Cheltuielile impuse de fabricarea şi desfacerea producţiei
(lucrărilor, serviciilor) în timpul planificării, evidenţei şi calculului preţului de cost al producţiei (lucrărilor, serviciilor) se calculează conform următoarelor articole de calculaţie: a. Materii prime şi materiale de bază b. Articole cumpărate, semifabricate şi servicii cu caracter de producţie c. Materiale auxiliare consumate în scopuri tehnologice d. Combustibil şi energie e. Salariul de bază şi suplimentar f. Cotizaţiile pentru asigurarea socială de stat g. Cheltuieli pentru pregătirea şi însuşirea producţiei h. Cheltuieli generale de producţie i. Cheltuieli generale gospodăreşti j. Pierderi de pe urma rebutului k. Cheltuieli comerciale. Relaţia dintre cheltuieli, cifra de afaceri şi rezultat poate fi reprezentată schematic în felul următor: Cifra de afaceri Cheltuieli fixe Cheltuieli variabile Rezultat Cheltuieli totale
Preţul de cost al producţiei (lucrărilor, serviciilor) reprezintă
valoarea estimativă a resurselor naturale, materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei, fondurilor fixe, activelor nemateriale şi a resurselor de muncă, folosite în procesul fabricării şi desfacerii producţiei (lucrărilor, serviciilor) în cauză. Rezultatul financiar final (profitul sau pierderile) se constituie din rezultatul financiar obţinut din vânzările: – producţiei (lucrărilor, serviciilor), mărfurilor, – fondurilor fixe şi altor bunuri ale întreprinderii şi – veniturile de la alte operaţiuni decât cele de desfacere, – micşorate cu suma cheltuielilor legate de aceste operaţiuni. Profitul (pierderile) de la desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor) reprezintă diferenţa dintre: – suma încasată de la desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor) la preţurile în vigoare, – impozitul pe valoarea adăugată, accize, alte impozite şi cheltuieli, necesare pentru fabricarea şi desfacerea acestora 2. Modalităţi analitice de clasificare a cheltuielilor întreprinderii În scopuri de analiză şi de planificare posibilităţile de clasificare a cheltuielilor sunt multiple. 1. După modul de cuprindere în cost, şi legătura lor cu produsul cheltuielile se împart în – Cheltuieli de fabricaţie (cheltuieli cu forţa de muncă, cheltuieli cu capitalul circulant, cheltuieli cu capitalul fix) – Cheltuieli de desfacere (cheltuieli cu ambalaje, cheltuieli de depozitare, cheltuieli cu transportul) – Amenzi şi penalităţi – Alte cheltuieli (impozite, taxe şi alte cheltuieli, ajutor de şomaj) 2. După modul de individualizare şi repartizare pe obiectele de calculaţie cheltuielile pot fi : - Directe (materii prime şi materiale directe, salarii directe, etc.) - Indirecte (cheltuieli comune de secţie, cheltuieli generale de întreprindere, etc.) 2. După raportul lor cu volumul producţiei cheltuielile pot fi: - Convenţional variabile (care depind direct proporţional de nivelul de activitate a întreprinderii - volumul vânzărilor sau volumul produs): cheltuieli cu materiile prime, materiale şi energie, salarii directe. - Convenţional constante (fixe) - elementele constitutive ale acestor cheltuieli nu depind direct de nivelul de activitate a întreprinderii : amortizarea capitalului fix, salarii personalului administrativ, cheltuieli administrative, gospodăreşti 3. în funcţie de momentul efectuării şi includerii în cost există : - Cheltuieli curente - Cheltuieli anticipate - Cheltuieli preliminare