§ 4.

Extremele funcțiilor reale de mai multe variabile reale

Fie f : D  n   o funcție reală de mai multe variabile reale: x1 , x2 ,..., xn și

M 0  x10 , x20 ,..., xn0  un punct fixat din mulțimea D.
Punctul M 0  D se numește punct de minim (respectiv maxim) local pentru funcția f;
dacă există vecinătatea V a punctului M 0 , astfel încât f  M 0   f  M  (respectiv
f  M 0   f  M  ), M V  D ;
Punctul M 0  D se numește punct de minim (respectiv maxim) global pentru funcția
f; dacă f  M 0   f  M  (respectiv f  M 0   f  M  ), M  D ;
Punctul M 0  D se numește punct de minim (respectiv maxim) local strict pentru
funcția f; dacă există vecinătatea V a punctului M 0 , astfel încât f  M 0   f  M 
(respectiv f  M 0   f  M  ), M V  D \ M 0  ;
Punctul M 0  D se numește punct de minim (respectiv maxim) global strict pentru
funcția f; dacă f  M 0   f  M  (respectiv f  M 0   f  M  ), M  D \ M 0  ;
Punctele de minim și de maxim ale funcției f se numesc puncte de extrem ale funcției
f.
Observație: Un punct M 0  D este punct de extrem local pentru funcția f , dacă
există o vecinătate V a punctului M 0 , pentru care variația funcției f corespunzătoare
variației M  M 0 a argumentului: f  f  M   f  M 0  păstrează semn constant pe
V D.

Un punct M 0  D se numește punct critic, sau punct staționar pentru funcția f dacă
aceasta este diferențiabilă în M 0 și df  M 0   0 .
Teorema lui Fermat: Dacă M 0  D este punct de extrem local al funcției
f : D  n   și f este diferențiabilă în M 0 , atunci df  M 0   0 (punctul este punct
critic (staționar)).
(Pierre Fermat, 1601-1665, matematician francez)

Demonstrație: Pentru un versor arbitrar s  se alege r > 0 astfel încât

n
f  f  M   f  M 0  să
aibă semn constant pe bila B  M 0 , r   D . Atunci, funcția reală de o variabila reală
g :  r , r   , g (t )  f  M 0  ts  este derivabilă și are un extrem local în t = 0; conform teoremei
df
lui Fermat pentru o funcție reală de o variabilă reală, rezultă că g '(0)  0 , adică  M 0   0 . Luând
ds
 df df
s  ek , k  1, n , rezultă  M 0   0 , ceea ce înseamnă  M 0   0, k  1, n , de unde se
dek dxk
deduce df  M 0   0 .
Corolar: Dacă f : D  n   este o funcție de clasă C 1 pe domeniul D, atunci
 f
 x  M   0
 1
 f
 M   0
punctele de extrem local ale lui f se găsesc printre soluțiile sistemului  x2
.....

 f
 x  M   0
 n
situate în D.
Observații: 1. Este posibil ca M 0  D să fie punct de extrem pentru funcția
f : D  n   , fără ca f să fie diferențiabilă în M 0 .

Exemplu: Funcția f : 2   , f  x, y   x2  y 2 nu este diferențiabilă în origine,

deoarece admite derivate parțiale în acest punct:
f ( x, 0)  f (0, 0) 2
x x
lim  lim  lim  1 , iar
x 0 x x 0 x x 0 x
x 0 x 0 x 0

f ( x, 0)  f (0, 0) x2 x f
lim  lim  lim  1 , așadar nu există  0, 0  . Analog se arată
x 0
x 0
x x 
x 0
0 x x 
x 0
0 x  x
f
că nu există  0, 0  . Dacă funcția nu admite derivate parțiale în origine, atunci nu este
y
diferențiabilă în acest punct.
Totuși f  x, y   x 2  y 2  0  f (0, 0),   x, y  2 , deci originea este punct de
extrem (minim global).

2. Nu orice punct M 0  D , soluție a sistemului anterior este punct de extrem al

funcției f : D  n   , adică nu orice punct staționar este punct de extrem pentru
funcția f.
 Exemplu: Funcția f : 2   , f  x, y   xy este diferențiabilă, iar derivatele parțiale
 f
 x  y  0
se anulează în origine:  . Totuși funcția își schimbă semnul în diferitele
f
 x0
 y
cadrane ale oricărei vecinătăți ale originii, deci originea nu este punct de extrem pentru f.

Un punct staționar (critic) al funcției f care nu este punct de extrem se numește punct
șa.
Corolarul arată că anularea derivatelor parțiale de ordinul întâi reprezintă o condiție
necesară de extrem.

Teoremă (Condiție suficientă de extrem) Fie f o funcție de clasă C 2 pe domeniul D

din  n și M 0  x10 , x20 ,..., xn0   D un punct staționar (critic) al funcției f:

Dacă forma pătratică d 2 f  M 0  : n   , diferențiala de ordinul al doilea a funcției f în

punctul M 0 definită de
n
2 f
d 2 f M0   
i , j 1 xi x j
 M 0   dxi  dx j ,

unde dxi  xi  xi0 sunt diferențialele (variațiile) funcțiilor coordonate (variabilele

formei pătratice , variabile notate adesea cu hi )

este:
1. pozitiv definită, atunci M 0 este punct de minim local strict;

2. negativ definită, atunci M 0 este punct de maxim local strict;

3. nedefinită, atunci M 0 nu este punct de extrem local;

4. pozitiv semidefinită, atunci M 0 este punct de minim local;

5. negativ semidefinită, atunci M 0 este punct de maxim local.

d 2 f  M 0  pozitiv definită, rezultă d 2 f  M 0   m  MM 0 .

2
Demonstrație: Fie

2
Deoarece f este de clasă C se aplică formula lui Taylor cu rest de ordin doi. Prin urmare,
df  M 0  d 2 f  M  
f M   f M0    , unde M   M 0    M  M 0  ,    0,1 .
1! 2!
Deoarece M0 este un punct critic al funcției df  M 0   0 și deci creșterea lui f
d 2 f  M  m
f M   f M0     MM 0
2
ceea ce arată că M 0 este un punct de minim local
2! 2
pentru funcția f. Cazul punctului de maxim se tratează similar.
Dacă forma pătratică d 2 f  M 0  este nedefinită, atunci creșterea lui f nu păstrează același semn, ceea ce
arată că M 0 nu este punct de extrem.

Observație: Compară cu Determinarea punctelor de extrem local ale unei funcții reale
de o variabilă reală (Cap.VII).

