L6 Evaluarea eficienței activităţilor de mentenanță

a) Definiţii şi aspecte teoretice

Se cunoaşte că, de regulă, firmele fac mari eforturi pentru a susţine strategii de
retehnologizare şi de creştere a nivelului tehnic al activităţilor productive. Susţinerea acestora
se poate face numai prin promovarea unei activităţi de mentenanţă şi a unei strategii coerente
şi în acest domeniu. Prin urmare, indicatorii de eficienţă ai activităţii întreprinderii se
intercondiţionează cu cei ai mentenanţei, din acest motiv, datorită implicaţiilor menţionate
anterior, mentenanţa va trebui să-şi regăsească locul printre priorităţile de prim rang ale
oricărei activităţi economice. Într-o primă abordare a eficienţei, se consideră că indicatorii de
caracterizare a eficienţei mentenanţei se pot clasifica în indicatori tehnici şi indicatori
economici.

1. Indicatori tehnici de eficienţă a activităţii de mentenanţă

Principalii indicatori tehnici de apreciere a eficienţei activităţii de mentenanţă, sunt clasificaţi
în trei categorii:
 indicatori de disponibilitate;
 indicatori de fiabilitate;
 indicatori de eficienţă a timpului de funcţionare.

(1.a) Indicatori de disponibilitate

Aşa cum am precizat la un curs anterior, disponibilitatea reprezintă acea capacitate a unui
utilaj de a îndeplini funcţiunea pentru care a fost conceput. Indicatorul de bază al acestui
concept este disponibilitatea medie DM, definită ca fiind:
MTBF
DM  (6.1)
MTBF  MTTR
unde: MTBF este media timpului de bună funcţionare;
MTTR - media timpului total de repunere în funcţiune.

MM-L6 Page 1 of 13
Se va urmări obţinerea unei disponibilităţi medii DM cât mai mare, de unde necesitatea
obţinerii unei medii a timpului de bună funcţionare, MTBF maxime şi implicit a mediei
timpului total de repunere în funcţiune, MTTR minim.

Implicaţiile acestui indicator sunt mult mai profunde, întrucât MTBF depinde de:
 calitatea concepţiei elementelor componente şi a utilajului pe ansamblu;
 politica de mentenanţă;
 modul de exploatare etc.
iar MTTR este rezultatul progresului în tehnologiile de întreţinere şi reparaţii, corelate cu
organizarea şi administrarea activităţilor specifice.

Un alt indicator de caracterizare este indisponibilitatea medie IM, exprimată ca:

MTTR
IM  (6.2)
MTBF  MTTR

Ca o orientare generală, este necesară reducerea indisponibilităţii medii IM, prim măsuri care
să conducă la scăderea lui MTTR şi creşterea lui MTBF. Ca o constatare, indisponibilitatea se
poate fi defini ca fiind inversa disponibilităţii.

(1.b) Indicatori de fiabilitate

Ca terminologie de bază în managementul mentenanţei, fiabilitatea se poate defini ca fiind
probabilitatea ca un anumit sistem tehnic sau produs să îndeplinească funcţia pentru care a
fost creat, în condiţii de lucru date, un anumit timp. Principalii săi indicatori specifici sunt:
Fiabilitatea utilajului, FU indicator care caracterizează probabilitatea ca utilajul să
îndeplinească funcţia pentru care a fost creat, în condiţii tehnico-organizatorice date. Ca
relaţie de calcul avem:
Np
FU  (6.3)
TF
unde: Np reprezintă număr de pene (defectări accidentale) apărute în timpul funcţionării;
TF - timpul de funcţionare.
Se va urmări obţinerea unei fiabilităţi maxime, corespunzătoare unui număr cât mai redus de
pene în funcţionare, obţinut pe o perioadă de timp care se doreşte a fi cât mai îndelungată.
Acest indicator este caracteristic fiecărui tip de utilaj, unele firme constructoare precizând
chiar o valoare exactă a lui în anumite condiţii de funcţionare.

