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 5
6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 4
7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 3
8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 2
9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 1
1 0 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 0
11 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 9
1 2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 8
1 3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 7
1 4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 6
1 5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 5
1 6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 4
1 7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 3
1 8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 2
1 9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 11
2 0 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 0
2 1 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 9
2 2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 8
2 3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 7
2 4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 6
2 5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 5
2 6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 4
2 7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 3
2 8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2
2 9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
La 8 coloane (format “România liberã”, “Evenimentul
zilei”), dimensiunile coloanelor sunt urmãtoarele:
1 coloanã = 10 cicero
2 coloane = 21 cicero
3 coloane = 32 cicero
4 coloane = 43 cicero
- 54 -
5 coloane = 54 cicero
6 coloane = 65 cicero
7 coloane = 76 cicero
8 coloane = 87 cicero
Albitura între coloane este egalã cu 12 puncte.
Formular de machetã (format “România liberã”)
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
1 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 9
2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 8
3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 7
4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 6
5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 5
6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 4
7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 3
8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 2
9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 1
1 0 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2 0
11 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 9
1 2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 8
1 3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 7
1 4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 6
1 5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 5
1 6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 4
1 7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 3
1 8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 2
1 9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 11
2 0 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1 0
2 1 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 9
2 2 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 8
2 3 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 7
2 4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 6
2 5 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 5
2 6 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 4
2 7 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 3
2 8 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2
2 9 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 1
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
- 55 -
 b). Dimensiunile unui ziar format tabloid 4 coloane = 43 cicero
În ultimii ani se observã ºi în presa româneascã cã tot 5 coloane = 54 cicero
mai multe ziare au adoptat formatul tabloid (presa localã, 6 coloane = 65 cicero
mai ales). Este un format mic ºi uºor de manipulat, poate Albitura între coloane = 12 cicero
fi rãsfoit repede ºi în orice loc (în tramvai, troleibuz, Formular de machetã la un ziar tabloid
metrou etc.). Cerinþele prezentãrii grafice a tabloidului (format 6 coloane)
sunt altele faþã de cele ale unui ziar format mare.
“Colonajul – aºa cum sublinia Vlad Muºatescu – litera
pentru culegerea textului de bazã, ornamentica
tipograficã, liniatura, accentele de ºocare a atenþiei, albi-
turile, ramele paginii, toate acestea vor trebui regândite
în funcþie de noile condiþii”. Desigur, asemenea pro-
bleme noi create de formatul ziarului tabloid cer un efort
în plus din partea secretarului de redacþie, „un efort de
invenþie susþinut, permanent în stare de reînnoire, capabil
sã aducã rezolvãri inedite... Pânã ºi maniera de compo-
ziþie a titlurilor ºi subtitlurilor, pe una sau pe mai multe
coloane, trebuie gânditã altfel, þinând seama de obiec-
tivele urmãrite de publicaþia respectivã”. (Vlad Muºates-
cu, Probleme ale ziarului tabloid, Presa noastrã nr.
5/1974, p. 40). ªi în cazul formatului tabloid numãrul
coloanelor diferã de la un ziar la altul. Însã, indiferent de
numãrul coloanelor, dimensiunile unei pagini tabloid
sunt urmãtoarele:
– înãlþimea paginii – 88 cicero ºi 6 puncte = 88 cicero
= 41,5 cm
(înãlþimea totalã a paginii este de 88 cicero, din care se
scad 30 de puncte pentru coloncifru)
– lãþimea paginii – 65 cicero = 29 cm
La 6 coloane, dimensiunile coloanelor sunt urmã-
toarele:
1 coloanã = 10 cicero
2 coloane = 21 cicero Formular de machetã (format „Libertatea”,
3 coloane = 32 cicero „Adevãrul” - Arad)

- 56 - - 57 -
 Indiferent care este formatul ziarului (mare sau
tabloid), indiferent câte coloane are, albitura între
coloane trebuie sã fie de minim 12 puncte.
Vorbind de mãsuri ºi calcule tipografice, poate cã nu
este greºit sã afirmãm cã nu numai secretarul de redacþie
trebuie sã le cunoascã, ci este necesar ca orice redactor
din presã sã fie familiarizat cu noþiuni tipografice, sã aibã
o culturã tipograficã. Cunoºtinþele tipografice pot
oricând sã-l ajute în gãsirea unor forme interesante de
prezentare a propriului material în mai buna valorificare Capitolul V
a ideilor dintr-un reportaj sau articol (prin evidenþierea
unor cuvinte, paragrafe sau fraze), care ar putea scãpa PREGÃTIREA MANUSCRISELOR
secretarului de redacþie). Dacã avem în vedere cã în
presa noastrã de azi sunt foarte mulþi gazetari tineri, care
PENTRU TIPAR
cunosc prea puþin tipografia, nu ar fi rãu ca asemenea
Pregãtirea manuscriselor pentru tipar face parte inte-
iniþiative sã fie generalizate în ideea specialistului italian
grantã din operaþiunile tehnico-redacþionale care alcãtu-
Mario Lenzi, care sublinia pe drept cuvânt cã “prima
paginare se face pe biroul redactorului, nu pe masa de iesc ceea ce numeam sinteza secretarialã. Ea reprezintã,
lucru a tipografului”. (Mario Lenzi, op. cit. p. 6). într-o primã formã obligatorie: recitirea, corectarea ºi
adnotarea textului.
De buna execuþie a fiecãrei faze a pregãtirii ma-
nuscrisului depinde lizibilitatea ºi justa înþelegere a textu-
lui publicat în ziar. Orice neglijenþã, orice manifestare de
superficialitate lasã urme care apar ulterior la corecturã
sau la paginaþie, iar consecinþele înseamnã pierdere de
timp preþios.
Corecturile ºi adnotãrile se fac cu ajutorul unor semne
convenþionale, cunoscute atât de secretarul de redacþie,
de corectori, cãt ºi de operatorii pe computer (cei care
culeg materialele ºi cei care fac paginaþia computerizatã).

- 58 - - 59 -
1). Literã mare sau letrinã
2). Eroare de literã
3). Literã lipsã
4). Literã suprimatã
5). Literã schimbatã
6). Spaþiu liber
7). Cuvânt lipsã
8). Cuvânt schimbat
9). Inversarea ordinii cuvintelor
10). Cuvântul punctal este bun
11). Marcarea unui alineat nou
12). Desfiinþarea unui alineat
13). Pasaj suprimat
- 60 -
Potrivit prognozelor...
Potrovit i
i
Potrvit CALIBRAREA ªI COTAREA
MANUSCRISULUI
Potrivitã
Potirvit
Fac parte din activitatea cotidianã a secretarului de
Potrivit prognozelor redacþie. Din mâinile sale, manuscrisele trec la computere
cu indicaþii riguroase pentru a fi metamorfozate în pagini
de ziar. Iatã de ce secretarul de redacþie trebuie sã ºtie ce
dimensiune (în rânduri tipografice) are un manuscris.
Fãrã cunoaºterea dimensiunii tipografice a unui text,
realizarea unei machete este cu neputinþã. Desigur, cel
mai uºor este lucrul cu toate materialele culese. Dar nu
Potrivit totdeauna aºteptarea culegerii este cu putinþã. Timpul
preseazã ºi machetele trebuie întocmite cât mai repede (ºi
mai exact) numai pe baza calculului fãcut de secretarul
de redacþie la trimiterea manuscrisului în reþeaua de pa-
ginare computerizatã.
Calibrarea unui manuscris înseamnã stabilirea dimen-
siunii tipografice a unui text dactilografiat, în funcþie de
lãþimea coloanei ºi de mãrimea caracterului de literã ales
pentru culegerea materialului respectiv. Aceastã operaþie
se face cu ajutorul unor tabele de calibrare pentru
culegerea textelor. Ce este un asemenea tabel? Reprezintã
numãrul literelor cuprinse pe un anumit format (de regulã
– pe formatele frecvent utilizate de ziarul respectiv) cu
- 61 -
toate corpurile ºi caracterele de literã cu care programul CUM SE FACE ESTIMAREA UNEI PAGINI
de pe computere este înzestrat. O paginã de manuscris DE MANUSCRIS (dactilografiatã)
standard (culeasã pe calculator) este egalã cu 1720 de (în cazul în care fila de manuscris nu este standard
semne (20 de rânduri x 86 de semne pe fiecare rând, – 2000 de semne)
avându-se în vedere ºi spaþiile dintre cuvinte).
1– Se calculeazã numãrul de semne ale unui rând
plin de la mijlocul paginii de manuscris (se numãrã ºi
spaþiile dintre cuvinte).
2– Se aflã apoi numãrul total de semne ale manu-
scrisului, prin înmulþirea numãrului de semne de pe un
TABEL DE CALIBRARE A TEXTELOR
rând cu numãrul total de rânduri ale manuscrisului.
CULESE LA LINOTIP 3– Se calculeazã numãrul de rânduri din textul
imprimat (la corpul ºi caracterul de literã alese) prin
împãrþirea numãrului total de semne ale manuscrisului
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — la numãrul de semne de pe un rând imprimat. Se
obþine numãrul total de rânduri imprimate.
Formatul (în cicero) 4– Numãrul total al rândurilor imprimate se
Caracterul ºi corpul înmulþeºte cu mãrimea corpului de literã ales, aflând
de literã ————— ——————————— —— astfel mãrimea textului în puncte tipografice.
8 10 12 18 20 24 28 36 5– Lungimea totalã a textului tipãrit se împarte la
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 12 sau 48 (câte puncte are un cicero ºi respectiv un
7 primus 26 33 39 60 65 79 90 120 cvadrat), aflându-se mãrimea textului imprimat (în
8 primus 24 31 36 55 61 72 88 110 cicero sau cvadraþi).
10 superbuch
grotesc – 25 33 48 53 64 75 100 Exemplu de calcul
12 helvetica – – – 41 46 56 63 84
12 fet – – – 36 40 48 55 71 O filã de manuscris (dactilografiatã) se compune din
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 2000 de semne (31 de rânduri dactilografiate, fiecare
rând având 65 de semne). Cunoscând numãrul total de
semne ale unei pagini de manuscris, lungimea totalã a
textului imprimat se calculeazã astfel:

- 62 - - 63 -
 – cercetând probarul de literã, constatãm cã la corp 8 NUMÃRUL RÂNDURILOR TIPOGRAFICE AL
primus ºi la formatul 12 cicero sunt 36 de semne pe un UNUI TEXT COMPUS DE 2000 SEMNE (O
rând de text tipãrit (vezi tabelul de mai sus). PAGINÃ DE MANUSCRIS STANDARD –
– deci, DACTILOGRAFIATÃ LA 31 RÂNDURI ªI 65 DE
2000 : 36 = 55 de rânduri a câte 8 puncte fiecare (câte SEMNE PE UN RÂND), CULES PE DIFERITE
puncte are corpul de literã ales) FORMATE ªI DIFERITE
55 x 8 = 440 puncte tipografice CORPURI DE LITERÃ:
440 : 12 = 36 cicero sau
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
440 : 48 = 9 cvadraþi
Formatul (în cicero)
De un real folos în munca unui secretar de redacþie Caracterul ºi corpul
sunt ºi urmãtoarele tabele cu: de literã——————————————————
8 10 12 18 20 24 28 36
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
NUMÃRUL RÂNDURILOR TIPOGRAFICE PE 7 primus 76 64 56 36 32 28 24 16
ÎNÃLÞIMEA UNEI COLOANE ÎN FUNCÞIE DE 8 primus 84 64 56 36 32 28 24 17
FORMATUL ZIARULUI ªI CORPUL DE LITERÃ: 10 superbuch
grotesc – – 64 37 34 28 24 18
FORMAT MARE 12 helvetica – – – 48 44 36 31 24
1 coloanã din corp 6 = 232 rânduri 12 fet – – – 56 48 40 36 28
1 “ “ “ 7 = 199 “ 14 helvetica – – – 55 49 40 35 28
14 fet – – – 64 50 48 40 32
1 “ “ “ 8 = 174 “
— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —
1 “ “ “ 10 = 139 “ O COTAREA MANUSCRISULUI
1 “ “ “ 12 = 116 “ Orice manuscris pregãtit pentru a fi trimis la tipar
1 “ “ “ 14 = 100 trebuie sã respecte urmãtoarele cerinþe:
1 – textele sã fie culese numai pe o singurã faþã a hâr-
FORMAT TABLOID tiei albe;
1 coloanã din corp 6 = 171 rânduri 2 – filele sã fie numerotate, indiferent de câte rânduri
1 “ “ “ 7 = 146 “ au rãmas pe filã;
1 “ “ “ 8 = 123 “ 3 – sfârºitul textului sã fie indicat printr-un semn sau
1 “ “ “ 10 = 102 “ cuvântul “sfârºit”;
1 “ “ “ 12 = 85 “ 4 – manuscrisul nu trebuie sã aibã mai mult de trei
1 “ “ “ 14 = 73 “ corecturi pe paginã.

