N.

Z AH ARIA

TAINE

TELEPATIA. — PLCEREA DURERII.

STIGMATIZAREA. — DUBLA PERSONALITATE.
PRESIMIREA MORII.

BUCURETI
1915
 N. ZAHARIA

TAINE
SUFLETETI 9

TELEPAT1A. — PLCEREA DURERII.

STIGMATIZAREA. — DUBLA PERSONALITATE.
PRESIMIREA MORII.

BUCURETI
Tipografia George Ionescu

1915
BOSTON COLLEGE LIBRARY
CHESTNUT WU.,

APR 3 0 1962
 CONINUTUL
Pag^

TELEPATIA ... 1

DUREREA TRUPEASCA 16

PLCEREA DURERII 39
STIGMATIZAREA 69

DUBLA PERSONALITATE 84

PRESIMIREA MORII 94
PRICA DE MOARTE ... 126
 ,

TELEPATIA
In cn i pe pmni sunt mai ‘.nulte
[ lucruri
decât viseaz filosofia voastr,
Shakespeare

Agrippct d’Aubigne istorisete urmtorul fapt

petrecut în timpul su : „Când regele se afla la

Avignon, în ziua de 23 Decembrie 1574, a murit

în acea localitate Charles, cardinal de Lorena. Re-
gina [Caterina de x\ledicis] intrase în aternut mai
de vreme cade obicei, având la cptâiu, între alte
persoane distinse, pe regele Navarei, pe arhiepis-
copul de Lion, pe doamnele de Retz, deLigneroIIes
i de Sauves, dintre cari dou au confirmat
aceast istorisire. In momentul când erâ gata
s concedieze pe toate aceste persoane, a tre-
srit de odat din aternut, i-a pus mâinile la
ochi i cu un strigt puternic a chemat în ajutor
pe cei cari se aflau în jurul su, pentru a le
 9

art lâng pat fantoma cardinalului de Lorena

cu mâna întins ctre dânsa. i strig de mai
multe ori: „D-le Cardinal, nu am nevoe de dum-
neata." — Regele Navarei trimese numai decât pe
unul din gentilomii si la locuina cardinalului,
de unde i se raport c în ace/a moment car-
dinalul i-a dat sfâritul/ 4

Aceast apariie stranie a imaginei cardinalului

chiar în momentul morii lui, constitue un fe-
nomen de telepatie.
Unii numesc aceste fenomene halucinaii tele-
patice. Acest nume nu li se potrivete mai bine,
de oarece între ele i halucinaiile propriu zise
sunt deosebiri'.
Halucinaia este o sensaie fale, care nu are
nici o legtur cu vre-un fapt real petrecut în
lumea extern, — pe când fenomenul telepatic este
o sensaie, al crei mecanism dei pân în pre-
zent nu ne este cunoscut, dar e în legtur cu
un fapt real, îns petrecut la distan.
In categoria fenomenelor telepatice nu intr
numai întâmplri la fel cu cea descris mai
nainte. Telepatia „ consist în ti ansmisiunea unei
idei ,
unei impresiuni, unei stri psihice oarecare ,

dela o persoan la alt persoanâ. u{ Prin urmare,

afar de sensaiunile optice, orice fel de sensa-
iuni pot fi transmise ;
îns cele optice sunt cele
mai numeroase.

1
Maxwell. Les P/ienomenes psychiques. Paris. Alean.
 Vom mai cita i urmtorul caz, întâmplat acum
câiva ani unei persoane de toat încrederea,
povestit în jurnalul englez Spectator. „Fratele
meu Veniamin locuete în Noua Zeland. Intr’o
zi sora mea Emilia galben ca ceara, de —
spaim, —
vine i-mi spune c Iui Veniamin
trebue s i se fi întâmplat de bun seam o
nenorocire, fiindc dânsa l-a vzut cu un bra
în earp — zcând pe pat într’o camer, unde
erau i alte paturi. Un timp mai îndelungat ca
de obicei nu am mai primit nici o veste dela
iratele nostru. In cele din urm, primirm o
scrisoare în care dânsul se scuz pentru întâr-
ziere, zicând c i-a rupt un bra i c a trebuit
s stea câtvâ timp în spital. Confruntând datele
am constatat c nenorocirea i s’a întâmplat chiai
în ziua în care Emilia a avut viziunea .“
Un fenomen telepatic auditiv foarte interesant
este acela povestit de Clovis Hugues lui Camille
Flammarion.
In anul 1871, povestitorul în chestiune se
afla în temnia Saint-Pierre din Marsilia, con-
damnat la câiva ani de închisoare, din cauza
unui articol subversiv pe care-1 publicase într’un
Tot în aceeai închisoare se aflâ i Gas-
jurnal.
ton Cremieux condamnat Ia moarte. „Intr’o zi
,

pe când câiva camarazi se proclamau atei i

materialiti cu o înfocare neobinuit, în urma
unui gest al lui Cremieux, le-am atras atenia
c nu erâ convenabil din partea noastr s sus-
 4

inem aceste preri în faa unui condamnat Ia

moarte, care credea în Dumnezeu i în nemu-
rirea sufletului. Condamnatul îmi zise surâzând :

„Ii mulumesc, amicul meu. Când m vor îm-

puc, îi voi da o prob manifest chiar în ce-
lula ta.“ („Quand on me fusillera, j’irai vous faire
Ia preuve en manifestant dans votre cellule“).
„In dimineaa zilei de 30 Noembrie, când se
lumin de ziu, am fost pe neateptate detep-
tat din somn de sgomotnl unor ciocnituri în
mas. Apoi, sgomotul încet i adormii din nou.
Câteva minute mai târziu, acela sgomot reîn-
cepu. Am srit din pat i m’am pironit dinaintea
mesei sgomotul continu i se mai repet odat
;

sau de dou ori, în aceleai condiiuni ca cele

1
dinainte.*
mai de aproape, Clovis Hu-
Interesându-se
gues a aflat c
acela timp în care dânsul a
in
auzit ciocniturile în mas amicul su Cremieux ,

a fost împucat.
Nu se poate admite c
a fost o autosugestie,
prin faptul c
povestitorul nu tia de mai nainte
c execuia se va face atunci. Cel puin astfel
mrturisete dânsul.

Exist în Londra o societate compus din sa^

vani, al crei preedinte a fost i Charles Pi-
chet ,
distinsul fiziolog francez, — care adun

1
Flammarion. L'inconnu. pag. 76—77.
 5

cât se poate mai multe cazuri de acest fel. Nu

permite îns orice mrturisire. Ea caut s se
înconjoare de cât se poate mai multe garanii,
c cei cari fac mrturisirile spun adevrul.
Iat o declaraiune scris, fcut înaintea a-
cestei societi savante de ctre o doamn j.
Bidder, i autentificat de profesorul W. F. Barret,

coleg cu I. A. Balfour în menionata societate,

in acest caz e vorba de un presentiment nu de o ,

apariiune zis. E vorba de o simpl

propriu
stare afectiv, neinsoit de nici un fel de imagin.

„ O rud a mea —
scrie d-na Bidder er în —
gazd la o amic, al crei brbat, inginer, er
ocupat în Spania cu construcia unei ci ferate.
Intr’o noapte, ruda mea a fost deteptat din
somn in mod brusc de prietena în cestiune, care
cuprins de spaim, îi spuse este pe deplin c
încredinat c brbatul su trebue s fi murit
într’un accident de drum de fier, cu toate c nu
tia s
spun cum a cptat aceast încredinare.
Ruda mea a cutat s
o liniteasc, amintindu-i
c linia construit se va inaugura în ziua urm-
toare i c, prin urmare, er puin probabil ca s
se fi putut întâmpl vre-o deraiere.
44
Mai târziu
s’a aflat c inginerul, voind s încerce puterea
de rezisten a unei pri din linie, mai înainte
de inaugurare, aceast încercare i-a fost fatal.
Ne-ar trebui volume întregi, dac ar fi ca s
citm toate cazurile de telepatie. i cu toate c
sunt atât de numeroase, sunt foarte muli, mai
 6

ales printre oamenii culi, cari se îndoesc de ve-

racitatea lor. Adevrul e c numrul acestora se
micoreaz din ce în ce ;
dar este probabil c
înc mult timp de aci înainte tot se vor mai gsi
neîncreztori. Cauza este c de obicei întâmpla-
rea face ca s se produc, asemenea fenomene
neobinuite. Aceleacari se pot reproduce pe cale
experimental i nu de oricine, sunt foarte pu-
.
ine i se refer mai mult la cazuri de transmisie
de gânduri, nu de imagini.

11

Dup ce am expus câteva fenomene de tele-

patie, dintre cele cari s’au petrecut întâmpltor, s
trecem la experiene, cari s’au fcut în acest vast
domeniu al supranormalului. Ele sunt privitoare
mai ales la transmisiea ideilor la distant.
In Frana, primele încercri de sugestie la dis-
tan au fost fcute de D-rii Gilbert i Pierre
Janet dar nu au dat rezultate definitive. Acum
,

câiva ani au fost fcute experiene de ctre

Vaschide i Pieron i se afl publicate în bro-
ura : Contribution experimentale ietnde des phe -
nomenes telepathiques, par Vaschide et Pieron .

Paris 1902. — Nici rezultatele acestor experiene nu

se pot considera ca destul de probante. De altfel

chiar autorii mrturisesc c nu fac altceva decât

„s încerce a cercet în mod experimental me-
 ,

canismul strii mintale a dou persoane, cari

caut voluntar i în urma unei înelegeri preala-
bile, s gândeasc în mod paralel.
1 '

Vom insist mai mult asupra experienelor f-

cute de Lombroso celebrul antropolog italian, cu
,

Pickmann, ipnotizatorul i cititorul de gânduri

cunoscut i publicului român, cu Regis i cu o
alt persoan indicat prin litera B. Ele au fost
publicate în Annales de Sciences psychiques. Sept.
Oct. 1904 slib titlul de Mon anquete sur la trans-
mission de la pensee.
Iat ce spune dânsul :
„Cu Pickmann,
privire la
cred c pot s afirm c foarte deseori er vorba
de transmisia gândirii propriuzise. Mai întâiu,
mai multe experiene executate de dânsul in la-
boratorul meu au fost fcute contact, i cu fr
toate acestea divinaiunea [ghicirea] a fost ime-
diat. De altfel,într’unele experiene foarte ciu-
date, pe cari nu le-a reprodus în public, fiindc
reuita lor este mai puin sigur— aproape de 6
ori din 10 — Pickmann refract ca zic aa, s
asupra unei alte persoane propria sa putere de
divinaiune, adic face pe un altul s ghiceasc
în locul su, fr ca el s fie în atingere direct
cu dânsul."
„Pentru a sfâri cu Pickmann, este destul s
spun c în cursul experienelor executate în la-
boratorul meu, a citit uneori gândul unei per-
soane, care nu se afla în aceeai camer cu dân-
sul. Doctorul Bonnechiato m-ia raportat rezultate
 :

identice, obinute cu Pickmann în teatru ;

transmi-
siunea gândurilor s’a petrecut la deprtare de 12
metri, iar sugestionatorul er un membru foarte
respectat al aristocraimii.“
O alt persoan cu care a mai experimentat
Lombroso este Regis. Cu dânsul a fcut expe-
riena urmtoare O persoan necunoscut su-
:

pe o hârtie urmtoarele cuvinte

biectului a scris
„Ingenunchiaz i roag-te“, i apoi a închis hârtia
într’un plic. Regis a luat plicul între palme, l-a

pipit i s’a aezat într’o atitudine rugtoare. O-

biectându-i-se c nu a executat tot ce s’a po- i

runcit, dânsul se ridic dup scaun cu oarecare

sil i czu în genunchi.
Experiena cu B. —
se art 2 portrete, spu-
I

nându-i-se numele persoanelor reprezentate în

ele apoi a ghicit rând pe rând persoana care
;

er reprezentat în portret, fr ca s-l vad.

Aceeai experien a fost fcut chiar i cu 5
portrete, iar rezultatele au fost identice, adic a
reuit s ghiceasc ce reprezint anumite portrete,

fr ca dânsul s le vad.
B.nu se înel niciodat, când putea stea s
câteva minute cu mâna înaintea ochilor i cu
urechile înfundate, —
atitudine pe care cut a o
lua independent de voina mea.
Când a fost întrebat cum, prin ce mijloc putea
s ghiceasc numele portretelor, dânsul rspunse:
„simt nevoe s
spun un nume i-l spun, f/ s
tiu pentru ce.“ („Je me sens porte â dire un nom
et je le dit, sans savoir pourquoi.*)
 Acestea sunt faptele. Dar care le este expli-
carea? Nici una tiinific, adic aa fel în cât s
fie primit de toi, s
nu mai dea loc la nici un
fel de obiecie. i
ca în orice fel de cestiune care nu
e rezolvit, s’au fcut i se fac diferite ipoteze,
întemeiate i ele de multe ori pe alte ipoteze.
Lombroso spune
Astfel, c
dac considerm
gândirea ca un simplu fenomen de micare, ca o
form sub care se manifest energia, atunci —
transmisiunea gândirii la distan nu mai are de
ce s
ne surprind, dup cum nu ne mai sur-
prinde nici una din celelalte forme ale energiei,
cunoscute sub numele de electricitate, magnetism,
cldur, lumin, sunet.
„O coard armonic, întins alturi de o alta
din care scoatem un sunet, intr la rândul ei în
vibrare, când este acordat la acela unison cu
cea dintâiu : analogie care s’a repetat deja de
mii de ori. Ce gsim magic în aceasta?
„S’ar mai puteâ obiecta: Cum se explic faptul
c vibraiile i micrile moleculelor cerebrale
pot ptrunde prin masa compact a oaselor cra-
niene ?
„ E destul s rspundem c corpuri cu mult
rriai compacte nu opun aproape nici o rezisten
trecerii ondulaiilor luminoase, magnetice, etc.

„Fr îndoial c ne este cu mult mai greu s

 10

constatm aceste fenomene cu cât ne îndeprtam

mai mult de starea anorganic i ne apropiem
de cea organic cci micrile psihice sunt aa
;

de complexe Dar aceasta nu probeaz altceva

!

decât c, pentru ca transmisiunea gândirii se s

produc într’un mod bine definit, se simte nevoe
de anumite condiiuni specialei
Una din aceste condiiuni, dup Lombroso,
este ca persoana cu care se experimenteaz,
trebue s fie într’o stare anormal, într’o stare
de dezechilibru enorm al sensibilitii, cum se
întâmpl de obicei la isterici. Ins nu sunt toi
de aceast prere. Astfel Maxwell susine c
dânsul a obinut cele mai satisfctoare rezultate
în experienele pe cari le-a fcut, servindu-se
de persoane în stare normal, cu un sistem ner-
vos bine echilibrat.
Un alt savant care a încercat a da o explicare
fenomenelor de telepatie este Alfred Fouillee .
( Communication sur la telepathie et la telegraphie
sans fii, l Institut general de Psycliologie de Paris
în Annales de Sciences psichiques. Sept.-Oct. 1904).
Explicarea sa, dup cum se va vedea mai jos,
are oarecare analogie cu aceea dat de Lom-
broso.
Iat ce scrie dânsul în voi. II al crii sale
Psycliologie des Idees-forces, publicat în anul
1893: „Simpatia la distant i hiperacuitatea ex-
cepional a simurilor n’au nimic de contrariu
cu datele tiinei. — Este posibil s existe sau, mai
 II

bine zis, este imposibil s nu existe mijloace de

comunicaie în spaiu, cari ne sunt înc necu-
noscute. Se pot construi telegrafe fr toate fi-
rele telegrafice obinuite. Un telefon reproduce la
o distan enorm vibraiunile vocii, prin mijlo-
cirea unui fir conductor sau chiar i fr aceast

mijlocire, dup cum s’a putut prob prin expe-

rienele de curând fcute în Anglia. Nu se poate
neg deci a priori c anumite ondulaii cerebrale
nu s’ar putea transmite la distane mari prin mij-
locirea unui conductor a crui natur ne este
necunoscut, i s
produc un efect simit asupra
unor anumii creeri.“
Descoperirea care s’a fcut în timpul din urm^
a razelor X, I-a întrit i mai mult în convin-
gerea sa.
„Astzi nu am de fcut nici o schimbare în
refleciunile pe cari le-am fcut atunci. Voi
adogâ numai, c toate radiaiunile noi, despre
cari se vorbete în zilele noastre, îmi par un
pas înainte în descoperirea nenumratelor ondu-
laiuni, pentru numirea crora toate literele alfa-
betului omenesc vor fi neîndestultoare, cci al-
fabeturile naturii au un numr infinit de litere.

,, Aceeai infinitate se regsete în ordinea psi-

hic, —
ordine care, dup opinia mea, nu e de
cât un abstract (abstrait) i un extract (extrait)
al ordinei fizice. Dac numim idee orice stare
contient sau subcontient a vieei psihice, se
va recunoate c
orice idee rspunzând unei on-
 ,

dulaiuni sau radiaiuni, fie nervoas, fie de orice

alt natur, rspunde prin aceasta chiar unei 'foie
de propulsiune sau de propagaiune, infinite."
Pentru a se putea da o explicare tiinific
acestor stranii fenomene de transmisiune a gân-
dirii, ar trebui mai întâi s se precizeze ce este
gândirea, s se determine natura intim a — lucru ei,

care nu s’a fcut i care, dup opinia

pân acum
unora, nu se va putea face nici odat.
Intr’un congres al naturalitilor i medicilor
germani, care s’a inut la Lipsea în anul 1872,
Emil Du Bois-Reymond, celebrul fisiolog ger-
man, a inut un discurs memorabil asupra „ Limi-
telor cunoaterii naturii" care a revoluionat
',

lumea gânditorilor i în care dânsul se ocup

î de aceast cestiune. Pentru dânsul cestiunea
contiinei, luat în sens curat psihologic, este
un problem nerezolvabil.
Dar pentru a ne putea lmuri pe deplin asu-
pra celor ce spune, trebue s
tim ce înelege
prin cunotin astronomic. „Eu numesc cuno-
tin astronomic — zice dânsul — a unui sistem
material, o aa cunotin a prilor lui, a pozi-
iilor mutuale i a micrii lor, încât poziia i
micarea lor în vre-un moment al timpului tre-
cut sau al timpului viitor, s poat fi calculat
cu aceiai siguran ca i poziia i micarea

1
Publicat în traducere de d. T. L. Maioresca în Con-
vorbiri Literare 1891 — 1892.
 •13

corpurilor cereti, presupunând observrile fcute

cu exactitate perfect i teoria definitiv stabilit .
44

„Cunoaterea astronomic a creerilor, cea mai

înalt cunoatere ce o putem dobândi în privina
nu ne descopere altceva în ei decât materie
lor,

micat. Ins prin nici o imaginabil aezare sau

micare de prticele materiale nu se poate con-
strui o punte de trecere spre domeniul contiinei.
„Micarea nu poate s
produc de cât micare
sau s
se prefac —
înapoi în energie potenial.
Energia potenial nu poate de cât produc s
micare, s
menie un echilibru static, s eser-
4
cite o presiune sau o traciune /
„Ce legtur imaginabil exist între certe mi-
cri a certe atome din creerii mei pe de o parte,
i faptele pentru mine. primordiale, indefinibile,
necontestabile pe de alta: „eu simt durere, simt
plcere, simt cald, simt rece, gust dulce, miros
parfum de trandafir, aud son de clavir, vd rou / 4

si certitudinea tot aâ de imediat rezultând de

aici :
„prin urmare eu sunt ? 44

„Este i rmâne cu desvârire i pentru tot-

deauna de neîneles, c unui numr de atome
de carbon, hidrogen, azot, oxigen etc., s nu le
fie indiferent, cum sunt aezate i se mic, cum
au fost aezate i s’au micat, cum vor fi ae-
zate i se vor mic. In nici un mod nu este de
priceput, cum din conlucrarea lor s se poat
nate contiina. Dac este ca modul aezrii i
micrii lor s
nu le fie indiferent, ar trebui s
 14

ni le închipuim pe fiecare înzestrat cu contiin,

în felul Monadelor. Dar prin aceasta nici conti-
ina în genere n’ar fi explicat, i nici n’am fi

câtigat ceva pentru explicarea contiinei unitare

a individului. 44
—i oratorul conchide c ne var
rmânea venic necunoscute, atât natura intim a
materiei i forei cât i natura contiinei.
asemnarea pe care o gsesc unii
Prin urmare,
întrefenomenele materiale i cele mintale nu este
de ct aparent,- de oarece prin natura lor se
deosibesc radical unele de altele.
Analogia ce voesc s o stabileasc unii oa-
meni de tiin între transmisiunile prin telegra-
fia fr fir i transmisia gândurilor, nu merge
tocmai aâ departe. Asemnarea const nu-
mai în aceea c între dou puncte nelegate
prin nimic sau, mai bine zis, a cror legtur
nu o cunoatem, se pot stabili oarecari co-
municaii; dar pe când nu avem
în primul caz
de cât transmisie de de al
electricitate, în cel

doilea avem transmisie de gândire. Dar dac

nici natura intim a electricitii nu se poate ex-
plic, cu atât mai puin explicabil este aceea a
gândirii.
Nervii sunt de dou feluri: sensitivi i motori,
numii astfel dup însuirea pe care o au de a
transmite simire sau micare. Dar ce e simirea ?
Ce e micarea? —
La aceste întrebri nu se poate
rspunde în mod pe deplin satisfctor.
De un lucru îns putem fi bine încredinai i
 15

anume de faptul c toate aceste fenomene stranii,

cari s’au petrecut i se vor mai petrece, denot

existena unei fore ale crei manifestri le cu-
noatem, dar ale crei legi nu ne sunt cunoscute.
i câte asemenea fore vor fi existând, despre
cari noi nu ne putem da seama!
„Toate cunotinele noastre omeneti zice —
Camille Flammarion —
ar putea fi reprezentate
în mod simbolic printr’o insul mic, foarte mic,
înconjurat de un nemrginit ocean.

BIBLIOGRAFIE

Hasdeu (B. P.).— Sic Cogito. Ed. III. Bucureti, 1895.

Gurney, Myers et Podinore. — Les hallucindiions telepa -
ihiques. Traduit et abrege des „ Phantasnis of the Living
111-e Ed. Paris, 1899. Alean.
Flammarion (C ).—L’ inconna et Ies problemes psychiques.
Paris, [1900],
Maxwell (J.).
— Les .phenomenes psychiques. Paris, 1904.
Alean.
Myers (F. M. H.). — La personnalite humaine, sa survi-
vance, ses manifesiations supranormales. Paris, 1905. Alean
JTraducere prescurtat din englezete].
Boirac (E.).— La Psychologie inconnue. Paris, 1912. Alean.

4>
 DUREREA TRUPEASCA
i

Un ru de care nimeni nu scap este durerea.

i cu toate c fenomenul acesta este cel mai
rspândit —
totu este puin studiat, din cauz
c este, mult mai complex de cât se pare.
O definiie bine determinat a durerii nu exist,
Ins toi tiu deosebirea dintre durerea sufle-
teasc i durerea trupeasc.
Unii îneleg prin durerea trupeasc orice fel
de indispoziie, orice fel de suferin, fie pro- c
vine din cauza unei trebuine uesatisfâcute, fie
c are drept cauz o rnire, o lovire, etc.

Privit sub aceast înfiare, durerea trupeasc

este si mai greu de studiat. De aceea vom în-
ltura din cadrul acestui studiu suferinele pro-
venite numai din cauza unor sensaii displcute
i ne vom ocup numai de acelea propriu zise
dureroase.
 17

In durerea trupeasc sunt de studiat dou fe-

luri de fenomene : unele de natur anatomo-fi-
ziologic i altele pur psihologic, adic unele
cari se raport la transformrile trupeti i al-
tele privitoare la percepia acestor transformri
sub form de durere.
O cestiune desbtut înc între fiziologi este
dac exist un sim special pentru durere. Vom
spune dela început c anatomicete nu s’a desco-
perit nimic. Cei cari susin existena unui ase-
menea sim sunt întemeiai pe deducii scoase
din anumite experiene fiziologice. —Vom expune
deosebitele preri.
Mai întâiu, cari sunt cauzele fiziologice ale du-
rerii ?
Orice durere — spune Ch. Richet — este prici-
nuit de o excitaie puternic sau de o stare
anormal a organismului. Orice excitaie trece
prin trei faze. întâia (A.), în care este prea slab
pentru a produce o sensaie ;
a doua (B.), în care
este atât de puternic în cât produce o sensaie ;

în sfârit, a treia (C.), în care excitaia este atât

de puternic în cât devine dureroas. Astfel, de
pild, dac aplicm pe dosul mânei o greutate
extrem de uoar (0 gr., 0001), ea nu va fi nici
mcar simit. Aceast excitaie corespunde fa-
zei A.
Faza B. reprezint excitaiunile cari produc
sensaiuni tactile, fr a fi dureroase; iar fazaC,
excitaiunile tactile, cari sunt aa de puternice,
 18

în cât devin dureroase i chiar de nesuferit.

