ȘTIINȚA ȘI TEHNICA ÎN SECOLUL

XIX

HARTA LUMII ÎN 1897

Secolul XIX este o perioadă din istoria omenirii caracterizată prin

importante fenomene politice, ideologice și culturale. În timp ce
portughezii, spaniolii și Sfântul Imperiu Roman se prăbușeau, Imperiul
Britanic, cel German și America au cunoscut o dezvoltare rapidă.
Conflictele militare au răvășit Europa, dar au și încurajat cercetarea
științifică și explorarea.
După războaiele napoleniene, Marea Britanie a devenit cea mai
importantă putere mondială, controlând un sfert din populația globului și o
treime din suprafața teritoriilor de pe uscat. “Pax Britanica” a condus la un
comerț mai eficient și a diminuat pirateria. Secolul al XIX-lea a fost o
perioadă a inovației și a descoperirilor, cu rezultate notabile în
matematică, fizică, chimie, biologie, electricitate și metalurgie, ce au
constituit baza evoluției tehnologice din secolul XX. De asemenea, a
început Revoluția Tehnologică în Europa și Era Victoriană, ce a fost
cunoscută pentru angajarea copiilor în fabrici și mine.
Avansul în medicină, mai buna înțelegere a anatomiei umane, dar și
a bolilor au fost parțial responsabile pentru creșterea rapidă a populației în
lumea vestică. Populația Europei s-a dublat în secolul al XIX-lea, de la
200 de milioane până la aproape 400. Introducerea căilor ferate a fost o
schimbare majoră în modul în care oameni trăiau și obțineau bunuri,
alimentând mișcări de urbanizare majore în diferite locuri de pe glob.
Londra a devenit cel mai populat oraș din lume, mărindu-și populația de la
1 milion, în 1800, până la 6.7 milioane, un secol mai târziu. Ultimele
teritorii din centrul Africii și Asiei au fost descoperite, iar cu excepția
zonelor extreme – arctice și antarctice, au fost realizate cartografieri
detaliate și exacte ale globului. În același timp, liberalismul a devenit
principala mișcare de reformă în Europa.
Sclavia a fost redusă considerabil pe glob: Urmând o revoltă
încheiată cu succes a sclavilor din Haiti, Marea Britanie a obligat pirații
conduși de Barbarossa să oprească răpirile și transformarea europenilor
în sclavi, punând astfel capăt comerțului global cu oameni. Marea Britanie
a abolit sclavia în 1843. Cel de-al 13-lea amendament al Americii ce a
urmat războiului civil a pus capăt sclaviei în 1865. În Brazilia sclavia a fost
abolită în 1888. Similar, iobăgia a luat sfârșit în Rusia.
Secolul XIX a fost remarcabil prin larga răspândire și formarea a noi
fundații de așezari care în particular au fost create în America de Nord și
Australia. În această perioadă 70 de milioane de europeni au părăsit
continentul. În același timp și organizațiile sportive au cunoscut o perioadă
înfloritoare în Anglia și America: Comitetul Olimpic Central și federațiile de
fotbal, basket, rugby, baseball și volei au fost fondate. Imperialismul și “la
Belle Époque” sunt și ele importante pentru bătrânul continent.
Personalități notabile ale secolului au fost Abraham Lincoln, cel de-
al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, filantropul și omul de
afaceri John D. Rockefeller, Geronimo, liderul apașilor, dar și infamul Jack
Spintecătorul.