MM-L6 Page 2 of 13
 Fiabilitatea liniei tehnologice, FL indicator care caracterizează probabilitatea ca linia
tehnologică să îndeplinească funcţia pentru care a fost creată, în condiţii tehnico
organizatorice date. Relaţia de calcul este de tipul:
Np
FL  (6.4)
Nu
în care Nu reprezintă numărul de unităţi de producţie din linia tehnologică.

Pentru a obţine o fiabilitate de nivel ridicat, se vor lua măsuri de reducere a numărului de pene
ce afectează funcţionarea liniei tehnologice. Un fenomen specific care se poate întâlni este cel
de redundanţă a utilajelor, respectiv posibilitatea ca sarcinile care revin unui utilaj să poată fi
preluate de altul similar, fără a întrerupe funcţionarea liniei tehnologice.

(1.c) Indicatori de eficienţă a timpului de funcţionare

La baza calculului acestor indicatori va sta structura diagramei de timp de funcţionare a
utilajului, prezentată schematic în figura 6.1.
Cunoscând cât de important este ca un echipament să funcţioneze util, se pot evidenţia
următorii indicatori de eficienţă:

TIMP TOTAL DE FUNCŢIONARE

TIMP UTIL DE NON - CALITATE ECART DE OPRIRI UTILAJ (pene,

FUNCŢIONARE (rebuturi, retuşuri etc.) PERFORMANŢĂ schimbări piese etc.)

Fig.6.1 - Diagrama de timp a utilajului

Rata brută de funcţionare, RBF - indicator care caracterizează funcţionarea utilajului

prin raportarea timpului brut la timpul total de funcţionare, conform relaţiei (6.5):
Tbf
RBF  (6.5)
Ttf
în care: Tbf este timpul brut de funcţionare;
Ttf - timpul total de funcţionare.
Pentru a obţine timpul brut de funcţionare, din timpul total se deduc categoriile de pierderi de
timp datorate opririlor utilajelor din cauze tehnice. Se va urmări în consecinţă ca timpul brut
de funcţionare, Tbf să fie cât mai apropiat de timpul total de funcţionare, Ttf.

MM-L6 Page 3 of 13
 Rata de performanţă, RP care caracterizează eficienţa utilizării maşinii la parametrii
tehnologici maximi. Prin urmare, se va exprima prin relaţia (6.6):
Tnf
RP  (6.6)
Tbf
în care Tnf este timpul net de funcţionare.

Diferenţierea timpului net de funcţionare de cel brut se va face prin intermediul ecartului de
performanţă, respectiv diferenţa între parametrii nominali de funcţionare şi cei efectiv
realizaţi. Indicatorul caracterizează deci funcţionarea efectivă a utilajului, fără a lua în
considerare opririle pentru reparaţii deduse în cadrul RBF.
Rata calităţii în funcţionare RCF, indicator care se va exprima ca raport între timpul
util de funcţionare şi cel net, conform relaţiei (6.7):
Tu
RCF  (6.7)
Tnf
în care Tu este timpul util de funcţionare.

Funcţionarea netă a utilajului se va calcula deducând din este timpul net de funcţionare, Tnf
(descris anterior) timpul de funcţionare în care utilajul realizează produse neconforme cu
cerinţele procesului. În acest mod se va caracteriza calitatea funcţionării utilajului, evidenţiind
utilizarea echipamentului pentru realizarea de produse corespunzătoare calitativ.
Rata randamentului sintetic, RRS. Totalitatea influenţelor ce acţionează asupra
timpului total de funcţionare, se exprimă prin acest indicator denumit "sintetic" (sintetizează
esenţa influenţelor), calculat conform relaţiei (6.8):
Tu
RRS  (6.8)
Ttf
Indicatorul va caracteriza deci eficienţa utilizării timpului total de funcţionare a utilajului.
Calculul lui RRS reprezintă o „revoluţie” în domeniul managementului mentenanţei, prin
implicaţiile sale fiind echivalent cu MPT (Mentenanţa Productivă Totală). Aşa cum se poate
deduce cu uşurinţă, între indicatorii enumeraţi mai sus există următoarea relaţie (6.9):
RRS= RBF x RP x RCF (6.9)
Calculul riguros al unui astfel de indicator este considerat a fi o activitate de echipă de
cercetare, care ar trebui să aibă la dispoziţie date privind funcţionarea unui anumit tip de utilaj
pe o perioadă îndelungată de timp. Din acest motiv, s-a considerat ca fiind utilă
exemplificarea de valori ale indicatorilor pentru diverse categorii de utilaje (tabelul 6.1)