Ch. Richet susine c fenomenele, cari se pro-
duc cu sensaiile tactile, sunt la fel cu cele pro-
duse i cu celelalte simuri. Cu alte cuvinte, exci-
taia prea exagerat a oricrui sim produce
durere. Aceasta l-a fcut susin s
nu exist c
nervi speciali pentru durere.
Dac admitem existena unui sim special pen-
tru durere; atunci, ca toate celelalte simuri, el

trebue s aib nervi speciali prin cari s se

transmit, i centri speciali de percepere. Aceasta
îns nu se tie cu certitudine pân în timpul de
fa. Astfel se explic diversitatea de preri în
aceast privin.
Unii admit existena unui centru nervos al

durerii, al crui sediu este în creer; îns nu admit

c ar fi existând nervi speciali pentru durere.
Dintre acetia face parte i Ch. Richet.
„Nu toate durerile pricinuite de excitaiuni
periferice sunt identice. Este deosebire între du-
rereacauzat de o îneptur de ac i aceea
cauzat de o vezicatoare, precum i între aceasta
din urm i aceea produs de aplicarea punc-
telor de Dar chiar dac ar fi identitate între
foc.
aceste dureri, aceasta nu poate proba de cât c
între o sensaie dureroas i o percepie sensi-
—
tiv este deosebire, fapt necontestat de nimeni.
Trecerea dela o anumit sensaie Ia durere se
face pe nesimite; iar dac ar fi s admitem
existena unor nervi speciali pentru durere, ar
 19

trebui s credem c Ia începutul exicitaiunii in-

tr în joc numai i c, la un mo-
nervii sensitivi
ment înceteaz i începe rolul
dat, rolul acestora
nervilor durerii. Aa, de pild, analizând cu cea
mai mare precizie posibil sensaiunile pe cari
le avem, când electrizm o parte anumit a cor-
pului, percepem exact creterea treptat a feno-
menului sensibil. Deocamdat o uoar furni-
ctur, apoi aceasta crete treptat-treptat, propor-
ional cu intensitatea curentului electric, devine
insuportabil; iar în cele din urm, dureroas.
Incontestabil c
este aceeai sensaie, pe care o
simim foarte precis crescând în intensitate, în
aceeai msur în care crete i excitaia, pân
când devine dureroas.
„Dac am admite existena unor nervi speciali
pentru durere, ar trebui atunci s susinem c
curentul slab nu-i excit i c deodat [deve-
nind puternic] începe a-i excita i a produce
W1
durere. Aceasta parepuin raional .

Suntem mai aproape de adevr admiând exis-

tena unui centru sau a unor centrii nervoi ai
durerii, cari s’ar afla în vecintatea centrilor sen-
sitivi. Atunci durerea, socotit ca fenomen cen-
tral.s’ar explica astfel. Am spus orice sen- c
saie puternic produce durere. Când excitaia nu
este prea intens, ea pune în vibrare numai cen-
trul sensitiv corespunztor nervului excitat. Când

1
Dictionnaire de Physiologie. Cuvântul Douleur.
 ;

îns aceast excitaie este prea mare, atunci vi-

braia centrului nervos corespunztor este atât de
mare, în cât se restrânge asupra centrului sau
centrilor durerii, cari Ia rândul lor vibreaz, —i
astfel s’ar produce durerea.
Faptul c trebue s existe un centru al durerii

pare c este incontestabil. Numai aa s’ar putea

explica numeroasele cazuri de analgezie, de pier-
dere a sensibilitii dureroase, produse artificial

prin cloroform, cocain, etc, — sau cari se pre-

zint în mod natural, mai ales în cazurile de
isterie.

Dup credina unora, sediul durerii e în creer

iar durere nu se poate produce, adic simi, de
cât când continuitatea dintre el i sistemul ner-
vos periferic nu este întrerupt. Aa de pild,
s’a observat c persoanele la cari aceast conti-
nuitate a fost întrerupt printr’o ran oarecare,
nu mai erau simitoare la nici un de durere
fel

în partea corpului inferioar acelei rni, oricât

de puternic ar fi fost excitarea, care li s’ar fi

aplicat.
In tocmai ca i Ch. Richet doctorul Lucas-Cham-
,

pionniere n’a admis c ar fi existând nervi spe-

ciali pentru durere. „Durerea — spune dânsul — are
ca sediu toi nervii sensitivi. Nici odat nu s’a
putut proba în fiziologie c ar fi existând nervi
speciali pentru durere ." 1

Prerilor doctorului Ch. Richet li s’au adus

1
Revne Scientifique. 1901, fevrier.
 21

urmtoarele obieciuni de ctre fiziologul ger-

man FrederichA
un fapt admis astzi de ctre toi fi-
1) Este
ziologii, c
un nerv sensitiv nu poate produce
de cât un fel de sensaii, care fel atârn de cen-
trii nervoi din cari el face parte. Aceast ener-
gie specific a nervilor este incontestabil. Prin
urmare, un nerv olfactiv produce numai sensaii
de miros; un nerv optic, sensaii vizuale, i aa cu
toi ceilali. Admiând dar c aceti nervi, pe lâng
sensaiile speciale fiecruia din ei, ne dau i sen-
saii de durere, ar fi s
contestm energia spe-
cific a nervilor, nedesminit prin nimic pân
în timpul de fa.
2) In multe împrejurri sensibilitatea durerii e
suprimat, pe când cea tactil sau termic per-
sist. Aa se întâmpl la începutul anestezierii
prin cloroform i în multe cazuri de isterie. Sen-
saiuniîe tactile sunt deosebite de cele dureroase.
Ele preced pe acestea din urm. In cazul inci-
ziunii unui abces, de pild, simim mai întâiu r-
ceala bisturiului i numai puin mai târziu sim-
im i durere.
urma experienelor fcute, Frey Goldscheider,
In ,

doamnele Ioteyko i Stefanowska, au stabilit c

la suprafaa pielii sunt mai multe simuri.
„Prin mentolizare obinem o disociare foarte
precis de patru simuri cutanee: de rece, de
cald, de pipit, de durere.

1
Revue Scientifique 1896, VI, p. 713-717.
 22

„Influena mentolului asupra nervilor durerii

este cea mai timpurie, apoi vine excitarea nervi-
lor frigului; în al treilea rând, aciunea depri-
mant asupra nervilor pipitului ;
iar în al pa-

trulea rând i
numai când mentolizarea este foarte
pronunat, se constat o aciune asupra nervi-
lor caldului, care se manifest prin picturi i
chiar printr’o sensaie de arsur.
„Disociarea pe care am studiat-o pledeaz în
favoarea originei specifice a celor patru categorii
de nervi. Mentolul este un excitant puternic pen-
tru nervii frigului i ai caldului (cu toate c ac-
iunea lui asupra acestor dou categorii de nervi
nu este simultan); un deprimant pentru nervii
sensibilitii tactile i dolorifice.
„Nervii sensibilitii durerii sunt socotii ca
formând ptura cea ^mai de deasupra (Freyx
Thunberg); a doua ptur de nervi ar fi consti-
tuit din nervii frigului ;
iar a treia, din nervii cal-
dului. — Aceast localizare îi gsete sprijinul în
experienele noastre cu mentolul. ui
Odat admis existena unor nervi speciali pen-
tru durere, atunci durerea sensorial nu este alt-
ceva de cât aceea produs prin excitarea nervi-
lor dolorifici coninui în organele simurilor, prin
mijlocirea excitantului adecvat organului senso-
rial în cestiune.

1
Ioteyko (I.) et M. tefan o wska. Psycho-Pk)’sio!ogie de
la Douleur. Paris. Alean. 1909. pag. 119—120.
 23

„Prin urmare, în toate organele sensoriale sunt

dou praguri (seuils) de excitare pentru excitan-
tul un prag situat mai jos, pentru sen-
specific :

saia specific altul mai sus, pentru durere. Ins

;

aceste dou praguri corespund la dou aparate

nervoase distincte. Din cauza acestei excitabiliti
diferite, nervii durerii nu sunt de loc impresio-

nai cât timp excitaia nu depete oarecare li-

mit. Graie acestei dispoziiuni, funcia-sensaie
i funcia-durere se pot îndeplini una alturi de
cealalt i, întru câtva, una independent de cea-
lalt / 1
„Acum tim cui se datorete durerea organe-
lor simurilor. Ea nu poate rezulta nici odat din
excitarea, chiar extrem de puternic, a nervilor
sensoriali ai auzului i vederii. Se tie, în fine,
c nici chiar tierea nervului optic i acustic al
animalelor nu este însoit de durere. Durerea
sensorial se datorete numai iritaiei nervilor
dolorifici, cari se gsesc în acela trunchi cu

nervul sensibilitii generale, — sau iritrii extre-

mitilor nervilor dolorifici, afltoare în membra-

nele cari acoper organul sensorial / 2
In privina cilor de conducie ale sensibilitii
dureroase s’au fcut numeroase cercetri. Bertholet
formuleaz urmtoarele concluzii.
„I. Impresiile dureroase i de cldur nu se

1 Ibid. 170-1.
2
lbid. pag. 210*11.
 24

transmit Ia distan dealungul substanei cenuii.

„Substana cenuie nu este deci calea de con-
ducie a acestor sensibiliti.
„II. Sensibilitatea dureroas i de cald se trans-

mite prin cordoanele laterale ale mduvei spi-

nrii.
O
hemiseciune lateral la câine i pisica
„III.

produce o degenerescen ascendent bilateral

a fasciculelor laterale, mai puternic în partea
lezat de cât în cea sntoas.
„IV. Fasciculul cerebelos nu pare ar juca c
un rol indispensabil în conducia acestor sensi-
biliti.
„V. Conducia dolorific i calorific ar fi mai
mult localizat în partea mduvei ocupate de fas-
ciculul lui Gowers ." 1

Am vzut mai nainte cele ce crede doctorul

Ch. Richet în privina existenei unui centru sau
centrii ai durerii.
Acela lucru îl cred i autoarele de cari ne
ocupm. Dânsele susin c centrul perceptiv al
durerii ar fi existând în emisferul stâng al cre-

erului.
s
„Cum nimic nu dovedete c nervii dolorifici
se încrucieaz, nu este imposibil s ne închi-
puim c aceti nervi parcurg un traseu direct, i
anume c nervii dolorifici din stânga corpului se
duc în emisferul stâng. Centrul durerii fiziologice

1
Ibicl. pag. 96.
 25

ar putea deci fi situat în emisferul stâng, alturi

de centrii cei mai importani, cari la dreptaci ti- —
pul cel mai rspândit —
sunt situai în aceast
parte. i cum funcia dolorific este o funcie de-
fensiv, centrul durerii, fiind situat în aceeai parte
i în vecintatea centrilor celor mai importani,
ar putea foarte bine îndeplini rolul su esto-fi-
lactic .* 1

„Partea stâng (a creerului) este mai simi-

toare la durere, atât la dreptaci cât i la stângaci.
„Aceste rezultate arat cert c centrii durerii
nu sunt aceiai cu centrii percepiei. Percepia
durerii se face de ctre centrii diferii de a-
ceia ai percepiei tuturor celorlalte sensaiuni ." 2
„Asimetria dolorific, cu predominan cons-
tant în partea stâng Ia cei dreptaci i stângaci,
pledeaz puternic în favoarea unui centru special
al durerii. Centrii durerii nu sunt aceiai cu cen-

trii perceptivi ai celorlalte sensaii .“ 3

In cloroformizare se constat c sensibilitatea
doloroficâ este aceea care dispare cea dintâiu,
adic înaintea celorlalte feluri de sensibiliti i
ai micrii voluntare.
„Pe de alt parte, funciunile reapar în ordinea
invers a dispariiei lor; cea din urm, sensibi-
litatea durerii.

1
lbid. pag. 103.
2

5
lbid. pag. 102. 4
lbid. pag. 64.
 26

„Analgezia este de fapt un fenomen, care coin-

cide cu începutul de cloroformizare a creerului,
este contimporan cu turburrile inteligentei i
precede aboliia tuturor celorlalte sensibiliti i
a micrii voluntare.
„Prin urmare, centrul cortical al durerii este
situat în emisferele centrale, probabil c nu de-
parte de cci tim, pe de
regiunea rolandic;
alt parte, c
la animale singur numai excitarea

acestei regiuni centrale este însoit de durere." 1

Urmrind deamnuntul numeroasele i fe-

cu
luritele s’au fcut asupra durerii
cercetri, cari
trupeti, constatm c
relativ puine lucruri se
tiu aâ fel în cât s fie primite drept axiome.
Existena unor nervi speciali pentru durere,
precum i a unor centrii nervoi se deduce din
experiene fcute asupra sensibilitii dureroase.
Vedem c
logic ar fi ca durerea trupeasc, în-
tocmai ca i celelalte simuri, s-i aib un apa-
rat al su propriu. Ceva mai mult, deducem c
chiar aâ trebue s fie; îns pân acum exis-
tena Iui deplin nu s’a dovedit, adic nu putem,
urmri în mod anatomo-fisiologic acest fenomen
al durerii, din momentul când se ivete cauza
care-1produce i pân în momentul când se
produce percepia durerii.

Ibid. pag. 112.

 La durere se observ mai multe fenomene-
caracteristice.
Cu cât o durere devine mai intens, cu atât
mai mult se generalizeaz, se iradiaz. Dac, de
pild, fixm reoforii ascuii ai unei pile electrice
în dou puncte diferite ale epidermei, i facem
s treac prin ei un curent electric, atunci vom
simi o durere în form de cerc împrejurul fie-
crui vârf al lor iar cu cât curentul electric va
;

deveni mai mare, cu atât cercurile dureroase se

vor mri, pân când în cele din urm durerea
—
ne va cuprinde tot corpul, se va generaliza.
Un alt caracter al durerii este intermitena. Nici
o durere intens nu e continu. Ea se produce
ritmic, fiindîntrerupt de perioade în care este
mai puin intens. Chiar i când cauza durerii
va fi intens, durerea va fi intermitent. Cine a
avut o nevralgie dentar, a putut constat aceasta».
Intermitena durerii se explic fiziologicete în
modul urmtor:
Cu cât o excitaie dureroas este mai puter-
nic, cu reaciunea sistemului nervos în po-
atât
triva ei va necesit o pierdere mai mare de for
nervoas. Iar dac excitaia persist, neaprat c
va cauz o sleire nervoas i, prin urmare, o mai
mic impresionabilitate.
Durata unei dureri este adesea în raport invers
cu cauza care a produs’o. Un curent electric de
o secund ne poate cauza o durere, care du- s
reze mai multe ore. Neaprat sunt i dureri c
a cror durat s
nu fie de cât cu puin mai
mare de cât a cauzei care le-a produs.
Percepia durerii se face mai încet de cit a
pipitului. In totdeauna aceasta din urm precede
pe cea dintâiu. In cazuri de tabes percepia du-
rerii este i mai târzie.
Când dou sunt simultane, numai cea
dureri
mai vie ne cauzeaz suferin. Cealalt trece
aproape neobservat. Adesea pentru a suporta
mai uor o durere, ne cauzm alta. Astfel se ex-
plic pentru ce unii, în prada unor dureri mari,
îi muc buzele pân la sânge, alii se sgârie —
pe corp, etc. Cu privire la aceasta, Darwin ci-
teaz un caz foarte ciudat. Adesea au fost v-
zui marinari osândii s
fie biciuii, inând între

dini, când Ii se aplicau pedeapsa, câte o bucat

de plumb, pe care o strângeau din toate pute-
rile, pentru a putea suporta mai uor execuia.
Emoiile modific mult impresionabilitatea la
-durere. Atât cele mari cât i cele mici pot în
msuri diferite sâ modifice durerea. In focul
unei lupte înverunate, cei mai muli dintre sol-
daii rnii nu simt imediat durerea cauzat de
rni. — Durerea necesiteaz deci oarecare atenie.
Nepsarea cu care unii dintre cretini sufereau
torturile a uimit pe muli. Dac îns avem în ve-
dere c în acele momente ochii minii lor erau
 29

aintii în alt parte i c sufletul lor erâ în prada

unor puternice emoiuni religioase, atunci ne vom
putea explic puterea lor de rezisten la durere.
Afar de aceasta, percepiea durerii variaz
dela om Ia om. De aci i diferena de atitudini
fa de durere. „Se caracterizeaz prin cuvântul
de curaj rezistena la durere. Fr a neg aceast
mare virtute a curajului contra durerii, avem
dreptul s afirmm c ea este de o extrem ra-
ritate i c manifestrile de rezisten, pe cari Ie
observm [este vorba de operaii hirurgicale],
sunt de cele mai multe ori cauzate de imperfec-
iunea sensaiilor dureroase 441 .

Observaii de acest fel au micorat entuziasmul

multora fa de atitudinea lui Mucius Scaevola,
despre care tradiia spune c
i-a inut mâna în
foc, pân când i s’a carbonizat.
O emoie care poate exagera percepia durerii,
este frica. Când avem s
suferim o operaie ori-
cât de mic, dac ne autosugestionm sau dac
alii ne-ar suger ideea c
este foarte dureroas,
vom simi în adevr o mai mare durere de cât
ar fi fost firesc s
simim. In caz de sugestie
contrarie, nu este de mirat s
se întâmple con-
trariul.

In domeniul dureriiobservm unele fenomene

contrarii acelora din domeniul celorlalte simuri.
Astfel, de pild, oboseala intelectual mai mare

1
Lucas-Championniere. (în Revue scientifique pe 1901)
 30

micoreaz sensibilitatea tactil i, dinpotriv,

mrete dureroas.
sensibilitatea
Cu cât ne înfrânm mai mult manifestrile ex-
terne ale durerii cu atât sleirea nervoas va fi mai
mare, cci sforarea pe care o facem, pentru a ne
stpâni, necesiteaz o risip mai mare de energie.
Ins când nu este vorba de dureri prea in-
tense, atunci unii pot ca, printr’o sforare mare
intelectual, s-i distrag atenia dela durere i
deci s nu sufere. Este aceast pri-
celebru în
vin cazul lui Karit, care suferea de gut, ale
crei accese dureroase îl apucau noaptea.
—
„Dar atunci povestete dânsul nerbdtor — c
nu pot dormi, am recurs îndat la remediul meu
stoic, de a-mi preocupa mintea cu un subiect pe
care mi-I alegeam, oricare ar fi fost. De pild,
mi-o fixam la una din numeroasele idei acce-
sorii legate de numele lui Cicerone i, prin ur-
mare, m csneam s-mi distrag atenia de la
aceast sensaie prin acest mijloc. Sensaia sl-
bea îndat, aa încât puteam aipesc. Când s
atacuri de acest fel se repet în micile intermi-
tene ale somnului nopii, pot totdeauna obine
cu aceeai uurin acela rezultat. Roeaa de-
getelor piciorului stâng, pe care o constatam a
doua zi dimineaa, era de ajuns, pentru a m
convinge pe deplin c nu au fost numai nite
-simple dureri imaginare.

1
loteyko. pag. 227-8.
 31

III

Grife excitare dureroas pricinuete dou serii

de fenomene pe de o parte fenomenele mintale

:

între cari primul loc îl ocup percepiunea du-

rerii ;
pe de alta, o întreag serie de aciuni reflexe,
dintre cari unele tind la aprarea organismului
înpotriva cauzei provocatoare de durere ;
iar al-

tele, latendina de a-i micor intensitatea.

Nu vom insist asupra celor dintâiu, de oarece
iac parte dintre cele mai obscure fenomene psi-
hologice. Admiând necesitatea existenei conti-
inei pentru ca durerea s
poat fi simit, adic
perceput, nu ne gsim nici decum mai înaintai
în rezolvirea problemei, de oarece nu tim nici
când contiina îi face apariia în lumea animal
i nici dac ea este o însuire a materiei vie-
uitoare în genere.
Trecem, prin urmare, la manifestrile externe
ale durerii, cari sunt singurul criteriu dup care
putem constat intensitatea durerii simite de un
animal sau un om în anumite împrejurri. Am
spus c ele sunt o totalitate de aciuni reflexe,
dintre cari unele tind la aprarea individului în
potriva cauzei provocatoare de durere, iar cele-
lalte natur curat fiziologic.
sunt de
Durerea nu este exprimat în acela fel de
toate vieuitoarele; iar dac lum drept criteriu
în msurarea intensitii ei deosebitele semne
 32

externe, atunci deducem c cu cât ne ridicm

mai sus pe scara zoologic, cu atât sensibilitatea
dureroas devine mai ascuit. Iar aceast pro-
gresiune nu se oprete la om în genere. Chiar
între deosebitele rase de oameni sunt
deosebiri
mari de sensibilitate. Ceva mai mult, chiar între
oamenii aceleiai rase.
Ca dovad c la animale sensibilitatea durerii
este mai mic, se invoac numrul restrâns de
aciuni reflexe, redus aproape
Ia zero câte odat,
reacioneaz contra durerii. Aâ de
prin cari ele
pild, Bethe a constatat c, dac secioneaz
abdomenul unei albine, pe când suge dintr’o
floare, —
ea continu de a suge ca i când nui
s’ar fi întâmplat nimic.
S’a mai observatde asemenea unele ani- c
male superioare, cum ar fi caii, continu s m-
nânce în timpul când sunt supuse la operaii
grele sau la experiene sângeroase.
Omul este mai impresionabil la durere, fiindc
sistemul. su nervos a devenit mai rafinat; sim-
urile, mai delicate.Aceast dezvoltare se dato-
rete în primul rând luptei pentru existen.
Dintre toate rasele omeneti cea mai impre-
sionabil la durere este rasa alb, fiindc este
i cea mai civilizat. Iar cele mai rezistente la
durere sunt popoarele din Orient i în special
Egiptenii i Arabii. Cam acela lucru se poate
spune i despre Indieni i Chinezi. Slbaticii
sunt chiar nesimitori Ia unele dureri. Astfel au.
 33

fost vzui oameni dintre Pieile-roii încrustân-

du-i buci de sticl în picioare; iar Humboldt
spune c a vzut Negri umblând cu picioarele
ulcerate, pe pietre.
Sensibilitatea variaz dup
dureroas mai
vârst i dup sexe. Pân
de 24 de Ia vârsta
ani ea merge crescând, apoi începe scad, s
devenind destul de obtuz Ia btrânee.
In ceeace privete sensibilitatea femeiei în com-
paraie cu a brbatului, prerile sunt împrite.
Galton, Mantegazza ,
Dehn ,
Fouillee Swift,
,
Mac
Donald, miss Carman, susin este mai sen- c
sibil Ia durere ; Lombroso Fere Haveloch
Sergi, , ,

Ellis, Patrick, Ottolenghi, spun e mai puin c

simitoare.
„Femeia rezist la durere mai mult decât br-
batul. Autorul [Ottolenghi] conchide c ea re-
simte durerea mai puin viu. Ceeace este sigur
e c femeia, printr’o sforare a voinei, poate re-
zista la un voltaj extraordinar — de pild, Ia
250 volte —
pe când sensibilitatea mijlocie este
de 20 volte. Nimic asemntor nu s’a întâmplat
cu brbatul. Nici cea mai mare sforare de vo-
in nu i-a permis s
reziste Ia o durere cauzat
de mai mult de cât 10 volte. “ 1
Ins de unde tim noi c
rezistena femeiei se
datorete voinei, ci nu optuzitii simirii ei ?
Frigul intens amorete întrucâtva sensibilita-

1
Ioteyko. pag. 156.

3
 34

tea dureroas. Se citeaz cazul celebru al doc-

torului Larrey, pe câmpul de btae deia
care
Eylau, la temperatura de —
20°, practica operaiuni
mari hirurgicale fr dureri.
Atât animalelei omul, când se afl în
cât
prada unei dureri, reacioneaz printr’o totalitate
de aciuni voluntare, cari tind la înlturarea ei,
i de aciuni reflexe, cari par’c-1 fac s’o su-
porte mai uor. „Când un animal este chinuit
de dureri, se tvlete de obicei pe jos în
prada unei spimânttoare svârcoliri. Dac este
dintre cele cu voce, scoate rgete puternice ori
geamte surde. Aproape toi muchii corpului su
intr viguros în aciune."
Dup cum este destul de firesc, aciunile re-
flexe la om sunt cu mult mai complexe. In prada
unei grozave dureri „gura i se contract cu pu-
tere, iar foarte adesea buzele i se crispeaz,
dinii i se încleteaz sau îi scrânesc. — S’a
spus c în Infern este scrânirea dinilor. — Aci
ochii îi ies din orbite, ca în stupoare ;
aci sprân-
cenele i se contract cu putere. Corpul i faa
i se inundez de sudoare circulaia i respira-;

ia i se modific adânc ochii i se dilat i tre-

;

mur, iar câte odat respiraia i se oprete i faa

i se congestioneaz... Când suferina este prea
intens i îndelungat, toate aceste simptome se
transform o prostraie extrem le urmeaz, în-
;

soit de lein i convulsiuni." 1

1
Darwin. L’Exprcssion des emotions, pag. 78.
 :

35

FINALITATEA DURERII

Pentru ce exist durere? Este ea oare de vr’un

folos în toate cazurile?
Doctorul Ch. Richet ,
cam optimist, susine uti-
litatea durerii ;
prin urmare, finalitatea ei. Iat
teoria lui
Orice excitare puternic pricinuete dezorga-
nizarea esuturilor, turbur funcionarea normal
a organismului, odat îi cauzeaz chiar
iar câte
moarte. De pild, o lumin prea intens pune
pentru câtva timp nervul optic în neputin dea
mai percepe sensaii luminoase. O excitare prea
mare a mucoasei olfactive o face improprie pen-
tru mai mult sau mai puin timp s perceap un
.alt miros.
Prin urmare, durerea ce ne produce excitaia
puternic ne întiineaz c
organismul ne este în
pericol, ne este ameninat de distrugere. Memo-
ria ei ne servete i mai mult la aceasta; cci da-
torit amintirii durerilor pe cari le-am avut în
trecut, vom cuta s
prevenim pe acelea pe cari
le-am putea avea în viitor.
Prin urmare durerea are un îndoit rol. Pe de
o parte defensiv ,
cci ne face s reacionm în
potriva cauzelor, cari au pricinuit’o ;
pe de alt
parte preventiv ,
cci —graie memoriei — ne d pu-
tina s evitm cauzele, cari ar putea s’o pro-
duc. In cât i dintr’un punct de vedere i din
cellalt, durerea este util.

i
 !

