Relația dintre Nicolae Ceaușescu și Securitate între 1965-1989.

 Nicolae Ceaușescu:
o 26 ian 1918 s-a născut Nicolae Ceaușescu într-o familie săracă din Oltenia
o La 11 ani a plecat de acasă și s-a înscris în partidul comunist în tinerețe
o Între 1933-38 a fost condamnat la închisoare de 4 ori din cauza convingerilor
politice
o 1940-44: închis în mai multe închisori; la Tg. Jiu i-a cunoscut pe Gheoghe
Gheorhiu-Dej, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer;
o August 1944: eliberat, a ocupat mai multe funcții în partid până în 1949;
o 1949-1950: adjunct la Ministerul Agriculturii;
o 1950-55: adjunct la Ministerul Forțelor Armate;
o 19 apr. 1954: devine membru al Biroului politic al PMR; momentul în care
Ceaușescu întră în rândul liderilor partidului;
o 19 martie 1965: moare Gheorghiu-Dej; se impune ca succesor al acestuia;

1965, Ceaușescu a reușit să se impună în fața adversarilor săi, fiind ales Secretar general al
PMR. După preluarea puterii, Nicolae Ceaușescu a gândit o mutare de tipul celei făcute de
Hrușciov în 1956 prin care denunța crimele din timpul lui Stalin.

 consolidarea puterii sale: treptat au fost înlăturați din conducerea de partid și de stat
toți care se opuneau ascensiunii sale, dintre care cel mai temut era Alexandru
Drăghici, ministru de Interne din anul 1952. (din 1952 până în 1957 a fost Ministrul
Securității Statului);

1965-68: Ceaușescu: critici la adresa Securității pentru abuzurile din trecut și reforme
al DSS; După 1965, Securitatea - ample transformări structurale, noi regulamente și ordine
privind activitatea de informații; „nimicirea dușmanului de clasă” înlocuită cu prevenirea
infracțiunilor la adresa securității statului;

Ceaușescu – „reforme” privind Securitatea, pt a-și consolida puterea:

 Prima acțiune: a introdus unele norme de „legalitate socialistă” în funcționarea MI și

Securitate, sub forma unui organ juridic de control, fapt consemnat în Constituția din
65. Tribunalele au dobândit atribuții sporite, iar cetățeanul nu putea fi reținut fără
mandat de arestare, maimult de 24 de ore.
 A doua măsură: înlocuirea lui Drăghici de la conducerea MI cu adjunctul acestuia,
Cornel Onescu (protejat de-al lui Ceaușescu) – printr-o strategie: în statutul noulu
PCR scria că „membrul de partid nu putea deține decât o singură funcție de conducere
cu normă întreagă, fie în partid, fie în conducerea statului”, Drăghici a ales partidul;
eliminarea lui Drăghici a fost un semnal al lui Ceaușescu de a plasa Securitatea sub
controlul total al partidului.
  1967: a condamnat crimele comise de Securitate în primii ani și acceptarea
instrucțiunilor de la Moscova și a declarat că MI nu mai poate să funcționeze ca „stat
în stat”;
 Plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968:
o Ceaușescu anunță rezultatele unei anchete despre abuzurile Securității în
vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej; scop: obținerea legitimitate în fața
opiniei publice, ca reprezentant al unui „nou curs” în blocul comunist;
(Imaginea lui Ceaușescu avea să se consolideze, intern și internațional, după
câteva luni, în august 1968, atunci când condamna invadarea Cehoslovaciei de
către URSS.)
o acțiunea lui Ceaușescu: eminamente politică cu scopul de a-l înlătura pe
principalul rival de la vârful conducerii comuniste, Alexandru Drăghici,
ministru al Afacerilor Interne în perioada 1953-1965;
o ancheta anunțată: importantă pentru că aducea o recunoaștere din
interiorul regimului a unor grave încălcări ale drepturilor omului,
culminând cu torturi și crime, produse în primele două decenii de
comunism;

Decretul 710/22 iulie 1967 – activitatea DS a trecut în subordinea unui organ nou-înființat,
Consiliul Securității Statului, care făcea parte din MI. CSS avea, la conducere, un președinte
cu rang de ministru, un prim-vicepreședinte, doi vicepreședinți și cinci membri numiți de
Consiliul de Miniștri. DSS a fost reorganizat în același an, septembrie;

3 apr. 1968: CSS a căpătat statutul de organ independent și MI era restructura; atribuții CSS:

o apărarea securității de stat împotriva acțiunilor de sabotaj, diversiune, subminare a

economiei naționale, precum și împotriva activităților întreprinse de serviciile străine
de spionaj;
o organizarea și punerea în funcțiune a serviciilor militare de informații și de
contrainformații;
o protecția membrilor din conducerea de partid și de stat”;

În CSS a apărut un birou de analizare a reclamațiilor despre presupusurile abuzuri comise de

Securitate în trecut;

19 apr. 1972: CSS a fost integrat în MI și dizolvat, sarcinile sale fiind preluate de DS;

Decretul nr. 362 din 1973: reorganizarea Securității (rămâne în forma aceasta până la
desființare):

o Direcția I Informații Interne

o Direcția a II-a Contrainformații economice
o Direcția a III-a Contraspionaj
o Direcția a IV-a Contrainformații militare
o Direcția a V-a Securitate și Gardă
 o Direcția a VI-a Cercetări Penale
o Departamentul de Informați Externe
o Serviciul pentru Apărarea Secretului de Stat
o Serviciul „D” Dezinformare
o Unitatea Specială „F” Filaj

Martie 1978: a luat ființă Departamentul Securității Statului în MI; directorul – rang de
ministru secretar de stat; (doar o schimbare a denumirii și ridicare la rang de minister, ce îi
acorda o importanță deosebită)

 Ceaușescu:
o și-a dat seama că Securitatea era o putere în stat și de aceea s-a orientat
către a o controla și a-i fi subordonată;
o Avea o atitudine sceptică față de munca de informații în general, datorată
experienței sale din perioada interbelică, când acționa în ilegalitate;

 Cu toate că Securitatea, ca instituție, aparținea exclusiv instituțiilor statului, șeful

Securității îi raporta direct lui Nicolae Ceaușescu, potrivit cercetărilor făcute de
istoricul Alex Mihai Stoenescu.