- 64 - - 65 -
 Pe prima paginã a manuscrisului, care merge la Model de cotare a unui text cu letrinã (iniþialã) ºi
cules trebuie indicat: desen:
a – titlul publicaþiei;
b – numãrul total al filelor de manuscris pe care le are
respectivul material;
c – familia ºi corpul de literã;
Letrinã pe trei rânduri
10 cicero A
d – formatul coloanei (în cicero sau cuadraþi);


e – pagina în care va intra sau indicaþia specialã de
rubricã (când este cazul unei rubrici speciale); Desen – 9 rânduri
f – indicativul care s-a atribuit titlului (raster, negativ, 6 cicero
diamant, subliniat).
În situaþia când un material se pagineazã în pagini
diferite (când necesitã continuare), pe manuscris trebuie
sã se indice formatele respective - pentru pagina I a
ziarului ºi pentru continuarea respectivã (în cazul când În situaþia când un text conþine letrine sau desene, la
formatele din machete sunt diferite). cotarea manuscrisului trebuie indicat urmãtoarele:
Q locul unde se introduc letrinele sau desenele
Operaþiunea de cotare a unui manuscris reprezintã o Q numãrul rândurilor ce trebuie paginate pe forma-
etapã importantã în elaborarea ziarului. Orice greºealã tul care rãmâne prin scãderea lãþimii letrinei sau desenu-
intervenitã în timpul acestei operaþii poate sã aibã con- lui din formatul pe care se culege textul respectiv.
secinþe grave la scoaterea ziarului. Un format greºit sta-
bilit, altul decât cel din machetã face ca materialul
respectiv sã se repagineze (ceea ce înseamnã o mare
pierdere de timp). Situaþia este ºi mai gravã atunci când
se greºeºte formatul manuscrisului pentru pagina
întreagã sau chiar mai multe. De aceea, în procesul veri-
ficãrii unui manuscris secretarul de redacþie – oricât ar fi
de experimentat – trebuie sã verifice cu cea mai mare
atenþie formatul, corpul ºi caracterul de literã ales.
Desigur, cã pentru a cota un manuscris, secretarul de
redacþie trebuie sã cunoascã exact de ce familii, corpuri
ºi caractere de literã dispune tipografia. Nu toate
tipografiile sunt înzestrate cu aceleaºi caractere ºi corpuri
de literã (în programele pe care le deþin).

- 66 - - 67 -

Capitolul VI
CARACTERE ªI
CORPURI DE LITERÃ
Alegerea caracterului cu care este cules textul arti-
colelor de ziar nu este indiferentã. Caracterele sunt mai
mult sau mai puþin lizibile, mai mult sau mai puþin fru-
moase, mai mult sau mai puþin expresive. De exemplu:
nu este tocmai indicatã folosirea unui caracter care evocã
un mediu foarte mecanic, foarte industrial (precum
Rockwell), pentru un ziar consacrat muzicii.
Printre caracterele cele mai folosite în presã se
numãrã: GARAMOND, TIMES, UNIVERS, FUTURA
sau HELVETICA (caracter baton). Sunt caractere simple
ºi mai ales lizibile (sã nu uitãm cã ceea ce este lizibil
pentru un afiº de cinema sau pentru un volum de poezii,
nu este în mod necesar ºi pentru un ziar). Ceea ce nu este
întotdeauna cazul caracterelor fantezie, de genul “scriere
manuscrisã”.
- 68 -
Fiecare tipografie dispune de anumite familii,
caractere ºi corpuri de literã pentru culegerea textelor.
În programele computerizate dar ºi la linotip, pentru
culegerea textelor se folosesc – în corpuri diferite – trei
caractere de literã:
– DREPTE
–ALDINE
–CURSIVE
Aceste caractere – drepte, aldine, cursive – aparþin
unor familii diferite (de pildã: excelsior, futura, primus
º.a.). Denumirea lor diferã de la o tipografie la alta, de la
un program computerizat la altul.
În practicã, tipografiile dispun de caractere drepte,
aldine ºi cursive în urmãtoarele corpuri:
– corp 6 – corp 9
– corp 7 – corp 10
– corp 8 – corp 12
Cu toate aceste corpuri de literã putem culege manu-
scrisele la maºinile linotip ºi pe computer. Corpul 6 se
foloseºte, de regulã, la culegerea la linotip a textelor
pentru publicitate. Explicaþiile la fotografii se culeg pre-
ponderent cu corpul 8, la computer.
Reliefarea (evidenþierea) unor cuvinte, paragrafe
sau fraze dintr-un text
Acest lucru se poate realiza prin:
1). Sublinieri:
Q aldine cu drepte
Q cursive cu drepte
Q cursive cu aldine (mai rar)
Q de rând cu verzale
- 69 -
 2). Text retras (culegerea pe un format mai mic decât
formatul obiºnuit)
3). Spaþierea literelor
4). Sublinierea cu o linie
5). Text în chenar.
Exemplu de reliefare a unor cuvinte, paragrafe sau
fraze dintr-un text:
”””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””
Concursul de admitere va fi organizat în acest an pe
instituþii de învãþãmânt superior ºi facultãþi, iar în
cadrul lor pe profile de învãþãmânt, spre deosebire de
anii precedenþi, când concursul era organizat DISTINCT
PE SECÞII ªI SPECIALIZARE. Concursul se orga-
nizeazã separat pe forme de învãþãmânt, precum ºi pe
durate de studii.
La secþiile serale de subingineri, concursul se
desfãºoarã la instituþiile de care aparþin, iar la
învãþãmântul artistic, pe specializãri ºi pe componente
ale acestora.
Admiterea se face în ordinea descrescãtoare a
mediilor obþinute la concurs ºi în limita numãrului de
locuri planificate, pe profil, la fiecare facultate, media
minimã de admitere fiind 5,00.
”””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””
Evidenþierea pe manuscris a unor cuvinte sau fraze se
face prin câteva semne convenþionale, care trebuie sã
aparã pe orice manuscris trimis la tipar (semne cu care
culegãtorul ºi paginatorul sunt în cunoºtinþã de cauzã).
În cazul când evidenþierea unui text se face prin
culegerea cu literã verzalã este indicat ca numãrul rân-
- 70 -
durilor culese sã nu fie mai mare de 2-3. O masã mare de
text cules cu verzale este greu lizibilã.
Pentru facilitarea lecturii este indicat ca textele culese
pe un format mai lat decât coloana obiºnuitã sã fie culese
cu un corp de literã mai mare. În acest sens, se reco-
mandã urmãtoarele baremuri:
Q la 10-14 cicero: corpurile 7 ºi 8
Q la 16-18 cicero: corpurile 9 ºi 10
Q la 20-24 cicero: corpurile 12 ºi 14
Se recomandã utilizarea caracterului cursiv pentru
texte scurte, de regulã paginate în chenar; de asemenea,
este bine sã se evite texte lungi culese cu ALDINE, literã
întrebuinþatã mai ales pentru sublinierea unor paragrafe
sau cuvinte dintr-un text cules cu drepte.
Nu este suficient sã alegi doar caracterul cu care va fi
cules textul articolelor. Acelaºi lucru trebuie fãcut ºi pen-
tru titluri, subtitluri, ºapouri, casete, titluri de rubricã,
semnãturi etc. Editorialul, de exemplu, în acelaºi ziar, nu
poate fi scris într-o zi cu TIMES corp 10, iar în alta cu
UNIVERS corp 9.Dupã ce am optat pentru o familie de
litere trebuie sã definim stilul caracterelor: titlurile vor fi
cu majuscule, aldine, cursive? Dar textul? Etc.
Totuºi nu trebuie confundatã rigoarea cu monotonia.
Machetatorii (tehnoredactorii) respectã în general linia
graficã a ziarului, dar creeazã câteodatã, în anumite
locuri, rupturi în ritmul paginii, pentru a menþine treazã
atenþia cititorului. Pentru familiile de litere, clasificarea ºi
utilizarea lor, a se vedea în special “Le manuel du sécre-
taire de rédaction” de Louis Guéry (Ed. CFPJ).
- 71 -
 Clasificarea literelor din punct de vedere al H H H
desenului Q drepte cursive fett
a). MEDIEVALE Clasificarea literelor dupã dimensiuni
A B C D E F G H I J K L C 4p = Diamant C14p = Mittel
C 5p = Perl C16p = Tertia
b). EGIPÞIENE C 6p = Nonpareille C20p = Text
A B C D E F G H I J K L C 7p = Colonel C24p = Dublu cicero
C 8p = Petit C28p = Dublu mittel
c). ANTICVA C 9p = Borgis C36p = Canon mic
A B C D E F G H I J K L C10p = Garmond C48p = Canon mare
C12p = Cicero
d). GROTEªTI
A B C D E F G H I J K L PROBARUL DE LITERE(caractere de literã):
Cum reuºim sã distingem o familie de alta?
Reputaþie – Arabia East
Teoreticianul francez Thibaudeau – care a stabilit clasifi-
Reputa ie – Arial East
carea de mai sus – a luat ca trãsãturã principalã pentru
Reputaþie – Avalon East
clasificarea celor patru familii o particularitate caracteris-
Reputaþie – Bahamas East
ticã a desenului literei – seriful (secþiunea cu care se ter-
Reputaþie – Banff East
minã principalele trãsãturi ale literei. Trãsãturile respec-
R e p u t a þ i e –
tive sunt cel mai bine reliefate la literele verzale).
B a n g k o k
Serifele sunt acelea care “joacã rol de liant în asamblarea
E a s t
cuvintelor”.
Reputaþie – Bodnoff East
Acestor familii de literã le corespund mai multe garni- R e p u t a þ i e –
turi de literã, care poartã diferite denumiri de la o þarã la B r o o k l y n
alta, de la o tipografie la alta. ªi pentru cã nu existã o E a s t
unitate în ceea ce priveºte denumirea garniturilor unei Reputaþie – Casablanca East
familii sau alteia de literã e bine ca orice redacþie ºi mai Reputaþie – Centurion Old East
ales secretariat de redacþie sã aibã un probar al literelor Reputaþie – Courier New East
din tipografia unde se lucreazã publicaþia. Reputaþie – Cupertino East
Q schmale = late Reputaþie – France East
Reputaþie – New Brunswick East
H H H Reputaþie – Prose Antique East
Q subþiri aldine grase Reputaþie – Quantum East

- 72 - - 73 -
 Reputaþie – Renfrew East
Reputaþie – Times East
Reputaþie – Umbrella East
Reputaþie – Zurich Calligraphic East
—————————————————————
STAMP; MOTOR;
Timpany
E r
B l a c
Dawn Castle; Mystical; COTTAGE;
Frankenstein; Homeward Bound;
Lincoln; USA Black.
deºi unele ziare utilizeazã litere de rând de pânã la 10
puncte.
FORMATUL DE CULEGERE A TEXTULUI
De evitat pagina plinã cu un singur text, cu un titlu
vag. Astfel, un bloc de text masiv are toate ºansele sã nu
Heavy; fie citit. Trebuie, deci create nivele de lecturã care
i e vor crea pentru cititor tot atâtea repere vizuale ºi po-
k ; sibilitãþi de intrare în articol: un titlu, un subtitlu,
un ºapou, o fotografie, o explicaþie foto, câteva in-
tertitluri...