36

Aceasta este — expus pe scurt— teoria utilitii

durerii, care este departe de a ni se înfieâ
sub forma unei axiome.
Dac rolul durerii este de a ne întiina c
organismul ne este în primejdie, atunci urmeaz
în mod natural c cu cât pericolul ce ne ame-
nin mai mare, cu atât i durerea trebue
este
s mai mare; pe când în realitate se întâm-
fie

pl foarte adesea contrariul, adic nu exist o

dreapt proporie între intensitatea durerii i m-
rimea pericolului, care amenin organismul. Multe
dintre boalele cele mai periculoase nu sunt cele
mai dureroase, ba chiar din potriv. Scoaterea
unei unghii este mai dureroas de cât scoaterea
unui ochiu. O nevralgie dentar este mai dure-
roas de cât diabetul zaharat, nefrita, un anumit
fel de cancer, etc.

Incontestabil c sunt multe dureri utile. Urc

copil, de pild, se joac cu un cuit i se taie.
Durerea simit este util. —
Spencer, în princi-
piile educaiei, a cutat a se sluji de aceste du-
reri utile, susinând c e bine s lsm pe copil
ca prin el însu s se conving de ceeace îi este
vtmtor i de ceeace nu-i e.
Ins, în schimb, câte dureri sunt fr nici un
folos
La ce mai pot servi unele dureri, cari preced
agonia? Oare atunci nu este totul pierdut? -
ceast întrebare i-o pune cu drept cuvânt i dis-
tinsul fiziolog Beaunis, care — în cartea sa Ies
 37

Sensations internes — ne plimb în interiorul unui

spital, fcându-ne s asistm la nite agonii în-
fiortoare, cari ne evoac tablouri din Infernul
lui Dante.
S’a spus cu drept cuvânt c excepiile con-
firm regula. Dar în cazurile la fel cu cel de
fa, în cari excepiile sunt atât de numeroase?...
Unii judecând dintr’un punct de vedere mai
general, socotesc durerea drept condiie indis-
pensabil a plcerii. Ins aceasta nu se aplic
ia plcerea trupeasc, de cât în cazurile patolo-
gice. In cazurile normale, plcerile trupeti intense
nu sunt condiionate de nici o durere. i, afar
de aceasta, sunt unele dureri atât de mari, încât
nu pot fi compensate prin nici. o plcere.
Dac facem abstracie de filosofii pesimiti, c-
rora li se reproeaz c vd lucrurile prea în
ru, i dac cercetm i prerile * altora, oameni
de tiin pozitiv, constatm— c muli dintre
dânii ajung la aceleai concluzii i anume c
în via durerea precumpnete asupra plcerii.
„Nu. Realitatea este cu totul alta, realitatea
crud, implacabil, creia trebue s ne supunem.
Când omul cuget mai adânc, este constrâns a
recunoate c
este nscut pentru durere i c
plcerea este numai cevâ întâmpltor în via-i.
Nu exist voluptate trupeasc, care âr putea s
compenseze un ceas de asistolie; nici plcere
moral, care s
nu piar în faa durerii, pe
care ne-o cauzeaz moartea unei fiine iubite, i —
nici plcere intelectual, care s nu-i piard
tot farmecul în faa neantului existenei. Acest trist

adevr formeaz fondul oricrei cugetri adânci,

oricrei profunde meditaiuni. E o fericire poate
c cei cari cuget i reflecteaz sunt o excepie
u
în omenire.
 PLCEREA DURERII

Ne vom ocupa despre una dintre cele mai

ciudate rtciri ale simirii, i anume de Algofilie
sau, în termeni populari, plcerea durerii. Aceast
stare patologic este cea mai puternic desmin-
ire dat celor cari susin finalitatea durerii celor ,

cari spun c
durerea are de scop a pune orga-
nismul în stare de aprare înpotriva ameninrilor
de distrugere.
Doctorul P. Dfieur ,
în interesanta sa carte,
definete astfel plcerea durerii: „Algofilia este
o perversiune a sensibilitii, în care sensaii,
impresii sufleteti, cari ar trebui s fie dureroase
ori penibile, nu sunt i, dinpotriv, sunt însoite
de plcere
Partea neadevrat a definiiei acesteia este
afirmarea c „sensaii, cari ar trebui s fie du-
reroase, nu sunt “ . Adevrul este c sunt dure-

1
Dheur. Les Amoureux de la douleur. Paris, 1900. pag 5.
 40

roase, i tocmai aceasta este ciudenia acestui

fenomen sufletesc, c dei ele sunt percepute ca
durere, îns în loc de a cauz suferin, pro-
duc plcere.

Algofilia se înfieaz sub mai multe forme.

Cea mai simpl este aceea în care o durere tru-
peasc, perceput ca durere produce plcere, ,

fr ca aceast sensaie s aib vre-o legtur

cu vre-un alt fenomen mintal.
Dei procedeul cel mai obinuit este de a în-
cepe dela simplu la complex; îns, fiindc în
acest caz fenomenul în aparen cel mai simplu
este cel mai obscur, vom purcede dela complex
Ia simplu i ne vom ocup, prin urmare, de ca-
zurile în cari plcerea durerii este în conexitate
cu simul genezic.
In cazurile de acest fel, anumite dureri pe cari
i le cauzeaz, i se cauzeaz, sau le cauzeaz
bolnavul, servesc drept condiiuni ale plceri]
sexuale. Ele fac parte din vastul domeniu al

aberaiunilor sexuale.
Este de trebuin s expunem mai întâiu pe
scurt mecanismul fiziologic al actului genezic
normal.
Intre aparatul genital i ptura cortical a
creerului, socotit ca sediul vieei mintale, se afl
centrul erectil — la om, în regiunea lombar a
 41

mduvei spinrii — care stabilete legtura dintre

ele. Deosebitele imagini, sensaii transmise din
ptura cortical pot pune la un moment dat,

prin mijlocirea centrului erectil, aparatul genital

în stare de funcionare.
Se poate întâmpl i contrariul, i anume ca
sensaii pornite dela acest aparat i transmise
Ia creer, s detepte în minte imaginile, ideile
adecvate.
Intre sediul ideaiunii i aparatul genital este
strâns legtur i, dup cum spuserm mai sus,
influena pe care o exerciteaz unul asupra celui-
lalt este reciproc.
Plcerea sexual i putina de funcionare a
aparatului genital, întrucât atârn de viaa min-
tal, este condiionat la oamenii normali de
corpul întreg al persoanei de sex opus, indife-
rent dac fiecare dintre dânii are o predilecie
mai mic sau mai mare, —în orice caz nu exage-
rat — pentru o parte anumit a acelui corp.
In cazurile de aberaiune sexual, de cari ne
ocupm, se întâmpl cu totul altfel. Putina de
funcionare a aparatului genital i mai cu seam
plcerea sexual, sunt cauzate de sensaiuni du-
reroase, pe cari aberanii i le cauzeaz sau li

se cauzeaz de ctre persoanele de sex opus.

In tez general vorbind, aceste aberaiuni se
pot grupa în trei : Masochism, Sadism i Sdi-
Masochism.
In sadism plcerea sexual este condiionat
 42

de durerea, pe care aberantul o cauzeaz unei

persoane de sex opus.
‘„A gsi într’o suferin de intensitate când
uoar, când grav sau de o rafinare atroce —
pe care o face s i se cauzeze, o vezi cauzân-
du-i-se, sau o cauzezi tu însui unei fiine ome-
neti, — condiia totdeauna trebuincioas i ade-
sea suficient a plcerii sexuale : astfel este
perversiunea instinctului genital cunoscut azi
sub numele de sadism “ {
Sadismul a luat aceast numire dela marchi-
zul de Sade devenit celebru prin scrierile sale
,

presrate cu scene lubrice de acest fel, i prin

faptele lui monstruoase, în cari gsim crima i
tortura strâns unite cu plcerea sexual. Dânsul
s’a nscut în anul 1740 la Paris i a murit în
ospiciul de nebuni dela Charenton Ia 2 Decembre
1814. El se excita la plcerile sexuale prin tor-
turile ce le aplica femeilor. Vom cita ca exemplu
urmtorul epizod din viaa sa atât de aventu-
roas.
„La 3 Aprilie 1768, cameristul su, care îi er
în acela timp i complice, se duse la Arcueif
împreun cu dou grizete. Iar marchizul oferi un
supeu Rozei Keller, vduva unui lucrtor cofetar
numit Valentin, pe care o întâlnise în piaa Vic-
toriilor, i o conduse Ia mica Iui csu unde îl

atepta la mas cele 2 grizete încoronate cu flori

1
Tboinct. Attenlats aux mceurs. Paris, 1898. pag. 441
 43

i Roza Keller era gata

deja beate pe jumtate.
s se aeze la marchizul i came-
mas, când
ristul lui tbrâr pe ea, îi astupar gura ca s
nu ipe, o desbrcar în pielea goal, îi legar
mâinile i picioarele i o btur pân la sânge
cu groase curele de piele, cari aveau la vârf epi
de fier, — apoi
sfârir noaptea în orgie.
„A doua zi de diminea, Roza profitând de
beia lor, îi rupse legturile i sri pe fereastr
în pielea goal i sângerând. Mulimea alerg,
sparse uile i gsi lungii în mijlocul vinurilor
vrsate pe jos, pe marchiz, pe servitor i pe
cele dou grizete .** 1
Cazurile de sadism sunt foarte numeroase. —
Astfel era i contesa Tarnowska, celebra crimi-
nal, care simea voluptate s-i sting igrile
pe braele goale ale amantului ei; iar, pentru
ca el s simt i mai mare usturime, îi stropea
arsurile fcute, cu ap de Colonia.
Este de remarcat în sadism c unora le face
plcere durerea cauzat persoanelor de a-
cela sex. „Printre numeroasele observaii, cari
s’au publicat, se gsesc multe în cari copiii au
idei voluptoase, când vd cum sunt btui în
coli camarazii lor, —
cu mult înainte ca viaa
lor sexual s
li se fi desvoltat în deajuns. Aa

încât nu putem crede c

dânii asociaz aceste
lovituri cu imagina unei femei.

1
Firmen-Didot freres. Nouvelle Biographie generale ,
Tome 42, pag. 998.
 ;

44

„De altfel, se observ de regul în sadism

c Ia început durerea este iubit pentru ea însi
numai în urm, dup ce simul genezic s’a dez-
voltat, este iubit de preferin la indivizii de sex
opus/ 1

In clasa 1 liceal am avut un coleg, care

simea voluptate s aplice nuele — din ordinul
profesorului de religie — colegilor si. Adevrul
e c la dânsul viaa sexual s’a dezvoltat foarte
de timpuriu i c
el a trecut apoi prin toat fi-

lieradestrblrilor.
Muli dintre împraii romani au fost sadici,
la cari cruzimea er împreunat cu voluptatea.
„ Cesar er crud, sângeros i depravat. Tiberiu
îndopâ cu vin pe condamnai, iar în urm punea
s le strâng cu sfori prile genitale. Caligala
nu se ducea în locurile de desfrâu înainte de a
fi azistat la torturi, iar de câteori îi desmerdâ
amanta, îi spunea Un cap frumos, care, oricând
:

a vrea, ar fi tiat. Domiian simea plcere s

smulg perii concubinelor lui i s ard orga-
nele genitale ale condamnailor. Heliogabal, Othon ,

Vitelius, Titus, Traian ,

toi se aseamn i gsesc
în torturi plceri ignobile, cari nu se explic de
eât prin eretismul social al epocei/ 2
Sunt unele cazuri în cari nu tim dac plce-
rea ce simte individul la vederea durerii este sau

1
Dheur. pag. 85.
2
Dheur. pag 89.
 45

nu în legtur cu simul genezic. Dac nu este

în legtur, atunci este i mai inexplicabil. Un

asemenea caz este acela celebru din Amintiri
din casa morilor de Dostoiewski. Este vorba de
un locotenent, Jerebiatnikof a crui cruzime se
,

manifest, când trebuia s

aplice pedepse cor-
porale vre-unui condamnat. „Acest locotenent er
o excepie,un cunosctor priceput, rafinat în
ceeace privete execuiile. El er pasionat pen-
tru arta lui i o iubea pentru ea însi. In toc-
mai ca un patrician blazat din Roma imperial,
el pretindea dela aceast art rafinamente, pl-
ceri contra naturii, cari s-i gâdile i s-i aâe
niel sufletul su copleit, înecat în grsime.
Osânditul este adus s-i sufere pedeapsa; Jere-
biatnikof este ofierul executor numai singur ;

vederea lungului ir de soldai înarmai cu

nuele groase, îl inspira. Trece pe dinaintea fron-
tului cu un aer satisfcut i îndeamn pe fie-

care s-i fac datoria în contiin, dac c

nu... Soldaii tiau mai dinainte ce însemneaz
acest dac nu...

„Criminalul este adus. Dac nu cunoate înc

pe Jerebiatnikof i dac nu este în curent cu se-
cretul misterului, locotenentul îi joac urmtoarea
fest, care este numai una dintre inveniile lui

Jerebiatnikof, spirit foarte ingenios în asemenea

plsmuiri.
„Orice deinut, care este desbrcat în pielea
goal dela gât pân Ia brâu, i pe care sub-
ofieriiîl leag de patul putii, pentru a-1 face
s parcurg apoi toat strada verde roag ,
—
cu o voce plângtoare i înecat în lacrmi pe
ofierul executor s
ca soldaii dispue
nu s
loveasc aa i
nu îndoiasc greu-
de tare s
tatea pedepsei printr’o severitate de prisos.
„Cucoane, strig nenorocitul, fie-v mil, fii
printesc... — In urma acestei rugciuni, Jerebiat-
nikof suspenda pentru un moment execuia, se
prefcea cînduioat de rugciunile neno-
este
rocitului, i când vedea c
acesta s’a convins
c va îi cruat i i c
se va aplica o corec-
iune mai uoar, —
atunci execuia începea.
Conducei-1, spunea el cu o voce atât de îndu-
ioat, încât deinutul nu tia cum mulu- s
measc lui D-zeu, c
i-a dat un aa de bun
ofier instructor. Teribila procezie începea ;
to-
bele începeau s bat, soldaii dela capul rân-
dului îi ridicau în sus nuelele.., „Snopii-1!
urla atunci din toate puterile Jerebiatnikof ;
ar-

dei-1! isbii-1, isbii-1 !

Jupuii-1 ! Scoatei-i pielea
dup el ! înc, înc, lovii mai pe acest or-
tare
fan, dai-i, dai-i acestui ticlos! mai tare, pr-

—
pdii-1, prpdii-1 !“ Soldaii lovesc din toate
puterile, când cu un bra când cu cellalt, spi-
narea nenorocitului,ai crui ochi scapr scân-

tei, i care url de durere, pe când Jerebiatnw

kof alearg în urma lui, în faa liniei, inându-
se cu mâinile de burt din cauza râsului puf- ;

nete, se topete de râs i nici nu se mai ine

 47

în capul oaselor, încât îi face mil acest scump

brbat. Se simte fericit, gsete c aceast
scen este caraghioas. Din când în când se
aude rsunând râsul lui puternic, sincer i so-
nor. El repet : .„Lovii ! Coiti-1, jupuii-mi pe
acest bandit

De ce voluptatea este amestecat cu cruzimea ?

Iat o întrebare la care pân în timpul de fa
nu s’a dat un rspuns satisfctor. încercarea de
explicare a Krafft-Ebing2
lui aceasta ar fi o ,
c
reminiscen din epocele de barbarie ale ome-
nirii, cînd femeia se obinea prin luptele dintre
—
brbai, nu este de loc îndestultoare.
Deocamdat, cestiunea rmîne în stare de
problem.

Masochismul i-a luat numirea dela literatul

german Sacher-Masoch nscut în 1825 la Lem-
, —
berg i mort nebun în 9 Martie 1888, la Lind-
heim (Hessa) —
care în scrierile sale a descris
numeroa.se scene de acest fel.

Prin masohism se înelege „s-i plac a fi, în

realitate sau în imaginaie ,
umilit, maltratat, tor-
turat chiar, de ctre o femee ;
iar aceast sufe-
rin real sau imaginar s-i produc o sen-

1
Souvenirs de la Maison des rnorts. Trad. par Ney
roud. pag. 225.
2
Psichopatia sexualis.
 48

saie de voluptate care, sau servete ca o com-

plectare excitant a plcerii* sexuale normale, sau
o înlocuete complect." 1
Aceast definiie este cam restrâns, cci sunt
i femei masochiste.
In toate cazurile de masochism se constat
conexitatea dintre durere i plcerea sexual.
Un exemplu clasic de masochism este acela
al Iui J. J. Rousseau despre care singur ne
,
mr-
turisete în Confesiunile lui.

Cazul se raportla epoca în care dânsul er

în vârst numai de 8 ani i se afla în pensiune
la Bossey, unde avea ca guvernant pe D-ra

Lambercier, atunci în vîrst de 30 de ani.

„Dup cum domnioara Lambercier ne iubea ca
o mam, tot astfel avea i autoritatea, care
cîte odat mergea pân acolo încât ne aplic

pedeapsa corporal, cînd o meritam. Destul de

mult timp ea s-a mrginit numai ame- s m
nine, iar aceast ameninare, cu totul nou pen-
tru mine, mi se prea foarte înfricoetoare. Ins
dup execuie am gsit-o mai puin grozav de
cât m ateptam; iar ceeace este mai ciudat, e c
aceast pedeaps m’a fcut s
iubesc i mai
mult pa aceea care mi-a aplicat-o. i numai iu-
birea mea adevrat i blândeea natural m’au
împiedecat s caut ca s merit repeirea acelei
pedepse ;
cci în durere, în ruine chiar, am g-

1
Thoinot. pg 467.
sit un amestec de sensualite, care m’a fcut s-o
doresc pricinuit de aceeai mân, decât s m
tem de ea. Adevrul e c, cum în aceasta era
amestecat, fr îndoial, un instinct sexual pre-
coce, aceeai pedeaps corporal nu mi-ar fi
plcut de loc, dac mi-ar fi fost aplicat de c-
tre fratele su...
„Cine ar crede oare c
aceast coreciune, care
mi-a fost aplicat la vârsta de 8 ani de mâna
unei fete de 30, a hotrât de gusturile, de dorinele,
de pasiunile mele, pentru tot restul vieei, iar
aceasta tocmai în sens contrariu aceluia care ar
fi s
fie?... Frmântat mult timp,
fost natural fr
s tiu pentru ce, sorbeam cu privirea înflc-
rat femeile frumoase imaginaia mea mi le ;

evoca fr încetare, închipuindu-mi-le c-mi fac

ceeace mi-a fcut domnioara Lambercier. 4*
1

Mai târziu, dup ce Rousseau i-a început viaa

sexual în mod normal, i-a persistat aceast do-
rin de a fi lovit de femei ;
îns, din cauza
ruinii, n’a îndrsnit nici odat s Ie pretind aa
ceva. i astfel a purtat aceast dorin ascuns
în sufletul su, fr a o mai putea satisface.

„J’ai passe ainsi ma vie â convoiter et â me taire

aupres des que j’aimais Ies plus.“
personnes
(Mi-am petrecut astfel viaa pe lîng persoanele
pe cari le iubeam mai mult, râmnind într’ascuns).

1
Conjessions . Pârtie 1, livre !.
 —

50

Este un adevr banal c legile naturii nu pot

fi complect înfrânte. Atunci când pornirilor na-
turale nu li se dau un curs liber, ele, pentru a
se manifesta, iau o cale piezie. Astfel ne ex-
plicm numeroasele cazuri de masochism, ce
se constat la femeile cari i-au consacrat exis-
tena vieei monahale. In mania' mistic se ob-
serv multe cazuri de aberaie ale simului ge-
nezic, i nu se poate stabili totdeauna cu ho-
trîre, dac anume sunt o consecin a vieei mo-
nastice ori sunt numai ceva inerent unei stri
patologice înnscute.
In chinurile corporale pe cari i Ie aplicau
multe dintre adoratoarele lui Crist simeau o foarte
marevoluptate, care— bine îneles — era cu totul de-
parte deceeace numim castitate. Câteva exemple.
„Sub loviturile de biciu, Maria Magdalena din
Florena striga „Destul nu mai aâa aceast !

m
:

flacr, care mistue. Nu acest fel de moarte

îl doresc... cci ar fi prea plcut i prea ferme-

ctor." Elisabeta de Genton pus în aceleai ,

condiii, credea c se cstorete cu Dumnezeul

ei : „O, amor infinit dânsa! — strig
creaturi —
strigai toate împreun cu mine: amor, amor."
Unele simt cu atât mai mult voluptate, cu cât
li se cauzeaz dureri mai mari. In aceast pri-
vin este clasic cazul Jeanei Mouler dela Saint- ,

Medard. Una dintre contemporanele ei, contesa

1
Dheur pag. 39.
 !

51

de B, istorisete c aceast isteric a murit sub

lovituri, cari îi cauzau o mare voluptate. „La fie
care lovitur, cletele greu de fier se cufund
adânc în frumoasa carne a gâtului, fcând s
âneasc iroaie de sânge.
când aceast fanatic era lovit cu
„In timpul
-atâta ei exprima veselie. Ah
cruzime, fizionomia
ce bine îmi face, ce bine îmf face strig dânsa. —
Fratele meu, mai tare înc dac poi.
„Mulumesc Iui Dumnezeu iat simt tre-
;
cm
când în sânul eternei fericiri... Apropie-te, frate,
ca s te îmbriez, s-i mulumesc de binefa-
cerile tale.“
„Tânrul biat, care, în aceast scen grozav,
a îndeplinit rolul de ajuttor (secouriste), s’a a-
propiat; Jeana îi lipi gura de gura acestui clu
i expir inându-1 îmbrieat." 1

Unele mistice simt plcere s-i cauzeze sin-

gure dureri trupeti. Vom cit un singur exemplu
celebru i anume al sfintei Roza de Lima.
„Nscut dintr’o familie bogat, ea aspir la
srcie i din cea mai fraged etate îi tie p-
rul, se frec cu var nestins, pentru ca s-i ard

pielea i s o fac s crape ajunse s se nu- ;

treasc numai cu câiva sâmburi de portocal.

Toate nopile se flagela i, cu toate poveele
confesorului ei, ajunse s-i aplice pân la 5000
<de lovituri în timp de 4 zile. Când umerii si

1
Dheur pag. 48.
 —

52

erau cu totul însângerai, îi încrca cu o cruce

grea de fier i umbla descul pringrdina m-
nstirii. Ea îi înfigea în cap o coroan cu epi
i în fiecare zi o schimba din loc, pentru ca s-
i înmuleasc rnile. Acoperit cu un dublu ci-
liciu [târsân], îi freca trupul cu urzici, iar când
sfâriâ toate mijloacele, pe cari le putea inventa,
pentru ca s-i cauzeze dureri din ce în ce
mai mari, o veselie imens o cuprinde. ul 2

Unii ar putea s obiecteze c aceste dureri

pe cari i le pricinuesc unele dintre clugrie,
nu au nimic a face cu plcerea sexual i sa- c
tisfacia ce simt este de natur cu totul supe-
rioar. Cel mai bun rspuns la aceste obieciuni
sunt cazurile identice, cari s’au observat la unele
femei laice i chiar la prostituate.
„La spitalul Hotel-Dieu din Parte o femeie îi
reinea voluntar urina, pentru a face necesar în-
trebuinarea sondei iar Jacqaemin a vzut o pros-
;

tituat, creia tierea vegetaiilor sifilitice depe

vulv îi producea o plcere atât de mare, în cât
mereu cerea struitor s-i aplice lovituri de foar-
feci pe mucoasa vulvei sau pe pielea dinprejur."
La Societatea de tiine medicale din Lyon, Rey
a fcut o comunicare în Iunie 1896, în care vor-

1
Lemesle Les Amants de la douleur. Paris. Maloine.
pag. 8—9.
3
Mantegazza (P) Physiologie de la Douleur. Paris,
p. 125.
 53

bete despre prostituatele maure, „cari îi fac

arsuri pe mâini, cu igri aprinse i aplicate
una dup alta câte un sfert sau o jumtate de
or. Aceste arsuri sunt de preferin pe partea
anterioar a antebraului ;
ele sunt largi, rotunde,
numeroase (câte odat pân
la 20, fcute suc-
cesiv), iar adâncimea lor este foarte mare. ul
Masochismul este mai uor de explicat decât
sadismul. In rile unde frigul este foarte mare,
de pild în Rusia, flagelarea femeilor este ceva
obinuit, de acolo i zictoarea despre brbaii,'
cari nu o întrebuineaz, c
nu-si iubesc neves-
tele, fiindc nu le bat. Din cauza climei prea
aspre, aparatul genital se gsete într’un fel de
frigiditate, de amoreal, care nu poate fi înl-
turat Ia multe, de cât activând circulaia sângelui
prin mijlocul flagelrii.
Mai trebue s avem în vedere c „durerea
este un excitant, a crui înrâurire asupra mduvii
spinrii este evident. Ei bine, sunt unii oameni
crora aceast excitare le este necesar, pentru
a-i ajuta s aib sensaiuni genitale.
„Sistemul lor nervos slbit reacioneaz numai
când este preparat printr'o tensiune extrem; în
acest caz, durerea devine o necesitate, o condi-
ie sine qua non a plcerii i de aceea este
cutat în acela timp cu plcerea îns.“ 2

1
Lemesle pag. 13—14
2
Dheur. pag. 61.
 —

54

„Se constat adesea la unele bolnave, o pre-

dilecie exagerat pentru remediile neplcute i
pentru operaiile hirurgicale dureroase. Astfel a
persoan tânr, pe care o supuneam de mai
multe ori pe sptmân la bi electrice, er ne-
rbdtoare i nesuferit pân în momentul când
îi produceam scântei electrice i sguduiturL
Atunci fizionomia i se învioarâ, i repeta fr
încetare: Ah! ce bine e. Asemenea scen se re-
peta i când îi fcea puncte de foc sau orice
alt operaie dureroas,
„Doctorul Châtelain în raportul su medico-
,

legal asupra strii mintale a Mriei Jeannerot

(publicat în „Annales medico-psychologiques„
cin 1869), acuzat pentru 9 otrvirii, se exprim
astfel: „Ea insista pentru a fi supus la trata-
mentele cele mai dureroase, in cari prea c se
complace, ca de pild a fi ars cu fierul rou,
tratament pe care-1 suferise deja i ale crui
urme evidente le purta dealungul coloanei- ver-
tebrale."
„Doctorul Dor , care avusese în tratament pe
aceast bolnav, a fcut cam aceeai observaie.
„Cu toate c
femeia Jeannerot tia destul de
bine c boala ei era fictiv, totu aceasta nu o
împiedica s
cear un tratament, care const
într’o operaie foarte dureroas: arderea cefei."
„Doctorul Goubet a fost uimit de aceleai
constatri „Ea mi-a prut
:
iubea mai mult c -

tratamentele decât remediile; iar dintre acestea

 55

pe acelea cari pricinuiau suferina cea mai

mare 441 .

