Sunteți pe pagina 1din 4

L7 Ameliorarea mentenanței

a) Definiţii şi aspecte teoretic

Ideea conform căreia mentenanţa este o activitate de minimă importanţă, pe baza căreia se pot
face economii de cheltuieli în cazul în care firma este în criză, trebuie combătută și înlăturată.
Mai mult, trebuie înțeleasă corect importanţa mentenanţei asupra funcţionării de ansamblu a
întreprinderii şi în acest sens se poate aminti conceptul novator al domeniului, respectiv
Mentenanţa Productivă Totală, cu principiile sale de bază: Automentenanţa, Mentenanţa
Productivă, „5 S” şi obiectivele specifice „0” (obiective directe: „0” opriri accidentale ale
utilajelor şi instalaţiilor, „0” accidente de muncă şi obiective indirecte: „0” poluare a mediului
şi „0” defecte ale produselor obţinute). În plus, se impune ca această filozofie ar trebui să
devină un element al culturii organizaţionale. Astfel, mentenanţa nu mai poate fi considerată
un element pur tehnic, care se rezolvă printr-o intervenţie punctuală asupra unui utilaj sau
asupra unei instalaţii.

Acest domeniu al mentenanţei capătă în zilele de azi implicaţii legate de misiune, obiective şi
strategii. Astfel, pornind de la strategiile specifice acestui domeniu se poate ajunge la ideea că
eficienţa mentenanţei se manifestă în timp. În plus, nu trebuie uitată nici importanţa
procesului de ameliorare continuă a acestei activităţi.

b) Procesul de ameliorare a mentenanţei


Se pot aduce numeroase argumente în favoarea promovării planurilor de ameliorare a
mentenanţei. Este suficient să se amintească faptul că orice activitate se poate îmbunătăți prin
planificare. Se va încerca, în cele ce urmează, să se realizeze definirea procesului de
ameliorare a mentenanţei şi delimitarea etapelor principale ale unui astfel de demers.

(b.1) Optimizarea sau ameliorarea mentenanţei ?


Aşa cum se cunoaște, multe din metodele de management al activităților de mentenanță au ca
obiectiv elaborarea unui plan de ameliorare a mentenanţei. În literatura de specialitate

MM-L7 Page 1 of 4
românească s-a recurs la „ameliorare” în locul clasicei acţiuni de „optimizare”, întrucât în
practică este foarte greu, dacă nu imposibil, de a se atinge o valoare optimă. Prin ameliorarea
mentenanţei vom înţelege o îmbunătăţire continuă a situaţiei existente, pe baza unui plan
de măsuri tehnico-organizatorice, care nu vor fi de domeniul idealului. În acest mod, se va
demonstra că, în ciuda greutăţilor pe care managerii au tendinţa de a le expune consultanţilor
ori de câte ori au ocazia, se pot lua măsuri care să conducă în cele din urmă la un progres în
mentenanţă.

O comparaţie succintă între conceptul de „ameliorare” şi cel de „optimizare” este prezentată


în tabelul 7.1.
Tab. 7.1 – Comparație sintetică între „ameliorare” şi „optimizare”
Ameliorare Optimizare
 este preponderent practică  este preponderent teoretică
 posibil de atins, cu eforturi continue  imposibil sau aproape imposibil de atins
 este continuu, permite feed-back  este un proces închis, se opreşte la
valoarea optimă
 apelează la obiective imediate, precise  apelează la obiective ideale
direcţionate
 prezintă termene precise şi pertinente de  prezintă termene ideale de realizare
realizare

Elaborarea planului de ameliorare este un proces deosebit de complex, întrucât va antrena o


multitudine de resurse ale întreprinderii. Acesta este motivul pentru care, în continuare, se va
propune doar o schemă cadru de acţiune.

