Din ce se mai scurge pe surse aflăm că ministrul Toader ar fi acceptat să scoată din Ordonanța

nr.7 nu mai mult de trei puncte. Conform înțelegerii protestatarilor cu ministrul, Parchetele
vor putea funcționa și cu conducători interimari, judecătorii nu vor mai fi numiți în funcții de
conducere în Parchete și se va anula „criteriul bunei reputații”.

Sunt aceste trei modificări esențiale pentru buna funcționare a Parchetelor din România (inclusiv
a Parchetului General și a DNA)? Eu zic că nu. Să mă ierte onorabila asistență, dar mie unul mi
se pare că protestul procurorilor (susținut și de actori, ONG-uri și ziariști talibani) arată mai
degrabă ca o afacere personală decît ca o mișcare în apărarea justiției sau a drepturilor
magistraților. Modificările acestea sunt neesențiale pentru instituții. Cel puțin în aparență. Nu pot
să cred că îi durea la ficat de interimari sau de judecători (cu oarece experiență prin Parchete).
Și totuși! Dacă procurorii au fost de acord să înceteze protestele înseamnă că între cele trei
modificări din OUG nr.7 era una care îi înnebunea. Și promisiunea că va dispare a mulțumit pe
deplin sufletul lor speriat. Dacă au fost negociate trei și două sunt neesențiale, cu siguranță
prevederea care a declanșat răscoala trebuie să fie ultima. Adică acest „criteriul bunei reputații”.
Cum să le ceri procurorilor să respecte „criteriul bunei reputații” cînd ei toată viața au fost
instrumentele partidului, ale securității, ale șefilor de servicii și s-au fălit că sunt independenți
numai așa, de ochii fraierilor?

Dacă dispare „criteriul bunei reputații” (un criteriu ucigător pentru procurorul de tip Man,
Portocală, Onea, Bucurică, Bodean etc ) în țara noastră statul de drept nu mai este în pericol.Nu
mai avem de-a face cu control politic și se reinstaurează independența procurorilor! Adică
redevin cuvinte goale! Enormitate, prostie, exagerare și contrafacere logică mai mare nici că s-ar
putea!

Procurorii s-au răsculat în numele unei independențe care, în fapt, nu există. Au protestat pentru
revenirea la interimate sub umbrela cărora fac ce vor. Criteriul bunei reputații îi încurca peste
măsură. O dată anulat acesta, golăniile și aranjamentele rămîn în interiorul parchetelor, șpaga și
abuzurile se vor rezolva tot între colegi, tot procurorii (asta dacă le iese mișcarea cu desființarea
Secției pentru investigația magistraților!). Și nimeni nu le mai poate arăta obrazul. Și nici nu-i
poate suspenda sau exclude din statutul de procurori pentru că au fost imorali, curvari, corupți,
șpăgari, au ticluit probe sau au abuzat de nevestele celor cercetați! Fără „criteriul bunei reputații”,
Negulescu-Portocală se poate îndrăgosti la nesfîrșit de nevestele arestaților sau de inculpatele
mai sărace cu duhul, Bucurică se poate îndrăgosti de profesoare și poate ciupi de fund elevele
mai arătoase iar procurorul de la Constanța poate să-și mai încerce șansele la nevasta
avocatului pe care l-a trimis în pușcărie. Fără criteriul bunei reputații procurorii rămîn stăpînii
spațiului întunecat de dincolo de cortina justiției.

Nu cumva miza acestei revolte se reduce la promovarea Laurei Kodruța Kovesi la Bruxelles și la
anularea „criteriului bunei reputații” din OUG nr. 7?

Cu anularea acestui criteriu fundamental pentru oricine chemat să investigheze sau să judece o
cauză ne vom întoarce la statutul procurorului și a judecătorului care pot face orice. De la
rechizitoriu la sentință, oamenii chemați să împartă dreptatea redevin liberi să se comporte cum
îi taie capul. Ca la Oravița, ca la Ploiești, ca la Oradea, ca la Cluj, ca la Brașov. Dacă vor să
înceapă urmărirea penală împotriva lui Emil Boc pentru că a dat o Hotărîre de Guvern în
interesul cuiva și de pe urma căruia ar fi avut parte de beneficii importante o fac. Și dacă nu au
ordin sau se înțeleg cu Emil Boc sau cu susținătorii lui Emil Boc, plîngerea penală rămîne
îngropată în sertarul procurorului. Îl doare în ceafă de „criteriul bunei reputații” pe care nu-l mai
aplică nimeni. De ce să-l dai afară pe un nemernic dacă nicăieri nu scrie că un magistrat nu
poate fi nemernic. Dacă nu mai este obligatoriu, înseamnă că este permis. Și dacă desființează
și Secția de investigare a magistraților, toate rămîn la mica înțelegere cu cei de la Inspecția
Judiciară.
E liber procurorul? Este independent? Poate judecătorul ticălos să vîndă o sentință sau să
provoace o pagubă incomensurabilă? Noul terorism cu acoperire legală își va reintra astfel în
drepturi depline.

Poate chiar mai rău decît înainte.