In cazurile de isterie se constat multe abera-

iunii ale sensibilitii. La unele isterice se ob-
serv particularitatea c „unele puncte ale corpului
lor au proprietatea, când sunt excitate, s pro-
duc eretismul genital ." 2
Hecquet a constatat c unele stri patologice
ale aparatului genital, la femei mai cu seam,
produc aceast pervertire a sensibilitii, în care
o violentare a nervilor sensibilitii deteapt
în creer o sensaie de plcere sau chiar de vo-
3
luptate .

Cazurile mai complexe sunt acelea de

cele
sadi-masochism, în cari aberantul, pe lâng ne-
voia ce simte de a i se cauza durere trupeasc,
mai are pe aceea de a cauza i el la rândul su.
Acestea sunt i cele mai obscure; cci, dac
se explic întrucâtva masochismul de care este
afectat, sadismul este inexplicabil.
Pentru exemple de acest fel cât i de felurile
precedente, precum i de alte mici variaii
în manifestrile acestei perversiuni a sensibili-
tii, recomandm în deosebi cartea lui Krafft -
Ebing.

1
Dheur. pag. 61.
3
Dheur. pag. 21-22.
3
Dheur. pag. 47.
 Afar de aceste cazuri bine precizate de co-
nexitate a durerii cuplcerea sexual, mai sunt
altele ceva mai dubioase, fiindc nu tim cu si-
guran dac plcerea durerii pe care o simte
bolnavul, este sau nu în legtur cu centrii apa-
ratului genital.
Astfel, de pild, este voluptatea ce simt mor-
finomanii, când îi fac înepturi cu injectorul de
morfin (seringa lui Pravas). Este ea, pur i
simplu, o voluptate a durerii sau are vre-o
legtur cu plcerea sexual? Co simt, aceasta
este incontestabil.
„Este un motiv pentru care morfinomanul se
morfineaz prin injecie simte o plcere aprig
:

de a-i face înepturi. Unii dintre dânii simt

o adevrat atracie s-i practice aceast ope-
’

raie [s se înepe] asupra lor înii, cu toat

marea durere ce li le-o cauzeaz. i muli dintre
aceti bolnavi au afirmat c, dac ar trebui nea-
prat s-i micoreze doza, le-ar conveni peste
msur de mult s o absoarb în mai multe
poriuni decât dintr’o singur dat. wl
Convingerea noastr este c
aceast plcere a
durerii nu are totdeauna a face cu simul genezic,
tiut fiind c
muli dintre morfinomani sunt im-
poteni din cauza acestui viiu.

* Ball (B). La Moi phinomanie. Paris, 1888.

 “

57

Alte cazuri de natur tot dubioas sunt acelea

de patomimie. Cuvântul acesta a fost creat în
anul 1908 de Paul Bourget. Este vorba
ctre
despre acele persoane, cari simt plcere si- s
muleze anumite boale.
In anul 1908 s’a prezentat Ia clinica ilustrului
doctor Dieulafoy un individ, care avea un bra
.amputat pe cellalt bra i pe picioare, o
;
iar
mulime de rni, cari aveau înfiarea de rni
cangrenoase. S’a constatat în urm c i le cau-
zase el singur. Acest caz celebru a fost comu-
nicat Academiei de Medicin din Paris. Comuni-
carea este reprodus întreag în Bulletin de
r Academie de Medicine din 1908 i în La Presse
medicale din 10 Iunie (stil nou) 1908. Ea a fost
fcut de însu Dieulafoy.
„Iat un om inteligent, cult, fr stigmate
psihice, care fr motiv apreciabil, începe s-i
fac rni cu potas [caustic] i pe care timp
de doi ani i
jumtate nimic nu-1 oprete dela
aceasta. îneal pe doctori i pe hirurgi. I se
vorbete de turburri trofice, el nu desminte ;
i

se vorbete despre rni provenite din nevrite,

el nu desminte i se propune
;
i se fac o prim s
operaie cu elongarea nervului, el o suport îl ;

povuete s-i amputeze braul stâng, el se Ias

a fi amputat; dup amputarea braului stâng, el
începe s-i fac rni pe cel drept, apoi pe pi-
ciorul stâng, cu aceeai tenacitate i persisten
In sistemul lui de simulare.
 58

întrebat, „dânsul îmi rspunde: „Eram îmbol-

dit s-mi cauzez rni, dup cum morfinomanii.
simt impulsiunea s-i fac
înepturi cu mor-
fin.“ Comparaia nu este exact, cci la morfi-
nomani îneptura de morfin corespunde unei
plceri i unei trebuine, pe când rnile acestuia
îi pricinuesc numai jen i dureri. Iar consimi-
mântul lui s
se amputeze braul stâng, cum
i

“
ni-1 putem explica ?

....i autorul conchide c

avem a face cu un
patomim, care, pentru plcerea de a simula, de
a pune în încurctur pe doctori, îi cauzeaz —
singur aceste rni dureroase.
In ipotezele pe cari i Ie face Dieulafoy pen-
,

tru explicarea acestui caz ciudat, nu intr abso-

lut de loc i aceea a plcerii durerii. i cu toate
acestea poate c aceasta ar fi fost cea mai pro-
babil; cci aceast ciudat anomalie a simirii*
în care durerea s-i cauzeze plcere, nu este toc-
mai rar.
Privit din acest punct de vedere, aceast a-
beraiune a sensibilitii dureroase ni se înfi-
eaz sub dou forme i anume sau individul :

simte plcere, în Ioc de durere, sau simte durerea

ca durere i cu toate astea aceast durere, pe
care o percepe ca atare, îi produce plcere.
Exemple sunt pentru amândou cazurile.
Calmeil citeaz urmtorul caz ciudat : „Un ar-
îi trage în abdomen o lovitur de cuit*
tilerist

care îns îi produce o sensaie plcut. Aceast

 :

59

încercare de sinucidere este urmat de multe al-

tele noi, i întotdeauna acest militar a recurs la.

instrumente tietoare, pentru ca s atenteze la

via-i.‘ u
Moreau de Tours istorisete urmtorul caz
„Un brbat, care ajunsese la vârsta de 45 de
ani, fr cas fi fost vre-odat bolnav, din cauza
unor suprri, este cuprins de violente migrene,
de iuituri în urechi, de greutate în cap. Intr'unele
clipe, micri convulsive, pe cari el le compar
cu sguduituri electrice, îi agit toate membrele,
îi brzdeaz ealele i pieptul; atunci min-
tea i se rtcete, o agitaie nervoas îl cuprinde
i-l face s strige i s rosteasc cuvinte ana-
poda, despre al cror îneles nici dânsul nu-i
d seama. Starea lui, despre care îi soco- d
teal pân Ia un oarecare punct, pricinuindu-i a
suprare asemntoare cu disperarea, dânsul con-
cepu gândul s
se scape de o existen deve-
nit insuportabil. „Aceast idee nu prsea, m
de loc— spuse bolnavul dar nu cred — fi ca
pus’o în execuie, dac n’a fi fost forat prin-
tfo criz. Intr’o zi, când eram disperat i ne-
mai stpân pe mine, am spart o sticl, iar cu
s-mi tai beregata y
unul dintre cioburi, încercai
repetând aceast încercare, am reuit s-mi fac
o tietur destul de adânc; m’am oprit, cre-

La Folie. Paris, 1845. pag. 384.

 60

zând c aceasta era de ajuns, pentru ca s mâ

fac s mor. %
„Asemenea rni nu te-au fcut s
suferi mult?
„La prima încercare, am simit ceva, nu eram
destul de întrâtat îns asta nu se poate numi
;

durere. La cea de a doua, nu numai n’am c

suferit, dar simeam o adevrat plcere, simind

cum sticla îmi rupea pielea.* —

Aceste cuvinte
sunt textuale bolnavul mi le-a repetat chiar acum
;

câteva zile. ul
Alt caz ;
„X, fiind atins de melancolie, fr
turburri intelectuale bine definite, a fost trimes
Ia Bicetre în urma unei încercri de sinucidere. El
avea la gât o ran semicircular lung cam de
8 sau 10 centimetre, care începuse a se cicatrizâ.
„X., cu o lun mai înainte de internarea lui
la Bicetre, sim{indu-se supraveghiat, s’a zvorit
în odaie, a spart o farfurie de porelan, în care-i
adusese mâncarea i pe care o uitaser acolo
i, inând în fiecare mân câte un ciob, a încer-
cat s-i taie beregata.
„A întrebuinat o jumtate de ceas pentru
aceast grozav isprav, i s’a oprit numai dup
ce i-a gurit tracheia.
„Trebue s
fi simit dureri grozave i-a tre- ;

buit mult curaj ?“

„Câtu de puin — rspunse X, cu tonul cel mai

1
Union medicale. 1847.
 61

pielea.*
natural
fel
;

de plcere
n’am

Aceast plcere de a
suferit
s-mi
de loc
fierstruesc
se
;
simeam

distruge s’a
chiar
* 1

obser-
un

vat i la unele animale din menagerii. Neaprat

c nu putem ti ce simt ele atunci.
„O leoaic în vârst de 12 ani, care de 5 ani
se afla într’o menagerie din Phenix-Parck i
care de un an nu a mai dat semne de apeit
sexual, a început într’o zi s-i road coada.
Dup ce a mâncat bucic cu bucic toat
partea pe care a putut s’o ea ajung cu dinii,
începu s-i mnânce
una dintrea labele dinapoi.
Dintr’o anchet foarte interesant, fcut în En-
glitera, Germania i Olanda, ar rezulta s’au c
observat cazuri identice la vulpi, tigri, jaguari,
etc. In cazul despre care este vorba, nu pateâ
ficauza o iritaie local, de oarece pielea er
complect sntoas. D-l Abraham (în The Jour-
nal of mental Science 1886) crede . c trebue s
ti fost o afecie de natur isteric.*
2

Cum se explic faptul c durerea este uneori

înlocuit cu plcerea ?
De oarece nici mecanismul complect al du-

rerii normale nu se cunoate pe deplin, cu atât

*) Moreau de Tours. De la contagion du suictdc.

*) Dheur. pag. 32.
 * 62

mai puin al cazurilor anormale. Aproape totul

se reduce la simple constatri.
r Moreau de Tours în ciudatele lui experiene
fcute cu inhalaii de eter [i publicate în Union
medical din 1847] a constat c, în unele cazuri,
tocmai ca în anestezia cu cloroform Simirea este
nu numai amorit, dar chiar schimbat aa fel,

în cât plcerea înlocuete durerea." 1

Cazurile acestea sunt foarte ambarasante ;

cci,
dac admitem un centru special pentru durere,
cum se poate ca el s
înceteze de a funciona
tocmai în împrejurri de acest fel? înelegem ca
sensibilitatea dureroas s fie abolit, i deci in-
dividul s nu mai simt nimic, dar simt con- s
trariul —
de ce ar trebui, iat o problem psiho-
logic greu de rezolvat.
Nu mai puin greu de explicat sunt cazurile în
cari durerea este concomitant i simultan cu
plcerea, adic este împreunat cu ea. Am
cunoscut trei de acest fel ;
îns, fiindc persoa-
nele afectate de aceast aberaie a sensibilitii
tresc, nu le pot publica numele întreg. Mrtu-
risirile le am chiar din gura lor.
I. A. O. a avut, în copilrie, o fistul la pulpa
unui picior; iar de câte ori doctorul i-o caute-
riza cu acid fenic concentrat, simea o mare
el

usturime. Ins în loc ca usturimea aceasta s-i

produc suferin, îi producea plcere.

* Dheur pag. 26.

 —

II. A îmi mrturisete c usturimea unui mu-

tar,pe care o simte ca usturime îi produce pl- ,

cere, care este cu atât mare cu cât epiderma pe

care i-I aplic este mai subire.
Acesta este un om cult, de o inteligen su-
perioar. La dânsul am mai observat i alt a-
nomalie. Am
fost de fa, când doctorul îi fcea
abces flegmon, i cu toate
raclajul unui a- c
ceast operaie îi pricinuia o mare durere, dân-
sul râdea. Spunea :
„M
i cu toate astea
doare
Îmi vine s râd.“ — Aci
avem un caz în care o
emoie dureroas este asociat cu expresia unei
emoii tocmai contrarie.
III. Lui C. îi plcere usturimea cauzat
face
de tierea cu coilor depe obraz.
briciul a
In anul 1901, am comunicat doctorului C/z. Ri-
chet piimele dou dintre aceste ciudate cazuri,
întrebându-1 ce crede despre ele. Dânsul mi-a
rspuns prin urmtoarea întrebare: „Qui sâit s’il

n’y aurait pas quelque communication anormale

dans le systeme nerveux central entre le centre
de la douleur, et le centre du plaisir?“ (Cine tie
dac, în sistemul nervos central, nu va fi existând
vre-o comunicaie anormal între centrul durerii
i centrul plcerii?)
Pân în timpul de fa aceast întrebare a r-
mas fr
rspuns, cci nu s’a- constatat existena
unor asemenea centri.
 64

IV

Aruncându-ne o privire general i recapitula-

tiv asupra feluritelor aberaii ale sensibilitii
dureroase i înirându-le dup gradul complexi-
tii lor, — ele se pot clas mai întâiu în dou
grupe : acela în care simirea dureroas este
conex cu plcerea sexual i acela în care nu
are nimic a face cu aceasta, cu alte cuvinte în
care plcerea cu care este conex este de sine
stttoare.
Fiecare dintre aceste dou grupe au nume-
roase varieti.
Cauza acestor felurite aberaiuni nu se cunoate,
îns un lucru este aproape neîndoios ele se c
observ la persoanele degenerate, dup cum foarte
bine se exprim i doctorul Dheur : „Degeneres-
cena mintal pare a fi dac nu unica, cel puin prin-
cipala cauz a algofiliei pure; este uor s re-
gsim urmele acestei afeciuni pe în observaiile
cari Iecitm, i chiar cazurile de nebunie în cari
se constat algofilia. sunt aproape toate cazuri
de nebunie degenerativ." 1

In isterie, care este tot o form a degenerescenei,

se observ multe cazuri de algofilie. Ins unele
isterice nu iubesc durerea fiindc le va fi prici-
nuind oarece voluptate, îns din orgoliu, dac s’ar

1
Dheur. pag. 20.
 65

putea numi astfel sau, mai bine zis, din dorina

de a se vedea admirate pentru puterea lor de re-
zisten la durere.

„La unele isterice algofilia este strâns legat cu

plcerea irezistibil ce simt aceste bolnave de a
se face remarcate, de a atrage atenia asupr-le.
Am vzut una, care, fr sfie anestezic, pen-

tru a-i ajunge acest scop, a suportat extragerea

unei unghii dela mân, cu surâsul pe buze. i
simindu-se flatat de complimentele celor din-
prejur, s’a expus cu imbicilitate la tot felul de
dureri, pentru a-i atrage noi laude. Satisfacia
ei moral era atât de mare, în cât covâria com-
uî
plect durerea trupeasc.
Nu s’a stabilit înc pe deplin întrucât tria
de voin poate mri puterea de rezisten la
durere. Unii printre cari i ilustrul hirurg Lucas-
Championniere —susin c
acei a cror sensibili-
tate dureroas este foarte fin, nu pot rezista
unei dureri prea mari, ori cât putere de voin
ar avea. Iar atunci când vedem pe unii rezistând,
s fim pe deplin încredinai c
nu sufer mult,
c prin urmare au sensibilitatea dureroas obtuz.
S fi fost astfel în cazul citat mai sus? Nu
tim. Sensaia fiind ceva subiectiv, natura ei in-
tim poate fi cunoscut numai de ctre cel care
o simte.
Din observarea amnunit a cazurilor de sa-

1 Dheur. pag. 22—3

5
dism i masochism, constatm c plcerea du-
rerii, în aceste aberaiuni, este de dou feluri. In

masochism precum i în nu
cazurile în cari ea
este în conexitate cu plcerea sexual, avem a
face cu o plcere pur fiziologic adic în or- ,

ganismul su bolnavul simte plcere. In sadism,

aceast plcere este de natur psihologic, adic
bolnavul o simte nu direct în corpul su, ci în
adâncul sufletului su.
Dup cum vedem, între aceste dou feluri de
aberaiuni este o foarte mare deosebire, dei une-
ori sunt aceeai persoan; cci pe
impreunate în
când într’una avem a face cu o plcere trupeasc,
în cealalt este vorba de o plcere sufleteasc.
Când plcerea durerii cauzate unei alte per-
soane este complect desprit de orice plcere
—
sexual, atunci ea se numete perversitate .
1

Pentru cei afectai de aceste aberaiuni ale sen-

sibiliti, dup cum este firesc, nu exist nici un
remediu. Acestea sunt infirmiti înnscute. Con-
trariu legilor obinuite ale naturi, la aceti oa-
menii — printr’o ciudenie a structurii lor organice
i mintale — procesul durerii se întâmpl invers în
comparaie cu al oamenilor normali. Ce anume
organismul lor, noi nu tim i
este scrintit în
— ceva —
mai mult nici ei nu tiu de ce durerea
sau numai un anumit fel de durere le produce

Perversitatea (în Noua Revist român. 1909. No. 20)

 67

plcere. C
aceast ciudat aberaiune este gre-
fat pe un organism degenerat, în aceast pri- —
vin nu mai încape nici o îndoial. Persoanele
pe cari le-am citat sunt neurastenice, ba una
pare c este mai mult decât atât. Iar persoanele
observate de ctre alii au fost isterice sau alie-
nate. i este simptomatic faptul c atât Marchizul
de Sade cât i
Sacher-Masoch ,
au murit nebuni.
Este adevrat c
nu toi cei afectai de aceste
aberaii ciudate o sfâresc astfel, îns este aproape
incontestabil c
toi fac parte din marea mulime
a degenerailor inferiori sau superiori.
 68

BIBLIOGRAFIE
Binet (A.). Etudes de Psychologie experimentale. Le Feti-
chisme dans Vamour. Paris. Doin. 1891.
Dheur (Dr. P.). Les Amoureux de la douleur. Paris. 1900.
Garm'er (Dr. P ). Les Fetichistes pervertis sexuels. Paris.
Bailliere. 1896.
Havelock L'Impulsion sexuelle. Trad. par A. Van
Ellis,
Genep. Paris. «Mercure de France».1911.
Krafft-Ebing. Psychopatia sexualis. Trad. par Laurenf
et Csapo. Paris. G. Carre. 1895.

Lemesle (Dr. H.). Les Amants de la douleur. Paris. Ma-

loine. 1909.
Laurent (E.). Sadisme ei Masochisme. Paris. 1903.
Lacassagne (A.). Vacher l'eventreur et les crimes sdi«
ques. Paris. G. Masson. 1899.
Moli (A.). Les perversions de Vinsiinct genital. Paris. G.
Carre. 1893.
Mantegazza (P.). Physiologie de la douleur. Paris. Libr.
illustree. 1888.
» » Fisiologia del Piacere. Milano. Bernar-
doni. 1900.
» » Physiologie du Plaisir. Traduit. Paris.
Thoinot (Dr. L ). Attentats aux mceurs et perversions da
sens genital. Paris. Doin. 1898.
 STIGMATIZAREA

Este în afar de orice discuie c cu cât cerce-

trile tiinifice înainteaz, cu atât domeniul mira-
culosului se micoreaz. Fapt destul de explica
bil, dac avem în vedere c, graie investigaiilor
tiinei, multe dintre fenomenele socotite ca supra-
naturale s’au explicat destul de satisfctor. i
chiar dac lmurit pe deplin cauza com-
nu s’a
plect a unora, s’a putut îns stabili ea nu c
este divin i deci miraculoas.
Ceeace a fcut, între altele, ca unele dintre
misticele cretine s
fie sanctificate, a fost un
ciudat fenomen observat pe trupul lor, i anume
stigmatizarea.
„In limbajul misticilor, se numesc stigmate a-
cele semne i acele dureri caracteristice patimilor
lui Crist, pe cari unii dintre dânii le-ar fi avut
sau resimit pe aceleai pri ale corpului, pe cari
 70

Crist le-a avut sau le-a simit dela osândirea lui

i pân la moarte.* 1
Partea misterioas a acestor fenomene, precum
i asemnarea lor cu cele întâmplate lui Isus, a
fost de ajuns pentru a Ie socoti ca ceva dum-
nezeesc.
Faptele de acest fel se grupeaz în acelea a
cror existen este oarecum dubioas i în cele-
lalte, cari sunt socotite ca absolut sigure, înte-
meiate fiind pe dovezi indiscutabile.
Dup cum vom vedea îndat, ivirea stigma-
telor corespunde sau, mai bine zis, este precedat
de unele halucinaii mistice, — ceeace dovedete
c sunt efectul unei puternice autosugestiuni.
S citm câteva din cazurile de stigmatizare,
despre cari unii poate c se îndoesc, fiindc do-
vezile nu le par îndestultoare.
„ Caterina de Raconisio (1486 — 1547), în cursul
unei contemplaiuni, a vzut pe
Isus punându-i
de dou ori crucea pe unul din umeri, iar a
doua oar a primit aceast greutate cu resemnare.
Tot restul vieei ea a avut un umr mai aplecat
de cât cellalt i ca i cum ar fi fost încrcat cu
o greutate prea mare.
„Aceeai, la vârsta de 10 ani, a primit dela Isus
dou coroane: una de flori, alta de spini ean’a ;

1
Dumas (G.). La Stigmatisation chez Ies mystiques
chretiens (în „Revue des deux Mondes* 1 Mai 1907, pag.
196-228).
 :

vrut sprimeasc de cât pe cea de a doua, dar

semnele sângeroase ale spinilor i-au aprut mai
târziu pe frunte."
„Arhangela Tardera (1568) a obinut dela Isus
între alte semne ale pasiunii [patimilor], pe acela
al flagelrii. i adesea rmânea lungit la pmânt,
cu corpul brzdat de vânti, rni i umflturi,
simindu-se în acela timp lovit de nuele i
bice."
TJeanne-Marie de la Croix (1603 — 1673), afar
de plgile trectoare de la picioare i dela mâini,
avea o plag permanent în partea stâng. Weber,
un biograf al ei, spune c ea avea „o deschiz-
tur la fel cu rana lui Crist, pe care o ascundea
cu îngrijire. i jumtate,
Era larg de un deget
lung de acoperit cu o pieli transparent,
trei,

presrat cu pete vinete, unde se vedeau ca nite

picturi de sânge închegat, îngrmdit acolo de
mult timp."
Cu mult mai interesante sunt cazurile de stig-
matizare garantate. Dintre acestea cel mai celebru
Franois d’Assise ( 1182
este al Iui Saint — 1226).
Thoma de Celano istorisete în urmtorul fel apa-
riia stigmatelor acestui celebru mistic i filosof
„El zri un trimes al lui D-zeu, un fel de sera-
fim, care avea 6 aripi i edea deasupra lui, cu
mâinile întinse, cu picioarele împreunate, ca pi-
ronit pe o cruce. Dou aripi se ridicau deasu-
pra capului su, dou erau întinse, dou în fine
îi ascundeau corpul întreg..."
 „Pe când reflecta nelinitit la semnificarea a-
cestei vedenii, i era c nu o poate
turmentat
înelege, semnele cuielor începur s se iveasci

pe mâini i
pe picioare.
„In partea dreapt avea o ran, care prea a
fi fost fcut de o lovitur de lance.

„Thomas de Celano descrie stigmatele Mâi- :

nile i picioarele sale îi erau ptrunse de cuie

prin mijloc; capetele cuielor, rotunde i negre,
erau în partea de dinuntru a mâinilor i dea-
supra picioarelor; vârfurile cam lungi, apreau
în partea cealalt, se îndoiau deasupra crnei
din care ieiau. Partea dreapt erâ ca ptruns
de o lance, iar din cicatrice sângele ieiâ adesea."
Celano a fost discipolul i întâiul istoric al Iui. .

Un alt caz celebru este al Veronicei Giuliani.

