revistasufletului.

net

Parintele Daniel de la Rarau „Boala omului

este în minte. De acolo pornesc toate bolile
sufletului şi ale trupului”

6-7 minutes

Capriciile

Capriciile pornesc de la gândul cel rău şi sunt de multe ori

semănate de diavoli. Astfel, la unii creştini, diavolii seamănă
gânduri rele despre microbi. Datorită acestui fapt, unii
creştini se tem să nu se îmbolnăvească dacă sărută sfintele
icoane, mâna preotului sau se împărtăşesc cu aceeaşi
linguriţă. Ȋnsă de aproape două mii de ani de când se
folosesc obiectele de cult, nu s-a semnalat nicio îmbolnăvire
sau epidemie. Acest lucru arată cu certitudine prezenţa şi
puterea Harului Dumnezeiesc în Biserica Ortodoxă.

Dacă cineva este cuprins de frica de a se îmbolnăvi şi se

roagă lui Dumnezeu, însemnându-se cu Sfânta Cruce, Harul
Dumnezeiesc îl va ajuta să fie sănătos. Iar dacă va stărui în
acea frică, pentru necredinţa lui şi prin ispita vrăjmaşului
diavol, Dumnezeu va îngădui să se îmbolnăvească.

Bolile din închipuire

Foarte rău lucru este să creadă creştinul în mintea lui că

suferă de vreo boală. Deşi el este perfect sănătos, gândurile
acestea îl macină, îl mâhnesc şi-l distrug.

Dacă creştinul procedează astfel, va intra în panică şi nu va

mai avea curaj să facă nimic, îmbolnăvindu-se, prin aceste
gânduri repetate, fără niciun motiv real. Iar unii, din pricina
mâhnirii, se întind în pat, nu vor să mai lucreze şi nici să
mănânce. Gândul că este bolnav se cultivă încet-încet în
inima lui. Pot să existe şi anumite pricini, dar cu siguranţă
că gândul cel rău va mai adăuga câte ceva ca să agraveze
boala prin sugestii distructive.

Referindu-se la originea bolilor Ieroschimonahul Daniil

Tudor spunea: „Boala omului este în minte. De acolo
pornesc toate bolile sufletului şi ale trupului”.

Şi lenea este tot o boală sufletească:

„Un frate a venit către avva Victor cel ce petrece întru

tăcere în lavra lui zicând: ,

-Ce să fac, părinte, pentru că mă biruieşte lenevirea? Zis-a

lui Bătrânul:

-Această boală, fiule, este sufletească. Că precum celui

bolnav de ochi din cumplita durere i se pare că vede lumina,
iar celui sănătos i se pare că vede puţin, aşa şi cel slab la
suflet, din puţintică trândăvie se slăveşte părându-i că este
mare lenevirea, iar cel sănătos cu sufletul în ispite se
bucură mult”.

Boală a închipuirii este şi preocuparea exagerată pentru

părerea aproapelui, fie că este sau nu reală.

Sihastrul Iosif Athonitul ne spune: „Mare pagubă

pricinuieşte la cei începători anticiparea, închipuirea celor
zise de aproapele împotriva lor, precum şi reaua dispoziţie.

Când oarecare persoană este de faţă şi ştii că te judecă şi te

defaimă, este cu neputinţă să nu-ţi provoace prefaceri,
oricât ai încerca să nu te schimbi.

Ȋnsă după uitare şi după rugăciune pentru el, iarăşi te vei

echilibra după reaua întristare”.

Gândurile bune în viaţa creştinului ortodox, Viaţa ca o

prăznuire duhovnicească, Părintele Daniel de la Rarău
Nu este bine sa te razbuni

Daca ne raportam strict la nivelul nostru de viata, injustetea

unui act facut de cineva unei alte persoane s-ar putea
rezuma la a-i face un rau,de a-i tulbura acesteia viata, de a
o dezechilibra emotional,de a-i face un rau fizic etc. Daca
privim la nivel universal,global, noi stim ca Universul nu
admite goluri, deci raul despre care am spus mai sus ar
putea fi facut pentru a echilibra ceva,un alt rau care s-a
produs inainte de momentul analizat.

Asta inseamna ca persoana care are calitate de victima, de

data asta, a facut ceva unei alte persoane,nu neaparat
aceleiasi, ce a produs acest dezechilibru si acum,Dumnezeu
a intervenit pentru a restabili ordinea fireasca. Trebuie
mentionat aici ca toate fiintele din Univers sunt
interconectate,deci un act facut fata de o persoana atrage
un al tact care poate veni din alta parte a lumii.

Admitand aceasta ipoteza,actul unei razbunari isi mai are

sensul ? Deja a intervenit divinitatea,deci omul trebuie sa
ramana la locul lui si sa accepte situatia,bine ar fi sa isi
ceara si iertare lui Dumnezeu,daca persoanei in cauza nu
doreste sa o faca.

Doar Dumnezeu da plata si rasplata

in cea de-a doua situatie,cand cineva face un rau unei

persoane fara ca inainte sa se fi produs un alt rau,acum ar fi
primul pas spre dezechilibru. Victima este lovita,spre
exemplu. Teoretic, agresorul ar merita si el sa fie lovit si
poate ca victima are posibilitatea sa ii aplice si ea loviturile.
Ce ar trebui sa faca ?

Cum deja am admis ideea ca suntem in faza de prim pas

spre dezechilibru,cand victima a fost lovita, agresorul are o
datorie fata de Univers. El a produs o turbulenta,o agitatie
energetica, o durere fizica si sufleteasca etc. Aceasta
datorie il urmareste pas cu pas.
Daca intre timp,mai are la activ si alte victime, si fata de
acelea a produs aceleasi dezordini energetice,deci datoria
fata de Univers a crescut. Daca fiecare dintre victime s-ar
razbuna, aparent, lucrurile s-ar echilibra intre ele si
agresor,insa pentru a restabili echilibrul,intra in joc mai
multe elemente : emotii, sentimente, energie, afectiuni
fizice,ganduri etc. ,elemente pe care omul nu le cunoaste in
totalitate,el le simte sau le vede doar la nivel superficial.

Or, echilibrului restabilit trebuie sa fie perfect si aceste

detalii sunt cunoscute decat de catre Dumnezeu. Din acest
motiv, omul nu trebuie sa se razbune. El trebuie sa accepte
situatia (sa intoarca si celalalt obraz) si sa isi priveasca
agresorul cu mila pentru ca el nu stie ce face si ce il
asteapta.

Regulile divine sunt clare,nu cunosc exceptii si nici

intelegere. Toata creatia se supune acelorasi legi si totodata
toata creatia beneficiaza de aceeasi infinita iubire divina.
Deci,sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece si dea El plata si
rasplata pentru fiecare.

Noi ar trebui sa tinem minte un lucru foarte important :

suntem interconectati si o bataie din aripi a unui fluture aici
poate declansa un cutremur in Himalaya.