Adaptarea personalului

1. Necesitatea organizării adaptarii personalului

la intreprindere
2. Factorii de influenţă a adaptării
 Necesitatea organizării adaptarii

Dezvoltarea economiei de piaţă şi extinderea proprietăţii

private au făcut ca munca de birou să cunoască o amploare
deosebită. În aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de
componentele procesului de muncă, faţă de om, faţă de
mijloacele de muncă şi faţă de întregul sistem “om-maşină-
mediu”. Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii
îşi găsesc rezolvare prin aplicarea în serviciile şi birourile
firmelor a cercetărilor de ergonomie care să asigure
adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi
scăderea solicitărilor de efort în muncă.
 Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi
susţinută prin prisma unor caracteristici proprii muncii din
aceste structuri, cum ar fi:

- caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi

existenţa unor multiple solicitări de efort fizic şi psihic în
muncă;
- amplificarea factorilor de stres şi de oboseală;
- varietatea şi complexitatea operaţiilor (în special de ordin
intelectual) pe care trebuie să le execute lucrătorii, relaţiile
cu clienţii, răspunderea materială şi morală;
- folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea
şi structura acestuia.
Practica a demonstrat că în serviciile de relaţii cu publicul există o serie de
cauze care conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt diverse şi
pot fi provocate fie de lucrători, fie de clienţi.
Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică
plus cea acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare faţă
de clienţi, manifestat prin lipsă de amabilitate şi prin nervozitate. În
multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament civilizat
poate duce la suprasolicitare.
Dificultăţi pot crea şi clienţii prin modul de comportare faţă de lucrătorii
serviciilor, care nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin
munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o persoană care trebuie în orice
condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate.
Alţi factori care influenţează substanţial
solicitarea psihică sunt
• factorii de mediu (zgomotul, temperatura,
umiditatea şi lumina),
• relaţiile dintre membrii colectivelor de
muncă.
După Selye sindromul general de adaptare cuprinde
trei faze:

1. Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare

generală a organismului pentru a face faţă
agresiunii.
2. Faza de rezistenţă, care cuprinde ansamblul
reacţiilor sistemice provocate de o acţiune
prelungită la stimuli nocivi faţă de care
organismul a elaborat mijloace de adaptare.
3. Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate
fi menţinută, reapar din nou semnele reacţiei de
alarmă, semne care acum sunt ireversibile.
Această fază se încheie de regulă cu moartea
organismului.