Exemplu: Să se determine punctele de extrem local ale funcției f : 2   ,

f ( x, y)  6 xy   x  y  3x  4 y  47  .
Rezolvare: Derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției sunt:
 f
 x  6 y   3x  4 y  47   3  x  y 
 f
  6 x   3x  4 y  47   4  x  y 
 y
6 x  y  47
Sistemul dedus după anularea acestor derivate are în final forma:  , cu
 x  8 y  47
 x0  7
soluția:  . Deci singurul punct staționar (critice) al funcției este M 0 (7,5) .
 y0  5
Derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției f sunt:
2 f 2 f 2 f
 6,  1,  8 .
x 2 xy y 2
Diferențiala a doua într-un punct arbitrar este:
d 2 f  x, y   6dx2  2dxdy  8dy 2 , aceeași în punctul M 0 (7,5) .
Această formă pătratică se poate scrie (Capitolul II : Algebră Liniară, § 6. Expresia
canonică a formelor pătratice. Metoda lui Gauss):
 2 1 4 2  1 
2
1 4 
d f  7,5   6  dx  dxdy  dy   6  dx  dy   dy 2  dy 2  =
2

 3 3   6  36 3 
 1  47
2

d  6  dx  dy   dy 2  .
 6  36 
Rezultă că diferențiala a doua a funcției f în punctul staționar (critic) găsit este o formă
pătratică negativ definită, deci M 0 este punct de maxim local. Astfel valoarea funcției
este f max  f  7,5  282 .
 Matricea formei pătratice d 2 f  M 0  este o matrice pătratică de ordinul n cu elemente
numere reale, numită matricea hessiană a funcției f în M0 :
 2 f 
H f M0     M0  ; În condițiile teoremei lui Schwarz matricea hessiană este
 x x 
 i j i , j 1,n
2 f 2 f
o matrice pătratică simetrică (deoarece elementele aij   0
M   M 0   a ji ,
xi x j x j xi
i, j  1, n ).
Din capitolul II (Algebră Liniară, § 4) sunt cunoscute următoarele noțiuni și rezultate:
Polinomul caracteristic al matricei reale A   aij  este polinomul
nn

P     det  A   I n  , unde I n este matricea unitate de ordinul n. Ecuația P     0 se

numește ecuația caracteristică a matricei A, iar rădăcinile reale ale acesteia se numesc
valori proprii ale matricei A.
Toate valorile proprii ale unei matrice pătratice simetrice sunt numere reale.
Dacă are toate valorile proprii pozitive (respectiv negative) forma pătratică cu matricea
A, este pozitiv definită (respectiv negativ definită).

Aceste rezultate din algebră se aplică matricei hessiene a funcției f în punctul M 0 și

apoi formei pătratice (diferențiala de ordinul al doilea a funcției f în punctul M 0 ).
- Dacă matricea hessiană a funcției f în punctul M 0 , are toate valorile proprii pozitive,
diferențiala d 2 f  M 0  este pozitiv definită, deci punctul M 0 critic (staționar) minim local.
- Dacă matricea hessiană a funcției f în punctul M 0 , are toate valorile proprii negative
diferențiala d 2 f  M 0  este negativ definită, deci punctul M 0 critic (staționar) maxim
local.
- Dacă matricea hessiană a funcției f în punctul M 0 , are valori proprii și pozitive și
negative, diferențiala d 2 f  M 0  este nedefinită, deci punctul M 0 critic (staționar) nu este
de extrem (punct șa).

Exemplu: Să se determine valorile extreme ale funcției

f :   , f ( x, y )  x  3xy 2  15 x  12 y
2 3

Rezolvare: Derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției sunt:

f f
 3x 2  3 y 2  15,  6 xy  12
x y
  x2  y 2  5  x  y  3
Prin anularea acestor derivate se obține sistemul:   , cu
 xy  2  xy  2
 x  1  x  2
soluțiile:  și  . Deci sunt patru puncte staționare (critice): M1 1, 2 ,
 y  2  y  1
M 2  1, 2  , M 3  2,1 și M 4  2, 1 .
2 f 2 f 2 f
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:  6 x,  6 y ,  6x .
x 2 xy y 2
Diferențiala a doua într-un punct oarecare este:
d 2 f  x, y   6xdx2  12 ydxdy  6 xdy 2 ,
 6x 6 y 
cu matricea hessiană: H f ( x, y )   .
 6 y 6x 
Cele patru matrice hessiene corespunzătoare celor patru puncte staționare (critice) sunt:
 6 12   6 12 
H f (M1 )    , H f (M 2 )   ,
12 6   12 6 
12 6   12 6 
H f (M 3 )    , H f (M 4 )   .
 6 12   6 12 
Polinoamele caracteristice sunt, respectiv
6   12 6   12
P1 ( )      6    18 , P2 ( )      6    18  ,
12 6   12 6  
12   6 12   6
P3 ( )      6    18  , P4 ( )      6    18  .
6 12   6 12  
Matricea hessiană H f ( M 3 ) are valorile proprii pozitive, diferențiala d 2 f  M 3  este
pozitiv definită, deci punctul M3 critic (staționar) este minim local
 f min  f  M 3   28 .
Matricea hessiană H f ( M 4 ) are valorile proprii negative, diferențiala d 2 f  M 4  este
negativ definită, deci punctul M4 critic (staționar) este maxim local
 fmax  f  M 4   36 .
Matricele hessiene H f ( M 1 ) și H f ( M 2 ) au valori proprii și pozitive și negative,
diferențiala d 2 f  M 0  este nedefinită, deci punctele critice (staționare) M 1 și M 2 nu sunt
de extrem (puncte șa).
 Pentru forme pătratice pe  n se cunosc și alte condiții necesare și suficiente pentru ca
acestea să fie pozitiv (negativ) definite (Capitolul II : Algebră Liniară, § 6. Metoda lui
Jacobi). Aceste condiții devin condiții necesare și suficiente pentru extremele locale
stricte.

Teorema (Criteriul lui Sylvester) Forma pătratică d 2 f  M 0  este:

1. pozitiv definită, dacă și numai dacă minorii principali ai matricei hessiene H f  M 0 
sunt strict pozitivi, adică:
2 f 2 f
M0  M0 
2 f x12 x1x2
1   M 0   0,  2  2  0,
x12  f 2 f
M0  M0 
x2x1 x2 2
2 f 2 f 2 f
M0  M0  M0 
x12 x1x2 x1x3
2 f 2 f 2 f
3  M0  M0   M 0   0, ... n  det H f  M 0   0.
x2 x1 x2 2 x2 x3
2 f 2 f 2 f
M0  M0  M0 
x3x1 x3x2 x32
2. negativ definită, dacă și numai dacă minorii principali (nenuli) sunt de semne
alternate:
1  0,  2  0, 3  0, ...,  n   1  n2 .
n

3. nedefinită, dacă și numai dacă minorii principali nenuli nu satisfac condițiile 1 sau 2.