„Când erâ în vârst de 33 de ani, dup multe
lupte i obsesiuni, la 4 Aprilie 1694, în timpul
sptmânii sfinte, i-a aprut Isus, încoronat de
spini: „Iubitul meu —
dânsa îibinevoete
zise —
i f-mi mie parte din aceti spini, cci eu îi
merit, nu tu care eti îns Sfinia." Abia sfâri
aceste cuvinte, când Isus îi rspunse cu o pri-
vire plin de tandree „Da, iubita mea, am venit
:

s te încoronez." „Atunci — spune ea —

el i-a —
ridicat coroana depe cap i a pus’o pe al meu;
durerea ce am simit, a fost atât de mare încât
nu-mi amintesc s
fi suferit alta mai mare vre-
odat; dar atunci Domnul Nostru mi-a fcut cu-
noscut c
acesta erâ semnul manifest al legturii
 73

îui cu mine i c împrtind chinurile sale, de-

veneam soia Dumnezeului crucificat. Când îmi
reveni Ia starea mea obinuit, bgai de seam
c îmi era capul umflat; mai mult, durerile pu-
ternice pe cari le simeam, slbeau atât de m
mult încât deabiâ m
mai puteam ine pe picioare."
„Sora Florida Ceoli, însrcinat de ctre supe-
riorii ei s
examineze semnele coroanei, mrturisi
mai târziu jurând „Am vzut deasupra frunei,
:

când un cearcn rou, când mici bubulie roii

de grosimea unei gmlii de ac, ce-i înconjurau
capul." Acest cerc a persistat pân la moartea ei,
adic 35 de ani.

„Dup trei ani a primit i stigmatul din coast,

în ziua de Crciun. I-a aprut Isus cu o baghet
de aur în mân, care avea la una din extremiti
o flacr ;
iar la cealalt, ca o lance de foc. „El
puse bagheta pe inima Iui, iar vârful lancei îl
împinse în inima mea, care în aceea clip a fost
strpuns dintr’o parte pân în cealalt. Revenin-
du-mi în simiri, am simit o durere vie în inim i,
punând o cârp în dreptu-i, am ridicat-o plin
de sânge."
„înainte de a o prsi, Isus a încunotiinat-o
c va primi stigmatele celor cinci plgi în Vinerea
mare din anul viitor; ea le-a primit în adevr la

data fixat, dup cum istorisete amnunit în

jurnalul su.
„îsus îi apru i-o întreb ce vrea. Ea îi rs-
punse c vrea s fie crucificat cu el. „In acest
moment — povestete Veronica — am vzut eind
din sfintele lui rni 5 raze luminoase, cari se
oprir deasupra mea i se transformar în tot
atâtea flcri mici. Intr’una erâ lancea, strlu-
citoare ca aurul, dar înconjurat de flcri; în
celelalte 4 erau cuiele. Lancea îmi strpunse inima
dintr’o parte {într’alta, iar cuiele îmi ptrunser
picioarele i mâinile, — ceeace
mi-a pricinuit o
durere foarte puternic. Revenindu-mi în simiri,
eram cu braele întinse în form de cruce; toate
membrele îmi erau epene i amorite: simeam
dureri mari la picioare, Ia mâini i mai cu seam
în rana dintre coaste, din a crei deschiztur
ieiâ ap i sânge.“
„Stigmatele au persistat 3 ani.
„Tribunalul Inchiziiei voind s tie dac nn
cumva este o arlatanie la mijloc, a numit o
comisiune de anchet, compus din Eustachi,
episcopul diocesei, i din religioii cari-1 asistau..
„Raportul formulat erâ în favoarea ei.

„Descripia plgilor: „Plgile mâinilor i pi-

cioarelor erau rotunde, de mrimea unei monete
mici i acoperite de o cicatrice de aceeai mrime,,
când erau închise. Erau adânci i largi, când erau
deschise; mai puin largi pe tlpi i palme decât
în partea de deasupra; plaga din coast erâ
lung de 5 degete; iar Ia mijloc, larg de un
deget; erâ totdeauna roie i deschis, i sângera
adesea.“
 75

II

Acum câteva secole, când tiina propriu zis

a psihiatrei nici nu exista i când misticismul'
era în floare, —
fapte de acest fel nu puteau face
obiectul cercetrilor tiinifice. Ele erau pur i
simplu clasate în domeniul religiei i explicate
conform cu credinele religioase ale epocei. Iar
anchetele la cari erau supuse unele dintre ele
aveau de scop s
constate dac este vorba de
nite simulatori sau de minuni dumnezeeti.
Odat cu progresele mereu crescânde ale tiin-
ei pozitive, odat cu desvoltarea psihiatriei, —
aceste fenomene sufleteti încep s
fie privite sub

alt înfiare i treptat-treptat sunt scoase din

domeniul teologiei i trecute în acela al psihiatriei .

înc din a doua jumtate a secolului trecut

fenomenele de misticism preocupau pe unii doctori,
cari le cercetar de aproape i le supuser con-
trolului tiinei.
Varlomont a studiat amnunit
Astfel doctorul
fenomenele de stigmatizare ale misticei Luisa
Lateau (1850 — 1883), constatând pe partea dinun-
tru i din afar a mâinilor nite plgi mici sub
cari se aflau mici induraiuni mobile. Aceste plgi
sângerau adesea ;
iar dânsul, pentru a se convinge
c ea nu i le sângereaz singur, „i-a vârît mâna
într’un glob de cristal, fixându-i-1 prin cinci pe-
cetii de cear, dup ce mai întâiu s’a încredinat
 “

76

c unghiile erau bine tiate. i cum stigmatul

sânger în fiecare Vineri, el îi fix aparatul Joi
24 Ianuarie 1874, la ora 2 p. m., i constat c
din plgile cicatrizate ale palmei i dosului mâinii
nu ieiâ în ziua aceea nici un lichid sângeros.
A doua zi el le gsi sângerânde, i adun sân-
gele czut în globul de cristal.

Ins, orice s’ar zice, de oarece acest fenomen

nu s’a petrecut sub ochii nimnui, el da de b-
nuit multora c s’ar putea ca la mijloc s fie

vre-o arlatanie.
Celebrul psihiatru Pierre Janet avu îns oca-
zia s observe Magdalena X., formându-se sub
la
ochii lui asemenea stigmate. „Pe o piele deja
subiat de stigmatizri anterioare a vzut for-
mându-se stigmate. Sub aparatul de aram, cauciuc
i cristal, care i-a fost fixat prin pecetii pe partea
dorsal a piciorului epiderma se ridic
drept,
fr nici o aciune extern aparent, se formar
bici, cari crpar puin mai târziu i din cari
a eit câteva zile o serozitate sângeroas."

III

In cazurile de stigmatizare se constat dou

categorii de fenomene, anume trupeti i su-
fleteti. Dup cum este firesc, între ele' este o
foarte strâns legtur, iar atât unele cât i ce-
lelalte sunt grefate pe un temperament nevropatic.
 77

La drept vorbind, nevropatia nu este o boal

propriu zis. Ceeace caracterizeaz strile
nevropatice sunt felurite turburri funcionale
ale sistemului nervos, cari se resfrâng asupra
psihicului, fcând ca personalitatea bolnavului
s ni se înfieze ca ceva anormal, în care
inteligena, simirea i voina s aib unele ciu-
denii, cari nu se observ la oamenii bine echi-
librai. Ceeace caracterizeaz pe nevropat din
punctul de vedere psihic, este prea marele deze-
chilibru între facultile lui sufleteti.
Misticismul este una dintre aceste stri sufle-
teti anormale. Intre el i monomania propriu
zis distana nu e mare, ba uneori ele chiar se
confund.
Ceeace caracterizeaz în primul rând pe mistic
este credina exagerat oarb în divinitate i în
,

*
cele socotite ca divine. La dânsul, întocmai ca
la monoman, puterea discernmântului este com-

plect întunecat. Tdate cele scrise în crile re-

ligioase, istorisirile cele mai absurde, exagerrile
cele mai copilreti sunt cu totul crezute ca fiind
adevrate. El este deci foarte sugestibil, adic
dispus i mai cu seam expus a primi o idee,
care fr voia lui se poate transforma în fapt.
Pe cât este de refractar la ideile opuse obiectu-
lui credinei Iui bolnvicioase, pe atât este de
primitor al celor cari o confirm ori sunt con-
forme cu ea.
El este foarte uor auto sugestibil, adic pri-
;mitor de idei, pe cari i le inoculeaz singur în
minte i cari adesea se transform în fapte, cum
este de pild în cazul stigmatizrii.
De o emotivitate bolnvicioas, descrierea pa-
timilor lui pe care o crede cu cea mai
Crist,
deplin îl impresioneaz adânc, de-
certitudine,
teptându-i în imaginaia lui înfierbântat imagini
adecvate, cari uneori iau forma de adevrate ha-
lucinaii sau —
vorbind în termeni mistici de —
viziuni.
S’a constatat c ivirea stigmatelor la mistici
era simultan sau aproape simultan cu viziu-
nile, pe cari le aveau în timpul extazului adic al ,

acelei stri sufleteti în care întreaga lor fiin era

absorbit complect în lumea de gânduri i de
imagini religioase. „Solitarele din Thebaida i
unele vizionare artau urmele rocate pe cari le-
au lsat pe pielea lor biciul demonului sau în-
gerului, care Ie-a pedepsit. Când convulsionarele
luau, la mormântul diaconului Paris, atitudinea
lui Isus crucificat, adesea extremitile lor se în-

roiau, palmele se inflamau, un fel de stigmat

trector însoea aceast urât parodie a Patimii. u
„Toi cei carine-au lsat amnunte în privina
stigmatizrilor, ne povestesc c nu numai c au
contemplat cu iubire rnile lui Cnst, dar c ei

înii s’au vzut rnii, fie printr’o lance de fier

i de flcri, fie prin raze luminoase, sângerânde.

„Reprezentrii pasive a unei rni ei au substi-
tuit instinctiv viziunea unei sulie de fier sau de
 79
/

4oc, care îi rnea. Angela de la Paix (1610 — 1662)

a vzut pe Isus înfigându-i în coast o lance de
fier; Caterina de Sienna (1347 —
1380) a vzut
raze de sânge ânind din cele 5 rni ale lui i
lovindu-i mâinile, picioarele i inima; Jeanne de
Jesus-Marie a fost rnit de raze roi de lumin,
cari porneau din aceleai rni.“
Ceeace misticilor li se întâmplau, când se aflau
în stare de extaz, s’a întâmplat i probabil se c
întâmpl i altor persoane laice, cari nu au fost
de loc obsedate de asemenea idei.
Am vzut c
stigmatele unora dintre mistici
sângerau din când în când. Ei bine, acela fapt s’a
observat i la unele persoane nevrozate. „Parrot
{în cartea lui Etudes sur la sueur de sang et Ies
hemorragies nevropathiques Paris. Masson. 1859)
.

a descris cazul unei femei nevrozate, care, sub

influena unei suprri violente, a vrsat într’o
zi lacrmi înroite de sânge. De atunci încolo a

avut emoragii dureroase ale pielei dela genunchi,

la mâini, Ia piept, pe încreitura pleopelor, cari —
se întâmplau totdeauna dup o emoie moral
complicat cu un atac de nervi, în care îi pier-
dea micarea i simirea."
„Tot în acest memoriu el citeaz i cazul Iui
Magnus Huss din Stockholm (publicat în Archi-
ves generales de medecine, aout 1857, pag. 165),
cu aceast deosebire important c
bolnava Iui
Huss Maria K, fcea
, s
apar dup voe onora-
riile ei, suprându-se i determinând astfel criza
 80

nervoas necesar pentru apariia sudorii sân-

gerânde.“
Cu privire la plânsul voluntar, am avut i eu
ocazia s vd un caz la o lecie clinic a doc-
torului G. Maiinescu. O femeie bolnav de me-
ningoencefalit difuz mrturisindu-i savantului
neurolog, c
ea poate s
plâng dup comand,
— dânsul îi spuse s
plâng atunci. i, adev-
rul e, c
dup un minut a început plâng cu s
lacrimi. întrebat fiind c
de ce plânge, dânsa —
rspunse : m gândesc c sunt nenorocit.
Mecanismul psihologic al acestui ciudat feno-
men este urmtorul Dânsa i-a evocat în minte
:

deteptat emoia
idei triste, cari la rândul lor a
corespunztoare, a crei exprimare complect erâ-
în plânsul cu lacrimi.
. Puterea sugestiei este nemsurat de mare. i
tocmai ca la misticii cretini, s’a reuit a se pro-
duce experimental leziuni la unii nevropai. Dintre
numeroase experiene celebre vom cita câteva.
„In 1884, un farmacist din Charmes, anume
Focachon obinu prin sugestie o vezicaie ade-
—
vrat „Intr’o zi istorisete Beaunis în Le Som-
:

nambulisme provoque ,
—
pe când Eliza F. simiâ o
durere deasupra vintrelui stâng, Focachon i-a
sugerat, dup ce o adormi, se va form o c
bic de vezicaie în punctul dureros. A doua
zi, dei el nu aplicase nimic era în punctul acela
,

o bic de serozitate. Puin mai târziu între-

buin acela procedeu al sugestiei, pentru a face
 :
;

81

s-i piar o durere nevralgic din regiunea cla-

vicular dreapt; îns de rândul acesta, în loc
de vezicaie, el produse arsuri cu totul asem-
ntoare punctelor jje foc, bine formate i lsând
zgaibe adevrate/'
„In anul urmtor, Dumontpallier comunic
Societii de biologie (în edina din 11 Iulie

1885) experiene, în cari produse prin suges-

tie, Ia isterice adormite, ridicri locale de tem-
peratur. In aceeai edin Bourru i Burot, pro-
fesori la coala din Rochefort, fcur cunoscut
un caz de sudoare de sânge, provocat prin su-
gestie unui isteric atins de paralizie i anestezie
la o întreag jumtate a corpului. Intr’o zi unul
dintre dânii îi însemn numele cu un stilet

netios pe cele dou brae ale bolnavului i îi zise

„Astsear, adormi i vei sânger
la orele 4, vei

la brae pe liniile pe cari le-am tras." Seara, pe

partea paralizat nu se produse nimic, îns pe
cea sntoas se vzur literele în relief i roii
iar în mai multe puncte, picturi de sânge."

IV

Recapitulând cele spuse pân aici, costatm

identitatea dintre fenomenele psiho-fiziologice
observate la mistici cretini, i acelea reproduse
pe cale experimental. Deosebirea st în faptul

6
 82

c pe când în acelea ale misticilor autosugestia

are rolul de frunte, — în celelalte acest rol îl

joac sugestia.Ins între sugestie i autosuges-

tie este mult asemnare. i într’un caz i în ce-
llalt ideea joac rolul principal; dar pe când
în sugestie i se inoculeaz de ctre altul, — în
autosugestie i-o inoculezi tu singur în mod mai
mult sau mai puin inconscient i involuntar.
Cazuri de stigmatizare nu se mai întâmpl a-
proape de ioc, din cauza slbirii sentimentului
religios. Pe când în evul mediu acest sentiment
prin exagerarea lui devenise ceva patologic, —
în timpul de fa la muli nu mai exist de loc,

iar la alii este foarte intelectualizat, foarte ab-

stract.
Boalele mintale iau forma mediului intelectual
i social în cari se manifest. Un celebru alienist
francez spunea c din aiurrile nebunilor din ospi-
de alienai dela Paris, internai acolo între anii
ciile

1789 i 1795, dânsul ar putea reconstitui istoria

Revoluiunii franceze; iar în timpul faimoasei a-
faceri Dreyfus, s’au întâmplat la Paris în interval
de 2 sptmâni 23 de cazuri de nebunie pe tema
acestei afaceri.
Este adevrat c pân în timpul de fa tiina
n’a reuit s explice de ce o idee are înrâurire
atât de mare asupra organismului, în cât s pro
duc în el prefaceri uimitoare; îns nu e mai
puin adevrat c ei i se datorete meritul de a
fi. scos din domeniul miraculosului fapte, cari,
 83
A,

dei nu se explic pe deplin, se constat totu

c nu sunt de natur dumnezeeasc.
Când ai reuit s reproduci pe cale experi-
mental un fapt, însemneaz c explicarea lui
tiinific nu este tocmai departe.
 DUBLA
PERSONALITATE

Intr’una din lunile anului 1905, un tânr în

vârst de 30 ani s’a prezentat la poliia din Viena,
zicând :
„Am venit s v întreb cine sunt ;
eu nu
44
o tiu. îi pierduse personalitatea; devenise un
altul, din cauz c-i perduse memoria.
Ce constitue personalitatea psihic a unui om
i din ce elemente se compune ea? Cu alte cu-
vinte din ce este format eul su.
Xavier de Maistre ,
spiritualul literat francez,
spunea în cartea sa Voyage autour de ma cham-
bre c, din deosebitele sale observaiuni, a con-
statat c
omul se compune dintr’un suflet i un
dobitoc ,
nu exist în totdeauna armo-
între cari
nia cea mai desvârit. Din aceast cauz sun-
tem expui de multe ori s
avem neplceri în
 85

via. Astfel, spune dânsul, într’o zi pe când

eisem Ia preumblare i sufletul îmi era absorbit
de plcerile, pe cari mi le cauzeaz frumuseele
naturii i pictura, —m odat i fr
trezesc de
s-mi dau seama în ce fel, în pragul casei unei
doamne nu grozav de frumoas, dar bun de gur,
care de sigur c nu m’ar fi primit într’un mod
tocmai fermector, dac s’ar fi pomenit cu mine

aa tam-nisam în cas. Dobitocul îmi jucase

festa.
Tradus în termeni tiinifici, teoria scriitorului
rezum în puine
în cestiune se cuvinte.
Viaa mintal a fiecruia din noi se compune
din fenomene contiente i
fenomene incontiente
sau automatice. Complexul fenomenelor con-
tiente constitue ceeace dânsul numete suflet \
fe-
nomenele incontiente constituesc dobitocul. De
obicei, între aceste dou feluri de fenomene nu
exist desprire complect i, pân Ia un punct,
chiar acelea cari se petrec automatic sunt con-
trolate întrucâtva de contiin. i numai când
contiina este absorbit cu totul în alt parte,
ca în cazul citat mai sus, numai atunci se pot pe-
trece asemenea întâmplri.
Viaa mintal contient a unui om se compune
dintr’o întreag înlnuire de fenomene intelec-
tuale, afective i voluntare. Personalitatea psihic
omeneasc este constituit din complexul lor.

Dânsa este întemeiat pe memorie graie creia ,

putem stabili legtur i armonie între faptele din

 86

trecut i cele din prezent, precum i între cele*

din prezent i cele din viitor. Dac am fi lip-

sii de memorie, nu am putea exista ca
atunci
personalitate distinct, ne având elementele nece-
sare din cari eul nostru s se constitue. i dac
la un moment dat am pierde memoria trecutului,
atunci ne-am*pierde personalitatea, nu ne-am mai
cunoate c suntem noi, dup cum s’a întâmplat
cu tânrul despre care am vorbit la începutul a-
cestui studiu.
Dar celelalte însuiri sufleteti ne disprând, lo-
cul personalitii noastre pierduteîl va lua o alta

cu deosebit de cea dintâi, i atunci avem

totul
cazurile patologice de dubl personalitate, cari
de multe ori se presint ca ceva foarte complex.
Pierderea personalitii normale se produce a-
deseaori fr o cauz ocazional, care s se
poat constat. Aa urmtorul caz,
se prezint
povestit de doctorul scoian Robert Macnish în
cartea sa intitulat Filo sofia somnului.
O femeie tânr, care tria pe Ia începutuf
secolului trecut, prea pe deplin sntoas,
i care
cade pe neateptate într’un somn adânc, din
care se deteapt fr a-i mai aduce aminte
nimic din trecutul su. Nu mai tia nici s scrie,
nici s citeasc, nici svorbeasc. Astfel în cât
a trebuit s-i refac cu totul educaia. Dup
trecere de câteva luni recade într’un somn analog
cu cel precedent i se deteapt cu memoria pri-
mei sale viee mintale, îns cu uitarea complect a
 87

celei de a doua. Aceast alternare între cele

dou personaliti bine distincte a durat timp de
4 ani. idup cum bolnava se gsea în prima
sau a doua personalitate, scria caligrafic sau în-
tocmai ca colarii începtori.
Un alt caz, care prezint oarecare asemnare
cu cel precedent, este acela povestit de celebrul
profesor Weir Mitchell. Ceea ce mai e de remar-
cat aci, este c perderea personalitii bolnavului
este însoit i de o transformare a caracte-
rului su.
Un ran din America de Sud dispare într’o

bun diminea de acas. Dup mai multe

cutri zadarnice, familia sa îi formeaz con-
vingerea c dânsul a murit Când colo, într’o zi

când nimeni nu se atepta, dup trecere de câ-

iva ani, dânsul se reîntoarce acas i-i reia viaa
obinuit pe care o dusese mai înainte, fr ca
s-i dea câtu de puin seam de cele ce f-
cuse în timpul absenei sale.
Nu mult dup acestea dispare din nou i e
gsit într’o închisoare a unui stat din America
de Sud, pentru un delict pe care îl comisese dup
plecarea sa de acas. In aceast de a doua stare
nu-i mai amintea nimic din viaa sa de familie.
Astfel în cât, în starea normal se prezint ca om
onest; iar în cea anormal, ca ru fctor. Dou
personaliti cu dou caractere diametralmente
opuse.
Un alt caz în care aceast dedublare a per-
 88

sonalitii este însoit i de o radical transfor-

mare a caracterului, este acela, devenit celebru,
citat de doctorul Azam i expus pe larg în car-
tea sa intitulat Hypnotisme, double conscience et
alteration de la personnalite (Paris, 1893). Este
vorba [de o femeie isteric, Felida X, a crei
via mintal s’a petrecut mult timp într’o alter-
nan între dou
personaliti bine definite. In
personalitatea normal er rezervat i serioas;
iar în cea de a doua, foarte turbulent i îndrs-
nea. Mai era de remarcat c
în starea perso-
nalitii normale nu-i amintea nimic din cea de
a doua personalitate. Iar când se afl în aceasta
din urm, îi amintea pe deplin despre tot ce
fcea în prima.
*

Dar afar de aceste nu se poate

cazuri în cari
constata destul de pipibil adevrata cauz o-
cazional a acestor ciudate transformri ale
personalitii, exist multe i poate cele mai c
multe, în cari ele sunt pricinuite de boale, de
rni sau de otrviri.
Un psiholog francez citeaz cazul unei doamne
cstorite de curând, care, în urma unui lein
provenit dintr’o mare pierdere de sânge, s’a de-
teptat cu lipsa complect a memoriei celor ce
cstoriei sale.
s’au petrecut în tot timpul
Slbiciunea cauzat de o boal îndelungat
poate produce de asemenea turburri de aceast
natur.
 89

Distinsul doctor englez Forbes V/inslow

citeaz cazul unui tânr de 30 de ani, foarte cult,
care în urma unei grele boâle a pierdut cu de-
svârire memoria, i a trebuit s-i reînceap
din nou studiile. In timpul unui curs de latinete,
memoria îi reveni complect.
Rnile cerebrale pot produce uneori asemenea
pierderi ale memoriei. Doctorul C. L. Dana
citeaz cazul unui tânr, care se intoxicase cu
gaz de iluminat. A fost coprins mai întâi de
un acces de manie a persecuiei. Dup un inter-
val de 8 zile a încetat accesul ;
dar pierduse
amintirea trecutului i nu mai era în stare decât
s pronune câteva cuvinte. Dup trecere de 3
luni îi revine memoria, dar nu-i mai amintete
nimic din cele ce s’au petrecut în acest scurt
interval de timp.
i alcoolismul cauzeaz câte odat asemenea
pierderi ale memoriei.
Doctorul englez Cowb istorisete urmtoarea
ciudat întâmplare a unui comisionar cam su-
gaci din fire. Acest adorator al lui Bacus, pe
când se afla într’o stare de beie destul de pro-
nunat, a lsat un pachet, care se incredinase, i

lao adres fale. Când s’a trezit, i-a fost peste

putin s-i aminteasc unde-I lsase. Dup câteva
zile îns, unor copioase libaiuni, i-a
în timpul
amintit de locul unde dusese pachetul i de
i
acela unde trebuia s-l duc.
*
 90

Din toate cele spuse pân aici se vede cât de

strâns legtur este între fizicul i psihicul unui
om. Orice transformare în felul de a fi al celui
dintâi se restrânge asupra celui de al doilea. Un
accident, mic în aparen, poate decide de res-
tul vieei noastre. Rolul pe care-1 are medicina

în unele cazuri este nemsurat de mare. Ea

caut pe cât e cu putin s
corecteze natura. In
Annales medico-psychologiques (mai-juin 1898,
pag. 495) se afl citat cazul unui tânr de 14
ani, de o natur cu totul nedisciplinat i lipsit
cu totul de simul moral. In urma unei o-
peraiuni la cap, practicat de ctre docto-
rul Raum, s’a fcut o transformare radical
în modul su de a fi. „Instinctele rele au dis-
prut, dânsul a devenit afectos, supus i cu
judecat. w
In cartea doctorului Marro asupra pubertii
(La pubert ), care este tradus i în franuzete,
se afl citate alte asemenea cazuri.
Chiar nu de mult, s’a întâmplat un caz în
Anglia. „Un biat de 15 ani, prins de nenum-
rate ori cu furturi, era s fie condamnat, când
mama sa aduse ca motiv în favoarea Iui, c la
vârsta de 5 ani dânsul s’a rnit la cap i de a-
tunci i s’a pervertit simul lui moral. Tribunalul
a ordonat atunci ca biatul s fie me-
operat;
dicii au descoperit c el într’adevr a
avea
ran închis la cap ;
trei oase ptrunseser în
creer. Medicii îi scoaser oasele, i dup vindecare
 91

tribunalul îl achit. De atunci biatul s’a îndreptat

i nu mai fur de loc."