1978: defecţiunea lui Pacepa - temîndu-se de un complot Ceauşescu a acţionat pentru

controlarea strictă a aparatului Securităţii, schimbîndu-i pe toţi cei care i se păreau suspecţi,
nesiguri sau nu afişau o suficientă obedienţă;

Sub Ceaușescu: Securitatea nu mai recurge la exterminarea fizică în masă, își rafinează
metodele, punându-se accent pe teroarea psihologică, pe împământarea unui sentiment de
teamă generalizată la nivelul societății românești. Deși nu era un serviciu extins, Securitatea
dispunea de vaste rețele de informații prin care știa tot ce se întâmpla în stat, sau cel puțin lăsa
impresia că așa se întâmplă.

 Ceaușescu – a adus inovații în ceea ce privește Securitatea, în principiu în crearea

unor structuri specializate sau modernizarea Direcției a V-a ce avea ca sarcină
protecția înalților demnitari (din pricina temerilor cuplului Ceaușescu de a cădea
victime unui atentat terorist).
Securitatea a făcut parte din Garda președintelui Ceaușescu până în 1989;

Diversificarea atribuțiilor Securității, relevante pt relația Ceaușescu-Securitate:

 Terorism:
o Dec. 1977: a fost înființată Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA)
cu scopul de a organiza și executa activități de prevenire, descoperire,
neutralizare sau lichidare a actelor teroriste pe teritoriul României;
o USLA colabora cu Direcția a V-a, care asigura paza lui Ceaușescu, în
principiu;
  Propagarea cultului personalității soților Ceaușescu:
o O sarcină tot mai importantă a DSS, devenind una chiar principală;
o Extern: Agenția de Valută Străină din CIE plătea editorilor străini să
publice cărți laudative despre dictator și studiile de chimie pe care Elena și le
însușea;
o Intern: instituirea cenzurii asupra tuturor publicațiilor (există informații
că un specialist de la Securitate participa la procesul de cenzură, alături de unul
de la „Cultură”); prin gama largă de informatori, Securitatea lăsa impresia că
este omniprezentă și limita astfel gândurile contra-Ceaușescu; (cazul Gheorghe
Ursu-inginer, deținea un jurnal în care nota gânduri critice la adresa regimului
comunist, nu neaparat anti-comuniste; a fost torturat de ofițeri din Securitate
(aduce aminte de cazul torționarilor)); a fost implicată și la convertirea
ideologică forțată a întregii societăți, pentru a-l susține necontenit pe
Ceaușescu;
 Reducerea la tăcere a criticilor din străinătate:
o Lupta împotriva Secției Române de la Radio Europa Liberă: Noel
Bernard, Mihail Cismăreanu și Vlad Georgescu au murit de cancer galopant, se
spune în urma iradierii de către Securitate; angajarea lui Carlos Șacalul pentru
a bombarda Secția Română;
o Monica Lovinescu - a fost agresată fizic, în curtea casei sale din Paris de doi
agenți palestinieni trimiși de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceaușescu;
o Paul Goma – a primit un colet cu substanțe explozive la Madrid în 1981;
o
Relația cu Securitatea:
o Ceaușescu și-a dat seama că poziția lui depinde de loialitatea Securității;
o ofițerii de Securitate erau mai bine plătiți decât cei din armată și aveau acces șa
magazinele speciale, precum înalții funcționari de partid, în timp ce ofițeri de armată
nu aveau asemenea drepturi; în preajma revoluției, Securitatea se subordona direct lui
Ceaușescu;
Distanțarea Securității față de Ceaușescu:
o a început după preluarea conducerii de către Iulian Vlad; revolta de la Brașov din 15
nob. 1987 – Securitatea a evitat respectarea ordinului ministrului de Interne, Tudor
Postelnicu, de a interveni în forță; ofițerii de securitate s-au mărginit doar la măsuri
strict informative pentru a calma spiritele și a-i depista pe lideri și pe protestatarii mai
activi;
o Ordinul 2600/1988, DSS s-a retras legislativ şi operativ din toate acţiunile
care implicau contactul cu proteste de stradă şi manifestaţii publice de masă
(stadioane), concentrându-se pe ideea de a deveni exclusiv un serviciu de
culegere de informaţii; începe să filtreze informațiile despre disidenți
furnizate lui Ceaușescu;
 În timpul revoluției: (Troncotă)
o la Bucureşti, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, generalul Iulian Vlad (șeful
DSS) i-a sugerat generalului Vasile Milea o acţiune energică din partea
 Armatei şi a Securităţii, pentru a-l aresta pe Ceauşescu, pt a calma spiritele;
Milea nu a acceptat;
o După fuga cuplului dictatotial din clădirea CC, generalul Iulian Vlad a ordonat
ca dispozitivul de securitate al clădirii să fie ridicat şi, alături de generalul
Ştefan Guşe, s-a pus la dispoziţia revoluţionarilor, reuşind impreună şi sub
supravegherea acestora să dea ordine pentru a preveni declaşarea unui război
civil.