Observații: i) Condițiile anterioare sunt necesare și suficiente pentru ca punctul M 0

critic (staționar) să fie minim local (caz 1), respectiv maxim local (caz 2). În cazul 3
punctul critic (staționar) M 0 nu este extrem (punct șa).

ii) Dacă unii dintre minorii principali sunt nuli, criteriul nu poate decide natura
punctului critic (staționar) M 0 , se cercetează direct semnul diferențialei a doua
d 2 f  M 0  . Se mai pot renumerota variabilele, pentru a obține alți minori principali,
nenuli.

iii) În particular, pentru funcțiile reale de două variabile reale f ( x, y ) , minorii

principali ai matricei hessiene H f în punctul critic (staționar)  x0 , y0 
  f
 x  0
obținut din rezolvarea sistemului  ,
 f  0
 y
2 f 2 f 2 f 2 f
se notează cu A  0 0
x , y , B   0 0
x , y   0 0
x , y C   x0 , y0 
x 2 xy yx y 2
Atunci diferențiala a doua d 2 f  x0 , y0   A  h12  2B  h1h2  C  h22 este
A B
- pozitiv definită dacă și numai dacă 1  A  0,  2   AC  B 2  0 ,
B C
A B
- negativ definită dacă și numai dacă 1  A  0,  2   AC  B 2  0 ,
B C
- nedefinită în restul cazurilor.
Astfel pentru AC  B 2  0 punctul  x0 , y0  critic (staționar) este extrem:
- minim local dacă A  0 ,
- maxim local dacă A  0 .
În cazul că AC  B 2  0 punctul critic (staționar) M 0 nu este extrem (este punct șa).
Dacă AC  B 2  0 atunci natura punctului (critic) staționar  x0 , y0  se decide după
investigații suplimentare care constau fie din evaluarea prin metode elementare a
semnului diferenței f ( x, y)  f ( x0 , y0 ) într-o vecinătate a punctului  x0 , y0  , fie prin
folosirea formulei lui Taylor cu rest de cel puțin ordin doi într-o vecinătate a punctului
 x0 , y0  .

Exemple: 1. Să se detemine punctele de extrem ale funcției

1 x y
f ( x, y, z )     z  x, y, z  0  .
x y z
Rezolvare: Derivatele parțiale de ordinul întâi sunt:
f 1 1 f x 1 f y
 2  ,  2  ,   2  1.
x x y y y z z z
 y  x2  x  1  x  1
  
Anulând aceste derivate se obține sistemul:  y 2  xz , cu soluțiile:  y  1 și  y  1
 y  z2  z  1  z  1
  
Deci punctele staționare (critice) sunt M1 1,1,1 și M 2  1,1, 1 .
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:
 2 f 2 2 f 2x 2 f 2 y 2 f 1 2 f 1 2 f
 ,  ,  ,   ,   ,  0.
x 2 x3 y 2 y3 z 2 z 3 xy y 2 yz z 2 zx
Diferențiala a doua într-un punct oarecare din domeniul de definiție, este:
2 2x 2y 2 2
d 2 f  x, y, z   3 dx 2  3 dy 2  3 dz 2  2 dxdy  2 dydz .
x y z y z
Diferențiala a doua în punctul M1 1,1,1 este:
d 2 f 1,1,1  2dx2  2dy 2  2dz 2  2dxdy  2dydz ,
 2 1 0 
 
cu matricea hessiană: H1   1 2 1 .
 0 1 2 
 
2 1
Minorii principali sunt: 1  2  0,  2   3  0, 3  det  H1   4  0 deci
1 2
toți pozitivi și, în baza criteriului lui Sylvester, d 2 f  M1  este o formă pătratică pozitiv
definită, ceea ce arată că M1 1,1,1 este un punct de minim strict.
Diferențiala a doua în punctul M 2  1,1, 1 este:
d 2 f  1,1, 1  2dx2  2dy 2  2dz 2  2dxdy  2dydz ,
 2 1 0 
 
cu matricea hessiană: H 2   1 2 1  .
 0 1 2 
 
2 1
Minorii principali sunt: 1  2  0,  2   3  0, 3  det  H 2   4  0 în
1 2
baza criteriului lui Sylvester, d 2 f  M1  este o formă pătratică negativ definită, ceea ce
arată că M 2  1,1, 1 este un punct de maxim strict.

2 . Să se detemine extremele funcției f : 3  , f ( x, y )  x 2 y  yz  32 x  z 2 .

Rezolvare: Derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției f au expresiile:
f f f
 2 xy  32,  x 2  z,  y  2 z.
x y z
 f
 x  0

 f
Coordonatele punctelor staționare (critice) sunt soluții ale sistemului:   0, 
 y
 f
 0
 z
 xy  16  0 x  2
 2 
 x  z  0 ,   y  8 . Deci singurul punct staționar (critic) este M 0  2, 8, 4
 y  2z  0  z  4
 
Derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției f, în punctul curent M ( x, y, z ) sunt:
2 f 2 f 2 f 2 f 2 f 2 f
 2 y,  0,  2,  2 x,  1,  0.
x 2 y 2 z 2 xy yz zx
Diferențiala a doua într-un punct M ( x, y, z ) , este:
d 2 f  x, y, z   2 ydx2  2dz 2  4xdxdy  2dydz .
Diferențiala a doua în punctul M 0  2, 8, 4 este:
d 2 f  2, 8, 4  16dx2  2dz 2  4dxdy  2dydz ,
cu matricea hessiană asociată funcției f în punctul M 0 este:
 16 4 0 
 
H f M0    4 0 1  .
 0 1 2 
 
Minorii principali sunt:
16 4
1  16  0,  2   16  0, 3  det  H f   48  0 , deci în baza criteriului
4 0
lui Sylvester, d 2 f  M 0  este o formă pătratică nedefinită, ceea ce arată că M 0  2, 8, 4
nu este un punct extrem, ci un punct șa.
Observație: Polinomul caracteristic al matricei hessiene este :
16   4 0
P( )  det  H f  M 0    I 3   4  1   3  18 2  15  48 .
0 1 2  

Ecuația caracteristică P ( )  0 nu poate avea toate rădăcinile pozitive, deoarece

1  2  3  18  0 , dar nici toate negative, căci 1  2  3  18  0 . Mai precis,
folosind șirul lui Rolle separarea celor trei rădăcini (reale) se arată că 1 , 2  0 , iar
3  0 . Astfel, d 2 f (2, 8, 4) este o formă pătratică nedefinită.
 3. Să se determine punctele staționare precum și natura acestora pentru funcția reală de
două variabile reale f : 2  , f ( x, y )  x 2 y  2 xy  y 2  3 y
Rezolvare: Derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției f sunt:
 f
f f  x  0  xy  y  0
 2 xy  2 y,  x  2 x  2 y  3 . Sistemul 
2
este  2
x y  f  0 x  2x  2 y  3  0
 y
cu soluțiile ce constituie punctele staționare (critice), care pot fi puncte de extrem local:
M 1 1, 0  , M 2  3, 0  , M 3  1, 2  .