(b.2) Etapele procesului de ameliorare

1. Delimitarea proiectului de ameliorare a mentenanţei


Obiectivul este de a identifica ţinta procesului de ameliorare, în vederea excluderii
elementelor care conduc la diluarea acţiunii. Este, dacă putem spune în acest mod, un proces
similar MBF (Mentenanţă Bazată pe Fiabilitate), fondul problemei având acelaşi scop, anume
de a limita câmpul de acţiune la o arie optimă. În acest scop va fi necesară:

MM-L7 Page 2 of 4
 separarea netă a limitelor de acţiune care trebuie desfăşurate, respectiv ceea ce se
doreşte a fi ameliorat în mentenanţă;
 identificarea orientărilor existente, respectiv politici şi strategii în domeniul
mentenanţei;
 reperarea principalelor restricţii;
 precizarea condiţiilor generale ale proiectului de ameliorare.

2. Analiza diagnostic a funcţiei de mentenanţă

Analiza mentenanţei se va desfăşura conform unor metodologii specifice mentenanţei şi în


acest sens există în literatura de specialitate, străină în special, lucrări de referinţă în
domeniul diagnosticului întreprinderii precum şi în domeniul audit-ului şi diagnosticului
mentenanţei.

3. Critica situaţiei existente

O primă serie de critici se va referi la calitatea fiecăreia dintre componentele care intervin
în proces: resursa umană; sistemul informaţional; echipamentele, instrumentele, utilajele;
infrastructura tehnică etc.

Critica acestor elemente rezultă cu uşurinţă din metodologiile de audit şi diagnostic


amintite anterior, dar şi din etapele de derulare a metodelor de management al
mentenanţei prezentate în cadrul cursului.

4. Alegerea obiectivelor procesului de ameliorare

Orice echipă ce va fi implicată într-un proces de ameliorare va avea tendinţa ca, după o
critică „acidă” a situaţiei existente, să treacă rapid la elaborarea unor măsuri de ameliorare
a tuturor deficienţelor constatate. Întrucât aceste acţiuni ar presupune în orice situaţie un
efort managerial şi financiar susţinut, este necesar ca în prealabil să se facă o justificare a
lor. Acest lucru se va realiza concret prin raportarea la noile obiective ale mentenanţei.
Aspectul de care trebuie ţinut cont este că nu întotdeauna un obiectiv teoretic va putea fi
transpus în practică, din considerente de restricţii tehnice, economice şi de resurse umane.

MM-L7 Page 3 of 4
5. Formularea propunerilor
Pentru ca etapa să fie eficientă, este necesară exprimarea unui număr cât mai mare de sugestii
asupra fiecărei direcţii de ameliorare a mentenanţei. Fiecare dintre acestea se va compara cu
obiectivele stabilite anterior, evaluând avantajele posibil de obţinut.

6. Implementarea planului de ameliorare


Această ultimă etapă este poate şi cea mai dificilă dintre toate. Obiectivele stabilite anterior
vor constitui o schimbare pentru membrii organizaţiei, factorii rezistivi acţionând în sensul
blocării procesului. Din acest motiv, se consideră că orice ameliorare a mentenanţei trebuie să
fie însoţită de un program de motivare a resursei umane.

Ameliorarea mentenanţei trebuie să fie un proces continuu, organizat sub forma unui feed-
back între etapele “6” şi “1”. Pentru aceasta este necesar a se organiza un control riguros al
progresului în mentenanţă, pentru a urmări dacă propunerile de ameliorare au fost sau nu
aplicate.

Concluzie
Ameliorarea performanței în mentenanţă este un proces deosebit de complex, care presupune
antrenarea de resurse materiale şi umane în sensul atingerii unor obiective prestabilite.
Întrucât un astfel de proces presupune sacrificii şi eforturi suplimentare din partea resursei
umane, este necesară susţinerea procesului de sistem activ de motivare a personalului
implicat.

c) Aplicaţie practică

L7.1

a) În perioada de practică analizați activitățile, instrumentele și metodele de mentenanță din


firma în care veți fi repartizată / repartizat.
b) Alcătuiți o schemă cadru de acțiune pentru ameliorarea mentenanței și o inserați în caietul
de practică.
c) Dacă vă interesează, întocmiți o analiză mai detaliată și mai riguroasă și realizați un plan de
acțiune pentru ameliorarea mentenanței la firma respectivă. Demersul realizat poate constitui
o parte din proiectul d-voastă de diplomă.

MM-L7 Page 4 of 4