MM-L6 Page 4 of 13
 Tab. 6.1 - Valori ale indicatorilor de performanţă ai timpului de utilizare a maşinii
Tip activitate Uzinaj Montaj Ambalare
(indicator) (Prelucrare)
RBF 95-98% 95% 90%
RP 54-72% 35-70% aprox. 72%
RCF aprox. 95% aprox. 95% aprox. 95%
RRS 51-78% 38-80% 72%

În final, deducem că obiectivul managerilor de producţie, calitate şi mentenanţă va fi găsirea

de căi şi mijloace de obţinere a unei rate a randamentului sintetic, RRS cât mai mare, aceasta
implicând reducerea tuturor categoriilor de timp care contribuie la reducerea funcţionării utile.
Indicatorul RRS cade în sarcina mai multor compartimente şi servicii ale întreprinderii,
căpătând o influenţă globală, similară celei a MPT. Deşi importanţa RRS este deosebită
pentru activitatea de ansamblu a întreprinderii, în cercetările din domeniu s-a constatat cu
regret că nu este necunoscut de către managerii serviciilor de mentenanţă din întreprinderile
româneşti. Singurele elemente care se cunosc, mai ales în plan teoretic, sunt cele legate de
diversele categorii de timp specifice utilajelor.

2. Indicatori economici de eficienţă a activităţii de mentenanţă

Pentru calculul eficienţei economice a activităţii de mentenanţă se utilizează două categorii de
indicatori: curenţi şi bugetari.
(2.a) Indicatori curenţi de calcul al eficienţei economice
În această categorie se regăsesc acei indicatori pe care serviciul de mentenanţă îi utilizează în
activitatea zilnică. De regulă, sunt relativ uşor de interpretat, iar calculul lor nu necesită
abilităţi deosebite din partea managerilor. Dintre aceştia amintim:
Eficienţa serviciului de mentenanţă, EM
Aşa cum am precizat anterior, o mentenanţă eficientă trebuie să stabilească un raport optim
între cheltuieli şi valoarea bunurilor întreţinute. Ca urmare, eficienţa serviciului de
mentenanţă EM se va exprima prin relaţia:

C i
EM  i
(6.10)
Vact
unde: Ci reprezintă costului sistemului de mentenanţă de tipul i (curativă sau preventivă);
Vact - valoarea din activ a bunurilor de întreţinut.

MM-L6 Page 5 of 13
În afară de utilizarea curentă din cadrul compartimentului de mentenanţă, indicatorul poate
servi ca bază de comparaţie a eficienţei pentru firme de acelaşi profil. Utilitatea acestui
indicator se va face simţită în condiţiile în care se va încerca dimensionarea bugetului
compartimentului de mentenanţă.
Eficienţa activităţilor de mentenanţă, EAM
Activitatea de mentenanţă se desfăşoară corespunzător dacă sunt evitate pe cât posibil
defectările. Acest aspect este exprimat extrem de sintetic de EAM conform următoarei relaţii:
Cd
E AM  (6.11)
 Cii

în care: Cd este costul defectării (definit într-un curs anterior);

C i - costul total al activităţilor corespunzătoare politicilor de mentenanţă i.