LITERA DE RÂND Textul cu aliniere normalã se citeºte foarte bine:

nu întâmplãtor cea mai mare parte a textelor ºi a
coloanelor de ziar în special, sunt culese în acest fel.
Structura optimã a paginilor de ziar se bazeazã pe
coloane standard. Referitor la litera de rând, s-a stabilit
cã existã o lungime optimã a rândului pentru litera de
rând, o lungime sau mãsurã a rândului. Existã variaþii Textul cu aliniere doar la stânga este lizibil cu
condiþia sã nu fie prea lung (nu se poate culege un
întreg ziar în acest fel).
atrãgãtoare ale formatului de bazã, dar trebuie sã fie
întotdeauna evident cã am început cu o structurã constan-
tã în coloanele standard. Lãþimea coloanei unui ziar
determinã formatul sãu de bazã. Iar lãþimea coloanei este
Textul cu aliniere doar la dreapta este, practic,
ilizibil, deoarece în limba românã (respectiv
francezã, englezã, germanã) sensul normal al lecturii este
determinatã de litera de rând, litera micã folositã pentru de la stânga la dreapta ºi ochiul îºi ia reperele plecând de
textul oricãrui articol. la stânga.
Prima decizie în realizarea design-ului unui ziar este
alegerea literei de rând. Prin litera de rând urmãrim
obþinerea lizibilitãþii, adicã un design care faciliteazã,
Textul centrat este foarte puþin lizibil fiindcã
dezorienteazã cititorul. În schimb, formatul cen-
trat este perfect acceptabil pentru titluri sau subtitluri, ca
fizic, posibilitatea cititorului de a consuma cantitãþi mari de altfel ºi alinierea la stânga.
de cuvinte. Cea mai ridicatã lizibilitate este asiguratã de
litera romanã (dreaptã). Corpul de literã de 8 puncte Când ochiul a terminat de citit un rând tipãrit, trebuie,
(punctul tipografic este o unitate de mãsurã reprezen- desigur, sã se mute, contra gravitaþiei, spre stânga, pentru
tând 1/72 inch – 0,376 mm) este utilizat de multe ziare, a începe rândul urmãtor. Ochiul tinde sã ajungã la o axã
de orientare constantã, A/0, în timpul întoarcerii spre

- 74 - - 75 -
noul rând. Ochiul revine mereu la A/0 (axa de orientare
constantã), indiferent unde începe rândul urmãtor.
Miºcarea ochiului este, în general, determinatã de
începutul primului rând. Dacã rândurile sunt “în scarã”,
fiecare rând puþin mai la dreapta decât precedentul, ochiul
revine la A/0, cautã al doilea rând, apoi îl citeºte.
Aceasta nu necesitã un efort apreciabil ºi nici prea mult
timp. Dar îl iritã pe cititor. Dacã al doilea rând se aflã în
stânga axei, iritarea creºte. Deci, axioma machetatorului
(tehnoredactorului) este: “Toate rândurile sã fie aliniate
la stânga”. Sã completãm aceastã axiomã: “Pentru a vã
servi cel mai bine cititorii, toate rândurile trebuie aliniate
la stânga”.
Demonstraþie*
“Lira sterlinã s-a prãbuºit, joi, la un nivel record faþã
de moneda germanã. Cãderea monedei britanice a fost
cauzatã de întãrirea mãrcii germane, ca urmare a deciziei
Bundes - Bank de a menþine neschimbate ratele
dobânzilor în Germania.Joi, la prânz, pe piaþa valutarã
londonezã lira sterlinã a fost cotatã la 2,2145 DM, faþã de
2,2247 – nivel atins miercuri seara”.
(Extras din cotidianul România liberã).
* Aliniere riguroasã a începuturilor ºi a capetelor
de rând pe toatã coloana – text foarte lizibil.
Demonstraþie*
“Lira sterlinã s-a prãbuºit, joi, la un nivel record faþã
de moneda germanã. Cãderea monedei britanice a fost
cauzatã de întãrirea mãrcii germane, ca urmare a deciziei
Bundes-Bank de a menþine neschimbate ratele
dobânzilor în Germania. Joi, la prânz, pe piaþa valutarã
- 76 -
londonezã lira sterlinã a fost cotatã la 2,2145 DM, faþã de
2,2247 – nivel atins miercuri seara”.
(Extras din cotidianul România liberã).
* Text cu aliniere doar la stânga – lizibil pentru cã
este scurt.
Demonstraþie*
“Lira sterlinã s-a prãbuºit, joi, la un nivel record faþã
de moneda germanã. Cãderea monedei britanice a fost
cauzatã de întãrirea mãrcii germane, ca urmare a deciziei
Bundes-Bank de a menþine neschimbate ratele
dobânzilor în Germania. Joi, la prânz, pe piaþa valutarã
londonezã lira sterlinã a fost cotatã la 2,2145 DM, faþã de
2,2247 – nivel atins miercuri seara”.
(Extras din cotidianul România liberã).
* Text cu aliniere doar la dreapta – greu de citit.
Demonstraþie*
“Lira sterlinã s-a prãbuºit, joi, la un nivel record faþã
de moneda germanã. Cãderea monedei britanice a fost
cauzatã
de întãrirea mãrcii germane, ca urmare a deciziei
Bundes-Bank de a menþine neschimbate ratele dobânzilor
în
Germania. Joi, la prânz, pe piaþa valutarã londonezã
lira sterlinã a fost cotatã la 2,2145 DM, faþã de 2,2247 -
nivel
atins miercuri seara”.
(Extras din cotidianul România liberã).
* Text centrat – dezorienteazã lectura.
- 77 -

Capitolul VII
CALIBRAREA ªI COTAREA
TITLURILOR
Ce este un titlu?
„Titlul este textul cel mai citit din ziar”!
„Titlul – o caracteristicã a ziarului modern, un semn al
integrãrii ziarului în faptele de viaþã ºi, chiar mai mult, o
trãsãturã indispensabilã, hotãrâtoare a ziarului popular”.
Statisticile menite a releva raportul dintre spaþiul ocu-
pat de titlu ºi cel ocupat de text, iniþiate cândva de
Jacques Kayser în cunoscuta sa lucrare “Le quotidien
français”, sunt reluate de toþi specialiºtii care întreprind
analize cantitative ale cotidianelor. Se observã, din aceste
analize, cã suprafaþa ocupatã de titluri este destul de
- 78 -
mare. De aceea, titlurile constituie o problemã a presei
moderne. A trecut perioada când prezentarea titlurilor
rãmânea la latitudinea paginatorului. Astãzi, prezentarea
titlurilor este o treabã a redacþiei, o activitate de particu-
larã importanþã politicã.
Deci, elaborarea titlurilor (îndeosebi a celor din prima
paginã) constituie azi la toate marile cotidiane o pro-
blemã a conducerii, a celor mai calificate cadre
redacþionale. Principalul prezentator al titlului a fost ºi va
continua sã fie secretarul de redacþie, care trebuie sã-l
conceapã din punct de vedere tipografic, punându-ºi
urmãtoarele întrebãri:
Q din câte elemente este compus? (supratitlu, titlu,
subtitlu);
Q în câte rânduri va fi?
Q cum se va fraza?
Q care va fi mãrimea lui? ce intensitate va avea în pa-
ginã faþã de celelalte titluri?
Dacã nu-ºi va pune întotdeauna asemenea întrebãri (ºi
mai ales, dacã, punându-ºi-le ºi nu le va da rãspuns) va
risca sã audã din partea paginatorului aspre, dar îndrep-
tãþite reproºuri: „Cine a dat titlul acesta sã vinã sã ºi-l
facã singur, sã-mi spunã cu ce literã sã-l culeg, cum sã-l
frazez”. Realizarea unui titlu nu-i treabã uºoarã. De
aceea, nu puþini specialiºti în materie susþin cã existã „o
tehnicã a titrãrii” (a titrãrii – subliniem – din ce în ce
mai pretenþioasã în presa modernã).
Titlul trebuie sã fie:
a). Adaptat textului. Sã nu amãgim cititorul cu titluri
frumoase, atrãgãtoare la materiale plicticoase, neintere-
sante („Aºa cum e ilegal sã pui preþuri false pe mãrfuri –
observã F.J. Mansfield – tot la fel titlurile nepotrivite
- 79 -
reprezintã o ofensã moralã”). F.J. Mansfield: „A Study of
the Principles and Practice of Newspaper-making – în
„Probleme de ziaristicã nr. 3/1968).
b). Simplu, exact, expresiv ºi alcãtuit din cuvinte
curent folosite.
c). Incitativ. Sã invite la lectura materialului, sã
trezeascã interesul cititorului.
d). Precis. Sã evite cuvintele inutile.
e). Informativ.
În practicã, o serie de materiale sunt însoþite de sub –
titluri, care meritã ºi ele o prezentare corespunzãtoare. În
acest sens, se cere respectarea unor reguli, de care secre-
tarul de redacþie trebuie sã þinã seama:
Q sã nu plaseze primul subtitlu în deschiderea arti-
colului;
Q culegerea în acelaºi articol a mai multor subtitluri
sã se facã cu acelaºi corp de literã din acelaºi caracter;
Q caracterul de literã la subtitluri sã fie ales (pe cât
posibil) din familia literei din care este alcãtuit titlul
materialului.
O problemã deosebit de importantã, larg dezbãtutã azi
în literatura de specialitate, este armonizarea titlurilor. Sã
folosim mai multe familii ºi caractere, sau cât mai
reduse? Tendinþa caracteristicã azi în presa mondialã este
folosirea unui numãr cât mai redus de caractere. În acest
fel se evitã împestriþarea paginilor, derutarea cititorului ºi
se câºtigã mult în pãstrarea stilului propriu de prezentare.
„Trebuie sã variem caracterul ºi corpul literei – observã
André Boyer – dar sã ne ferim sã cãdem în greºeala de-a
face din ziar un probar de litere tipografice” (André
Boyer: col. „Precis de journalisme” – Le secrétariat de
rédaction, p. 87).
- 80 -
Iatã de ce considerã, îndeosebi graficienii italieni, cã
este suficient ca în prezentarea titlurilor sã fie folosite 1-2
familii de literã ºi în cadrul acestor familii, 3-4 caractere
îmbinate astfel: alb cu negru, înguste cu late, drepte cu
cursive. Tendinþa spre o armonie a titlurilor s-a manifes-
tat ºi în presa noastrã, mai ales în ultimii ani, când zestrea
tehnicã a tipografiilor – în materie de caractere de litere
pentru titluri s-a îmbogãþit. În acest sens, Vlad Muºatescu
sublinia: “Unele publicaþii s-au limitat la a întrebuinþa
numai literã dintr-o singurã familie (cum ar fi „groteºtile”
sau „radiantul” utilizat ca literã de contrast, numai pentru
acest scop...) sau douã, trei familii de literã, înrudite între
ele, armonizându-se... Tendinþa spre simpli-citate este cea
care dominã, ºi asta face ca grafica paginilor acestor ziare
sã arate contemporan, modern”. (Vlad Muºatescu,
„Tendinþe noi în prezentarea graficã a presei”).
Titlurile aliniate la stânga
Un concept de bazã al prezentãrii tipografice
funcþionale este acela cã, în timpul lecturii, cel mai
comod ºi eficient pentru ochi este ca literele sã aibã o axã
constantã de orientare. De aceea, titlurile, ca ºi textul arti-
colelor, trebuie sã fie aliniate la stânga. Spaþiul dintre
cuvintele unui titlu sã fie de 1 en (semipãtriºor), adicã
jumãtate din dimensiunea literei de titlu, mãsuratã ori-
zontal.
Titluri downstyle (cu iniþiale majuscule)
La titlurile downstyle (în stilul obiºnuit /upstyle/,
titlurile în limba englezã se scriu, fiecare cuvânt, cu
iniþialã majusculã, în afarã de prepoziþii ºi conjuncþii),
primul cuvânt al titlului începe cu majusculã.
Titlurile de continuare
- 81 -
 Mulþi redactori reduc la minimum sau chiar interzic
continuarea articolelor de pe prima paginã. Dar uneori
este necesar sã se continue un articol de pe pagina întâi
pe o paginã interioarã. Titlul fragmentului de continuare
este important pentru atragerea ºi pãstrarea atenþiei citi-
torului. Acest titlu de continuare are aceeaºi funcþie ca
ºi titlul de pe prima paginã. Mulþi cititori care nu au
remarcat articolul pe prima paginã pot fi atraºi de titlul
din interior.
1. Calibrarea titlurilor
Dupã ce au fost stabilite toate titlurile materialelor,
cunoscând familiile ºi garniturile de literã, secretarul de
redacþie începe operaþia de calibrare ºi cotare a
titlurilor. Aceastã operaþie presupune determinarea
dimensiunii corpului de literã, precum ºi alegerea fami-
liei ºi caracterului de literã cu ajutorul probarului de
literã pentru titluri. În operaþia de calibrare a titlurilor tre-
buie sã se ia în considerare ºi spaþiile dintre cuvinte.
Calibrarea unui titlu este conceputã în funcþie de:
a). “Stilul casei” (folosirea anumitor familii ºi carac-
tere de literã)
b). importanþa ºi mãrimea materialului
c). amplasamentul pe care îl va avea în paginã
d). lãþimea coloanei, precum ºi înãlþimea spaþiului re-
zervat pentru titluri
e). caracterul ºi corpul de literã alese.
Atunci când calibrãm un titlu, trebuie sã avem în
vedere:
O evitarea folosirii unui numãr prea mare de familii
de literã într-o paginã sau chiar în ansamblul ziarului;
- 82 -
O evitarea folosirii aceluiaºi caracter de literã pen-
tru titlurile unei pagini. Se înlãturã astfel monotonia în
prezentarea graficã;
O evitarea folosirii peste mãsurã a unor titluri mari,
care duc la irosirea spaþiului din paginã în dauna textu-
lui. La întocmirea machetei, secretarul de redacþie tre-
buie sã aibã în vedere câteva titluri dominante, pentru a
evita realizarea unei pagini plate.
O echilibrul titlurilor ºi al materialelor din paginã.
În ultimii 2-3 ani, în presa noastrã a început sã se ma-
nifeste tendinþa unor titluri mai mici (corpul 36 a devenit
dominant), aceasta tocmai în scopul evitãrii irosirii spa-
þiului în dauna titlurilor. În literatura de specialitate din
diferite þãri un loc important îl ocupã studiile fãcute în
legãturã cu proporþiile dintre dimensiunea titlurilor ºi
dimensiunile textelor. Fiecare ziar poate sã-ºi stabileascã
o altã proporþie ºi nu poate fi aplicatã ca o dogmã. Sunt
situaþii când în paginã ai o informaþie care anunþã un
eveniment senzaþional. Subiectul respectiv îþi cere sã
prezinþi evenimentul cu un titlu mai mare, vizibil, chiar
dacã ai încãlcat regula proporþiilor dintre titlu ºi text.
Dupã pãrerea noastrã, studiind practica presei
româneºti din ultimii ani în procesul continuu de modern-
izare a prezentãrii grafice, considerãm cã o corelaþie din-
tre formatul titlului ºi proporþiile sale ar putea fi urmã-
toarea:
Q pentru un format de 12 la 18 cicero – corpurile 18
sau 24
Q pentru un format de la 20 la 30 cicero – corpurile 24
sau 30
Q pentru un format de 40 ºi 50 cicero – corpurile 36
sau 48
- 83 -
 Q pentru un format de 60 la 87 cicero – corpurile 50
sau 60.
Q corpul 72 poate fi utilizat pentru titlurile unei pagini
speciale.
Q pentru subtitluri se utilizeazã, în general, gama de
litere cuprinsã între corpurile 12 ºi 18.
Orice titlu mare într-o parte a paginii trebuie sã aibã
un material asemãnãtor în partea opusã. Aceastã echili-
brare graficã nu este obligatoriu sã fie realizatã tot printr-
un titlu. Rolul de echilibrare îl pot avea ºi alte elemente
grafice: o casetã, un vitrinaj, o ilustraþie etc. Pentru
îndeplinirea acestor cerinþe arãtate mai sus, este bine,
repetãm, ca fiecare ziar sã-ºi stabileascã 1-2 familii de
litere pe care sã le utilizeze permanent, asigurându-ºi ast-
fel o unitate de stil.
Parametrii titlurilor
Titlurile trebuie sã fie concise ºi aproape întotdeauna
la timpul prezent, pentru a crea impresia de imediat. Un
principiu util este acela cã cele mai bune titluri au maxi-
mum 45 de litere ºi cã fiecare rând de titlu nu trebuie sã
depãºeascã 32 de litere. Deci, un titlu de douã rânduri
poate avea aproximativ 22 de semne grafice pe rând, iar
unul de trei rânduri poate avea 15. Dar un titlu de un sin-
gur rând nu trebuie sã aibã mai mult de 32 semne grafice.
Aceste cifre nu reprezintã niºte indicaþii stricte, dar dacã
limitele maxime sunt depãºite prea mult, titlul riscã sã
devinã greoi. Unii redactori evitã intenþionat concizia,
cãutând sã ofere mai multe informaþii în titlu.
2. Cotarea titlurilor
- 84 -
O altã operaþie cu care secretarul de redacþie se
întâlneºte zilnic în scoaterea ziarului este cotarea
titlurilor. Aceasta presupune:
Q indicarea caracterului de literã cu care se lucreazã
titlul, precum ºi a corpului de literã;
Q indicarea formatului – conform cu locul stabilit în
machetã pentru articolul respectiv. Formatul se poate
indica în cicero, cuadraþi sau coloane.
Este recomandat ca titlurile sã nu aibã nici un cuvânt
despãrþit în silabe de pe un rând pe altul. În cazul când se
construieºte un titlu de mãrimi diferite nu trebuie sã se
schimbe caracterul de literã; pot alterna doar literele
verzale cu cele de rând ºi calibrul lor. Atunci când avem
de cotat un titlu în care este încorporat un cliºeu, secre-
tarul de redacþie trebuie sã indice foarte exact amplasa-
mentul ºi dimensiunea (înãlþimea ºi lãþimea) acelui
cliºeu. Altfel, poate avea surprize (rândurile de titlu de pe
înãlþimea cliºeului ar putea ocupa un loc mai mare sau
mai mic etc.).
- 85 -