2 f 2 f 2 f
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:  2 y ,  2 x  2,  2 .
x 2 xy y 2
Pentru punctul M1 1,0 :
2 f 2 f 2 f
A 1,0   0, B  1,0   4 C  2 
1,0   2  AC  B 2  0
x 2
xy y
ceea ce arată că M1 1,0 este punct șa (nu este punct de extrem).
Pentru punctul M 2  3,0  :
2 f 2 f 2 f
A  2  3,0   0, B   3,0  4 C  2  3,0  2  AC  B 2  0
x xy y
ceea ce arată că și M 2  3,0  este punct șa (nu este punct de extrem).
Pentru punctul M 3  1, 2  :
2 f 2 f 2 f
A  1, 2   4  0, B   1, 2   0, C   1, 2   2
x 2 xy y 2
 AC  B 2  0
ceea ce arată că M 3  1, 2  este punct de maxim local.

Probleme propuse: Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor de două variabile:

1. f ( x, y)  x 2  xy  y 2  2 x  y .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
2 x  y  2 x  1
   .
x  2 y  1 y  0
d 2 f  x, y, z   2dx2  2dxdy  2dy 2 .
În punctul M (1, 0) : A  2, B  1, C  2    AC  B 2  3  0 (extrem) , cum
A  0  M (1, 0) punct de minim și min f ( x, y )  f (1, 0)  1 .

2. f ( x, y)  x3  y 3  3xy .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

x  y
2
x  1 x  0
 2     .

 y  x  y  1  y  0
d 2 f  x, y, z   6xdx2  6dxdy  6 ydy 2 .
În punctul M (1,1) : A  6, B  3, C  6    AC  B 2  27  0 (extrem) , cum
A  0  M (1,1) punct de minim și min f ( x, y )  f (1,1)  1 .
În punctul O  0, 0  : A  0, B  3, C  0    AC  B 2  9  0 , deci O nu este
punct de extrem , este punct șa.
Se observă că d 2 f (0, 0)  6dxdy își schimbă semnul odată cu variabilele dx și dy.

3. f ( x, y )  e 2 x  x  2 y  y 2  .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 1
2 x  4 y  2 y 2  1  0 x 
   2 .
2  2 y )  y  1

d 2 f  x, y, z   2e2 x  2 x  4 y  2 y 2  2  dx 2  2  2  2 y  dxdy  dy 2  .

1 
În punctul M  , 1 : A  2e, B  0, C  2e    AC  B 2  4e 2  0 (extrem) ,
2 
1  1
cum A  0  M 1 (1, 1) punct de minim și min f ( x, y )  f  , 1   e .
2  2
1 
Se observă că d 2 f  , 1  2e  dx 2  dy 2   0 .
 2 

4. f ( x, y)  x3  y 2  3x  2 y  1 .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 x2  1 x  1  x  1
     .
 y   1  y  1  y  1
d 2 f  x, y, z   6 xdx2  2dy 2 .
În punctul M 1 (1, 1) : A  6, B  0, C  2    AC  B 2  12  0 (extrem) , cum
A  0  M1 (1, 1) punct de minim și min f ( x, y)  f (1, 1)  2 .
În punctul M 2  1, 1 : A  6, B  0, C  2    AC  B 2  12  0 , deci O nu
este punct de extrem , este punct șa.
Se observă că d 2 f (0,0)  6dx2  2dy 2 își schimbă semnul odată cu valorile
variabilelor dx și dy.

5. f ( x, y )  x 4  y 4   x  y  .
2

Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:


2 x  x  y
3
x  0 x  1  x  1
 3       .
2 y  x  y
 y  0 y 1  y  1
d 2 f  x, y, z   12 x 2  2  dx 2  4dxdy  12 y 2  2  dy 2 .
În punctul O(0, 0) : A  2, B  2, C  2    AC  B 2  0 (!) , dar cum

d 2 f (0, 0)  2  dx  dy   0  O(0, 0) punct de maxim și max f ( x, y )  f (0, 0)  0

2

În punctele M 1,2  1, 1 : A  10, B  2, C  10    AC  B 2  96  0

A  6, B  0, C  2    AC  B 2  12  0 (extrem) , cum A  0  puncte de

minim și min f ( x, y )  f (1, 1)  2 .

6. f ( x, y)  x3  3xy 2  15x  12 y .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 x2  y 2  5 x  2  x  2 x  1  x  1
         .
 xy  2 y 1  y  1 y  2  y  2
d 2 f  x, y   6xdx2  12 ydxdy  6 xdy 2 .
În punctul M 1 (2,1) : A  12, B  6, C  12    AC  B 2  138  0 (extrem), dar
cum A  0  punct de minim și min f ( x, y )  f (2,1)  28 .
În punctul M 2 (2, 1) : A  12, B  6, C  12    AC  B 2  138  0 (extrem),
dar cum A  0  punct de maxim și max f ( x, y )  f (2, 1)  28
În punctele M 3,4  1, 2  : A  6, B  24, C  6    AC  B 2  540  0 deci
nu sunt puncte de extrem , sunt puncte șa.
 7. f ( x, y)  x 4  y 4  2 x 2 y 2  8x  8 y .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este
omogen:

 x  xy  2  y
3 2
 x  1
 2   t    y  1 .
 x y  y  2  x
  
3

d 2 f  x, y   12 x 2  4 y 2  dx 2  16 xydxdy  12 y 2  4 x 2  dy 2 .

În punctul M (1, 1) : A  16, B  8, C  16    AC  B 2  192  0 (extrem), dar
cum A  0  punct de minim local și min f ( x, y )  f (1, 1)  12 .

8. f ( x, y )  x 2  xy  y 2  4 ln x  10 ln y,  x, y  0  .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este
omogen:

2 x  xy  4 y
2
x  1
 ,  t  0   .

 xy  2 y 2
 10 x  y  2

 4  10 
d 2 f  x, y, z    2  2  dx 2  2dxdy   2  2  dy 2 .
 x   y 
9 43
În punctul M (1, 2) : A  5, B  1, C     AC  B 2   0 (extrem) , cum
2 2
A  0  punct de minim local.