Secolul al XIX-lea a dat naștere științei ca profesie. Termenul "om

de știință" a fost inventat în 1833 de către William Whewell. Printre ideile
cel mai influente din acest secol au fost cele ale lui Charles Darwin, care
în 1859 a publicat cartea Originea speciilor, ce a introdus ideea de
evoluție prin selecție naturală. Louis Pasteur a conceput primul vaccin
împotriva rabiei, și a făcut, de asemenea, multe descoperiri în domeniul
chimiei, inclusiv asimetria de cristale. Thomas Alva Edison a dat lumii un
bec practic ce putea fi folosit în viața de zi cu zi. Karl Weierstrass
împreună cu alți matematicieni au aritmetizat analiza. Dar cel mai
important pas în știință, pentru acest moment, a fost ideile formulate de
către Michael Faraday și de James Clerk Maxwell. Munca lor a schimbat
fața fizici și a făcut posibil ca noua tehnologie să devină realitate.
Se pot adăuga ca trăsături principale ale acestui secol și perfecționarea
învățământului, eforturile pentru reducerea analfabetismului, constituirea
de asociații culturale, academii naționale, manifestările expoziționale și
preocuparea pentru urbanism ce a permis avântul arhitecturii.
Astfel, secolul XIX reprezintă unul de mare însemnătate pentru
cultură și a lăsat o moștenire bogată secolelor ce-i vor urma.

A DOUA REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ

A doua revoluție industrială a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea
datorită descoperirii de noi surse de energie, fapt ce a permis dezvoltarea
unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică, a
automobilelor etc.
ÎN ROMÂNIA
În spațiul românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu
decât în Anglia, Franța, Germania și SUA, începând abia în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, după Unirea Principatelor din 1859,
datorită reformelor lui Alexandru Ioan Cuza și ale guvernului Brătianu,
ceea ce a pus bazele industriei capitaliste în România prin dezvoltarea
ramurilor industriei: minerit, metalurgie, transport și construcții de mașini.
ÎN GERMANIA
Bazat pe poziția de lider în cercetarea chimică în universități și
laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria
chimică din lume în secolul al XIX-lea. La început producția de coloranți
pe bază de anilină a fost de importanță criticǎ.[1]
Dezbinarea politicǎ din Germania — cu cele peste treizeci de state — și
conservatorismul ei omniprezent a făcut dificilǎ construirea de căi ferate în
anii 1830. Totuși, în anii 1840, tronsoane de căi ferate legau marile orașe;
fiecare stat German a fost responsabil pentru liniile din interiorul propriilor
sale frontiere. Lipsiți de o bază tehnologică la început, germanii au
importat tehnologia și utilajele din Marea Britanie, dar au deprins rapid
abilitățile necesare pentru a opera și extinde căile ferate. În multe orașe,
instituțiile feroviare au fost centre tehnologice de inițiere și formare, astfel
încât în anii 1850 Germania a devenit capabila sa-și satisfacǎ cerințele
interne de construcție de cale ferată, iar căile ferate au reprezentat un
impuls major pentru creșterea noii industrii siderurgice. Unii observatori au
constatat că și dupǎ 1890 ingineria germanǎ era inferioarǎ celei din Marea
Britanie. Unificarea Germaniei în 1870 a dus la consolidarea și
naționalizarea companiilor feroviare și a promovat în continuare creșterea
lor rapidă. Spre deosebire de Franța, scopul principal a fost sprijinirea
industrializǎrii și de aceea multe linii au brǎzdat Ruhrul și alte regiuni
industriale și au creat legǎturi bune pentru porturile importante precum
Hamburg și Bremen. La 1880 Germania avea 9.400 de locomotive
transportând 43.000 de pasageri și 30.000 de tone de marfă și a întrecut
Franța.[2]

PRINCIPALELE INVENȚII

 1814- locomotiva-George Stephenson

 1816-fotografia-Nicéphore Niépce
 1840-telegraful prin fir-Samuel Morse
 1856-convertizorul pentru producerea oțelului-Henry Bessemer
 1863-pasteurizarea alimentelor-Louis Pasteur
 1866-dinamul-Ernst von Siemens
 1867-dinamita-Alfred Nobel
 1876-telefonul-Alexander Graham Bell
 1876-bicicleta-H.G. Lawson
 1877-fonograful-Thomas Edison
 1879-becul-Thomas Edison
 1885-automobilul-Gottlieb Daimler și Karl Benz
 1895-cinematograful-Frații Lumiere
 1895-telegraful fără fir-Guglielmo Marconi
 1869-Deschiderea Canalului Suez
 1914-Deschiderea Canalului Panama