Capitolul VIII
TRATAMENTUL ILUSTRAÞIEI
Ilustraþia unui ziar ocupã uneori un spaþiu destul de
mare în ziar. De aceea, secretarul de redacþie trebuie sã-i
acorde atenþia cuvenitã, punându-ºi întotdeauna între-
bãrile: „Ce noutate aduce acea fotografie?”, „Ce valoare
are?”, „Vine sã completeze cu informaþie suplimentarã
textul pe care îl însoþeºte?”. Deci, ce rol informativ are
acea ilustraþie în ziar? De asemenea, o fotografie de
presã trebuie sã aibã ºi calitatea de document.
În ziarele noastre, fotografia a devenit un element pu-
blicistic indispensabil. O ºtire sau un reportaj însoþite de
imaginea faptului relatat dau cititorului senzaþia de „mar-
- 86 -
tor ocular” al celor înfãþiºate. De altfel, orice ziarist este
obligat, între alte tehnici „de presã”, sã ºtie sã utilizeze
aparatul de fotografiat – împlinind astfel o cerinþã a gaze-
tarului modern.
Ilustraþia unui ziar se poate clasifica în douã categorii:
a). fotografii
b). desene (cliparturi) – program special în computer
Fotografiile, în cele mai multe cazuri, constituie baza
ilustraþiei unei publicaþii. Prin ce surse se pot obþine?
Sunt mai multe posibilitãþi:
Q fotografii realizate de fotoreporteri sau reporterii
ziarului. În acest caz, fotografiile sunt în exclusivitate
pentru ziarul respectiv;
Q fotografii provenite de la agenþii de presã
(Rompres, Mediafax – în România – sau inter-
naþionale) preluate prin reþeaua Internet sau alte
mijloace de comunicaþii. Acest gen sunt, în principal,
fotografii cu caracter oficial (imagini care reprezintã
activitãþile ºefilor statelor, evenimente politice de mare
însemnãtate etc.).
În afara acestor surse, fotografiile mai pot fi procurate
ºi de la fotoreporteri profesioniºti ai altor publicaþii, de la
fotografi amatori sau de la instituþii specializate.
Desigur, nu tot ce vine pe masa secretarului de redacþie
poate fi publicat. El trebuie sã facã o riguroasã selecþie
care trebuie sã þinã cont de urmãtoarele criterii:
a). “stilul casei” (specificul ziarului)
b). valoarea informativã
c). actualitatea evenimentului ilustrat
d). calitatea tehnicã ºi artisticã
e). exclusivitate (fotografia publicatã numai de ziarul
respectiv).
- 87 -
 Publicaþiile care se respectã renunþã la folosirea aºa-
ziselor “fotografii simbol”, care nu au altã valoare decât
aceea de a constitui un “accent grafic” în paginã.
Secretarul de redacþie priceput poate gãsi ºi alte accente
grafice pentru a înlocui asemenea fotografii care nu spun
nimic.
În ultimul timp, ziarele au început sã publice
nenumãrate fotografii ce ilustreazã un eveniment petre-
cut “la zi”. Cu sprijinul fotoreporterilor sãi ºi a corespon-
denþilor locali, agenþii de presã ºi Internet, fotografiile
sosesc la ziar chiar în ziua când are loc evenimentul
respectiv.
Desenele se pot obþine prin mai multe surse:
a). de la artiºti (graficieni) cunoscuþi – colaboratori
permanenþi ai ziarului. În acest caz, secretarul de
redacþie trebuie sã se intereseze din timp pe ce grafi-
cian poate conta, pentru a comanda din timp desenele
de care are nevoie (eventual sã-i stabileascã ºi forma-
tul desenului);
b). de la desenatorii ziarului, care pot fi solicitaþi
oricând pentru executarea unor grafice, vignete, titluri
desenate etc.;
c). de la caricaturiºti ºi desenatori umoriºti;
d). programul de cliparturi.
Secretarul de redacþie a intrat în posesia fotografiilor
de care are nevoie pentru ilustrarea numãrului la zi. Ce
face mai departe? Urmeazã aºa-zisul „tratament” al
fotografiei, care presupune:
1. Încadrarea fotografiei. Reprezintã prima inter-
venþie a secretarului de redacþie în pregãtirea ilustraþiei
pentru ziar. Cu aceastã ocazie se urmãreºte:
- 88 -
Q punerea în valoare a elementelor interesante din
cadrul fotografiei ºi eliminarea celor secundare, nesemni-
ficative;
Q aducerea în prim-plan a elementelor importante;
Q adaptarea ilustraþiei la formatul stabilit în machetã.
Încadrarea unei fotografii trebuie fãcutã cu multã
atenþie pentru a evita suprimarea unor personaje impor-
tante din cadrul ilustraþiei, a elementelor ce compun
subiectul materialului pe care îl ilustreazã. Încadrarea se
Încadrarea fotografiei
face fie prin acoperirea cu hârtie a pãrþilor secundare, fie
prin haºurare cu creionul. Când se foloseºte acest ultim
procedeu existã riscul deteriorãrii fotografiei; pentru a-l
evita este bine sã se foloseascã un creion cu minã moale
ºi neagrã ºi niciodatã pixurile, care fac “ºanþuri” pe imag-
inea fotograficã.
2. Calibrarea fotografiei. Operaþia presupune douã
momente:
a). Reducerea fotografiei, care se obþine astfel:
Q se traseazã o diagonalã pe dosul fotografiei
- 89-
 Q se mãsoarã la baza fotografiei dimensiunea (în intersecþia cu diagonala ºi se obþine astfel lãþimea
coloane sau în centimetri) la care trebuie redusã, adicã cliºeului redus.
formatul care este stabilit în machetã b). Mãrirea fotografiei. Procedeul este acelaºi, ca în
situaþia operaþiei de reducere, însã, în acest caz, se pre-
lungesc diagonala, precum ºi baza dreptunghiului.
Perpendiculara se va înãlþa de pe aceastã bazã prelungitã
(din punctul care constituie dimensiunea ilustraþiei
mãrite) pânã se întâlneºte cu diagonala, de asemenea, ºi
ea prelungitã. Punctul de intersecþie indicã înãlþimea
cliºeului mãrit.
c). Calcularea unei crestãturi sau ferestre într-o
fotografie. În anumite situaþii (este adevãrat, mai rar în
presa cotidianã), secretarul de redacþie trebuie sã intro-

Reducerea fotografiei

Q se traseazã apoi o linie perpendicularã pânã la

Calcularea unei crestãturi Calcularea unei ferestre

într-o fotografie într-o fotografie

ducã un titlu sau un text într-o crestãturã sau într-o fe-

reastrã a unui cliºeu. Dimensiunea crestãturii sau a fe-
restrei respective se calculeazã conform schemelor de
mai jos:
3. Cotarea fotografiei. Cu acest prilej se indicã pe
spatele fotografiei (în coloane sau în centimetri) dimen-
siunea conform locului stabilit în machetã (ºi-n acest caz,
pentru a evita deteriorarea fotografiei sau neplãceri la
Mãrirea fotografiei

- 90 - - 91 -
scanare, este recomandabil sã se foloseascã un creion
moale ºi niciodatã pixuri care lasã ºanþuri ºi distrug ima-
ginea).
Dupã efectuarea celor trei operaþii (încadrare, calibrare
ºi cotare) secretarul de redacþie urmãreºte în continuare
efectuarea retuºului fotografiilor (dacã este cazul) ºi
trimiterea lor la atelierul de zincografie sau la scanat.
Dimensiunile exacte ale cliºeelor (mai ales înãlþimea)
vor fi trecute pe fiecare machetã trimisã spre paginare.
Fiecare cliºeu trebuie verificat cum a fost pus în paginã
(dacã s-au respectat dimensiunea, calitatea acestuia la
scanare, explicaþia care îl însoþeºte) prima datã pe ºpalt
iar apoi pe film sau calc. Verificarea o fac paginatorul, Capitolul IX
corectorul ºi, evident, secretarul de redacþie.
MACHETAREA ªI
PUNEREA ÎN PAGINÃ

Pe masa de lucru a secretarului de redacþie se aflã de

acum manuscrisele, ilustraþia necesarã numãrului de ziar
pe care-l face. El ºi-a evaluat întreaga “materie primã”
(operaþii pe care le-am prezentat pe larg în paginile ante-
rioare). Urmeazã machetarea fiecãrei pagini în parte ºi
punerea în paginã. Este una dintre cele mai importante
etape din activitatea secretarului de redacþie în procesul
elaborãrii unui numãr de ziar. „Dar scopul paginaþiei –
spune André Boyer (op. cit. p. 83) nu constã pur ºi sim-
plu în a aranja articolele, titlurile, ilustraþia ºi anunþurile
publicitare pentru a umple toate paginile. Ea îºi
îndeplineºte rolul atunci când reuºeºte sã fie pe placul
unui numãr cât mai mare de cititori, prezentându–le
informaþiile într-un mod cât mai atrãgãtor cu putinþã”.