9. f ( x, y)  3x5  2 y 3  15 y 2  15x  36 y  1 .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

x  1
4
 x  1  x  1
 2     .

 y  5 y  6  0  y  3  y  2
d 2 f  x, y, z   60x3dx2  12 y  30 dy 2 .
În punctul M1 (1,3) : A  60, B  0, C  6    AC  B 2  360  0 (extrem) și cum
A  0  punct de minim.
În punctul M 2 (1, 2) : A  60, B  0, C  6    AC  B 2  360  0 (extrem) și
cum A  0  punct de maxim.
În punctele M 3  1,3 și M 4 1, 2  :
A  60, B  0, C  6    AC  B 2  360  0
 deci nu sunt puncte de extrem , sunt puncte șa.

10. f ( x, y )   x 2  y 2   e 2 x 3 y .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 4
2e2 x 3 y  x 2  y 2  x   0 x  0  x
  13 .
 2 x 3 y    

e  3x  3 y  2 y   0
2 2
y  0 y   6

 13

d 2 f  e2 x 3 y  4 x 2  4 y 2  8 x  2  dx 2  4  3x 2  3 y 2  3x  2 y  dxdy  9 x 2  9 y 2  12 y  2  dy 2 
În punctul O(0, 0) : A  2, B  0, C  2    AC  B 2  4  0 (extrem) și cum

A  0  punct de minim global  f ( x, y)  0  .

4 6
În punctul M ( , ) :
13 13
10 48 10
A   e2 , B    e 2 , C    e 2    AC  B 2  0
13 13 13
și deci nu este punct de extrem (este punct șa).

50 20
11. f ( x, y )  xy   ,  x, y  0  .
x y
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 50
 y 2
 x x  5
   .
x  220  y  2

 y
100 2 40
d 2 f ( x, y )  3
dx  2dxdy  3 dy 2 În punctul M (5, 2) :
x y
4
A  , B  1, C  5    AC  B 2  3  0 (extrem) și cum A  0  punct de minim
5
 min f ( x, y)  f (5, 2)  30 . Dar, se observă că, din inegalitatea mediilor rezultă
50 20 50 20
f ( x, y )  xy    3 3 xy    30 , deci punctul M (5, 2) este de minim global.
x y x y
  
11. f ( x, y )   x  y   e
 x2  y 2
.
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 1  1
 x  x

1  2 x  2 xy  0
2

x  y
2 2
 2  2.
   2   
1  2 y  2 xy  0
 2 x  2 xy  1

2
y  1 y   1

 2   2

 
 4 x  4 x y  6 x  2 y  dx  4  2 x y  2 xy  x  y  dxdy   4 y  4 xy  2 x  6  dy 
 x2  y 2
d2 f  e 3 2 2 2 2 3 2 2


1 1
1 1 1
  
În punctul M 1  ,  : A  3e , B  e , C  3e 2    AC  B 2  8e1  0
2 2

2 2
  
1
(extrem) și cum A  0  punct de maxim local  f max  e 2  .
 
 1 1
1 1 1
  
În punctul M2   ,   : A  3e 2 , B  e 2 , C  3e 2
   AC  B 2  8e1  0
 2 2
  
1
(extrem) și cum A  0  punct de minim local  f min  e 2  .
 

 3 
12. f ( x, y )  sin x  sin y  cos  x  y  , x, y   0, .
 2 
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

     5
 x  x  x
 cos x  sin( x  y )  0  x  y  2  6  6 .
      
cos y  sin( x  y )  0 cos x  sin( x  y ) y   y    y  5

 2 
 6 
 6
d 2 f    sin x  cos( x  y )  dx 2  2 cos  x  y  dxdy   sin y  cos( x  y )  dy 2 
  
În punctul M 1  ,  : A  0, B  1, C  0    AC  B 2  1  0  nu este punct
2 2
de extrem.
   1 3
În punctul M 2  ,  : A  1, B   , C  1    AC  B 2   0 (extrem) și
6 6 2 4
    3
cum A  0  punct de maxim local  f  ,    .
  6 6  4
  5 5  1 3
În punctul M 3  ,  : A  1, B   , C  1    AC  B 2   0 (extrem) și
 6 6  2 4
  5 5  3
cum A  0  punct de maxim local  f  , 
4 
.
  6 6 

13. f ( x, y )  cos x  cos y  cos  x  y  , x, y   0,   .

Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

     2
 x  x  x
 cos y  sin(2 x  y )  0  2  3  3 .
    
cos x  sin( x  2 y )  0 y   y    y  2

 2 
 3 
 3
d 2 f  2 cos y  cos(2 x  y )dx 2  cos  2 x  2 y  dxdy  cos x  cos( x  2 y )dy 2 
  
În punctul M 1  ,  : A  0, B  1, C  0    AC  B 2  1  0  nu este
2 2
punct de extrem.
   1 3
În punctul M 2  ,  : A  1, B  , C  1    AC  B 2   0 (extrem) și cum
3 3 2 4
    1
A  0  punct de minim local  f  ,     .
 3 3 8
 2 2  1 3
 : A  1, B  , C  1    AC  B   0 (extrem) și cum
2
În punctul M 3  ,
 3 3  2 4
  2 2  1
A  0  punct de minim local  f ,  .
  3 3  8
Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor de trei variabile:

1. f ( x, y, z)  x 2  y 2  z 2  xy  x  y  1 .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
2 x  y  1 x  1
 
 x  2 y  1   y  1 .
2 z  0 z  0
 
d 2 f ( x, y, z)  d 2 f 1, 1,0  2dx2  2dy 2  2dz 2  2dxdy ,
 2 1 0
 
cu hessiana H f (1, 1, 0)   1 2 0  .
 0 0 2
 
Cu criteriul lui Sylvester  M (1, 1, 0) punct de minim.
2
 1 1 3
Observație: f ( x, y, z )   x  y     y  1  z 2  0  f 1, 1, 0  ,
2

 2 2 4
  x, y, z  3 .
 M (1, 1, 0) punct de minim global.

2. f ( x, y, z )  x 2  y 2  z 2  2 xyz .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
2 x  2 yz  0 x  0 x  1
  
2 y  2 xz  0   y  0   y  1 .
2 z  2 xy  0 z  0 z  1
  
d 2 f ( x, y, z )  2dx 2  2dy 2  2dz 2  4 zdxdy  4 ydxdz  4 xdydz ,
d 2 f (0,0,0)  2dx 2  2dy 2  2dz 2  0
 2 0 0
 
cu hessiana H f (0, 0, 0)   0 2 0  . Direct sau cu criteriul lui Sylvester  O (0, 0, 0)
 0 0 2
 
punct de minim local.
d 2 f (1,1,1)  2dx2  2dy 2  2dz 2  4dxdy  4dxdz  4dydz ,
  2 2 2 
 
cu hessiana H f (1,1,1)   2 2 2  . Criteriul lui Sylvester nu se poate aplica, dar
 2 2 2 
 
d 2 f (1,1,1)  2  dx  dy  dz    dy  dz    dy  dz  este formă pătratică nedefinită 
2 2 2

punctul M (1,1,1) nu este punct de extrem (este punct șa).