II

Au existat i exist înc mari discuii în

ceeace privete explicarea anatomo-fiziologic a
cazurilor de dubl personalitate, precum i a altor
cazuri de turburri analoage.
In privina aceasta sunt mai multe ipoteze,
— ceeace denot c cestiunea nu e rezolvat.
Unii susin urmtoarea teorie : Creerul se com-
pune din dou jumti, numite emisfere cerebrale.
Fiecare din aceste emisfere ne d o repre-
zentare mai mult sau mai puin complect a
lumii externe. In viaa omului normal rolul
precumpnitor îl are emisferul stâng ;
iar în a ce-
lor cari sunt stângaci, emisferul drept. In cazu-
rile de dubl personalitate, se produce o alter-
nan între precumpnirea acestor dou jumti
ale creerului. De aci provine i alternana între
cele dou personaliti distincte în viaa mintal
a aceluia individ.
Alii îns au susinut i susin contrariul.
Obiecia pe care o aduc este foarte puternic. S
admitem, spun dânii, c în cazurile de dubl
personalitate s’ar petrece lucrurile astfel. Dar cum
se explic atunci cazurile de întreit i împtrit
personalitate ? — „Am întâlnit, spune Esquiros în- ,

tr’un ospiciu de alienai, un preot care, din cauz

 92

c-i frmântase prea mult mintea cu misterul

Sfintei Treimi, a sfârit prin avedea triple toate
obiectele din jurul su. îi închipuia el însu c
este triplu i pretindea s fie servit Ia mas cu
3 tacâmuri, cu 3 ervete." (Revue des deux Mondes,
.15 Oct. 1845, pag. 307).

Pân în prezent, nu exist o explicare tiinific,

adic admis de ctre toi, a boalelor personalitii.
De altfel nu se cunoate mcar nici mecanismul
atât de complicat al vieei mintale normale. In
ceeace privete localizrile cerebrale, nu se cunosc
decât relativ puine iar privitor Ia funciunea su-
;

perioar a creerului,— ideaiunea, puterea de ab-

straciune , —
nu se tie nimic. Nu exist de cât
simple conjecturi, decât simple ipoteze.
Pân în timpul de fa nu s’a putut constat
decât un paralelism între unele stri trupeti i
altele sufleteti ;
iar cum se face trecerea de la
unele la celelalte nu se tie i, dup credina
multor savani, între cari se prenumr i cele-
brul Du Bois-Reymond — nici , nu se va putea ti
vre-odat.
Acesta este nodul gordian al psihologiei, acesta
€ste obiectul neterminatei i poate c neterminabi-
•leidiscuiuni între materialiti i spiritualiti. Cci,
pe când cei dintâi susin fenomenele mintalec
nu sunt altceva decât funciuni ale creerului cei ;

«de ai doilea susin c

ele sunt funciuni ale
 93

sufletului, care este deosebit de materie iar tru-

;

pul nu e altceva decât o condiie de bun func-

ionare a sufletului. Dar, de oarece nici unii nici
alii nu pot proba în mod absolut cele ce sus-
in, cestiunea rmâne în litigiu, i poate c va.
rmâneâ pentru totdeauna.
 PRESIMIREA MORII
Dei moartea secer zilnic atâtea i atâtea viee,
cu toate acestea sunt puini pe cari s-i preo-
cupe ideea fatalului sfârit. Din punct de vedere
al vieei mintale, par’c omul ar fi nemuritor...
Pentru a ne convinge despre aceasta, este destul
s avem în vedere c
nu exist nimeni, care s
nu-i croiasc planuri pentru un viitor mai
mult sau mai puin îndeprtat eventualitatea
;

morii, care s-l împiedece brusc de a i le în-

deplini, pe nimeni nu preocup. Este adevrat
c prin inteligen fiecare deduce va muri c i

îns acei cari s

simt apropierea marei secer-
toare sau, mai bine zis, cari s
o presimt, nu
sunt tocmai muli.
Presimirea morii este un fenomen sufletesc
destul de neobinuit i uneori cu totul misterios;
•
cci dac într’unele împrejurri ea izvorte dintr’o
stare bolnav a organismului, sunt cazuri în cari
ea se manifest fr ca organismul s fie bolnav.
 :

95

Uneori aceast presimire este vag. Cineva

presimte instinctiv i c
se va întâmpl ceva ru,
fr a-i da seama ce anume.
S’a constatat c unele persoane, cari aveau s
plece într’o cltorie, n’au mai plecat în ziua pe
care i-o fixaser, din cauz c fie dânsele fie cei

din jurul lor au presimit c li se vor întâmpl

ceva ru, dac vor pleca chiar atunci. Iar în urm
au aflat c trenurile sau vapoarele în cari erau
s cltoreasc, au deraiat ori s’au înecat.
Un caz de acest fel mi-a istorisit fiul unui
funcionar dela cile ferate.

Tatl su er gata s plece cu un]tren de seara,

când familia — fr s-i dea complect seama
pentru ce — l-a oprit. Iar a doua zi de diminea
nu le-au fost mic surprinderea, când au citit în
ziare c acel tren a fostaproape distrus în cu-
noscuta catastrof dela Bârnova.
Este foarte straniu cazul urmtor, istorisit de
Marchiza de Crequi în Memoriile sale i reprodus
de ctre Doctorul Cari du Prel în scrierea Ce
sunt presimirile? „Familia Radziwil adpostea
pe o nepoat orfan, contesa Agnes Lankoronska,
crescut la castel împreun cu copiii prinului.
Agnes, în vârst de 5 sau 6 ani în epoca aceea,
scotea strigte de groaz fiecare dat când tre-
buia s intre pe uea slii celei mari. Mai târziu,
când se putea stpâni, ea arta totdeauna tremu-
rând tabloul atârnat deasupra uii, Sibila din
Cumes, ca fiind cauza groazei sale.
 96

„Prinul ne voind s in socoteal de o temere

fr motiv, refuz s scoat tabloul de acolo
dar cum crizele luiAgnes reveneau ori de câteori
trebuia s treac prin acea ue, i — s’a permis in-
trarea prin alta.
când 50 sau 60 de oaspei erau în
„Intr’o zi
sal, Agnes braul logodnicului îi stpâni frica
la
i ptrunse în sal pe pragul uii ea tremur din
;

nou o luar în râs, o încurajar i închiser ua,

;

pentru a o împiedeca s
fug afar. Agnes se vitâ
i se rug s-i deschid, spunând îi este viaa c
în pericol; de odat se auzi o trosnitur gro-
zav : tabloul cu rama lui masiv a czut sdro-
bindu-i capul.“ p

I.

Trei sunt împrejurrile de cpetenie, în cari cineva

se gândete când aude despre moartea
Ia mo’arte:
rudelor sau cunoscuilor, când este bolnav i
când este în pericol. In primul caz, gândul este
relativ iute trector. Târât din nou în torentul
yieei, omul îi îndreapt iar privirea ctre un
ideal furit de a lui imaginaie. s’ar putea în C
orice moment ca firul vieei s-i fie tiat dintr’o-

dat, — aceasta nu-1 preocup.

Cu mult mai persistent este ideea morii, în
cazurile de boal. Frica le sugereaz multora
credina c vor muri. i îi auzim des repetând

1
La Revue spirite 1-er juin 1891, pag. 269.
 97

aceast afirmare. Când unul din acetia moare,

nu trebue s
ne lsm înelai de aparene i
s credem c
i-a presimit moartea. Este destul
s avem în vedere cât de muli bolnavi au
spus c
mor, fr ca s
moar, pentru a nu
confunda acest fenomen sufletesc de fric, cu
adevrata presimire.
De regul în sufletul bolnavului sunt în lupt
•
frica de moarte cu sperana c
seva însntoi.
Aceast stare de nesiguran este foarte chinui-
toare ;
ea impresioneaz adânc pe unii din jurul
bolnavului. Astfel, un doctor istorisea cât de
mult îl impresiona ori de câte ori intra în camera
unui tânr student bolnav de o boal care nu
iart, cscai, în cari citeai groaza
ochii aceia mari
i în acela timp dorina unei încurajeri.
Muli dintre cei cari se plâng c vor muri, fac
aceasta pentru a îmboldi indirect pe cei din ju-
ru-le ca s-i încurajeze, s le dea sperane.
O particularitate a tuberculozei este de a face
pe bolnavi cu atât mai optimiti, cu cât se
apropie mai mult de moarte. Pân acum nu se
tie
*
cauza.
Ins nu toi tuberculoii sunt optimiti. Este
ciudat cazul istorisit despre Mozart ,
care— dup
cum se tie — a murit de tuberculoz'. Un necu-
noscut i-a comandat un Requiem. Fr s-i dea
seama pentru ce, marele compozitor a presimit
c acel Requiem va fi cântat chiar la propria Iui
înmormântare. Aceasta l-a fcut cad într’o s
7
adânc tristee i nu mult timp dup ce l-a com-
pus, a i murit.
Pentru o mai mare uurin a expunerii, vom
grupa în trei categorii cazurile de presimire a
morii. In primul grup intr acelea în cari este
sugerat de organismul bolnav al celui ce i-o pre-
simte. Dintr’acestea cele mai stranii sunt acelea
în cari bolnavul nu-i d absolut seama de ce
anume boal sufere ;
simte îns c va muri în
curând.
„Sunt câiva ani de atunci. O femeie tânr de
20 ani, buctreas la o doamn din Reggio E-
milia (Italia) i care în totdeauna s’a bucurat de
o sntate deplin, tricota într’un dup prânz în
buctrie, când deodat se ridic i alerg la
biserica de peste drum, declarând c se simte
cât se poate de ru i
nu vrea c
moar s
nespovedit. Doamna crezu are un acces de c
nebunie i a lsat-o s
plece. Ajuns la biseric
dânsa îngenunchie lâng confesional i trimese s
caute pe preot, cerând cu struin se gr- s
beasc, fiindc ea va muri subit. Preotul încerc
în zadar s’o liniteasc, temându-se va fi c
voind sse sinucid în scurt, o spovedi i o
;

trimese cu cineva acas. Ea se reîntoarse acas

alergând urc scara, spuse câteva cuvinte st-
;

pânei sale i czu moart jos. La autopsie s’a

constatat un mare sac anevrismal cu o mare
ruptur.
„Faptul cel mai ciudat în aceast împrejurare
 99

^este desigur aceast contiin a morii..., fr

ca de altfel s fi fost însoit de nici o alt ex-

presie emotiv din partea bolnavei. Evident c

din aceast cauz nimeni n’a vrut s’o cread.
Ruptura sacului anevrismal trebue s se fi f-
cut încet; cci, dup cnm am spus, a trecut a-
proape un interval de un ceas intre prima în-
,cunotiinare dat de bolnav i moartea ei." 1
In cele mai multe cazuri este vorba de o boal
mai îndelungat i manifest atât pentru bolnav
câti pentru cei din jurul lui. i este interesant
cum unii, fr a se emoiona prea mult, îi fac
preparativele pentru trecerea în eternul repaos,
ateptându-i în linite sfâritul.
„Doamna Bernasconi, mama doamnei Walt-
mann, în vârst de 65 de ani, locuind în aceeai
cas, istorisete acest fapt:
„Era în 1867, locuiam în Krasnoie, proprietatea
d-lui Raievski ;
fiul meu Victor în vârst de 5 ani,
era un copil remarcabil, inteligent, activ, precoce
i chiar foarte pios ;
îi plcea s se duc la bi-
seric i s
stea de vorb cu preotul, care era
plin de admiraie pentru acest copil extraordinar.
Toi îl iubeau; chiar i ranii îl rsfau.
„Nu-mi aduc bine aminte luna, când Victor se
îmbolnvi de angin difteric, fr speran de
scpare. Intr’o zi îmi spuse „Ei bine, mamio, :

1
Ferrari (G. C.). La peur de la mort (în „Revue Scier-
u
’tifique . 1896, 1. p. 59.)
ast-zi trebue s mor s-mi prepari o baie deci,
m
;

pentru ca s înfiez în faa lui Dumnezeu,

cât mai curat. “ I-am obiectat c asta i-ar face
ru, dar el a insistat i a trebuit s-i cedez.
„L-am splat, l-am primenit i l-am reaezat în
pat. —
„Acum, mamio, aeaz-mi sub bra o
icoan tii care ?— —
aia la care in mult.“ l-am
îndeplinit dorina.
„Iute, mam, d-mi lumânarea, cci voi muri
“
în dat.
„II ascultai, aprinsei o lumânare i i-o pusei
în mân. Ultimele lui cuvinte au fost :
„Acum
adio, mamio“.
„închise ochii i se stinse ." 1
La alii, la cei mai muli aceast presimire
este însoit de halucinaii vizuale în deosebi, în
cari le apar o fiin deja moart sau un „trimis“
al ei, pentru a-i duce „acolo".
Un caz recent de acest fel pe care
este acela
ni l-a istorisit d. I. C. Vissarion, i a crui auten-
ticitate ne-o garanteaz, dei îl expune într’o
form mai literar.
„Btrânica, mama mamei, — cum am numit-o din
copilrie, tot aa o numesc i acum — ajunsese în
vârst de apte-zeci de ani. De o natur trainic,
în viaa ei nu fusese bolnav de cât de dou
ori de lingoare, dar rmsese totteafr i sn-
toas. In vremea din urm era sntoas, rostuiâ

1
La Revue spirite. Paris, mar 1893, pag. 159.
I
101

treburile casei dup obicei, umbla mult i prin

nimic nu da de bnuit c s’a apropiat de moarte.
Era o fire religioas. Credeâ pe deantregul tot
ce auzea spunându-i-se despre sfini, despre
Dumnezeu i despre sufletele morilor. In tine-
reea ei îi avusese partea ei de necaz din dra-
goste. Tata btrînu, fecior de logoft mai pro-
copsit, nu avea voie dela tat-su ia pe btrî- s
nica, fat de oameni cu mult mai sraci. împre-
jurarea asta fcuse pe btrînica alerge p’atunci, s
prin vremea tinereii ei, prin vrjitori, ca fac s
pe tata btrînu s’o ia de nevast. Struina ei,
vrjile, împrejurrile, cine tie ce, au fcut ca ea
s-i împlineasc dorina ajung nevasta ta-
: s
tii btrînului. Din toate astea îns se alesese vr-

jitoare i ea. In tineree —

îmi spunea mie, care
îmi plcea s
destram ascunsuri d’astea —c a
icut vrji i cu diavoli. O ’ntrebam:
„ — Ei bine, mam, crezi matale c sunt draci ?
„ — Sunt maic.
„ — Pi îi vezi matale ?
„ — Nu-ivd, dar îi aud blcind în ap, tros-
nind i plesnind, când îi descânt.
„ — Mam, s nu m mini...
„ — Ce zor am s te min?...
„i eu cdeam pe gânduri i ea îmi spunea
multe, multe. De pe la patru-zeci de ani în sus,
încredinat prin ea singur de puterea spiritelor,
n’a- mai fcut vrji cu diavoli i a început se s
roage lui D-zeu, s
fie milostiv i bun cu toat
 a

lumea. Nici o femeie din împrejurimi n’a fcut

atâtea milostenii ca ea — bineîneles, dup puterile
ei. împrea demîncare i îi da haine de poman.
„Faima ei de vrjitoare se mai pstr inc, dar
tiau toi c
s’a lsat de vrji i este o femeie c
bun, credincioas i darnic.
„Tata btrînu, soul ei, a murit înainte cu 14
ani. II visa când i când i în visele ei îl între-
ba cum este p’acolo, cci îi amintea întotdeauna
c ea viseaz i el e mort. c
„La Crciun i la Pati se spovedea i se împr-
tiâ; in 1914 la Pati a fcut tot astfel.
„Era perfect sntoas i croia înc multe pla-
nuri de trai.

„In noaptea de 22 spre 23 Aprilie — Sf. Gheor-

ghe — visat un pe care spus dimi-
vis, ni l-a

neaa i care a chinuit-o tot somnul.

„ —Maic, maic... eu o s mor!... i ne
privea
trist i dus pe gânduri.
— De ce btrînico ?
„

— Maic, maic... toat noaptea am

„ de stat
vorb cu Sotirical meu. — „Sotiric“ tatab- e
trînu,soul — Venise cu o bric i doi cai
ei.

i m ruga mereu: „Hai Leanco mine, c fa la

ce frumos este acolo, i ce urît este aci !...“ i
eu n’am vrut maic, n’am vrut, dar el toat,
noaptea s’a rugat... „Uite, bric i caii sunt gata,
pune-te sus i haida, c ce ru i urît este p’aici...*

„ — Bine mam, dac n’ai vrut s pleci cu el*

înseamn c n’ai s mori.

 !

103

„i ea i-a mai întors gândurile o leac, dar a

rmas tot trist.
„Umbla pe bttur, rostuiâ tot, ne spunea
câte i mai câte tot ca pân aci, darpe sear
a’nceput s ne spuie c simte „o sfâreal în
capul pieptului. ..“
„Pe la noaptea jumtate ne-a sculat din somn:
„ - sv
Sculai maic.... spui...
„ — Ce maic?
„ — Maic... a venit Sotiric
iar al meu cu bric
i caii i m’a rugat s merg cu el... pân când
am zis c merg... Acui mor maic, mor cu bun
seam !...

„ — Nu te lua maic dup vise... Astea sunt

fleacuri... Nu pot s vie morii s stea de vorb
cu vii

„ — Nu maic... Sotiric al meu, uncheelu mieu

nu e mort... Am zis c plec cu el, plec... o s
mor...
„i a s
ne spuie cu ce haine s’o în-
’nceput
gropm pe care i
;
le s
de poman i s-i dm
facem toate pomenile dup datina cretineasc.
Atunci eu i-am zis :

„ —
Ia-scult mam, eu nu cred... De-i fi suflet,
s vii s-mi spui tot i la fie care poman, c
numai aa îi fac pomenile iar de n’i veni, tiu ;

c nu mai eti nici ca suflet i nu-i mai fac nici

o poman.
„Spimântat de necredina mea mi-a respuns:
„ —S tii, c de-oi mai fi ca suflet, am s viu
 104

s-i spui, fie c’o fi nevoie de pomeni ori n’o fi,

dar am s viu. De n’oi veni, o s înelegi i tu

c nu mai sunt deloc i pe niceri, de cât ca lut
negru i nesimitor.
„Ziua a doua a petrecut-o numai în gân-
duri, vorbind numai despre moarte i despre
tata btrînu. Seara m’a trimes la popa vie s’o s
împrteasc. Eu nu prea vream, fiindc nu cre-
deam oc s
moar. Era doar în fire, dei
sfâreala cretea cu încetul. M’am dus la popa
i l-am chemat. Popa îns, un pop tânr, nu
vrea s
vie, fcuse chef în ziua de Sf. Gheorghe,

fiindc îl chema Gheorghe, i a doua zi zceâ

boala chefului.
„ — E ’nprtit Iancule... împrtania ine
40 de zile... Ce bruma zile avem dela Pati i
pân acum?...
„M’am întors acas, dar btrînica foc, de ce c
s nu struesc de el c
împrtania ine numai
;

nou zile...

„A trecut i noaptea a treia.

„Dimineaa i mai trist:
„ —
Mor m, mor!... Sotiric mi-a spus s m
împrtesc, c la noapte plecm. Du-telapopa!
„M uitam la ea lung i-i luam seama; ori nu
s’o fi zpcit aa tamnisam? Din pat n’a mai
vrut s se scoale.
„Am pornit iar Ia popa, dar nu l-am gsit acas,
ori se pitise. A trecut ziua spunându-ne cum s’o
îngropm, unde îi place locul în cimitir i....
 : :

105

„Maic, maic... nu-mi pare ru c n’am trit

destul... Am trit cu mult amar... îmi pare ru
de voi rmânei singuri i streini... Uite eu,
:

dac uuiam o cloc, dac dam la un boboc,

dac rmâneam pe bttur, când voi v duceai
la munc, tot era ceva, tot aducea un folos... v
Un copila legnat, o vorb btrîneasc, tot era
ceva... M
duc maic, m
duc... i voi rmânei
striini.

„Seara m’a trimes iar la popa. L-am gsit, m’a

minit: „du-te nainte, c viu“, dar n’a mai venit.
Pe Ia culcarea oamenilor, btrînica ne-a spus
„ — Culcai-v maic fr grij, c atunci când
o fi s mor, v detept eu.
„Vorba asta ne-a fcut rîdem. s
„ —
Aa e un om care moare spunea nevas- !

t-mea.
„Btrînica locuia Intr’o lâflga noastr. odi
Ne-am culcat fr grij, aa cum ne spusese ea,
încredinai c spusele ei sunt rezultatul unei z-
pceli din btrînee. La noaptea jumtate îns
ne-am trezit de btile ei cu palma în perete i
de strigtele
„ — Sculai m, sculai în sus, c mor!
„ — Sculai în sus... Imbrac-te i adu-mi pe
popa repede, c Sotiric uite-1, st cu bric
lâng fereastr.
„M’am sculat i m’am dus în odia ei. îi
aprinsese candela la icoan. îi pusese chibritul
i o lumânare la cap, ca s fie aprins la nevoe.
 !

106

„ — Ce e btrînico?... Ce emam?... Ce prere

e asta?
„ — Taci cu prerile... Uite l... Tu nu-1 vezi?...
Repede pleac i adu-mi pe popa ’npr- s m
teasc... Scoal pe Gheorghia stea cu mine... s
„N’am mai avut încotro, am sculat nevasta, m’am
îmbrcat i am plecat în miezul nopii la popa.
Popa se fcea adormit tare, dar eu am btut în
geamuri, am strigat tare :
„Scoli printe !
“ de
l-am fcut s i
mine: „Ce Iancule*
strige el Ia
u
vrei s-mi spargi geamurile?... Sunt bolnav !...
„ —
Haide la btrînica... hai, nu e rost. De c
trei zile te rog s mergi.
„ — Du-te nainte c viu...
„ — Nu... haide...
„ — înelege, acui viu...

„Plecai acas. Cum m vzu :

„ — Vine popa ?
„ — Vine.
„ — Unde e?...
„ — Vine acui...
„ — F ’ndrt, i adu-1
„Am plecat iar, i iar scandal : Popa se culcase l

N’a mai fost chip s

scape, l-am luat cu mine.
Când l-am pzit de câini i i-am deschis ua
popi, ea m’a’ntrebat:
„ — Vine popa?
Uite-1 !

„Ea s’a culcat jos, l-a chemat cu mâna i mi-a

spus :
 107

„ — Du -te de chiam pe cumnata, dar repede.

„Am plecat acolea la vecin, c era vecin cum-
nata btrînii, am strigat-o i am plecat îndrt..
La poarta mea m’ntâlnesc cu popa :

„ — Ce boal s aib btrînica, printe ?

„ — Nici o boal, Iancule.
„ — De ce?
„ — Pi a murit.
„ — A murit!!?
„ — Da!... Cum a ’nghiit împrtania, m’a a-
pucat cu mâna de antiriu i-a’nceput s trag..
I-am inut lumânarea în mân i s’a sfîrit..." Am
intrat în odi, dar btrîna culcat pe o parte,
prea c
doarme numai mica i er vesel, de
:

par’c sta s rîz... Prezicerea asta ciudat ne-a

înfricoat i credeam foarte serios c i tata
btrânul i ea, sunt pe lâng noi i ne vd l
ne îneleg uimirea noastr..."
[26 Ianuarie 1915] I. C. Vissarion

Fapte de acestea s’au constatat înc din cele'

mai vechi timpuri. Interesant din acest punct de
vedere cazul Iui Silla. „Abdicând dela dictatur,
el se bolnvi de un abces în pântece; corpul

începu s-i putrezeasc i s

fac viermi, totu
nu încet s
se ocupe de afacerile publice i
s-i scrie memoriile. „EI îi anun ca — s
zic aa —
moartea prin scris. Cci, cu dou zile
înainte de a muri, sfâri de scris a 22 carte din
memoriile sale, unde spune c
Caldeenii i-ait
 prezis c va muri în culmea prosperitii, dup
o via glorioas, adogând c fiul su i-a aprut
în vis, rugându-1 s-i sfâreasc afacerile i s
vin cu el i cu mama lui [moart deja], pentru

a tri în sânul repaosului i al plcerilor." 1

Adevrul e c sunt unele vise prevestitoare

foarte stranii. O persoan mie cunoscut de a-
proape, a visat într’o diminea c
peste mor-
mântul soului ei i-au strâns mâna dou schelete;
iar când s’a deteptat, a primit o telegram, în
care i se anuna moartea unui
frate al soului su.
Dar ce s
mai zicem de urmtorul caz întâm-
plat celebrului literat Andersen?
„Povestitorul danez Andersen avea un prieten,
un profesor, numit Lunden, care suferea de con-
sompie pulmonar. Administraia i acord sub-
venie pentru o cltorie în Italia. Lunden avea
un câine numit Amor, alb, los, pe care îl iubea
foarte mult i-l dete în pstrarea lui Andersen în
timpul lipsei sale. Andersen primi aceast însr-
cinare, luând msuri pentru întreinerea câinelui,
fr ca de altfel s se mai ocupe de el. Râse cu
poft când într’o zi fata din cas îi spuse: „A-
mor presimte ce întâmpl stpânului su.
i se
El este vesel sau trist, dup cum
stpânul lui se
simte mai bine sau mai ru." „Cum asta, întreb —
Andersen ? —
„Ei, dar asta se observ bine dup

1
Egger. Le moi des mourants (în „Revue Philosophique*.
i896. Voi. II p. 349).
 :

109

felul lui de a fi. De ce primete ori refuz câte-

odat mâncarea, fr ca s fie bolnav ? De ce
umbl cu capul plecat în jos cu câteva zile îna-

inte de a fi primit o tire rea dela Lunden ?