Indicatorul va exprima deci raportul dintre costul defectării şi cel al mentenanţei, respectiv
relaţia dintre intervenţie şi consecinţe. Va constitui de asemenea un element de referinţă
pentru activitatea compartimentului, fiind utilizat în mod special pentru elementele-cheie ale
sistemului tehnic întreţinut.
Eficienţa activităţii preventive, EP
Indicatorul EP va exprima impactul activităţilor preventive asupra cheltuielilor totale ale
mentenanţei. Ca relaţie de calcul vom avea:
Cp
EP  (6.12)
 Ci
i

unde Cp este costul mentenanţei preventive.

Indicatorul caracterizează politica de mentenanţă preventivă, în raport cu celelalte modalităţi

de efectuare a acestor activităţi. Ţinând cont de faptul că cele mai adecvate politici de
mentenanţă sunt cele preventive, este de dorit ca mărimea acestui indicator să tindă către 1.
Eficienţa activităţii curative, EC
În mod similar lui EP, indicatorul EC va exprima ponderea activităţilor curative în cheltuielile
totale ale mentenanţei. Ca relaţie de calcul vom avea:
CC
EC  (6.13)
 Ci
i

unde CC reprezintă costul mentenanţei curative.

MM-L6 Page 6 of 13
Indicatorul va caracteriza impactul politicilor de mentenanţă curativă în raport cu cele
preventive. Ţinând cont de faptul că politicile curative cele mai adecvate sunt caracteristice
nivelelor inferioare de dezvoltare a mentenanţei, este de dorit ca mărimea acestui indicator să
tindă către 0.

Între eficienţa activităţii preventive, EP şi eficienţa activităţii curative, EC se observă că există

relaţia:
E P  EC  1 (6.14)

Subcontractarea activităţii de mentenanţă, SM

În cursurile anterioare am precizat că subcontractarea este o alternativă strategică de efectuare
a mentenanţei, conducând la progres în condiţiile în care firma nu-şi permite să finanţeze
activităţi de cercetare în domeniu. Indicatorul de caracterizare a impactului subcontractării
asupra mentenanţei se poate exprima prin relaţia:
CS
SM  (6.15)
 Ci
i

în care CS reprezintă costul activităţilor subcontractate.

Indicatorul arată proporţia în care se recurge la servicii exterioare pentru rezolvarea sarcinilor
de mentenanţă. Valoarea optimă a acestui indicatori este funcţie de strategia firmei în
domeniul mentenanţei.

(2.b) Indicatori bugetari

Această categorie de indicatori va avea o extensie mai mare decât cei precedenţi, întrucât
pentru calculul lor va fi nevoie de valori ale rezultatelor de ansamblu ale firmei. Ca urmare,
semnificaţia lor va fi de ordin general şi vor servi la analiza eficienţei activităţii la nivel de
firmă. Întrucât indicatorii prezentaţi în continuare nu au denumiri specifice, ei vor fi notaţi cu
Ij (j=1, 7). Ca urmare, se pot evidenţia următorii indicatori:
Cm
I1  (6.16)
VA
în care VA reprezintă valoarea adăugată.
Indicatorul exprimă regăsirea costurilor de mentenanţă în valoarea adăugată
producţiei şi reprezintă un mijloc de comparaţie a eficienţei activităţii din compartimente

MM-L6 Page 7 of 13
diferite. Poate servi de asemenea ca bază de comparaţie a activităţilor de producţie din firme
cu domenii de activitate diferite.

I2 
C i
(6.17)
CA
unde CA este cifra de afaceri.

Se determină în acest mod proporţia în care costurile de mentenanţă se regăsesc în cifra de

afaceri. Ar fi greşit să spunem că ar trebui să se urmărească o valoare minimă a acestui
indicator. Este necesar ca mentenanţa să se realizeze la un cost care să asigure un raport
optim, cu specificaţia că indicatorul are valori specifice fiecărui tip de activitate în parte.
Cm
I3  (6.18)
Q
unde: Q reprezintă cantitatea de produse realizată;
Cm - costurile totale de mentenanţă, exprimate prin relaţia:
C m   Ci (6.19)

Se exprimă astfel repartizarea costurilor de mentenanţă Cm pe fiecare produs în parte.