x y2 z2 2
3. f ( x, y, z )     ,  x, y, z  0  .
2 2x 2 y z
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
 y 2  x2 x  1
 2 
x , y , z 0
 xz  y   y  1.
3

 y  z3 z  1
 
y2 2  1 2z2  2  2 4  2 2 y 4z
d 2 f  x, y, z   3
dx    3  dy    3  dz  2 dxdy  2 dydz .
x x y  y z  x y
d 2 f 1,1,1  dx2  3dy 2  6dz 2  2dxdy  4dydz , cu hessiana
 1 1 0 
 
H f (1,1,1)   1 3 2  . Cu criteriul lui Sylvester  M (1,1,1) punct de minim.
 0 2 6 
 

4. f ( x, y, z)  x3  y 3  z 3  3xyz  6 xy .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
3  x 2  yz  2 y   0
  x  0  x  1
  
3  y  xz  2 x   0   y  0   y  1 .
2

 2 z  0 z  1
3  z  xy   0  

d 2 f ( x, y, z)  6xdx2  6 ydy 2  6 zdz 2  6  2  z  dxdy  6 ydxdz  6 xdydz ,

 6 3 3 
 
Pentru punctul M  1, 1,1 , hessiana H f (1, 1,1)   3 6 3  .
 3 3 6
 
Cu criteriul lui Sylvester  M  1, 1,1 nu este punct de extrem (este punct șa).
 0 6 0
 
Pentru punctul O  0,0,0 , hessiana H f (0, 0, 0)   6 0 0  are minori principali nuli,
0 0 0
 
deci criteriul lui Sylvester nu se poate aplica. Dar d 2 f  0,0,0  12dxdy este nedefinită
 nici O  0,0,0 nu este punct de extrem (este punct șa).

5. f ( x, y, z )  x3  y 2  z 2  12 xy  2 z .
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:
3x 2  12 y  0  x  24 x  0
  
2 y  12 x  0   y  144   y  0 .
2 z  2  0  z  1  z  1
  
d 2 f ( x, y, z )  6 xdx 2  2dy 2  2dz 2  24dxdy ,
144 12 0 
 
Pentru punctul M1  24, 144, 1 , hessiana H f (24, 144, 1)   12 2 0  .
 0 0 2 

Cu criteriul lui Sylvester  M1  24, 144, 1 este punct de minim local.
 0 12 0 
 
Pentru punctul M 2  0,0, 1 , hessiana H f (0, 0, 1)  12 2 0  și din criteriul lui
 0 0 2
 
Sylvester  M 2  0,0, 1 nu este punct de extrem (este punct șa).

 
6. f ( x, y, z )   3x  4 y  5 z  e
 x2  y 2  z 2
.
Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

2 x  3 x  4 y  5 z   3 3x  y  z  0
 6 
2 y  3 x  4 y  5 z   4  3 x  4 y  5 z   x  2 y  z  0
 x yz 
2 z  3 x  4 y  5 z   5 5 x  5 y  7 z  0
Observație: Pentru simplificarea calculelor, se poate nota t  3x  4 y  5 z , iar
x2  y 2  z 2  u .
 2tx  3
 9 8 25
Sistemul se scrie 2ty  4 , de unde    t  t  5 , de unde:
2tz  5 2t t 2t

 3  3
 x  10  x   10
 
 2  2
 y   y  
 5  5
 1  1
z  2 z   2
 
 59 12 
  5  5 3 
1  
 3 2 1  3 2 1   2  12
4  .
66
Pentru punctul M 1  , ,  , hessiana H f  , ,   e   
 10 5 2   10 5 2   5 5 
 
 3 4 5 

 
 3 2 1
Cu criteriul lui Sylvester  M 1  , ,  este punct de maxim local.
 10 5 2 
 59 12 
 5 3
5
1  
    2 
4
3 2 1 3 2 1  12 66
Pentru punctul M 2   ,  ,   , H f   ,  ,    e 
 10 5 2   10 5 2   5 5 
 
 3 4 5

 
 3 2 1
și din criteriul lui Sylvester  M 2   ,  ,   este punct de minim local.
 10 5 2 

7. f ( x, y, z )  xy 2 z 3  7  x  2 y  3z  , x, y, z  0 .

Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

 y 2 z 3  7  2 x  2 y  3z   0 x  1
 
2 xyz  7  x  3 y  3 z   0   y  1
3

 2 2 
3 xy z  7  x  2 y  4 z   0 z  1
  2 2 3 
 
Pentru punctul M 1,1,1 , hessiana H f 1,1,1   2 6 4  .
 3 4 12 
 
Cu criteriul lui Sylvester  M 1,1,1 este punct de maxim local  f 1,1,1  1 .

8. f ( x, y, z )  ln  x 2  y 2  z 3  2 x  4 y  3z  8  .

Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

2 x  2  0 x  1 x  1
  
2 y  4  0    y  2   y  2
3 z 2  3  0 z  1  z  1
  
 2 0 0
 
Pentru punctul M1 1, 2,1 , hessiana H f 1, 2,1   0 2 0  .
 0 0 6
 
Direct sau cu criteriul lui Sylvester  M1 1, 2,1 este punct de maxim local.
2 
5 0 0 
 

Pentru punctul M 2 1, 2, 1 , H f 1, 2, 1  0
2
0 
 5 
 
 0 0  6 
 5
și din criteriul lui Sylvester  M 2 1, 2, 1 nu este punct de extrem (este punct șa)

9. f ( x, y, z )  sin x  sin y  sin z  sin  x  y  z  , x, y, z   0,   .

Indicații și răspuns: Sistemul pentru determinarea punctelor staționare (critice) este:

 
x  2
cos x  cos( x  y  z )  0 
 cos x  cos y  cos z  
cos y  cos( x  y  z )  0    y  .
cos z  cos x  y  z  0 cos x  cos( x  y  z )  2
    
z  2

 d 2 f   sin( x  y  z)  sin x  dx2  sin( x  y  z)  sin y  dy 2  sin( x  y  z)  sin z  dz 2 

2sin( x  y  z)   dxdy  dxdz  dydz  .

   
 d 2  , ,   2dx 2  2dy 2  2dz 2  2dxdy  2dxdz  2dydz
2 2 2
   
și deci,din criteriul lui Sylvester  M  , ,  este punct de maxim local
2 2 2
 f  M   4 .

pâna acum extreme libere

Extreme condiţionate şi extreme cu legături.

Fie A  n o mulţime deschisă, funcţia f : A   şi submulţimea E  A .