- 92 - - 93 -
 Cum ºtim când un element este funcþional sau
nefuncþional? În primul rând, analizând cum îl
recepþioneazã cititorul. Iatã primul principiu al comu-
nicãrii: „Comunicarea este un proces ce are loc între
douã persoane. Comunicarea apare doar atunci când
cuvântul vorbit este auzit, cuvântul scris este citit – ºi
ambele sunt înþelese”. Nu îi putem forþa pe cei care
recepþioneazã sã asculte sau sã citeascã.
Pe orice paginã tipãritã, punctul de plecare este colþul
din stânga sus. Aceasta este ARIA OPTICÃ
PRIMARÃ, AOP. Prin educaþia din copilãrie, ochiul
aici se opreºte prima oarã pe paginã ºi trebuie reþinut
printr-un stimulator de atenþie puternic. Când ochiul
ajunge în colþul din dreapta jos, pagina a fost parcursã în
întregime. Aceasta este ARIA TERMINALÃ, AT.
Acest mod de înaintare se bazeazã pe structura liniarã a
alfabetului latin. Pentru alfabetele semite, ebraic ºi arab,
AOP este din colþul dreapta sus ºi AT este din colþul din
stânga jos.
DIAGONALA LECTURII de la AOP la AT, este
deseori numitã „gravitaþia cititorului”, la fel de puternicã
ºi constantã ca ºi gravitaþia fizicã. Ochiul nu urmeazã
diagonala lecturii aºa cum ai dansa pe sârmã. El poate fi
deviat de cãtre magneþi optici, plasaþi intenþionat peste
tot în paginã pentru a atrage privirea în toate zonele.
Colþurile inerte, cele din dreapta sus ºi stânga jos, nece-
sitã în mod special ceva atractiv.
Aºadar, secretarul de redacþie va trebui, din noianul de
material colectat ºi selecþionat sã dea forma ziarului aºa
cum ajunge el la cititor. ªi nu oricum. Deºi anonimã, per-
sonalitatea sa, gustul sãu ºi metoda sa personalã de
prezentare îºi vor pune pecetea pe aspectul grafic al
- 94 -
ziarului. Secretarul de redacþie va trebui sã asigure ca
fiecare machetã de ziar sã fie o creaþie unicã, irepetabilã,
ca fiecare numãr sã fie mai frumos, mai viu, mai expresiv
paginat. Înainte de a prezenta câteva aspecte privind
machetarea ºi punerea în paginã, vom încerca sã facem o
scurtã prezentare a unor tendinþe în procesul de paginare.
Este vorba de modul cum sunt plasate materialele în
paginile ziarelor. Specialiºtii consemneazã în presa mon-
dialã trei mari tendinþe:
a). Structura verticalã. În aceastã variantã ma-
terialele sunt dispuse, în special, pe verticalã, prelungite
de sus în jos. Înãlþimea materialelor întrece cu mult
lãþimea lor. Acest tip de paginare predominã în ziarele
americane, engleze, italiene ºi altele.
b). Structura orizontalã este tipul de paginare a
materialelor pe orizontalã, adicã materialele din paginã
sunt aºezate pe lat, lãþimea lor depãºind cu mult
înãlþimea. Este tipul care a cãpãtat o largã extindere în
presã. Structura orizontalã – practicatã la noi de majori-
tatea ziarelor – creeazã mari posibilitãþi pentru o
prezentare graficã mai vie, mai expresivã. Ea permite
paginarea materialelor pe mai multe coloane, deci o
prezentare mai largã a titlurilor (pe formate mai late). De
asemenea, ilustraþia poate fi pusã mai bine în evidenþã
(fotografii mai mari).
c). Structura mixtã este varianta care împrumutã ele-
mente de paginare a textelor de la celelalte douã variante
(verticalã ºi orizontalã).
Dar ce reprezintã o machetã? Ea este proiectul
paginii, este contextul menit a pune în valoare textele.
Operaþia de machetare înseamnã punerea în ordine, aran-
jarea în format, într-o manierã echilibratã, citeþ ºi cât mai
- 95 -
armonios a fiecãrui element constitutiv (textele culese,
ilustraþiile, titlurile ºi albiturile) conform cu proiectul sta-
bilit.
La machetarea unui ziar se iau în considerare, ca
elemente stabile:
Q importanþa politicã sau socialã a evenimentului
Q formatul ziarului (mare sau tabloid)
Q stilul specific al ziarului
Q profilul specific al fiecãrei pagini
Q valoarea articolelor (în funcþie de specificul ziaru-
lui).
Pe orice machetã care se trimite în tipografie la
paginat trebuie sã figureze urmãtoarele date:
Q încadrarea textelor (cu ajutorul unor linii con-
venþionale)
Q ilustraþia (cliºeele) – cu dimensiunile exacte, atât
lãþimea cât ºi înãlþimea
Q titlurile (primele cuvinte din titlu) sau indicativul
stabilit
Q chenarele
Q locul pentru informaþii (se vor scrie ºi primele
cuvinte din titlu).
Formularele de machetã sunt tipãrite pe coli cu
forma-tul 8,5 x 11 inch (21 x 28 cm), care nu corespunde
paginii de ziar. Pe margini existã mici semne care indicã
dimensiunile coloanelor, astfel cã spaþiul ocupat de
diferite materiale poate fi delimitat cu uºurinþã.
Întocmirea machetelor pe pagini la un cotidian nu
se face la întâmplare. Secretarul de redacþie trebuie
sã respecte o serie de cerinþe obligatorii:
1. Sã evite masele mari uniforme de text ºi mari
despãrþiri de paginã în zone foarte diferenþiate (ca de
- 96 -
exemplu: patru coloane cenuºii de text la stânga ºi
patru coloane de articole mici, ornamentate cu titluri ºi
ilustraþii – la dreapta).
2. Sã plaseze cliºeele în jumãtatea superioarã a
paginii, în toate cazurile, cliºee de mari dimensiuni.
Cliºeele mai mici pot fi plasate în jumãtatea inferioarã
a paginii.
3. Sã se evite aºezarea unui cliºeu în bordura
paginii, „privind” spre exterior.
4. Sã se evite paginarea alãturatã a douã articole
compuse în aceeaºi manierã.
5. Sã se evite paginarea „tip american”, adicã
urmarea unui articol continuã, fãrã titlu, direct sub un
alt articol din cadrul aceleiaºi pagini.
6. Sã nu plaseze începutul articolului prea departe
de titlu (prin aºezarea unei fotografii în stânga arti-
colului, imediat sub titlu).
7. Sã evite – pe cât posibil – titlurile alãturate (la
acelaºi nivel).
8. Sã evite paginarea coloanelor ºi a titlurilor în
scarã.
9. Sã evite machetarea care împarte pagina în douã
fie vertical, fie orizontal (cu excepþia paginãrii voite,
în douã compartimente distincte).
10. Sã evite fotografiile „santinelã” (fotografiile dis-
puse în colþurile paginii).
11. Sã evite asemãnãrile supãrãtoare ale paginilor
care stau faþã în faþã (de aceea, trebuie sã priveascã
atent machetele a douã pagini alãturate – faþã în faþã (2
cu 3 sau 4 cu 5 º.a.m.d.).
Este bine ca la ziarele cotidiene paginarea în tipografie
a ziarului sã se facã întotdeauna în prezenþa ºi cu partici-
parea secretarului de redacþie. Unui secretar de redacþie
- 97 -
nu-i poate fi indiferent cum se indicã textele pe machetã,
pentru ca realizarea lor în tipografie sã fie cât mai bine
înþeleasã de paginator.
La un ziar cotidian, pe lângã paginile realizate obiºnuit
(din materiale curente, pe teme diverse), se întâlnesc ºi
pagini speciale. Având un conþinut aparte faþã de paginile
obiºnuite, având o singurã apariþie (cu un anumit prilej),
aceste pagini trebuie sã aibã o prezentare graficã
deosebitã, originalã, ineditã. Reuºita unei asemenea
prezentãri depinde de gãsirea unei idei de machetare.
De aceea, pregãtirea apariþiei unei pagini speciale nu se
face la întâmplare. Încã din momentul stabilirii conþinu-
tului paginii, secretarul de redacþie trebuie sã participe
direct la elaborarea planului de detalii cu autorii pentru a Capitolul X
cãdea de acord împreunã asupra dimensiunilor textului,
elementelor ilustrative, compunerii titlurilor, eventual a MONTAJ ELECTRONIC DE
subtitlurilor. (De obicei, la paginile speciale se reco-
mandã mai puþin text pentru a avea posibilitatea punerii TEXT ªI IMAGINE
ei în valoare ºi prin elemente grafice – fotografii, desene,
vignete, grafice, vitrinaj etc.). Ca o concluzie a acestei Paginaþia de ziar
discuþii colegiale, secretarul de redacþie va încerca Cerinþele tehnicilor ºi tehnologiilor de paginaþie a
diferite variante de machetare. ziarelor þin seama de caracteristicile deosebite ale pro-
ducþiei de ziare, toate fiind subordonate operativitãþii în
prelucrarea unui volum adesea impresionant de text ºi
imagini.

Cerinþe specifice producþiei de ziare

Unele din caracteristicile producþiei de ziare, care
influenþeazã adoptarea noilor tehnici electronice de pagi-
naþie, se referã la: varietatea caracterelor de literã ºi, în
special, a corpurilor pentru titluri, conform importanþei
fiecãrui articol, posibilitatea modificãrii operative a arti-