Indicatorul se poate calcula numai dacă producţia este omogenă sau exprimată în unităţi
convenţionale. În condiţiile în care s-ar dori exprimarea acestui indicator pentru un produs
specific din mai multe realizate de o întreprindere, ar fi necesară delimitarea costurilor de
mentenanţă aferente (dificil de calculat).
Cm  I
I4  (6.20)
CA
în care I reprezintă costul de indisponibilitate.

În acest mod se atrage atenţia asupra consecinţei activităţii de mentenanţă, respectiv

indisponibilitatea, în rezultatul final. Este un indicator de caracterizare a eficienţei economice
a activităţii de mentenanţă, întrucât, aşa cum s-a menţionat în cursul anterior,
indisponibilitatea atrage după sine o serie întreagă de consecinţe asupra desfăşurării
producţiei. Întrucât în plus faţă de relaţia (6.17) intervine costul de indisponibilitate I,
valoarea optimă a indicatorului va trebui să se apropie de I2.
C gr
I5  (6.21)
Qk
unde: Cgr este costul global redus;
Qk - cantitatea de produse realizată pe utilajul k.

MM-L6 Page 8 of 13
Indicatorul va caracteriza repartizarea costului global redus pe fiecare produs în parte şi pe
tip de utilaj, în condiţiile în care producţia ar fi omogenă. Calculul este valabil pentru
perioada de exprimare a Cgr, din acest motiv indicatorul va avea o caracteristică dinamică,
similară costurilor globale şi volumului producţiei. Pe măsură ce utilajul se uzează, C gr creşte
iar Qk va scade, conducând la scăderea valorii indicatorului I5, putând servi ca jalon pentru
calculul vârstei optime de înlocuire a utilajului.
C mrr
I6  (6.22)
Cm
în care Cmmr este costul de modernizare, renovare şi reconstrucţie.

Indicatorul poate sta la baza deciziei de a alege între modernizarea, renovarea sau
reconstrucţia bunului de întreţinut şi mentenanţa acestuia.

Vum
I7  (6.23)
Cm
unde Vum este valoarea utilajelor folosite în activitatea de mentenanţă.

Indicatorul exprimă înzestrarea activităţii de mentenanţă cu utilaje specifice. Din nou se poate
discuta despre valorile dorite ale acestui indicator. Putem opina că trebuie să se adopte un
raport optim între dotări şi valoarea costurilor mentenanţei, întrucât, între cele două mărimi
există o strânsă intercondiţionare. Valorile obţinute vor fi specifice fiecărui domeniu de
activitate în parte.

O comparaţie între câţiva indicatori de performanţă obţinuţi de o firmă românească şi o alta

occidentală este prezentată în studiul de caz următor.

b) Exemplu de analiză

- Studiu de caz -
Analiza eficienţei mentenanţei
desfăşurate într-o firmă românească constructoare de utilaje

Studiul s-a efectuat (în anul AAAA) la o întreprindere constructoare de utilaje din România
(denumită generic „Ro”) şi a avut ca obiectiv o analiză comparativă a activităţii de

MM-L6 Page 9 of 13
mentenanţă întâlnite aici cu cele ale unei firme similare vest-europenene (E), considerată
drept referinţă. În urma cercetărilor întreprinse în colaborare cu şeful compartimentului
mecano-energetic al firmei româneşti, au rezultat următoarele:

1. Distribuţia mijloacelor fixe:

100
90
80
70 Cladiri
% 60
50
Utilaje si
40 instalatii
30
20
10
0
E Ro

Se observă o diferenţă semnificativă între distribuţiile capitalului fix din cele două firme,
ponderea valorii clădirilor în firma românească (Ro) fiind mai mari. Cauza o constituie
nivelul dotării tehnice şi tehnologice, precum şi gradul de utilizare a spaţiilor destinate
producţiei.

2. Costurile mentenanţei raportate la valoarea mijloacelor fixe :

1.5

1.45

1.4
%
1.35

1.3

1.25

1.2
E Ro

Din grafic rezultă că în firma românească costurile mentenanţei au o proporţie mai mare în
valoarea mijloacelor fixe. Fenomenul poate apărea ca urmare a uzurii ridicate a mijloacelor de
producţie.