Câinele tie foarte exact tot ce face stpânul lui
în Italia, i el îl vede, cci ochii lui au câte o-
dat o aa de ciudat expresie !...“

„Din acea clip, cu tot scepticismul Iui,An-

dersen observ pe câine. Intr’o noapte, el simi
ceva rece pe mân i, deschizând ochii, zri pe
câine înaintea patului su i lingându-i mâna..
Dânsul simi un fior i-l mângâie cu mâna pe
pr, pentru a-I liniti ;
dar atunci Amor scoase
un urlet plângtor i se lungi la pmânt cu câte
patru labele întinse. „In acea clip — istorisi în
urm Andersen — tiui foarte exact c prietenul
a murit; fusei atât de sigur încât a doua zi îmi
schimbai costumul cenuiu cu altul negru. Dimi-
neaa m întâlnii cu un cunoscut, care m în-
treb de ce sunt i-am rspuns Ast noapte,
trist ;
:

la ora 1 1 i jumtate mai puin trei minute, Olaf

Lunden a murit. Dup cum aflai mai târziu,
aceasta a fost clipa morii lui.“ ( Psychische Stu-
dieri . Leipzig. Noembrie 1905.) 1

Un caz asemntor cu cel istorisit de d. Vis-

sarion este urmtorul
„ Ziarul [New- York Star relateaz doctorul M. c
L. Holbroock, Preedinte al Societii de tiine psi-

i Annales des Sciences psichiques. septembre 1905. p. 589.

 w ;:

110

hologice, a fcut societii urmtoarea comunicare

cu privire la odomnioar Law, care domicilia
la numrul 8, W. 65 st. S. New-York, i care a
murit de curând de pneumonie, dup o zcere
de trei zile.

„A treia zi ea era preparat pentru moartea, pe

care o simea venind, i-i pstr întregimea fa-
cultilor mintale. Vorbind prietenilor ea le spuse
„Este un curier aici, care m ateapt ;
v în-
chipuii, poate, c-mi mai fac iluzii? Nicidecum,
cci vd perfect de bine pe acest trimis, dei în-
eleg c pentru voi toi este invizibil. El vrea
s m duc acolo unde repauzeaz mtuea mea
Jana. Chiar de acum m
va transporta acolo,
unde voi putea s’o vd.“ Aceast mtue murise
cu dou zile mai înainte în oraul New-Jersey,
— fapt care-i fusese cu totul ascuns d-oarei La
de ctre prieteni. In urm bolnava vorbi fr
greutate i cu o perfect luciditate despre altele
puin mai în urm a murit." 1
Trecerea dela via la moarte, în cele mai multe
cazuri se face relativ încetul cu încetul.Agonia
este precedat de întunecarea contiinei; aa în
cât, când ea începe, bolnavul nu-i mai seama d
de realitate, iar micrile lui sunt reflexe. Sunt
îns i multe cazuri în cari aceast incontien
lipsete; iar omul sau moare cu mintea lucid
sau ea îi este întunecat de halucinaii în leg-

1
Revue Spirite. 1-er mar 1891 p. 135.
 111

tur cu sfâritul su apropiat. In cazuri de acest

fel s’ar putea spune c mai mult simte c moare,
decât cci moartea urmeaz îndat
presimte ;

dup aceast constatare a lui. Pe unii nu-i îngri-

jeaz de loc acest fapt; alii îns fac sforri
zadarnice ca s scape din ghiarele ei. Iar pe când
muli tuberculoi mor croind planuri pentru viitor,

alii îi vd
moartea cu ochii i se îngrozesc sau
o primesc cu braele deschise.
„M. B. portar, în vârst de aproape 40 de ani,
ofticos, are o agonie teribil i sufere foarte
mult. In jurul lui sunt nevasta, cei trei copii
i trei persoane strine. Este îngrijorat de soarta
copiilor i a nevestei, geme, se plânge fr înce-
Cu totul ateu, a refuzat
tare. orice ajutor religios.
De-odat scoate un ipt, se aga de braul
femeiei sale : „Sfinte Dumnezeule, îi bai joc de
mine ;
sbor.“ — Se sfârise.
„Ioana C., lucrtoare, 21 de ani, ofticoas. Bol-
nav de un an. Agonie dulce i linitit. A murit
la 4 seara. Spre sfâritul boalei, fire destul de
rea. Ea a pstrat o amiciie profund pentru o
fat, d-ra M. A. Toat ziua a cerut s’o vad;
lipsind de acas, nu a putut i-o aduc; cu- s
tar s
liniteasc pe bolnav, care deodat îi
împreun mâinile cu cldur i, cu o figur in-
spirat, zise cu glas dulce: „Ah! chiam. m
Sbor. Numai dac ar fi ca vd pe M.“ i s
czu moart, înainte de a fi putut termin acest
«nume. Acestea au fost ultimele ei cuvinte.
 112

„Ioana ofticoas
Y., 21are o agonie
ani, ;

scurt i grozav. Deodat ea se rsturn pe pat,

aruncându-i braele peste spate, strânse cu mâinile
rzimtoarea de fer a patalui ea strig rosto-
;

golindu-i în orbite nite ochi îngrozii „Nu, nu

m vei putea face s dau drumul patului ai
:

vrea s m furai i m ridicai, dar sunt acat

;

nu voi prsi
pe mama. M Ea muri în aceast po-
ziie, cu degetele crispate i faa convulsionat
„Anton M..., 16 ani; bolnav de crup i mort
de meningit. El convers cu prinii si, vorbind
despre copilria sa. Deodat le strânse mâinile
i le spuse „Ah ! tat, ah ! mam, nu m
m
:

prsii îngerii ;
trag la ei, fiindc totdeauna
am fost bun venii îndat vom ajunge acolo
; ;

,sus câte i trei i nu ne vom mai despri." — i

asta a fost totul". 1

doua categorie am grupat cazurile de pre-

In a
simire a morii la oamenii complect sntoi,
îns cari se expun la un mare pericol. Acetia
mor, prin urmare, în urma unui accident fatal pe
care l-au prevzut. Ele s’au observat în deosebi
la militari înainte de a intra în lupt. Cu toate
c sunt foarte numeroase, ne vom mrgini s ci-

tm 'numai câteva mai remarcabile, observate la

câiva bravi generali ai lui Napoleon Bonaparte.
Dup cum se va vedea, presimirea unuia a lui —
i Pieron (H.). Contribution â la psychologie des mou-
rants (în «Revue philosophique», 1902. Voi II, pag 615— 616)
 113

Duroc —a coincidat cu presimirea lui Napoleon ,

care de altfel era foarte încreztor în acest ciudat

fenomen sufletesc.
„In tocmai ca i
marealul de Bessieres, ma-
realul Lannes avu sombra presimire va fi c
omorât. Când în 1809 isbucni rzboiul între Frana
i Austria, Lannes îi lu dela familia Iui rmas
bun, pe care îl tia etern.
„La 22 Maiu czu în btlia delaEssling.
„In ziua care a precedat btlia dela Marengo,
ilustrul Desaix spunea aghiotantului su „Este :

dejâ mult timp de când nu am mai luat parte Ia

o btlie, gloanele nu m
mai cunosc; de bun
seam c
mi se va întâmpla cevâ. u A doua zi
Desaix victorios repauzâ, mort, întins pe patul
de parad.
„Generalul Lassalles, în ajunul luptei dela Wa-
gram, în prada unor idei de moarte, scrise noap-
tea lui Napoleon, pentru a-1 ruga s poarte de
grije nevestei i copiilor. „Demain j’y resterai‘%

repeta el emoionat prietenilor si.

foarte
btliei dela Bautzen, Duroc avu un
„înaintea
asemenea presimimânt i-I mrturisi împratu-
lui, care el însu, departe de a-1 încurajeâ, îm-
prti aceea team mortal.
„In toiul luptei un aghiotant încunotiin pe
împrat despre tragica moarte a marealului. Mar-
torii acestei scene afirmar c, lovindu-se cu
palma peste frunte, Napoleon strig: „Vai! pre-
simirile mele nu m îneal nici odat."
s
 „Împratul avea o mare încredere în presim-
iri el spuse
;
odat în public: „Când moartea
ne rpete o fiin iubit îndeprtat, aproape
totdeauna ni se manifest un indiciu despre a-
cest doliu, iar persoana defunct ne apare chiar
în momentul când o pierdem.
In al treilea grup sunt cele mai misterioase
cazuri. ca Fr s
fi fost bolnave atunci, i fr
ca s se fi aflat în împrejurri deosebite, au
fost persoane, i-au presimit i prevestit
cari
moartea. Astfel a fost Jeanne d’Arc celebra eroin. ,

yjean Stoeffler astrolog (1472, 1530), i-a a- —

nunat data i felul morii (prin cderea unui
obiect pe cap.)“
„ Dcivid Fabricius astronom german cruia i se
,

datorete descoperirea faimoasei stele variabile

Mira Ceti, a prezis c
va muri la 7 Maiu 1617.
EI i-a luat toate precauiunile, pentru a evita
aceasta, i
nu a eit din odaie în acea zi. In sfâr-
it, la ora 10 seara, voind a se preumbla, un
ran îl omorî cu o lovitur de furc." 2
Aceasta îmi amintete vechea zictoare ni- c
meni nu poate s-i evite ursita. Ins, în orice
caz, sunt unii cari lupt s înlture rul, care li

se prevestesc —i
reuesc. Astfel a fost, de pild,
Chauchard, faimosul proprietar al magazinului

1
La Revue spiiite. 1891 juin. pag. 267— 8.
2
Flammarion (C.). Vinconnu. et Ies Problemes psychi-
ques. Paris, pag. 568, 569.
 115

Luvru din Paris In tineree i s’au prezis dou

lucruri : Intâiu, c se va întovri cu o persoan
bogat, pentru o întreprindere, care-I va îmbogi
i c va muri din cauza, unui
pe dânsul. Al doilea,
accident de tren. Vzând c prima parte a pre-
zicerii s’a îndeplinit, i temându-se ca s nu se
îndeplineasc i cea de a doua, — se spune c
n’a mai cltorit de loc în tren. — A murit de moarte
natural, anii trecui.
Dar dac sunt cazuri în cari unii evit peri-
colul vag, ce-i amenin, sunt îns altele în cari

omul par’c este atras de o for misterioas

ctre un pericol ascuns, în care de cele mai multe
ori îi gsete moartea. Poporul chiar are o ex-
presie caracteristic : „îl trage aa“.
Astfel îmi pare întrucâtva cazul morii tragice
a maiorului Cernovodeanu.
„Maiorul Cernovodeanu, se tie c fusese tri-

mis s recepioneze materialul de rzboiu pe care

îl aveam comandat Ia uzina Fagui, în Italia.

„Zilnic, maiorul împreun cu mai muli ofieri

români, asistau la experienele ce se fceau pe
câmpul din apropierea fabricei, cu diferite ex-
plozibile. Intr’una dinamiaz, dup
zile, dup
încercarea mai multor bombe, cari aduser rezul-
tate satisfctoare, toi cei de fa se pregteau
s plece, când, maiorul Cernovodeanu propuse
s se mai experimenteze înc o bomb luat la
Întâmplare.
„Directorul fabricei, lu o bomb i o întinse
 116

maiorului, care îns o refuz, dorind ca el sin-

gur s’o aleag la întâmplare. A luat o bomb i
i-a dat foc.
„Bomba, care trebuia s explodeze dup 16
secunde, în care timp trebuia s fie aruncat,,
fiind defectoas, a explodat dup dou secunde
numai dela aprinderea fitilului. Nefericitul maior
a fost omorât pe loc de schijele bombei.
„Direcia fabricei a recunoscut, în urma an-
chetei fcute, c nenorocirea se datorete defec-
tuozitii bombei." 1

Mai cunosc un caz, care îmi amintete cunos-

cutul proverb c De
ce-i e fric nu scapi. Un
cpitan dintr’o capital de jude, care domicilia
alturi de o biseric, ori de câte ori auziâ câte
o cucuvaie pe clopotnia bisericii, se
cântând
duceâ i o împuca, spunând c-i prevestete lui
moartea. Astfel a ucis vre-o dou. Intr’o sear,
dup ce a împucat înc una, s’a întors acas i
dup ce a zis am împucat-o i p’asta,— a c-
:

zut jos mort.

II

Dup cum am vzut, trei sunt categoriile de

fapte în cari se observ presimirea morii: A-
celea în cari ea este sugerat de o stare bol-
nav a organismului, acelea în cari unii i-o pre-

1
Adeviul. 2 Februarie 1915.
 117

simt înainte de a se expune la un pericol imi-

nent i, în sfârit, acelea cari nu sunt sugerate
de nimic, cari nu am de loc a face cu împreju-
rrile externe, în cari se gsesc presimitorii.
Cei ce-i presimt moartea sunt relativ destul
de puini. Cazurile de acest fel sunt mai mult
excepionale. O explicare pe deplin satisfctoare
a lor nu exist, îns nu toate sunt de o potriv
de misterioase. Cele mai puin inexplicabile sunt
acelea sugerate de o stare maladiv a organis-
mului, pe care adesea nu o putem localiza de
loc sau o simim foarte vag. Astfel este, de pild,
cazul cu servitoarea, care s’a dus la biseric s
se spovedeasc, presimind c
va muri în curând,
fiindc se simte foarte ru. Este de remarcat c
acest ru ea nu l-a putut preciza. Pentru a-1 ex-
plica, G. C. Ferrari spune :
„trebue s recurgem
la ipoteza unei aciuni a inconscientu/ui. Poate
c el este care deteptat prin câteva picturi de
sânge, ce se prelingeau din mica crptur iniial
a sacului anevrismal, a produs tinerei femei acest
.sentiment straniu, îns cu toate astea veridic, al
marelui fapt care se va întâmpla, —al morii, care
se apropiâ.“ s

Dar ce este inconscientul ? Dup opinia lui

Royer-Collard pe care o gsim foarte dreapt,

,

„contiina este acea facultate prin care sun-

tem frîncetare încunotiinai de ceeace se pe-
trece actualmente în noi.“ Tot ce este în afar
de domeniul contiinei este, prin urmare, incon-
scient. Aa în cât din acest punct de vedere, îns
numai din acest, inconcientul se aseamn cu
subcontientul, care i el este în afar de dome-
niul continei.
Unii au numit subconscientul contiin subli-
minal. adevr, dincolo de pragul contiinei
In
este o alta al crei domeniu este cu mult mai
mare. Asfel, de pild, în ea se produce elabo-
rarea gândirii. Vedem cum ne scânteiaz în minte
o idee, fr s tim nici cum s’a format i nici
de unde a venit. Conformitatea ei cu dreapta ju-
decat ne îndreptete credem s
paralel cu c
contiina noastr mai este o alta dincolo de pra-
gul ei — subliminal — despre coninut al crei
total nu ne putem da seama odat. Tot din nici
ea izvorte i inspiraia. Cci numai astfel ne
explicm de ce acel care creeaz are iluzia câ
este instrumentul orb al unei puteri nevzute.
Cum se încheag ideile în minte, el nu tie ni-
i

mic. Observ îns cum npdesc contiina, cum

i

trec peste pragul ei i tind s se manifeste în a-

far. 'Cum s’au format, de unde au venit, — dânsul
nimic nu tie.
In ce difer subconscientul de dubla persona-
litate? Subconscientul este ceva vag; el nu se
înfieaz ca cevâ bine determinat, astfel cum
este ceea ce noi numim personalitatea unui om,
adic o totalitate de fenomene intelectuale, afec-
tive i voluntare. Aa pe când a doua per-
în cât
sonalitate a cuivâ ni se înfieaz ca cevâ para-
 119

lei cu prima i bine conturat, din subconscient

apar numai unele pri. Eu cred c simpatia i
antipatia izvorsc din subconscient, ca i unele
credine cari i se impun fr voia ta. Este greu
de admis ca ele s nu aib un substrat psihologic
de fa, fiziologic. Astfel uneori
sau, în cazurile
credina ferm în moartea apropiat sau presim-
irea morii —
dac voii purcede dintr’un orga-—
nism bolnav, de care îns bolnavul nu-i d
seama de cât foarte vag.
De altfel sunt foarte dese cazurile în cari omul
se simte bine ori se simte ru, — fr s poat
localiza în care parte a corpului su rezid acest
bine sau chiar acest ru. Aceast sensaie vag
despre personalitatea ta trupeasc s’a convenit
a se numi cenestezie. „Ea rezult din excitaiile
periferice multiple, cari ajung la centrul nervos i
pornesc fie din viscere, fie din muchi, fie dela
suprafaa corpului.
„In starea normal toate aceste sensaii sunt
confuze... Când totul este în bun stare, nu ne
simim organele...
„Ne este destul de greu s spunem cui se da-
torete sensaia înse a propriei noastre existene...
Astfel dac ne încercm s localizm eul nostru
în cutare sau cutare parte a organizmului, ajun-
gem la rezultate absurde.

1
Richet (Ch.). Dictionnaire de Physiologie. Paris. Alean
1896. pag. 544 - 5.
 120

Tot ceea ce simim este o sensaie general

de bine sau ru, care provine din contopirea
sensaiilor pariale pornite din corpul nostru. Pre-
simirea morii este sugerat de starea bolnav
a organismului, despre care cineva este încre-
dinat prin mijlocirea cenesteziei. C nu poate
localiza rul, — nu trebue s ne surprind, de
oarece am vzut c aceasta este ceva caracteris-
tic cenesteziei. Destul c-1 simte în mod vag i
inevitabil.
Astfel, îmi istorisea cineva cazul unui ran.
Fr a se plânge de vre-un anume ru organic,
când a plecat de acas, — ca nici odat pân
atunci — i-a
srutat în mod solemn copii i
nevasta, dându-i în acela timp povee de ce
trebue s
fac, dac el nu se va mai întoarce.
Nevasta întrebându-1 mirat despre aceast îngri-
jorare a lui, dânsul nu i-a spus altceva de cât
c nu se tie, fiindc omul are via i moarte.
:

— c
i adevrul e nu s’a mai întors, murind subit
pe drum de ruptura unui anevrism.
Totu chiar cazurile de acest fel de presimire
a morii tot au ceva misterios în ele. Cci, de
ce nu o au toi ? —
La cei cari o au ea nu se poate
atribui numai unei simple coincidene cci cazu- ,

rile de acest fel sunt relativ atât de numeroase în

cât nu pot fi trecute toate în domeniul întâmplrii.

Am vzut la unii c
presimirea morii este
însoit de halucinaii vizuale, înfiind rude sau
cunoscui de-ai lor mori, cari îi îndeamn s
 121

plece cu ei. La alii aceste halucinaii constau

din viziuni îngrozitoare. Aceste fenomene sufle-
teti nu sunt atât de misterioase pe Mai cât par.
întâi de toate, este cunoscut în psihologie c
groaza cauzeaz halucinaii unor persoane. Ca
exemplu sunt cazurile ce se observ des la ar.
Se tie c
printre rani este foarte rspândit
credina c
dracul se arat noaptea sub form
de ap negru sau de câine, pe la rspântii în
deosebi. Ei bine, muli cari au cltorit noaptea
prin locuri singuratice la ar, spun l-au v- c
zut, c
Ii s’au artat.' Frica le-a deteptat în minte

o halucinaie întemeiat pe o credin greit a

halucinantului.
De obiceiu, bolnavii cari au halucinaii de na-
tura celor de mai sus, sunt oameni cari cred
atât în Dumnezeu cât i în nemurirea sufletului.
Când li opune nici
se ivesc, judecata lor nu Ie

o rezisten. Ceva mai mult, inconscient dânii

îi sugereaz i mai mult ideea morii apropiate,
care de altfel se i întâmpl.
Terenul este preparat destul de bine pentru
apariia lor. Mai întâi este rul organic, vag
sau definit, apoi este credina bolnavului într’o

via viitoare i o lume locuit de toi sfinii,

despre cari a auzit vorbindu-i-se, i de toi mor-
ii pe cari i-a cunoscut sau cu cari s’a înrudit.
O alt particularitateobservat la muli dintre
cei cari se afl pe pragul morii este sensaia c
sboar, c plutesc în aer. Aceasta se explic fi-

i
 122

ziologicete destul de satisfctor. Aceast sen-

saie se constat atunci când bolnavul pierde no-
iunea de contact, din cauza dispariiei sensibilitii
tactile dintr’o parte a corpului su. Fenomenul
acesta a fost reprodus i experimental
pe cale
de ctre celebrul psihiatru Pierre Janet.
Producând anestezia tlpilor picioarelor la unii

bolnavi, dânsul a constatat c acelora li se p-

reau c plutesc în aer, din cauz c pierduser
noiunea de contact cu pmântul.
In rezumat, presimirea morii prin boal este
întrucâtva sugerat de starea anormal a orga-
nismului, despre care bolnavul adesea nu-i d
seama pe deplin. In acest din urm caz, el îi a-
tribue o cauz misterioas, de oarece adevrata
cauz îi este înc ascuns. Din subcontientul
su ânete aceast credin în sfâritul apropiat.
Este întocmai ca o concluzie ale crei permize
nu le cunoate. Acelea sub form de rele or-
ganice evidente se ivesc mai târziu, ca con- s
firme concluzia fatal, care le-a precedat.
Este destul de cunoscut acel caz celebru, în
care o doamn fotografiindu-se, a constatat cu
mirare cpe obrajii din fotografie au aprut u-
nele pete, invizibilepe obrajii si. Nu mult dup
aceasta, ea s’a îmbolnvit de vrsat, iar pe fa
i-au eit pete întocmai la fel, i ca form i ca
poziie, cu cele din fotografie. Explicaia este c
placa fotografic fiind mai sensibil decât ochiuf
omenesc, le-a reprodus înainte ca ochiul s Ie
poat percepe.
 123

Cam tot astfel i de cari ne ocu-

în cazurile
pm. înainte de a vedea moartea cu ochii, unii o
simt sau o presimt. La început nu pot localiza
rul care-i mineaz ;
îns simt c acest ru le va
fi fatal.

Cu totul mai greu de explicat sunt cazurile din

a doua categorie, adic acelea în cari cei cari se

expun unui pericol, presimt c au s moar

i mor.
întrucât împrejurrile grave în cari s’au aflat,
au contribuit s Ie sugereze aceast idee, — nu
tim. Dar credem c i ele au avut un rol oare-
care. — Ins cele mai misterioase cazuri sunt cele
din a treia categorie, în cari cineva, fr a se
afla în împrejurri excepionale, îi presimte
moartea.
Unii se mrginesc s
le constate pur i simplu.

Dânii spun c
realizarea unei astfel de presimiri
se datorete numai unor simple coincidene. Ar
fi ceva hazardat s le negm. Ca s ne îndoim,
avem dreptul. Ca s le credem, ar trebui s ad-
mitem atunci c toat viaa unui om este pres-
tabilit ,
cu alte cuvinte c sunt determinate dela
început toate peripeiile ei. Aceasta ar doborî ade-
vrul, socotit aproape drept axiom, c întâmpl-
rile din viaa unui om sunt o rezultant a naturii
lui i a împrejurrilor în cari se gsete. In cazul

care ne preocup, ar urma atât firea omului cât c

i împrejurrile nu pot schimba nimic din ceeace
i s’a hotrât de mai nainte. De ctre cine ? Sâ fie
 :

124

oare în joc o for necunoscut, ale crei legi

de manifestare ne sunt absolut cu totul necu-
noscute ? Faptul n’ar fi tocmai atât de surprinztor.
Cunotinele pe cari le dobândim prin ajutorul
simurilor sunt relative, Despre foarte relative.
aceast relativitate a lor ne convingem din ce în
mai mult. i este stranie nepotrivirea dintre im-
presiile cptate prin simuri i cunotinele ob-
inute prin inteligen, prin raiune, cu privire la

aceleai fapte. Nu ne putem

aceast o- opri cu
cazie s
menionm felul în care acest adevr,
devenit aproape banal, a fost evideniat de ctre
Camiile Flammarion.
„En analysant Ies temoignages de nos sens,
on trouve qu’ils nous trompeRtabsoIument. Nous
voyons le soleil, Ies etoiles et la lune tourner
autour de nous: C’est faux. Nous sentons Ia
terre immobile c’est faux. Nous voyons le so-
:

leil se îever au-dessus de l’horizon : et il est au-

dessous. Nous touchons des corps solides : ils

n’y en a pas. Nous entendons de sons harmo-

nieux: l’air ne transporte que des ondulations
silencieuses en elles-meme. Nous admirons Ies
effets de la lumiere et des couleurs, quifontvivre
â nos yeux le splendide spectacle de la nature
en fait, il n’y a ni lumiere, ni couleurs, mais seu-
lement de mouvements etheres obscurs qui, en
frappant nous donnent Ies
notre nerf optique,
sensations lumineuses. Nous nous brulons Ie pied
au feu C’est â notre insu, dans notre cerveau
:
 ;

125

seulement que reside Ia sensation de labrulure...

Nous parlons de chaleur et de froid il n’y dans :

I’univers ni chaleur ni froid, mais seulement du

mouvement. Ainsi nos sens nous trompent sur
Ia realite. Sensation et realite sont deux.“

Nu vd decât un singur mijloc de cercetare,

pentru a se constata dac se poate în adevr ca
cineva complect sntos s-i presimt moartea
cu exactitate. Aceasta este s se înregistreze
declaraiile celor cari au o asemenea presimire
iar, în urm, toi acetia s fie supraveghiai,
pentru a se vedea dac presimirile lor se
realizeaz. i dac numrul acestora din urm
covârete pe cele nerealizate, atunci incontestabil
c exactitatea acestui ciudat fenomen psihologic
n’ar mai putea fi contestat. Cât despre explicarea,
lui, cine tie dac s’ar putea afla vre-odat ?
De altfel, aceasta n’ar fi singura enigm.
Trim înconjurai de mistere i murim fr a
ne fi putut satisface dorina de a cunoate ade-
vrul nici mcar pe jumtate. Lum multe iluzii

dreapt realiti ;
iar din realitate cunoatem mai.
mult prile ei triste.
 FRICA DE MOARTE
Afar de regretul ce simte omul, când moare
cineva pe care l-a iubit, — un alt sentiment ce-i
sdruncin adânc sufletul este frica, iar la unii

chiar groaza. Moartea aproapelui este pentru

dânsul ca o prevestire de ceea ce l ateapt.
Acest sentiment al fricei de moarte îl vedem
întiprit chiar pe fizionomia multora dintre aceia,
cari n’au avut nici o legtur de iubire cu mor-
tul. Este destul ca dânii s vad un cadavru,
pentru ca un fior de groaz s le treac prin
corp.
Din atitudinea linitit i respectoas a celoj
ce înconjoar pe un mort, întins pe catafalc sau
aezat deasupra groapei, gata s-l înghit, —
se observ c
dânii în acele momente suni*
adânc impresionai i ptruni de tristul adevr,
c deasup ra lor a tuturor planeaz „geniu
morii".
 I.