- 98 - - 99 -
colului pentru scurtarea sau lungirea coloanei de text,
existenþa ºi posibilitatea umplerii operative cu text a unor
spaþii de rezervã, posibilitatea pãstrãrii graficii de bazã a
ziarului (cum ar fi frontispiciul) pentru a fi reluatã mereu
printr-o simplã apãsare de clapã, în vederea completãrii
cu text ºi imagini a unei noi ediþii, posibilitatea stabilirii
definitive a formatului imaginilor direct în faza de pa-
ginare pentru umplerea convenabilã a spaþiilor, posibili-
tatea mãririi sau micºorãrii coloanelor alocate textului
prin remachetare ºi paginare operativã, posibilitatea de
intervenþie operativã în paginã pentru introducerea ºi
scoaterea de text sau imagini într-o perioadã de timp de
ordinul minutelor de la sosirea ºtirii sau imaginii în
redacþie, ieºirea paginii într-o formã aptã reproducerii
prin imprimare, dar ºi transmiterii prin reþeaua teleinfor-
maticã pentru tipãrirea simultanã, descentralizatã a
ziarelor la distanþã, posibilitatea vizãrii operative ºi efi-
ciente la nivel de rubricã, paginã, ziar, în interiorul ºi
chiar în exteriorul redacþiei.
Aceste caracteristici ale producþiei de ziare ºi încã
altele de acelaºi tip sau diferite ºi-au gãsit o rezolvare
corespunzãtoare abia dupã devenirea operaþionalã a sis-
temelor de machetare ºi paginare combinatã pe acelaºi
display a textului ºi imaginilor de toate tipurile. Sisteme
de acest tip sunt prezentate în literatura de specialitate,
sunt încercate chiar în fazã de producþie ºi, bineînþeles,
prezentate insistent la marile expoziþii cu profil tipogra-
fic-redacþional încã din ultima perioadã a anilor '80 ºi
începutul anilor '90. O rezolvare deplinã însã, conform
necesitãþilor concrete de eficienþã tehnico-economicã din
sistemul redacþional-tipografic, au adus-o numai ultimii
ani. Experienþa acumulatã în elaborarea programelor
de prelucrare a textului ºi a imaginilor, noile
- 100 -
succese obþinute de microelectronicã (în special în
domeniile tehnicilor MOS de realizare a circuitelor foarte
larg integrate ºi specializate cum ar fi cipurile videocap-
toare CCD), perfecþionarea tehnicilor de trecere în clar a
paginilor de text ºi imagine prin intermediul sistemelor
bazate pe raza laser sunt numai câteva din elementele
cheie care au adus flexibilitatea doritã la un preþ de cost
rezonabil. Flexibilitatea este datã, în principal, de tehni-
cile actuale de digitizare simplã ºi eficientã a ima-ginilor,
de prelucrare operativã ºi interactivã sub control vizual a
textului ºi imaginilor în limitele oricãrei concepþii
grafice, de ieºirea fãrã probleme a paginilor complete în
imprimantele laser de rezoluþie înaltã (min. 600 dpi), atât
în varianta alb-negru cât ºi color.
Referindu-ne strict la etapa de paginare, piesa de bazã
în dialogul operator-sistem este computerul folosit pentru
paginare (desktop publishing) ºi prelucrarea imaginilor
(image editing). Câteva caracteristici tehnice sunt obliga-
torii. Unitatea centralã (microprocesorul) de vitezã cât
mai mare (300-400 MHz în acest moment, aflatã în
creºtere rapidã datoritã „exploziei” tehnologiilor infor-
matice), memoria internã de valori de ordinul zecilor de
MB (de exemplu 32-64 MB sau chiar mai mare), placa
video dotatã cu memorie de minimum 2MB (indicat
4MB), harddisk-ul de minimum 2,5 GB (preferabil 4 GB)
ºi un monitor cu diagonala de mi-nimum 17 inch permit
accesul la biblioteca de caractere, la colecþia de elemente
liniare (cum ar fi chenarele, liniile de diverse tipuri,
bulinele), la imaginile cu raster chemate în vederea pa-
ginãrii ºi, bineînþeles, la o porþie convenabilã de text.
Intervenþia directã în textul ºi imaginea afiºate în forma
tipograficã finalã pe display ºi vizualizarea imediatã a
modificãrilor de conþinut sau de paginare comandate de
- 101 -
la claviaturã sau de la meniul de funcþiuni definesc
modul interactiv de lucru în dialogul operator-computer.
Modul interactiv de lucru în forma de prezentare
tipograficã (familii ºi tãieturi de literã, corp, lãþime,
spaþii libere ºi imagini egale sau proporþionale cu forma
în care se va tipãri) este determinant pentru operativitatea
ºi calitatea paginãrii de ziar ºi deosebeºte sistemele
actuale de cele folosite cu numai câþiva ani în urmã.
În funcþie de specificul publicaþiei, de raportul între
volumul de text ºi de imagini paginate, de condiþiile mai
mult sau mai puþin stricte de îmbinare între elementele
paginii etc., multitudinea de sisteme propuse de firmele
producãtoare ar putea fi grupatã în trei variante tehnolo-
gice:
1. machetare
2. paginare text urmatã de paginare imagini, sau
invers
3. paginare simultanã text/imagini.
Machetare, paginare text ºi completare cu imagini
Macheta de paginare este destinatã orientãrii, aranjãrii
în paginã pe display a textului ºi a imaginilor. Cea mai
convenabilã machetã este cea elaboratã direct cu ajutorul
unui program specializat. Avantajul constã în crearea pe
ecran a unor zone, a unor suprafeþe destinate titlurilor,
articolelor, imaginilor. Împãrþirea paginii în linii verticale
(reprezentând coloanele) ºi orizontale, pentru delimitarea
lungimii elementelor de paginaþie, inclusiv a spaþiilor de
rezervã, se realizeazã rapid apelând la comenzile prin
claviaturã sau mouse, care localizeazã zonele dorite.
Opþiunile pentru delimitarea suprafeþelor alocate, accesi-
bile prin intermediul meniului sunt de tipul: „creeazã o
- 102 -
suprafaþã”, „redimensioneazã suprafaþa”, „repoziþioneazã
suprafaþa”, „schimbã legãturile între elementele de pagi-
naþie”, „îndepãrteazã sau eliminã suprafaþa”. Pentru o
anumitã publicaþie se pãstreazã în memoria computerului
mai multe variante de dispunere a textului ºi imaginilor
(templates). Machetele standard pot fi eventual modifi-
cate operativ la cerere, de operatorul machetator care
poate fi ºi redactorul responsabil de paginã sau de publi-
caþie.
Lungimea coloanelor este stabilitã în principal, pe
douã criterii:
1. Respectând un anumit mod de prezentare, de plasare
a articolelor pe lungimi de coloanã, apreciate de re-
dactor în funcþie de importanþa articolului în bugetul de
spaþiu al rubricii, paginii sau publicaþiei. Macheta astfel
întocmitã este accesibilã autorilor de text, ziaristului,
reporterului sau redactorului de rubricã, care pot scurta
ori lungi articolul pentru a încãpea în lungimea de
coloanã acordatã. Acest criteriu are avantajul intervenþiei
operative în text a celui care cunoaºte cel mai bine unde
ºi ce trebuie eliminat sau introdus. Totodatã, este un pro-
cedeu convenabil de împingere a unor funcþiuni de pa-
ginare a textului spre cei care elaboreazã articolul, con-
tribuind astfel ºi la eliminarea unor redundanþe între
etapele de editare ºi paginare a textului. Finisarea pa-
ginãrii tuturor elementelor se face de cãtre redactorul
responsabil de paginã.
2. Respectând lungimea articolelor; în acest caz,
redactorul responsabil de paginã poate chema pe display
titlurile articolelor desemnate pentru acea paginã ºi, pe
baza lungimii coloanelor de text menþionate la cerere pe
ecran, alcãtuieºte macheta. Eventualele abateri în plus
- 103 -
sau în minus le remediazã fie automat prin programul de
paginare care acþioneazã asupra spaþiilor albe de toate
felurile, fie intervenind în modificarea câtorva rânduri
din articol sau a dimensiunilor unor imagini, trimiþând
sfârºitul unui articol în altã paginã etc.
Programul de machetare, pe lângã formarea
suprafeþelor alocate, este corespunzãtor ºi pentru eventu-
ala plasare a unor elemente geometrice de paginaþie, cum
ar fi chenarele, liniile aºezate în paralel, colþuri rotunjite
cu raza de curburã mai mare sau mai micã, cercuri, rom-
buri, separate sau în linie etc. Fiecare element, generat
prin apelare la meniul de opþiuni, poate fi rotit, completat
cu una sau mai multe forme circumscrise sau înscrise
faþã de forma iniþialã. Formele neregulate sunt definite
de cursorul de ecran în punctele de întâlnire a liniilor
drepte ºi curbe. Fiecãrei forme i se poate acorda culoarea
doritã sau paleta preprogramatã de culori. Meniul de
opþiuni cuprinde ºi funcþiuni de intercalare a liniei ori-
zontale sau verticale, de generare sau eliminare a unei
linii, de intercalare a unui chenar sau a altei forme geo-
metrice, de schimbare a lungimii, poziþiei sau grosimii
unei linii. Macheta cu elementele geometrice poate fi
reþinutã pe un disc (hard, floppy, compact, zip). Macheta
va fi folositã ulterior la paginarea textului ºi a imaginilor.
Pentru verificãri suplimentare macheta poate fi trecutã în
clar pe hârtie, prin intermediul unei imprimante.
Paginarea textului (reprezentat de titluri, textul de
bazã, elemente geometrice) se realizeazã de operator fie
prin chemarea articolelor dupã consultarea listei de arti-
cole alocate paginii respective a publicaþiei, fie automat,
conform succesiunii adreselor menþionate pe machetã.
Este posibilã suprapunerea unor elemente de paginaþie
- 104 -
dacã lungimea coloanei de text ºi zona alocatã pe
machetã nu sunt corelate. Operatorul poate interveni pen-
tru împingerea zonei limitã dintre articole apelând la
spaþiile albe de rezervã de îmbinare între elementele
paginii, de interliniere ºi reîmplinire a rândurilor, la mo-
dificarea dimensiunii spaþiului alocat imaginilor. În pa-
ginarea automatã sau manualã, programele þin seama de
valorile fixate de la început de operator, aºa cum s-a mai
arãtat, pentru stabilirea condiþiilor de îmbinare a ele-
mentelor de paginaþie (de exemplu spaþiul între titlu ºi
text, între paragrafe, între rânduri, lungimea minimã a
unei coloane, eliminarea rândurilor vãduve, orfane,
ºchioape, plasarea liniilor sub un titlu sau pentru
încadrarea limitelor unui articol) sau de despãrþire ºi
împlinire a rândurilor (de exemplu stabilirea limbii,
numãrului admis de cratime succesive, spaþiilor albe din-
tre cuvinte etc.). De asemenea, operatorul (de exemplu
redactorul responsabil de paginã) poate interveni în modi-
ficarea numãrului de rânduri al articolului direct pe com-
puterul de paginare. Confirmarea localizãrii în paginã a
unei zone ce urmeazã sã fie modificatã se realizeazã prin
schimbarea luminozitãþii pe ecran. De exemplu, în regim
de corecturã, un titlu oarecare apare alb pe fondul gri,
spre deosebire de modul normal – negru pe fond gri.
Ecranul poate afiºa, la cerere, într-o zonã datã, tabelul cu
opþiunile pentru un anumit tip de operaþiuni, poate rezer-
va, de exemplu în partea de jos, o zonã de editare a textu-
lui, care ulterior este introdus în paginã, poate mãri sau
micºora pagina.
Pentru îmbinarea corectã a elementelor de paginaþie,
operatorul poate muta un bloc de text sau un articol de la
o zonã la alta, poate elimina orice porþiune de text, sau
redefini suprafeþele destinate textului ori imaginilor. În
- 105 -
cazul în care sistemul nu dispune de un computer separat
specializat, machetarea prin alocarea suprafeþelor desti-
nate fiecãrui element de paginaþie în parte, inclusiv
generarea pe ecran a elementelor geometrice, poate fi
fãcutã pe computerul de culegere a textului. Pe ecran
sunt afiºate separat numele ziarului ºi ediþia, numãrul
paginii la care se lucreazã, raportul de mãrire/micºorare,
poziþia cursorului în cicero sau în milimetri. Alte mesaje
utile operatorului sunt semnalãrile de eroare, de sugerare
a operaþiei urmãtoare în contextul precedentelor efectu-
ate etc.
Dirijarea paginii în memoria sistemului, în vederea
înmagazinãrii sau a trecerii în clar la imprimantã sau la
maºina de fotoculegere, se realizeazã la cerere succesiv
pentru toate sau numai pentru anumite pagini. În mod
normal, ieºirea este necesarã numai dupã formarea
întregii pagini, dar poate fi realizatã în orice etapã a pa-
ginãrii.
Paginarea imaginilor în locurile destinate începe
prin consultarea listei ºi selectarea celor care fac parte
din pagina în lucru. Se încearcã apoi potrivirea corectã a
imaginii apelând la posibilitãþile de deplasare, mãrire,
micºorare, tãiere electronicã (cropping). Pe lângã ope-
raþiile de modificare dimensionalã, programul permite
retuº electronic, de exemplu de modificare a redãrii
intervalului de tonalitãþi, de eliminare a unor zone, a
zgârieturilor, a fondului pentru detaºarea subiectului ce
trebuie pus în evidenþã. Pentru executarea unor opera-
þiuni mai complicate de retuº ºi asamblarea electronicã a
imaginilor, care necesitã un timp mai îndelungat, este
necesarã existenþa unui computer separat. Numai dupã
- 106 -
terminarea acestor operaþii imaginea este chematã la
computerul de paginare ºi potrivitã în zona alocatã.
Despre posibilitãþile de intrare în sistem a imaginilor
în semitonuri sau liniare, inclusiv text desenat ºi prelu-
crarea acestora pe display, s-au dat detalii într-un sub-
capitol anterior. Aici trebuie specificat numai cã digiti-
zarea imaginilor, prin intermediul aparatelor video bazate
pe circuitele CCD, aparatele ºi programele care asigurã
prelucrarea operativã a imaginilor, permit realizarea
uneia din condiþiile de bazã ale producþiei de ziare: inter-
venþia de „ultim minut” în paginã. Satisfacerea acestei
condiþii reprezintã o realizare tehnicã deosebitã, una din
cele câteva care au adus în ultimii ani flexibilitatea nece-
sarã adoptãrii tehnicilor electronice în producþia de ziare.
Despre ce este vorba? În cazul intrãrii în redacþie a
unei imagini sau a unei ºtiri de importanþã sau cu utilitate
de publicare imediatã, redactorul ziarului sau redactorul
însãrcinat cu intervenþiile de ultim minut, asigurã digiti-
zarea imaginii în forma doritã (pornind de la poza telefo-
to, de la imaginea de pe o bandã magneticã sau similare
pe ecranul color al unui display etc.) la un aparat specia-
lizat cu circuite CCD. Între timp, operatorul cheamã din
memoria calculatorului central pagina doritã din zona de
adrese a ziarului respectiv. În suprafaþa aleasã pentru
înlocuire se comandã eliberarea acesteia ºi completarea,
de exemplu, cu un nou scurt text cules direct (eventual în
zona rezervatã editãrii de text) ºi cu noua imagine mãritã,
micºoratã, tãiatã pentru îmbinarea perfectã cu celelalte
elemente ale paginii. Eventual pot fi executate direct pe
acea imagine operaþiuni de retuº electronic sau de asam-
blare-machetare, în funcþie de timpul avut la dispoziþie ºi
de necesitãþi. Urmãrind pe viu câteva demonstraþii cu
- 107 -
intervenþii de ultim minut în paginã, constaþi cã succe-
siunea operaþiilor este foarte rapidã ºi cã, efectiv, durata
totalã a modificãrilor nu depãºeºte câteva minute.
Ieºirea paginilor complete cu text ºi imagini în vari-
anta alb-negru sau color (patru filme pentru fiecare pag-
inã) se realizeazã într-o maºinã de generaþia a patra, care
permite expunerea simultanã a textului ºi imaginilor.
Machetare, paginare imagini ºi completare cu text
Aceastã variantã de paginare a ziarelor sau a unor
reviste este convenabilã publicaþiilor cu un volum mai
mare de imagini în raport cu textul sau cu o importanþã
mai mare acordatã în general calitãþii prezentãrii imag-
inilor. Modul de lucru în aceastã variantã poate fi dedus
din urmãrirea celei descrise mai sus.
Paginare simultanã cu text ºi imagini
Varianta este utilizatã cu succes pentru orice tip de
paginaþie. Este, de asemenea, convenabilã unei publicaþii
care fie cã are o prezentare mai monotonã, de exemplu
coloane de text în principal ºi foarte puþine elemente
liniare ºi imagini, fie cã are un volum mic, care nu nece-
sitã specializarea unor operaþiuni. Varianta aceasta este
utilizatã ºi în aplicaþiile dificile, cum ar fi paginile de ziar
dedicate de exemplu pentru anunþuri/reclame, care nece-
sitã diversitate în prezentarea graficã a fiecãrei infor-
maþii, pentru clasamentele sau si- tuaþiile la zi în întrecer-
ile sportive etc.
ªi aici, un singur operator, redactorul responsabil al
publicaþiei sau redactorii responsabili de paginã, pot
asigura umplerea cu text ºi imagini pentru câteva pagini
ale ziarului. Dacã publicaþia nu este cu apariþie zilnicã,
timpul permite paginarea simultanã cu text ºi imagini
- 108 -
pentru un numãr mai mare de pagini. Desigur, pot fi
acoperite necesitãþile ºi pentru publicaþii de volum mare
prin existenþa mai multor computere. Existenþa a trei
computere de acest tip care pot face totul, în locul a trei
computere specializate care pot face fiecare în parte
numai anumite sarcini de paginare, este preferabilã în
perspectiva prevenirii efectelor unor avarii nedorite, dar
posibile.
Programul pentru paginarea simultanã din aproape în
aproape a textului ºi imaginilor poate fi de tipul celor
prezentate în variantele anterioare. Numãrul funcþiunilor
selectate în tabelul cu opþiuni, afiºat pe ecran, este de
ordinul zecilor sau chiar mai mare de o sutã. Sunt posi-
bile toate tipurile de intervenþii în text ºi în imagini, de
editare a textului ºi elementelor geometrice necesare
asigurãrii pa-ginãrii, inclusiv pentru paginile cu anunþuri
publicitare. Iatã câteva din opþiunile oferite de unul din
cele mai complete programe: „deschide fiºierul”,
„creeazã fiºierul”, „închide fiºierul”, „cuprinsul cu arti-
colele”, „selecþia grilei ajutãtoare pentru machetare”,
„linia orizontalã sau verticalã”, „miºcã liber pe direcþia în
mod rapid/lent”, „schimbã tipul liniei”, „aria de text
selectatã”, „adaugã text la aria selectatã”, „selecteazã un
nou articol”, „deschide articolul”, „forma dispunerii arti-
colului”, „forma de pãtrat”, „forma de dreptunghi”,
„forme combinate”, „bloc de text fãrã împlinire”, „alin-
iere la partea superioarã”, „centreazã blocul selectat”,
„taie articolul”, „micºoreazã articolul”, „anuleazã coman-
da”, „spaþiul pentru text reclamã”, „spaþiul pentru arti-
col”, „chenare”, „înnegreºte zona cu procentele de
acoperire selectate”, „aliniazã textul între coloane/între
imagine text/între linie text”, „titlul mai lat/mai mic/mai
mare”, „imaginea mãritã/micºoratã, inversatã”, „loca-
- 109 -
lizeazã ºi eliminã fondul imaginii”, „lungeºte imaginea”
etc.
Succesiunea operaþiilor de paginare începe cu afiºarea
pe display a grilei alese pentru pagina sau publicaþia
respectivã, ceea ce înseamnã împãrþirea oglinzii paginii
prin linii verticale reprezentând lãþimea coloanelor ºi a
spaþiului dintre ele. Dupã afiºarea frontispiciului sau a
elementului de graficã repetabil pentru o anumitã paginã,
din lista de articole conþinând titlul, autorul, rubrica,
lungimea coloanei de text, eventual ilustraþia care îl
însoþeºte, se selecteazã materialul dorit. Textul, ca ºi
imaginile (respectând regulile de paginaþie) pot fi:
plasate pe una sau pe douã coloane; modificate ca ANEXE
dimensiuni prin schimbarea spaþiilor albe sau a conþinu-
tului; limitate sau încadrate de linii/alte elemente geo-
metrice. Din aproape în aproape se completeazã cu text
ºi imagini toatã suprafaþa paginii. Operatorul nu trebuie
sã se ocupe de asigurarea corectã a spaþiilor albe între
elementele de paginaþie, a egalizãrii coloanelor etc.,
aceste sarcini rãmân în grija programului de paginare
automatã. Libertatea în alegerea variantelor pentru pa-
ginarea automatã este datã de producãtorul sistemului,
prin variantele standard sau cele stabilite de operator,
prin completarea tabelelor cu datele de control despre
care s-a amintit.

