igence-ul bietelor noastre servicii secrete.

O ceată de mediocri înfometați de putere, un soi

de bandă de cartier scăpată în politică, a sărit și la gîtul altor parlamentari și politicieni
români. Afară nu latră de nici un fel. Se rezumă numai la gudurat. Copiile xerox ale lui Mălin
Bot și Ceaușescu fac agenda televiziunilor românești cu atacurile lor imunde.

Viorica Dăncilă este o țintă mai veche. Cu o echipă incapabilă să-i propună o strategie de
reacție, cu un partid care a trădat-o și n-a mișcat un deget să o apere, ea a fost transformată
în modelul românesc de nepricepere și stupiditate. Emoțiile sale la microfon, bîlbele,
improvizațiile lingvistice au fost reluate și persiflate pînă cînd au devenit loc comun. Și copiii
mici, din clasele primare, au preluat numele Vioricăi Dăncilă ca un simbol al bîlbelor și
greșelilor gramaticale. Unii au avut curajul și indecența să folosească prostia drept marcă. Și,
culmea, asta a fost eticheta cu care au operat mai toți. De la miniștri la șefi de partide și pînă
la tractoristul cu două clase, umflat cu două peturi de 2 litri de bere.

Din punctul de vedere al demolării unui om politic, putem considera campania dusă de PNL,
USR-PLUS și presa păpușată de servicii drept cel mai mare succes în materie de comunicare
negativă. Viorica Dăncilă a fost conturată ca o caricatură publică, deși Dacian Cioloș și Raluca
Turcan, dincolo de fandoselile lor intelectuale, nu au datele unei pregătiri superioare. Aș
zice, dimpotrivă! Lui Klaus Iohannis, această caricatură i-a servit de minune. A ocupat locul
caricaturii care ar fi putut fi dînsul. După cum banditismul și hoțiile lui Liviu Dragnea (unele
adevărate, altele închipuite) au ocupat locul banditismelor și abuzurilor, afacerilor și
găinăriilor comise de toată ceata din preajma lui Traian Băsescu.

Să revenim la cazul Dăncilă. Exagerarea este grosolană și de neînghițit. Conducerea sereistă

a PSD-ului nu o apără. Iar presa subordonată binomului jubilează. Culmea, în loc să-i fie
recunoscători, toți, în orchestră, continuă să o terfelească. În fapt, ar putea să o aduleze.
Viorica Dăncilă a făcut și lucruri bune și greșeli catastrofale. Candidatura ei la prezidențiale
poate fi socotită o catastrofă benefică pentru cei care o înjură astăzi. Pentru această enormă
greșeală ar putea să-i sărute mîna și cîte un picior. L-a ajutat pe chinuitul autor de propoziții
și declarații publice Klaus Iohannis să câștige distanțat bătălia pentru Cotroceni. Fără
confruntări, fără merite, fără proiecte, cu cel mult trei propoziții, cu „primul pas” (care s-a
dovedit a fi unul înapoi!), cu ”România normală” (anormalizată violent în resentimente!), cu
zero proiecte. Nici acum nu știu dacă Viorica Dăncilă n-a fost păcălită. Sau înșelată. Sau dacă
nu cumva ambițiile sale feminine au împins-o în greșeala vieții sale. Probabil că echipa de
consilieri care a anturat-o a fost fie o adunătură de ticăloși și de lepre, fie o ceată de
amatori.

Nu vreau să inventariez greșelile de limbă și bîlbele de exprimare ale Vioricăi Dăncilă. Au

fost cu nemiluita. Și din cauza emotivității sale exagerate, ele au arătat și mai strident. Te
făceau să-i plîngi de milă. Dar nu pentru acestea poate fi îngropat un om. Dacă ne luăm
după acestea, și Dan Barna și Cîțu și Bulai și Ludovic Orban și Costel Alexe și mulți alții ar
trebui întorși în clasele mici. Plus la un supliment de program de curs care să completeze
lipsurile din cei 7 ani de acasă. La urma urmelor, Viorica Dăncilă a fost un om decent în
prestația publică. Nu știu cum o fi în particular sau în grupul său de prieteni și apropiați. N-o
cunosc și nu m-am apropiat de dînsa.
Greșelile Vioricăi Dăncilă țin de ambițiile sale politice. Dar de călcat în picioare nu cred că
merită. A greșit enorm că a candidat, că a stricat alianța cu ALDE, că s-a dat pe mîna unor
șarlatani pe post de consilieri, că a vorbit mai mult decît trebuia, avînd probleme enorme cu
vorbitul, că nu i-a denunțat public pe unii din partidul său. Dar prestația în fața
Parlamentulu European rămîne un gest de mare demnitate a unui politician român. Poate
unic. Felul în care a condus guvernul la președinția României la Consiliul Europei rămîne un
succes. Și noutățile în agricultură, în favoarea fermierilor și a produselor românești, și
segmentul de centură de la Brașov pînă la Rîșnov și multe altele, tot la capitolul prestațiior
pozitive intră.
Și, atunci, de ce toată această campanie grosieră? Să facă foamea, să meargă la sonde, să
stea acasă și țara să fie condusă de înțelepții Iohannis, Costel Alexa, Cîțu și Orban, de lepre
ca Rareș Bogdan, de Coldea și Maior?

Ce să caute Viorica Dăncilă la BNR? Banca Națională a României este o biserică în care nu
intră decît bandiți în papuci de mătase și culți în cap ca Eugen Nicolăescu, Bogdan Olteanu,
Lucian Isar, Măriuca Vasile (Dumnezeu s-o odihnească în pace!) și mulți alții. „Nenea” Adrian
Vasilescu a făcut Academia Română de la ziarul Scînteia și poate lua și pensie umflată și
mega-sume de colaborator extern al guvernatorului. Nevasta lui Patapievici putea fi goangă
la BNR și intelectualii patriei se regăseau în strălucirea inexistentă a cucoanei. Un
europarlamentar, fost șef de comisie, fost premier al României, fost candidat (este drept,
șters) la președinție, nu. Ea n-a fost atît de stupidă să-i propună lui Emeric Jenei să-i acorde
un autograf, cum a făcut Dan Barna, acest doi metri cu trei neuroni în vîrf.

Caricaturi ca Rareș Bogdan, Dan Barna, Raluca Turcanu, Florin Cîțu, Cătălin Drulă și Claudiu
Năsui fac tărăboi și impun subiecte după mintea lor de rățoi.
Cu așa „valori”, rîpa continuă în prăpastie!