MM-L6 Page 10 of 13
3. Destinaţia costurilor de mentenanţă (I):

100
90
80
70 Cladiri
60
% 50
Utilaje si
40 instalatii
30
20
10
0
E Ro

Fondurile destinate mentenanţei sunt repartizate lucrărilor de întreţinere şi reparaţii în

proporţie de 80% pentru utilaje şi instalaţii, faţă de 70% în firma occidentală, aspectul fiind
specific unei firme cu probleme financiare sau aflate în plin proces de redresare. În condiţiile
în care cuantumul sumelor alocate compartimentului este redus, se observă cu uşurinţă gradul
avansat de degradare a clădirilor.

4. Destinaţia costurilor de mentenanţă (II) :

100
90
80
Servicii externe
70
60
Materiale si
% 50
piese de schimb
40
Salarii
30
20
10
0
E Ro

Situaţia întâlnită în firma românească este anormală, 90% din fonduri fiind destinate
salarizării personalului. Fenomenul se explică prin specificul activităţii de producţie şi
strategia adoptată în domeniul mentenanţei, care prevede realizarea tuturor activităţilor de

MM-L6 Page 11 of 13
mentenanţă şi pieselor de schimb necesare cu mijloace proprii. Ca urmare, fondurile destinate
investiţiilor în utilaje şi tehnologii noi de mentennaţă sunt minime. Acest aspect va conduce la
pierderea treptată a competitivităţii.

5. Personal alocat mentenanţei raportat la totalul angajaţilor firmei :

16
14
12
10
% 8
6
4
2
0
E Ro

Situaţia prezentată mai sus este o altă explicaţie a fenomenului semnalat în (4). Personalul
angajat în activităţile de mentenanţă este în exces faţă de o situaţie normală, criteriul social
primând în faţa celui economic. În plus, se încearcă păstrarea oamenilor valoroşi, care vor fi
utili în procesul de redresare al firmei.

6. Costurile mentenanţei raportate la cifra de afaceri

4
3.5
3
2.5
% 2
1.5
1
0.5
0
E Ro

Situaţia prezentată nu este în măsură să satisfacă managerii firmei româneşti deoarece

proporţia regăsită este de 12 ori mai mare decât referinţa. Faptul se explică prin eficienţa

MM-L6 Page 12 of 13
scăzută atât a serviciului de mentenanţă cât şi a sectorului productiv, care nu reuşeşte să
desfăşoare o activitate economică de nivel occidental.

Având în vedere rezultatele de mai sus, se poate concluziona că în firma studiată situaţia
mentenanţei este anormală, dar specifică multor întreprinderi româneşti, aflate în plin proces
de transformare şi tranziţie spre economia concurenţială. În mod normal, restructurarea
firmelor şi noile strategii de redresare a activităţii vor trebui să dea o nouă orientare ponderii
activităţilor de mentenanţă şi a resurselor antrenate.

Concluzie

Un management modern al activităţii de mentenanţă presupune o preocupare continuă pentru

creşterea eficienţei, exprimată prin două categorii de indicatori: tehnici şi economici.
Implicaţiile acestora în eficienţa de ansamblu a firmei este deosebit de importantă, în sprijinul
acestei afirmaţii amintind de RRS (rata randamentului sintetic) care are o acoperire la nivel de
firmă de aceeaşi amplitudine ca MPT.

c) Aplicaţie practică

L6.1

a) Identificați o firmă de la care puteți obține informații legate de costurile activităților de

mentenantă.
b) Solicitați firmei valori ale costurilor asociate activităților de mentenanță.
c) În funcție de datele colectate calculați:
 indicatori tehnici de eficienţă a activităţii de mentenanţă;
 indicatori economici de eficienţă a activităţii de mentenanţă.
d) Comentați rezultatele obținute și prezentați-le în ultima săptămână în care aveți
prevăzute ore de laborator.

MM-L6 Page 13 of 13