- 110 - - 111 -
 Anexa 1 Anexa 2
Secretariatul de redac ie, organ de coordonare i execu ie
Funcþiile secretariatului de redacþie
Scheme de punere în paginã
Direc iune
(dupã Louis Guéry)

Redactor ef

Secretariat de
redac ie
Legendã:
Politic extern Politic intern Informa ii generale Sport negru: ilustraþiile

gri închis: publicitate

Secretariatul de redac ie, serviciu de fabrica ie gri deschis: articolele

Politic extern Politic intern Informa ii generale Sport

Secretariat de
redac ie

Ateliere

Retu desen Fotogram Compozi ie Punere în pagin

- 112 - - 113 -
 Paginare în scarã
La aceastã punere în paginã nu se gãseºte nici o con-
strucþie. Textul este aºezat în coloane, una dupã cealaltã,
pe toatã suprafaþa paginii. Nu existã o ierarhie vizualã.
- 114 -
Paginare în bloc
O punere în paginã foarte clarã ºi cu o mare lizibili-
tate, care se adapteazã bine la adaptarea articolelor în
chenar, dar în care nu este suficient de bine ierarhizatã
informaþia.
- 115 -
 Paginarea pe orizontalã
O punere în paginã foarte sistematicã, dar care are
incovenientul de a stabili o ierarhie falsã, obligând
titrarea pe 4, 5, 6 coloane a informaþiilor care nu o mer-
itã.
- 116 -
Paginarea funcþionalã
Combinând verticalul cu orizontalul, aceastã punere în
paginã faciliteazã previziunile redacþionale, rezervând
cele douã coloane din stânga paginii informaþiilor (de
serviciu), de exemplu, sau ºtirilor de ultima orã ºi o ier-
arhizare convenabilã a informaþiilor.
- 117 -
 Anexa 3
Evoluþia punerii în paginã
a) La Gazette: La început, jurnalul nu
este decât o paginã de carte.
b) La Presse: Presele permit imprimarea
formatelor mari, pagina începe sã se
divizeze vertical: în coloane ºi orizontal:
foileton.
- 118 -
c) Le Petit Parisien (1885) Compoziþia manualã
se practicã în funcþie de colonaþie. Titlurile nu
depãºesc deci aceastã dimensiune.
A fost nevoie de un eveniment ca cel al morþii
poetului pentru a vedea o primã excepþie de la
aceastã regulã.
d) Excelsior (1913) va fi primul cotidian
care va utiliza ca fundal, resursele imaginii
fotografice. Fotogravuratocmai fusese
inventatã.
- 119 -
 e) Voila (1935): Heliogravura elibereazã
machetele de rigiditatea plumbului (se uti-
lizeazã cu multã imaginaþie ovaluri, bande-
role, fotografii ºi titluri cliºate etc.)
f) Paris-Soir (1935) va crea singura
mare revoluþie între cele douã rãzboaie
adoptând o punere în paginã de tip mozaic,
cu o abundenþã de fotografii ºi titluri mari.
Pagina-afiº s-a nãscut pentru a face con-
curenþã radioului.
- 120 -
g) Figaro littéraire (1961) Una dintre
primele puneri în paginã tip bloc eliberân-
du-se de justificarea standard.
h) Libération (1984). Jurnalul tip
tabloid offset are din ce în ce mai mult suc-
ces. Permite tipãrirea într-o manierã socan-
tã.
- 121 -
 Anexa 4
Greºeli ce trebuie evitate
1) Orientarea greºitã a cliºeelor
Fãrã ca aceasta sã constituie o regulã abso-
lutã, este preferabil însã ca, cliºeele a cãror
subiect îl reprezintã un profil, sã priveascã spre
interiorul articolului mai degrabã decât spre
exteriorul paginii.
- 122 -
2) Orientare greºitã a textului
O regulã absolutã obligã sã aºezi textul care
urmeazã în coloanã imediat urmãtoare. Aceasta þine
de obiºnuiþa lecturii atunci când, într-o carte, ajungi
în partea de jos a paginii de stânga, urci cu privirea
în partea de sus a paginii de dreapta, pentru a con-
tinua lectura. Aici, de exemplu, cititorul ajuns cu
privirea în partea de jos a celei de a doua coloane a
articolului principal, va trebui sã caute în pagina
urmarea.
- 123 -
 3) Orientarea greºitã a cliºeelor
Cele ºase cliºee, toate plasate în marginea paginii,
seamãnã cu zidurile unei frontiere. Consecinþe: cele
patru coloane din mijlocul paginii formeazã o masã
compactã, cenuºie. Nu-i este interzis secretarului de
redacþie plasarea uneia sau mai multor fotografii în
marginile paginii dacã realizarea echilibrului o
impune.
- 124 -
4) Amplasarea greºitã a începutului de text
Începutul textului trebuie plasat imediat sub un
titlu, altfel cititorul este obligat sã-l caute în paginã.
Aici, de exemplu, cititorul este tentat sã caute
începutul articolului la coloana a treia sus, acesta
fiind mult mai jos, în prima coloanã, dar sub cliºeu.
- 125 -
 Q LOUIS GUÉRY, Le secrétariat de rédaction. De la
copie á la maquette de mise en page, Paris, Ed. du
Centre de Formation et de Perfectionnement des
Journalistes, ed. a 4-a, 1990.
Q ALEXANDRU IROD, Tiparul sau sistemele elec-
tronice?, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989.
Q MARIO LENZI, Divizionario di giornalismo (secon-
da edizione), Ursia, 1974.
Q MALCOLM F. MALLETTE (editor), Manualul pen-
tru ziariºtii din Europa Centralã ºi de Est, Bucureºti,
1992.
BIBLIOGRAFIE Q DAVID RANDALL, Jurnalistul universal, Iaºi, Ed.
Polirom, col. colegium Media, 1998.
Q PETER BRIELMAIER ºi EBERHARD WOLF, Ghid
de tehnoredactare (Punerea în paginã a ziarelor ºi revis-
telor), Iaºi, Ed. Polirom, col. Colegium Media, 1999
Q ANDRÉ BOYER, Le secrétariat de rédaction,
Zürich, Institut international de la Presse, col. „Précis de
Journalisme”, 1965.
Q MARC CAPELLE, Ghidul jurnalistului în devenire,
Timiºoara, Ed. Carro, col. Mediaform, 1994.
Q MIHAI COMAN (coord.), Manual de jurnalism.
Tehnici fundamentale de redactare, vol. I ºi II, Iaºi, Ed.
Polirom, col. Colegium, Media, 1998, 1999.
Q PIERRE CHICH, PHILIPPE CORDIER, Memento
du secrétaire de rédaction, Paris, col. Pratique du
Jurnalisme, 1995.
Q PHILIPPE GAILLARD, Tehnica Jurnalismului (ed.
a 7-a revizuitã), Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, col. Lapidar,
2000.
Q IONEL FUNERIU, Principii ºi norme de
tehnoredactare computerizatã, Timiºoara, Ed. Amarcord,
1998.