Sunt unele stri sufleteti a cror existen nu

^’a putut constat decât la oameni. Frica de
moarte nu face parte dintre acelea; ea s’a ob-
servat i la unele animale, adic ’a constatat
c ele caut s o evite ori se îngrozesc Ia ve-
derea cadavrului vre-unui semen de -al lor.

Cu toate numeroasele cercetri, cari s’au fcut

pân acum, —
psihologia animalelor a progresat
foarte puin. Este de prisos mai dovedim s c
pricina st în neputina lor de a exprim prin
graiu ceeace Ii se petrece în suflet.
Dup cât tim, constatrile la cari s’a ajuns
pân în timpul de fa sunt, c ceeace le lipsete
tuturor animalelor, este puterea de abstracie. Ele
iubesc, dar nu tiu ce este ursc, iubirea; ele
îns nu tiu ce este ura; tie
ele mor, fr s
ce este moartea. Nu e vorb, ce este moartea
nici noi nu prea tim îns, în orice caz, ne
;
dm
socoteala pentru ce ne este fric de ea, adic
avem facultatea de a ne analiz acest sentiment
i a ni-1 explic.
S’a constatat c animalele fac deosebire între
fiinele vii i cele moarte. De altfel, unele se
nutresc numai cu fiine Unele insecte
vii. i alte
animale mai mari, când sunt ameninate s fie

atacate de altele dumane, iau atitudinea unor

cadavre. In termeni populari se spune c „se
 128

fac moarte". Nu putem ti dac aceast atitudine

a lor este sau nu reflectat, cci nu tim dac
animalele au nu însuirea de a reflect.
ori
Fapt este c
aceast simulare, instictiv sau re-
flectat, a morii le servete în lupta pentru
existen.
In cazuri de asemenea natur, sunt dou even-
tualiti sau animalele dumane nu le observ,
:

tiut fiind c
ceeace nu se mic
este mai greu
de observat; sau, dac ele se nutresc numai cu
fiine vii, crezându-le pe acelea moarte, nu se
mai ocup de ele.
Unii au obiectat c
nemicarea în care cad
unele animale, când sunt ameninate de pericol,
provine dintr’o paralizie trectoare, cauzat de
fric.
Dar întrucât acest ciudat fenomen le servete
pentru a-i salva existena, este mai admisibil
c nu e, pur i simplu, mecanic.
Nu tim cum îneleas moartea de ctre
este
animale, dar este c ele îi dau seama de
cert
pericol. Sunt numeroase dovezi despre aceasta.
Mai întâiu, în ceeace privete viaa lor, sunt
mijloacele ingenioase de cari se slujesc unele
dintre dânsele, pentru a se apra sau a-1 evita.
Ins, ceva mai mult, dânsele îneleg i pericolul
ce amenin pe altele —
sau chiar pe om i sar —
s le scape. Am citit anii trecui despre un câine,
care a scpat dela moarte vre-o câteva zecimi
de oameni, cari erau s se înnece. Pentru aceste
 129

fapte, i s’a ridicat un monument într’un cimitir

de câini, unde a fost îngropat. Tot astfel, câi-
nele Barry, citat de Brehm *, a desnmeit 40 de
persoane în munii Alpi, smulgându-le din ghia-
rele morii.
Un fapt ciudat de scpare din pericol s’a
petrecut la noi în anul 1909. Un ziar îl relateaz
în felul urmtor:
Clrai. —
Curioasa scpare dela moarte a unui
soldat.— Se face mare haz în ora de o tragi-comedie,
ce s’a întâmplat eri i care ar fi costat viaa unui om.
Soldatul Pele-Ilie, dela pichetul de grniceri Chiciu din
faa Silistrei (Bulgaria), s’a dus eri s adape la Dunre
mgarul cu care îi cra provizii din ora.
Din cauza viscolului, zpada astupase toate copcile
fcute în ghia, aa c
un moment dat bietul soldat
la
a czut în ap pân la gât, inându-se cu mâinile de
ghia. Desigur c
curentul l-ar fi bgat sub ghia, dac
în acel moment nu-i venea într’ajutor... mgarul, care a
început s
zbiere aa de tare în cât l-au auzit soldaii
dela pichet. Acetia crezând c
mgarul zbiar din cauza
vre-unui lup, au dat fuga într’acolo, salvând astfel pe
camaradul lor, care nu s’a ales decât cu spaima i cu o
baie rece. 2

Se tie c sunt câini dresai anume, ca s

scoat din ap pe oamenii periclitai s se înnece,
sau din zpad pe cei înnmeii.
Teama de pericol se observ i Ia foarte multe

1
La vie des animaux, Edition franaise par Z. Gerbe.
Paris. Bailliere Voi. I pag. 406.
2
„ Universul “ 9 Febr. 1909.

9
 130

animale, cari sunt duse la tiere. Cu cât se

apropie de abator, cu atât se îngrozesc mai mult.
Unele animale sunt cuprinse de tristee ames-
tecat cu groaz, când vd cadavrul unui semen
al lor. Dou cazuri de acest fel citeaz doctorul

anson într’un articol din revista „Umschau", 5

,

Martie 1910, în care se ocup de acest subiect.

Dânsul a vzut cum un cal dela o birje, când
s’a apropiat pe neateptate de cadavrul altui cal,
„i-a ridicat cu putere urechile în sus i, de mai
multe ori consecutiv, i-a retras cu putere capul
înapoi“.
AI caz. La vântoare, a împucat un cerb, care
a czut mort. Alt cerb mai tânr, care ptea în
apropiere, când l-a vzut czând, s’a apropiat,
l-a mirosit i apoi deodat s’a dat în lturi cu
groaz.
Intre sute i mii, o dovad c animalele deo-
sibesc fiinele moarte de cele vii, este urmtorul
caz, povestit de un cunosctor de aproape al
faptului. Este vorba de Leandru, câinele rposa-
tului Grigore Ventura. El s’a petrecut în Iulie 1909.

In adevr, se spune c în clipa în care Ventura a

închis ochii pentru totdeauna, s’a petrecut între câine i
fostul lui stpân o dram zguduitoare.
Leandru par’c presimea c
btrânul lui prieten e în
agonie. La respiraia greoaie dar slab a muribundului,
el rspundea printr’o enervare vdit. Se plimba de colo
pân colo prin odaie, pufnea pe nri, se uita dureros.
Dup ce Ventura a murit, Leandru, vzându-i stpânul
în nemicare, s’a ridicat cu labele dinainte pe pat. Nimic
 131

nu mai mica. Atunci a îneles totul. S’a suit în pat i a

Început s
ling faa i mâinile stpânului su. O rud
care se afla la cptâiul mortului, l-a dat jos din pat.
Atunci el a început urle sfâietor is zgârie cu s
disperare marginea patului cu labele dinainte. era atâta i
furie în micrile lui, atâta disperare în plânsul i du-
1
rerea lui!

Ce concluzii putem trage din toate acestea?

Mai întâi, c
animalele deosibesc fiinele moarte
de cele vii i, al doilea, ele îi dau seama, c
când viaa le este ameninat.
Ins, dup cum am spus, nu putem ti ce se
petrece în sufletul lor i anume cum îneleg ele
moartea. Constatm la unele dintre dânsele frica
de moarte, dar nu tim dac este reflectat sau
numai, pur i simplu, instictiv. C nu vom ti
niciodat, nu putem afirma. Ar fi cea mai mare
impruden s anticipm asupra viitorului.

II

C majoritii oamenilor îi este fric de moarte,

—aceasta este o banalitate. De ce acest fric? Ea
poate avea o cauz sau mai multe.
Unii, i poate c
mai muli, se tem de
cei
moarte, fiindc ea priveaz de tote plcerile
îi

ce li le ofer viaa. Ceva mai mult, se poate ca

viaa s
le fie presrat cu multe amrciuni,

lotu puinele plceri pe cari le gust, îi in

11
1 13 Iulie 1909.
Ziarul „Viitorul .
 “

13?

înlnuii. Astfel a fost, de exemplu, duiosul

Traian Demetrescu 1 Dei în lupt aproape con-
.

tinu cu lipsurile i cu o crud boal, care-1

mina încetul cu încetul, cu toate acestea dânsul
era foarte setos de via. Apropierea morii îl
înghea de groaz.
„Ah ! —
esclam dânsul — e greu treti, s
dar e i mai greu mori !...“ s
„Pentru mine, viaa e totdeauna nou i plin
de surprinderi.
„Viaa e un spectacol variabil, toate scenele
ei m dela cele mai neînsemnate
intereseaz,
pân mai mree. E o tragi-comedie, care
la cele
m face venic curios. —
Oare curiozitatea de a
tri nu este una dintre cele mai mari plceri
pentru naturile alese?"
Pentru unii oameni, spune dânsul „viaa — —
nu este un accident între dou neante", iar „far-
mecul de a muri", de care a fost însetat neferi-
citul Leopardi, îi va înfiora ca un vânt rece de

cimitir. In via sunt culori, armonii, .parfumuri,

micri, vibraii; în moarte: linite, frig i întu-
neric etern."
Neaprat c numai pe naturile de elit le far-
mec atât de mult asemenea plceri ;
cât pentru
ceilali, sunt un ordin cu mult mai
plceri de
inferior i deci mai numeroase. De aceea, pentru
dânii groaza de moarte este i mai mare.

1
Zaharia (N.). — Traian Demetrescu. Buc. 1910.
 :

133

Alt cauz a fricii de moarte este misterul în

care este învluit. Nimeni nu poate dovedi în
mod absolut ce este moartea. In privina ei sunt
felurite convingeri, cari prin faptul c sunt felurite,

dovedesc c nu se tie cu certitudine adevrul.

Observând mentalitatea oamenilor din feluritele
categorii sociale, constatm c
cu cât ei sunt
mai mrginiji Ia minte i mai inculi, cu atât sunt
mai puin curioi s
afle lucruri noi. Pe dânii

necunoscutul nu-i atrage mai mult, îi îngrozete.

;

Aa se explic de ce groaza de moarte este cu

mult mai accentuat la oamenii de rând, decât
la cei superiori. Cci, poate fi necunoscut mai
mare decât moartea ?
Socrate nu tia ce este moartea, dar susinea
c nu poate fi decât una din dou i anume
Sau este încetarea oricrei existene sau este tre-
cerea la o nou via, în care ne vom întâlni cu
persoane, cari au murit înaintea noastr. De
aceea — spunea dânsul judectorilor si — n’am
de ce s m
tem. Cci, dac este încetarea ori
crei existene, atunci ea este de o mie de ori
mai preferabil existenei pmânteti; iar dac
este trecerea la o nou via, atunci voi avea
incomparabila feric re s m întâlnesc cu Orfeu,
Museu, Hesiod, Homer i ali luceferi ai gândirii.
Aceasta I-a fcut s
priveasc moartea în fa
i chiar s’o prefere vieei.
Dovada c
moartea este mai uor de îndurat,
când nu se înfieaz ca ceva misterios, o avem
 134

în curajul cu care o înfruntau apostolii ferveni

ai Sigurana în viaa viitoare Ie
cretinismului.
înltura orice temere de moarte.
Ceeace îi îngrozete pe unii, este teama c
moartea s’ar putea s
fie trecerea la o via i

mai rea decât cea pmânteasc. Aceast temere

a fost formulat în mod neperitor de ctre
Shakespeare în celebrul monolog al lui Hamlet.
„A muri, —
a dormi. A dormi ? A visa poate.
Ah! da, aceasta este întrebarea. Cci, dup ce
vom scpa de chinurile vieei muritoare, cine
tie ce vise ne-ar turbura nesfâritul somn ai'

morii? Aceasta ne d de gândit Aceasta e ne-

domirirea, care face pe nenorocit s-i târasc
îndelung o via de mizerii. Cci, cine ar primi
s sufere loviturile i dispreul lumii, nedreptile
asupritorului, insultele îngâmfatului, chinurile dra-
gostei dispreuite, trgnrile îndelungate ale legii*

trufia parveniilor, înjositoarele umiline pe cari

meritul îndelung rbdtor le sufere din partea
celor nevrednici, — când cu o singur lovitur de
pumnal ar putea s-i procure venicul repaos?
Cine ar voi s geam i s asude sub povara
unei viee istovitoare, dac nu l-ar stpâni te-
merea de cele ce poate câ urmeaz i dup
moarte... aceast ar necunoscut, din care nici.
un cltor nu se mai întoarce? Aceasta ne în-
cremenete voina i ne hotrte preferm, s
relele pe cari le simim, în locul acelora pe cari
nu le cunoatem. i astfel contiina ne face îai >
 135

astfel flacra mai nesdruncinate hotrâri

celei
slbete i se stinge în faa luminii splcite a
acestui gând. întreprinderi vaste, puse la cale cu
cea mai mare energie i îndrzneal, rmân pe
loc înaintea acestei temeri i se pierd în neantul
închipuirii ." 1
Dintre toi, cea mai mare groaz de moarte o
simt aceia, cari tiu c prin ea pierd plcerile
ce le ofer viaa; iar, pe de al parte, nu tiu
ce-i ateapt dup moarte. Pierderea bunurilor
vieei i temerea de necunoscut ,
amândou aceste
cauze întrunite fac pe muli s se cutremure la

ideea morii.
Sunt îns i alii, caii, dei stui de via,
dei convini c prin moarte totul se sfârete,
cu toate acestea tot se simt înfricoai la apro-
pierea momentului fatal. Ca s credem c au
fric de moarte, — aceasta ar o greal, de fi

oarece dânii tiu — sau cred — c moartea este

nimicirea oricrei simiri. Ceea ce-i îngrozete
este frica de moarte frica de trecerea dela via
,

la moarte. i este destul s

fim de fa la unele
agonu înfiortoare, pentru ca le s
dreptate. dm
Este adevrat c, în cele mai multe cazuri, cu
cât omul se apropie de sfârit, cu atât contiina
i se întunec aa încât, atunci când intr în
;

agonie, nu-i mai d

seama de nimic. Din
nenorocire, nu sunt toate cazurile as’tfel.

1
N. Zaharia, Psihologia lui Hamlet (in „Cugettori i
Literai strini." Buc. 1913.)
 136

Am
cunoscut pe un btrân, care venic îi
exprima dorina s moar. S’a îmbolnvit de
pneumonie i, din cauz c cei din jurul su îi

prevedeau apropierea sfâritului, au chemat un

preot s-l împrteasc. Ei bine, când dânsul a
vzut aceasta i a îneles c moartea este aproape,
picturi mari de lacrimi au început s-i curg pe
obrajii si Dorina de a muri îi pierise^
scofâlcii.
Nu i-a perdut contiina cci, cu 20 de minute
;

înainte de a muri, la întrebarea doctorului dac vrea

'
s bea ap, dânsul a fcut un semn negativ din
cap. Apoi respiraia i-a devenit treptat-treptat
mai rar i mai sacadat, pân când în cele din
urm a încetat. In acel moment am observat o
ciudat transformare în luminile ochilor si de- :

veniser cu totul sticloi.

Iat un caz în care bolnavul îi ddea seama
cum viaa îl prsete încetul cu încetul. Ce
gânduri i se vor fi perindat prin mine, nu —
putem ti. Destul c
nu-i pierduse complect
simul realitii.

Se poate ca setea de via i frica de moarte

s fie adânc înrdcinate în sufletul unui om i
totu, dac se afl în împrejurri extraordinare,
s se ridice mai presus de ele. Cazuri de acest
fel se observ în rzboaie. Lupttorii sunt de
regul oameni în floarea vârstei, când viaa le
promite cele mai multe plceri, i cu toate a-
cestea înainteaz cu pieptul deschis în faa morii.
 137

Ceeace le insufl curaj, se datorete mai tot-

deauna unei beii, care-i cuprinde când se afl
dinaintea dumanului. Ei vd foarte bine sunt c
în mare pericol, tiu îns c
este inevitabil. Dac
ar avea vreme s
reflecteze, atunci s’ar îngrozi.
Din norocire pentru ei, acest timp le lipsete
i nu se mai gândesc la altceva decât omoare, s
pentru ca s
nu fie omorâi iar aceia cari au
;

sentimentul demnitii foarte desvoltat, chiar dac

tiu c
inevitabila moaite îi ateapt, caut s-i
dea viaa cât se poate mai scump.
Cu cât omul reflecteaz mai mult asupra morii,
cu atât se îngrozete mai mult. — Sunt cazuri în
cari oameni, cari nu tiau s înnoate, au srit
s scape pe alii gata s se înece, i s’au înecat
i ei. Pericolul iminent în care vedeau pe fiina
iubit, le-a ridicat putina de a mai reflecta
asupra soartei lor i s’au expus orbete la o
moarte sigur.
Multe fapte 'din devotament sunt datorite acestei
lipse de reflecie a persoanei, care se devoteaz.
Alte cauze cari contribuesc la micorarea sau
chiar la nimicirea fricei de moarte, sunt nenoro-
cirile imense, cari pricinuesc acea durere sufle-
teasc intens, numit dezolare. In acest paroxism
al suferinei, omul este ajuns în aa stare, în cât
prefer orice numai i numai ias din ea. Se s
poate foarte bine ca pentru dânsul moartea s
fie un mare mister, dar îl prefer strii intole-

rabile în care se gsete.

i
 138

Socotind numrul mereu crescând al sinuci-

derilor i înlturând pe acelea provenite din cauza
nebuniei sau alcoolismului, observm acei c
cari se despart mai uor de via sunt cu mult
mai numeroi decât în trecut. Aceasta denot c
frica de moarte nu mai este atât de mare.
Ceeace a contribuit la micorarea ei, sunt pro-
gresele tiinei pozitive, care a desbrcat moartea
de o parte din misterul în care era înv-
luit —
i slbirea sentimentului religios, deci
înlturarea credinei într’o via viitoare. Când
crezi c moartea este sfâritul tuturor, o priveti
mai mult ca o salvatoare de cât ca cevâ grozav.
i cu toate acestea, în momentul când eti gata
s sfâreti cu toate, corpul tot i se cutremur.
Unii socotesc aceast groaz trupeasc, dac s’ar
putea numi astfel, ca o protestare a organismului
în potriva distrugerii, care-1 amenin.
Dei fiecare om, tie c este muritor, cu toate
acestea viaa lui zilnic nu este de loc turburat
de frica morii. Oricât de btrân ar fi, dac este
sntos, nu se va culca seara cu gândul posibi-
litii de a nu se mai detepta. Omul, prin in-
stinct sau obinuin, este venic tritor.
prin
Cevâ mai mult. Continua fric de moarte este
socotit mai mult ca o boal, cunoscut sub
numele de tanatofobie. i cu toate acestea, frica
aceasta de eternul sfârit ar fi cât se poate de
îndreptit. Pericolele ne amenin la fie cari
pas i în fie care ceas. Când citeti un tratat de
 139

patologie i vezi sutele i miile de boale, carr

ar putea pricinui moartea cuiva, rmâi cum
uimit
unii oameni ajung pân la vârsta de 70—80 de
ani. Dac mai adaogi accidentele din afar, la
care este expus viaa, vezi cât de îndreptit
este aceast uimire.
Nu tot astfel este cu frica de suferin. Aceasta
ne stpânete în fiecare clip i ne face s luptm
pentru a o evita. Ea poate fi socotit ca un ade-
vrat fiindc ei se datoresc
factor de progres,
strduinele nenumrate ale mult încercatei ome-
niri. Cci, la urma urmei, la aceasta se reduce
toat viaa omeneasc, adic la lupta pentru a
obine cât mai multe plceri i a evita sau a
îndulci cât mai multe dureri.
Cât pentru ideea morii, poate ar fi chiar c
un bine ca ea s
stpâneasc des pe unii oa-
oameni cci le-ar mai tempera pofta nesecat
;

de bogii colosale i le-ar potoli goana nebun

dup plceri mistuitoare de via. In acest cas,
omul ar fi mai puin crud i rapace cu semenii
si trupeti i mai circumspect în acela timp.
Aceast idee a sfâritului neînlâturabil, dac
l-arpreocupa mai ales, l-ar face poate duc s
un fel de via mai curat, mai demn i mai
prudent.
Din nenorocire, cu totul altfel se petrec lucru-
rile în realitate.
îmboldii par’c de o putere necunoscut, oa-
menii lupt fr
încetare, pentru satisfacerea unor
 140

dorine zadarnice i, prin felul lor contient sau

incontient de a se purta, dânii lucreaz la
grabnica lor distrugere.
Raiunea cluzete mai puin
este aceea care-i
în via ;
de moarte rareori le chinuete
frica
sufletul cât timp sunt sntoi, i tocmai când
se afl în pragul morii, dânii se desmeticesc
i vd c ar fi trebuit s
triasc altfel de via
de cât aceea pe care au trit-o.
Târzie constatare!...
 DE ACELA AUTOR
Henrik Ibsen. Buc. 1907.
Tolstoi ca literat i moralist. Buc. 1911.
Cugettori i literai strini. H. Taine.— Guy de Maupas-
sant.—Honore de Balzac.—Shakespeare.—Turghenef. —
Gorki.— Epicur — Kant— Psihologia Hamlet. Buc.
lui
1913. 1 voi., 2 lei; Ed. de lux,2.50; Ed. de amator, 3 lei.
Traian Demetrescu. Buc. 1910. 1 leu.
Cilibi Moise ca Filosof popular. Buc. 1915. 1 leu; Ed. de
lux 1.25.
Mihail Eminescu. Viaa i opera sa. Buc. 1912. 1 voi. de
358 pag., 3 lei; Ediia de lux, 4 lei
Critica literar. Buc. 1909.
Frica de moarte. Buc. 1911.
Psihologia prostului.— Ceretorii în haine negre. Buc. 1911.
Cuceritorul de inimi. Buc. 1911.
Tipuri sociale. Intrigantul— Psihologia lui Iago. —Arivistul
politic. — Parazitul politic— Nihilistul intelectual —Ari-
—
vistul literar Funcionarul arivist. Buc. 1912. 1 voi.,
1.50 Ed. de lux, 2.50.
*

Amorul. — Amorul i Nebunia. Buc. 1911. 1 leu.

Psihologia oamenilor mari. — Celebritatea. Buc. 1912.
1 voi., 2 lei.

Studii psihologice. Remucarea. — Remucarea în dramele

lui Shakespeare.— Dezolarea. — Consolarea.— Calomnia
i Linguirea. Buc. 1912. 1 leu; Ed. de lux, 1.50.
Ce este fericirea. Buc. 1913. 1 leu.
Sentimente i Pasiuni. Patriotismul— Buntatea. Ru- —
tatea— Maliiozitatea —
Amiciia —
Dispreul— Afinita-
tea sufleteasc— Resemnarea— Laitatea.— Timiditatea.
Sinceritatea.— Gelozia. Buc. 1914. 1 voi., 2 lei; Ediia de
lux, 2.50.
Sinuciderea. Este sinuciderea o nebunie, o laitate, o crim?
Sinuciderea copiilor i
adolescenilor — Sinuciderile din
neurastenie, mizerie i
amor. —
Sinuciderea social. —
Sinuciderile în România. Buc. 1914. 1 voi. 2 lei; Ediie
de lux, 2.50.
Alte Sentimente i Pasiuni. Seria I. Duioia.— Entuziasmul.
Susceptibilitatea.— Viclenia.— Ingratitudinea— Modestia.
Înfumurarea —
Vanitatea.— Curajul.— Valoarea perso-
nal. Buc. 1915. 1 voi. 2 lei; Ediie de lux, 2.50.

VOR APREA:
Sufletul Femeiei. Psihologia vieei casnice. — Educaia i
Instrucia felelor.— Feminismul.
Tipuri psihologice i sociale. Sentimentalul.— Parvenitul.
Farnicul— Cinicul.— Spionul.— Magistratul arivist.—
Arivistul universitar.— Fabricantul de literatur— Simu-
latorul originalitii— Ziaristul.— Mercenarul condeiului.
— —
—„ Neisprvitul‘. Vanitosul. Comerciantul.
Studii sociale. antajul— Prestigiul— Parazitismul politic.
Comercializarea religiei.
Coteriile funcionreti, politice, literare, ziaristice.
Disciplina mintal, colar, administrativ, militar.
Vasile Alecsandri. Viaa i
opera lui.
Alte Sentimente i Pasiuni. Seria II. Devotamentul— Nesta-
tornicia.— Sperana. — —
Perversitatea.— Intransigena.
Oportunismul. — Plictiseala. — Cinismul — Frnicia.
Invidia. — Dumnia. — Rzbunarea. — Sentimentul
religios.
 DATE DUE

GAYLORD PRINTEO IN U.S.A

 8 Z/\H/)‘R\/\ ] i\j

• Z3

Boston College Library

Chestnut Hill 67, Mass.

Books may be kept for two weeks unless a

shorter period is specified.

If you cannot find what you want, inquire at

the circulation desk for assistance.