Se spune că f admite în punctul M 0  x10 , x20 ,..., xn0   A un extrem condiţionat relativ
la mulţimea E dacă M 0  E şi restricţia funcţiei f la mulţimea E (notată f E : E   )
admite în M 0 un extrem obișnuit sau liber (definite și studiate anterior).
Dacă submulţimea E va fi definită ca mulţimea soluţiilor unui sistem de ecuaţii,
atunci extremele condiţionate se numesc şi extreme cu legături.
Se consideră ecuaţiile (legăturile):
 F1  x1 , x2 ,..., xn   0

 F2  x1 , x2 ,..., xn   0
 ,
..............................
 F  x , x ,..., x   0
 k 1 2 n

unde k  n , iar funcţiile Fj : A  , j  1, n .

 În acest caz E  x  A | F1  x1 , x2 ,..., xn   0,..., Fk  x1 , x2 ,..., xn   0 şi extremele
funcţiei f relative la mulţimea E se numesc extreme condiţionate de sistemul legăturilor
sau extreme cu legături. Punctele staţionare M 0  x10 , x20 ,..., xn0   E ale funcţiei f se
numesc puncte staţionare condiţionate.
Diferenţiind legătura Fj  x1 , x2 ,..., xn   0 în punctul M 0  x10 , x20 ,..., xn0   E se obţine
Fj Fj Fj
 M 0   dx1   M 0   dx2     M 0   dxn  0 ,
x1 x2 xn
unde dxi  xi  xi0 , i  1, n. .
Pentru găsirea punctelor de extrem cu legături se utilizează metoda multiplicatorilor lui
Lagrange:
1). Se construieşte lagrangeanul (funcţia auxiliară de n  k variabile a lui Lagrange):
L  x1 , x2 ,..., xn ; 1, 2 ,..., k   f  x1, x2 ,..., xn   1F1  x1, x2 ,..., xn  
2 F2  x1 , x2 ,..., xn   ...  k Fk  x1 , x2 ,..., xn  ,
unde 1 , 2 ,...k poartă denumirea de multiplicatorii lui Lagrange.
2). Se anulează cele n derivate parţiale ale lui L în raport cu x1 , x2 ,..., xn .
La aceste ecuaţii se adaugă cele k legături, se obţine sistemul de ecuaţii:

 L  x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., k  L  x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., k  L  x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., k 

  0,  0,..., 0
 x1 x2 xn
 F  x , x ,..., x   0, F  x , x ,..., x   0,..., F  x , x ,..., x   0
 1 1 2 n 2 1 2 n k 1 2 n

Se rezolvă acest sistem de n  k ecuaţii cu n  k necunoscute.

Fie  x10 , x20 ,..., xn0 ; 1 , 2 ,..., k  o soluţie a acestui sistem (deci punct staţionar pentru
funcția L), atunci se spune că punctul M 0  x10 , x20 ,..., xn0  este un punct staţionar
condiţionat al lui f. Punctele de extrem condiţionate ale funcţiei f se găsesc printre
punctele staţionare condiționate ale lui f.
3). Se stabilește care dintre punctele staţionare condiţionate M 0  x10 , x20 ,..., xn0  ale lui
f sunt şi puncte de extrem. Pentru aceasta se presupune că funcţiile f , F1 , F2 ,..., Fk au
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a punctului M 0 . Cu ajutorul
formulei lui Taylor de ordinul doi într-o vecinătate a punctului M 0 se studiază semnul
diferenței
f  x1 , x2 ,..., xn   f  x10 , x20 ,..., xn0   L  x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., k   L  x10 , x20 ,..., xn0 ; 1 , 2 ,..., k 
Semnul acestei diferenţe se efectuiază studiind natura diferenţialei de ordinul doi a lui L
în punctul  x10 , x20 ,..., xn0 ; 1 , 2 ,..., k  sau natura hessianei lui L în acest punct. Aceasta
2 L
este d L  x , x ,..., x ;  ,  ,...,      x10 , x20 ,..., xn0 ; 1 , 2 ,..., k   dxi  dx j ,
n
2 0 0 0   

i , j 1 xi x j
1 2 n 1 2 k

unde dxi  xi  xi0 , i  1, n.

4). Pentru a uşura acest lucru se diferenţiază în punctul M 0  x10 , x20 ,..., xn0  legăturile
 F1 F1 F1
 x  M 0   dx1  x  M 0   dx2    x  M 0   dxn  0
 1 2 n

date, obţinându-se sistemul: ....................................................................................

 F F F
 k  M 0   dx1  k  M 0   dx2    k  M 0   dxn  0
 x1 x2 xn

din care se determină dependenţele dintre diferenţialele elementare (fie dx1 , dx2 ,..., dxk în
funcţie de dxk 1 , dxk  2 ,..., dxn ) şi se înlocuiesc în funcţionala pătratică..
5). Dacă funcţionala pătratică este negativ definită

 d L  x , x ,..., x ;  ,  ,...,    0,
2 0
1
0
2
0
n 1
 
2

k M  x1, x2 ,..., xn   M 0  x10 , x20 ,..., xn0  , atunci

M 0  x10 , x20 ,..., xn0  este punct de maxim local condiţionat pentru f;
dacă este pozitiv definită

 d L  x , x ,..., x ;  ,  ,...,    0,
2 0
1
0
2
0
n 1
 
2

k M  x1, x2 ,..., xn   M 0  x10 , x20 ,..., xn0  , punctul

M 0  x10 , x20 ,..., xn0  este punct de minim local condiţionat pentru f.

Dacă funcţionala pătratică d 2 L  x10 , x20 ,..., xn0 ; 1 , 2 ,..., k  este nedefinită, atunci punctul
staţionar M 0  x10 , x20 ,..., xn0  nu este punct de extrem condiţionat pentru f. (

Exemple: 1. Fie funcţia f : 2  , f  x, y   6  4 x  3 y . Să se determine punctele de

extrem ale funcţiei f condiţionate de legătura F ( x, y)  x 2  y 2  1  0 .