- 126 -
- 127 -

GLOSAR
Aliniere – ordonarea textului în raport cu marginile, de
pildã, aliniere la stânga sau la dreapta.
Caracter de bazã – tipuri de litere folosite predominant
într-un text.
Caracterul literei – pentru fiecare tip de scriere (familie
de litere) existã diferite variante, aºa-numitele caractere.
Cicero – unitate de mãsurã a mãrimii caracterelor de
tipar. În tehnoredactarea computerizatã este rareori utiliza-
tã; tabelade conversie este: 1 cicero = 12 puncte Didot =
4,512 mm.
Coloane – împãrþirea verticalã a paginii în segmente
egale pentru dispunerea textelor ºi imaginilor.
Continuare – prelungirea textului pe altã paginã.
Textele de acest tip trebuie sã fie recunoscute prin modul
lor de prezentare ca având aceiaºi apartenenþã.
DTP – Desk-Top-Publishing (în limba românã se
foloseºte ºi termenul PAO-presã asistatã de ordinator).
- 128 -
Familie de litere – totalitatea caracterelor unui anumit
tip de literã.
Fiºier – un „pachet de date” stocate în format electronic,
tratate în mod unitar de cãtre computer.
Font – set complet de semne (tipuri de litere) dintr-o
anumitã familie.
Format – expresie care defineºte:
1) dimensiunea unui jurnal (format de ziar: tabloid,
mare, berlinez)
2) în programele computerizate, termenul „format”
denumeºte un meniu în care se pot stabili datele tipografice
pentru un articol (familie de litere, mãrimea caracterelor,
distanþa dintre litere, lungimea rândurilor).
Frontispiciu – text aflat în partea superioarã a primei
pagini dintr-un periodic, care cuprinde titlul acestuia ºi
unele date de ordin administrativ.
Imprimanta laser – aparat care imprimã pe hârtie sau
pe peliculã transparentã ºi calc, imagini sau texte, folosind
o razã laser.
Iniþialã/letrinã (literã îngropatã) – prima literã, scoasã
în evidenþã, a unui paragraf, a unei coloane sau a unui capi-
tol.
Interlinie – intervalul dintre un rând ºi rândul imediat
urmãtor.
Înãlþimea verzalelor – reprezintã înãlþimea majus-
culelor.
- 129 -
 Înãlþimea literei – este etalonul vertical al unui alfabet
ºi se mãsoarã începând cu prelungirea de sus; se exprimã în
puncte.
Lãþimea (unei litere) – lãþimea unui caracter inclusiv a
spaþiului gol de la stânga ºi de la dreapta caracterului.
Legenda imaginii – text explicativ care însoþeºte o fi-
gurã, o imagine, o ilustraþie, o hartã, un element grafic etc.,
completând-o cu datele necesare înþelegerii acesteia.
Linii reper –linii ajutãtoare invizibile la tipar dupã care
se orienteazã paginatorul în alcãtuirea paginii.
Linotip – maºinã (pusã în funcþiune în 1885 de un
inginer amercian) care produce rânduri fixe, într-un singur
bloc, din plumb. Odatã cu apariþia linotipului se introduce
paginarea mecanicã.
Literã de rând – toate literele mici (minuscule) sunt
denumite litere de rând.
Litere verzale – litere majuscule.
Oglinda paginii – dimensiunile textului cules, inclusiv
cliºee, aºezat în formã de paginã pentru a fi tipãrit.
Orfan – ultimul rând al unui paragraf care apare la
începutul unei noi coloane sau pagini.
Paginare/aºezare în paginã – operaþia de aºezare a tex-
tului, a tabelelor ºi imaginilor, împreunã cu celelalte ele-
mente ale paginii (titluri, intertitluri, note), pentru a se
obþine forma tipograficã a paginilor unor jurnale.
- 130 -
Paginator – lucrãtor calificat, care iniþial monta zaþul de
plumb pentru paginile complete. Pentru sistemele moderne
(computerizate), este utilizat termenul de tehnoredactor,
„layout-er”, „producer” sau redactor de producþie.
Paragraf – un numãr de propoziþii legate prin conþinut
între ele. Un paragraf trebuie sã înceapã cu un rând retras
faþã de celelalte rânduri (alineat).
Pãtriºor –spaþiu fix de dimensiunile unui pãtrat cu
lungimea laturii egale cu mãrimea literei plus interlinia.
Mãrimea propriu-zisã a unui pãtriºor depinde de tipul de
caractere. Pãtriºorul este folosit pentru scoaterea în evi-
denþã, a paragrafelor, primul rând al unui paragraf fiind
retras cu un pãtriºor.
Pica – mãsurã tipograficã americanã. 1 pica = 4,233
mm.
Punct – mãsurã tipograficã pentru specificarea înãlþimii
literei. Existã douã sisteme pentru puncte: punctul american
corespunde unei mãrimi de 1/72 þoli sau 0,352 mm. 12
puncte constituie 1 Pica. Punctul european (sau punct
Didot) corespunde mãrimii de 0,376 mm, iar 12 puncte
constituie 1 Cicero.
Raster – în jargon profesional, a culege un text pe fond
gri.
Rãrire /spaþiere – extinderea gradatã a valorii interliniei
sau a distanþei dintre douã litere.
Retragerea rândurilor – o coloanã de text poate fi
- 131 -
retrasã, un anumit spaþiu la stânga sau la dreapta. Primul
rând al unui paragraf este adesea retras câþiva milimetri
(alineat).
Rotativã – maºinã de tipãrit care face posibilã tipãrirea
ziarelor ºi revistelor în flux continuu, direct de pe rola de
hârtie.
Scanner – aparat care converteºte imagini imprimate pe
diferite suporturi (graficã, desene, fotografii, pagini de text)
într-un fiºier care poate fi prelucrat electronic.
Serife – picioruºe la extremitãþile literelor.
Set de caractere – imprimantele au memorate, din
construcþie, un anumit numãr de semne ºi litere, pe care le
pot reproduce, numit set de caractere. Aceste seturi sunt
standardizate ºi pot avea 127 sau 255 de caractere, fiecare
identificându-se printr-un numãr de ordine.
Spaþiere – operaþie de mãrire a intervalelor de albiturã
dintre litere, cuvinte sau rânduri, având drept scop evi-
denþierea unor cuvinte, a titlurilor sau mãrirea lizibilitãþii.
ªapou – prezentare pe scurt, la începutul textului de
bazã, a unui articol, prin care sunt rezumate, pentru cititor,
punctele cele mai importante ale acestuia.
Tipar adânc – în cadrul acestei metode tipografice, ele-
mentele pentru tipar sunt gravate chimic pe o placã meta-
licã, obþinându-se forme a cãror suprafaþã activã este
adâncitã faþã de suprafaþa neutrã, elementele imprimabile
fiind dispuse într-un plan inferior faþã de cele neimprima-
bile.
- 132 -
Tiparul de plumb – acest procedeu tipografic a fost
vreme de veacuri standardul artei tipografice. În cadrul
acestei tehnici, literele erau culese una câte una sau, mai
târziu, erau turnate direct în plumb. Modificarea unei litere
în parte nu era posibilã, prin urmare fiecare tip de caracter
ºi fiecare dimensiune trebuiau produse separat.
Tipar înalt – la tiparul înalt se tipãreºte cu o formã de
tipar în relief. Tot ceea ce nu trebuie sã aparã la tipar este
îndepãrtat prin coroziune. ªtampilele sunt realizate prin
aceeaºi tehnicã. S-a folosit vreme îndelungatã la tipãrirea
cãrþilor.
Tipar offset – numit ºi tipar plan. În cadrul acestei
metode, suprafeþele (atât cele care apar, cât ºi cele care nu
apar la tipar) sunt transpuse fotochimic pe placa tipograficã.
Aceastã metodã este potrivitã pentru tiraje mai mici, de
bunã calitate, pânã la circa 200.000 de exemplare.
Tipometru – riglã specialã pentru mãsurarea exactã a
dimensiunii caracterelor. Valorile rezultate sunt exprimate
în puncte Didot, milimetrii sau Pica. Uneori, sunt folosite ºi
tipometre cu unitate de mãsurã DTP-Point.
Titlu intermediar/intertitluri – mici titluri care frag-
menteazã textul de bazã ºi înlesnesc fluxul lecturii.
Titlu principal – informaþia majorã a unui articol,
tipãritã cu litere mai mari decât restul textului ºi care este
plasatã deasupra sau în corpul articolului.
ªtraif – parte rãmasã de prisos dupã tãierea hârtiei la
formatul definitiv.
- 133-
 Vãduvã – denumire pentru o eroare de paginaþie în care
rânduri disparate se gãsesc izolate la sfârºitul unei pagini
sau coloane. Aceiaºi denumire se aplicã ºi cuvintelor aflate
în aceiaºi situaþie din ultimul rând al unui paragraf.

Zaþ – rânduri de text, turnate în plumb, la linotip, ele

urmând conturul unei imagini sau al unei forme geome- CUPRINS
trice.

Cuvânt înainte...........................................................pag. 5

Capitolul I: COTIDIANUL – PRODUS COMPLEX AL UNEI

ACTIVIT I COLECTIVE....................................pag. 7

Capitolul II: STRUCTURA REDAC IEI, COLECTIVUL DE

REDAC IE: Cine este i cu ce se ocup fiecare.....pag. 14

Capitolul III: SINTEZA SECRETARIAL . SARCINILE SEC-

RETARULUI DE REDAC IE................................pag 24

Capitolul IV: LINIA GRAFIC A PUBLICA IILOR. M SURI

I CALCULE TIPOGRAFICE......................pag. 47

Capitolul V: PREG TIREA MANUSCRISELOR PENTRU

TIPAR..........................................................................pag. 59

Capitolul VI: CARACTERE I CORPURI DE

LITER ........................................................................pag. 68

Capitolul VII: CALIBRAREA I COTAREA

TITLURILOR...............................................................pag. 78

Capitolul VIII: TRATAMENTUL ILUSTRA IEI.......pag. 86

Capitolul IX: MACHETAREA I PUNEREA ÎN PA-

GIN ............................................................................pag. 93

- 134 - - 135 -
Capitolul X: MONTAJ ELECTRONIC DE TEXT I IMA-
GINE...........................................................................pag. 99

ANEXE: ...................................................................pag. 111

Anexa 1: FUNC IILE SECRETARIATULUI DE

REDAC IE................................................................pag. 112

Anexa 2: SCHEME DE PUNERE ÎN PAGIN ........pag. 113

Anexa 3: EVOLU IA PUNERII ÎN PAGIN ...........pag. 118

Anexa 4: GRE ELI CE TREBUIE EVITATE..........pag. 122

Bibliografie:............................................................pag.126

Glosar:......................................................................pag.128

Cuprins:...................................................................pag.135

- 136 - - 137-