Rezolvare: Funcția lui Lagrange (lagrangeanul) este:


L  x, y;    f ( x, y )    F ( x, y )  6  4 x  3 y   x 2  y 2  1 . 
  L
 x  0
 4  2 x  0
 L 
Se formează sistemul:  0 , deci 3  2 y  0
 y  x2  y2 1  0
 F ( x, y )  0 


2 3 4 9 5
x , y  2  2 1  0     , rezultă soluţiile
 2  4 2
 4 3 5  4 3 5
 x  , y  ,    şi  x   , y   ,     . Aşadar, punctele staţionare sunt
 5 5 2  5 5 2
 4 3 5  4 3 5
M 1  ,  cu multiplicatorul   şi M 2   ,   cu multiplicatorul    .
5 5 2  5 5 2
2 L 2 L 2 L
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:   2 , 0 .
x 2 y 2 xy
5
Pentru   , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 1 este d 2 L  5dx 2  5dy 2 , deci
2
pozitiv definită, aşadar punctul M 1 este punct de minim local condiţionat al lui f şi minimul
 4 3
condiţionat este f  ,   1 .
5 5
5
Pentru    , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 2 este d 2 L  5dx 2  5dy 2 , deci
2
negativ definită, aşadar punctul M 2 este punct de maxim local condiţionat al lui f şi maximul
 4 3
condiţionat este f   ,    11 .
 5 5
Se observă că derivatele parțiale de ordinul îmtâi ale funcției f nu se anulează, deci f nu
admite puncte de extrem libere. de asemenea, se mai observă că în d 2 L  M1  ,
4 3 4 3
dx  x  , dy  y  , iar în d 2 L  M 2  , dx  x  , dy  y 
5 5 5 5
În plus, diferențiind legătura rezultă 2 xdx  2 ydy  0 , de unde :
125 2
- în punctul M 1 : 4dx  3dy  0  d 2 L  M1   dx  0
9
125 2
- în punctul M 2 : 4dx  3dy  0  d 2 L  M 2    dx  0 .
9
 2. Fie funcţia f : 3  , f  x, y, z   x  2 y  2 z . Să se determine punctele de extrem

ale funcţiei f condiţionate de legătura F ( x, y, z )  x 2  y 2  z 2  9  0 .

Rezolvare: Funcția lui Lagrange (lagrangeanul) este:

 
L  x, y, z;    f ( x, y, z )    F ( x, y, z )  x  2 y  2 z   x 2  y 2  z 2  9 . Se

 L
 x  0
 1  2 x  0
 L  0 2  2 y  0
 
formează sistemul:  y , deci 
 L 2  2 z  0
 0 
x  y  z  9  0
2 2 2
 z
 F ( x, y, z )  0
L
(Remarcă: F ( x, y, z )  )

1 1 1 1 1 1 1
x , y z  2  2  2 9   , rezultă soluţiile
2   4   2
 1  1
 x  1, y  2, z  2,    şi  x  1, y  2, z  2,     . Aşadar, punctele
 2  2
1 1
staţionare sunt M1  1, 2, 2 cu multiplicatorul   şi M 2 1, 2, 2  cu    .
2 2
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:
2 L 2 L 2 L 2 L 2 L 2 L
   2 ,   0 .
x 2 y 2 y 2 xy xz yz
1
Pentru   , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 1 este d 2 L  dx 2  dy 2  dz 2 , deci
2
pozitiv definită, aşadar punctul M 1 este punct de minim local condiţionat al lui f şi minimul
condiţionat este f  1, 2, 1  9 .
1
Pentru    , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 2 este d 2 L  dx 2  dy 2  dz 2 ,
2
deci negativ definită, aşadar punctul M 2 este punct de maxim local condiţionat al lui f şi
maximul condiţionat este f 1, 2, 2  9 .
Se observă că în d 2 L  M1  , dx  x  1, dy  y  2, dz  z  2 ,
iar în d 2 L  M 2  , dx  x  1, dy  y  2, dz  z  2
În plus, diferențiind legătura rezultă 2 xdx  2 ydy  2 zdz  0 , de unde :
- în punctul M 1 : dx  2dy  2dz  0  d 2 L  M1   5dy 2  8dydz  5dz 2  0
- în punctul M 2 : dx  2dy  2dz  0  d 2 L  M 2   5dy 2  8dydz  5dz 2  0 .
 3. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f : 3  , f  x, y, z   xyz
condiţionate de legăturile: F ( x, y, z )  x  y  z  5  0 , G ( x, y, z )  xy  yz  zx  8  0

Rezolvare: Funcția lui Lagrange (lagrangeanul) este:

L  x, y, z; ,    f ( x, y, z)    F ( x, y, z)    G( x, y, z) 
 xyz    x  y  z  5    xy  yz  zx  8 .
(L conține doi multiplicatori ai lui Lagrange  și  , deoarece există două legături).
 L
 x  0

 L  0  yz      y  z   0
 y 
  xz      x  z   0
 L 
Se formează sistemul:  0 , deci  xy      x  y   0 ,
 z x  y  z  5  0
 L 
   F ( x, y, z )  0  xy  yz  zx  8  0
 
 L  G ( x, y, z )  0
 

Sistemul este simetric (invariant la permutările necunoscutelor).
Prin adunarea primelor trei ecuații se obține :
xy  yz  zx  3  2  x  y  z   0  8  3  10   0 ,
Prin scăderea primelor două ecuații se obține:
z  y  x    ( y  x)  0   y  x  z     0 .
iar prin adunarea lor: z  y  x   2   ( x  y  2 z )  0  z  5  z   2    5  z   0 ,

adică  z 2     5 z  2  5  0 .
Prin simetrie, sistemul se poate rescrie:
8  3  10  0

 y  x  z     0

 z  y  x     0

 x  z  y     0
 2
 z     5  z  2  5  0
 y 2     5  y  2  5  0

 x 2     5  x  2  5  0

Se observă că în cazul x  y  z nu sunt satisfăcute legăturile.
  1  1
rezultă soluţiile  x  1, y  2, z  2,    şi  x  1, y  2, z  2,     . Aşadar,
 2  2
1
punctele staţionare sunt M1  1, 2, 2 cu multiplicatorul   şi M 2 1, 2, 2  cu
2
1
multiplicatorul    .
2
Derivatele parțiale de ordinul al doilea sunt:
2 L 2 L 2 L 2 L 2 L 2 L
   2 ,   0 .
x 2 y 2 y 2 xy xz yz
1
Pentru   , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 1 este d 2 L  dx 2  dy 2  dz 2 , deci
2
pozitiv definită, aşadar punctul M 1 este punct de minim local condiţionat al lui f şi minimul
condiţionat este f  1, 2, 1  9 .
1
Pentru    , diferenţiala de ordinul doi în punctul M 2 este d 2 L  dx 2  dy 2  dz 2 ,
2
deci negativ definită, aşadar punctul M 2 este punct de maxim local condiţionat al lui f şi
maximul condiţionat este f 1, 2, 2  9 .
Se observă că în d 2 L  M1  , dx  x  1, dy  y  2, dz  z  2 ,
iar în d 2 L  M 2  , dx  x  1, dy  y  2, dz  z  2
În plus, diferențiind legătura rezultă 2 xdx  2 ydy  2 zdz  0 , de unde :
- în punctul M 1 : dx  2dy  2dz  0  d 2 L  M1   5dy 2  8dydz  5dz 2  0
- în punctul M 2 : dx  2dy  2dz  0  d 2 L  M 2   5dy 2  8dydz  5dz 2  0 .